luni, 30 iulie 2012

Ok, ai castigat!

Ai castigat! Ma declar invinsa la puncte, proceduri si impresie artistica! Am tot rabdat, am zis ca treci, am asteptat si tu nimic. Ai insistat si insistat pana cand ai castigat. Din cauza ta nu dorm de o luna, ma trezesc noaptea fleasca de transpiratie, am cosmaruri. Ba chiar am visat ca ma marit :)), ptiu drace. Tot din cauza ta nu-mi doarme nici copilul, se scoala, vrea apa, vrea san, arunca cu pernele prin pat, se suceste, motaie stand in fund. Cum ar putea sa doarma la 30 de grade?! Deci ai castigat, sper ca acum, simtindu-te victorioasa, sa pleci pe alte meleaguri si sa ne lasi. Da, tu, canicula epuizanta!

Am zis ca ce sens are sa mai scriu si eu despre asta, e clar ca e, ca e peste tot, ca ne-a cocosat pe toti. Sa scrii despre evidente?! Dar pur si simplu NU MAI POT! Noaptea trecuta mi-a pus capac, la ora 4 de dimineata erau 30 de grade in dormitor. Merge aerul conditionat 24 din 24, dar nu mai face fata. Cand reusim sa obtinem 28 de grade in casa e minune. Nici afara nu e mai bine, parcul nostru e parjolit de zici ca a trecut un dragon si l-a flambat. Iarba ioc, arbustii toti ofiliti, castanii fara frunze. Nu-mi amintesc sa mai fi fost parcul in asa sete. Tziuie pamantul de uscat ce e.

Eu nu sufar de cald sau mai bine zis nu sufeream. Unul dintre putinele beneficii ale metabolismului incet ar fi asta, ca nu ti-e cald. Prin contrast urasc frigul, urasc ploaia, frunzele moarte, noroiul, mocirla, zloata. Urasc sa-mi simt picioarele reci sau ude, sa respir cu economie aerul rece, sa vad pomii fara frunze, sa nu fie viata. Mereu am spus ca m-am nascut in tara gresita. Nici macar in sarcina nu mi-a fost si mie cald, cum zice vorba din popor. Deci abia astept sa vina vara, sa fie soare, sa-mi simt si eu picioarele calde. Dar vara asta.... pe mine m-a epuizat complet, fizic si psihic. Nu stiu daca nu a mai fost asa de cald, cred ca a mai fost. Stiu ca in 2007 cand m-am mutat eu la casa noua a fost ceva asa crancen, te frigea aerul in gat cand respirai. Si in 2010 cica ar fi fost cald, atunci imi era prea rau de la sarcina ca sa simt caldura. Insa anul asta... Si nu atat caldura de ziua, cu asta ma descurc, dar caldura de noaptea. Sa "dormi" la 30 de grade. Am senzatia ca incepe sa se modifice ceva din chimia corpului, ca o ia creierul pe campii. Ai vrut vara? na vara!


Radeam cu un prieten saptamana trecuta, ca el nu-si mai aminteste cand a plouat. Zic, cum mai frate nu mai stii ca a plouat la sfarsitul lui mai si in iunie de nu se mai oprea? zile intregi in sir. Se uita la mine de parca traisem pe alta planeta :)). Chiar a plouat de a rup pamantul vreo 3 saptamani. Va mai aduceti aminte? Ne plangeam ca nu se mai opreste ploaia si ca ne ia de cap depresia. Dar caldura asta ne-a facut sa uitam, sa percepem timpul diferit, s-a oprit cumva aici si sta in loc. Bizara senzatie. Mi-am amintit de o carte pe care am citit-o prin adolescenta - Strainul ( A. Camus). Si acolo, tot asa, din cauza caldurii oamenii incepusera sa o ia razna. Sper, sincer, sa plecam in concediu si sa parasim putin Bucurestiul, pana cand nu innebunesc de cald. Si ar fi pacat de biata mea minte.


Hai cu paparudele, hai cu putina racoare, stiu ca poti! Si niste ploaie ar fi buna, daca tot te apuci de o treaba! Se aude acolo sus?

2 comentarii:

  1. Mda, si colegii mei care au batut din gura alea 3 saptamani cat de urata e vremea si cum nu se mai termina ploaia si sa vina caldura si si si, acum nu-si mai amintesc. In schimb vorbesc mereu de cat de cald e si cum nu ploua si sa mai termine nene soarele asta ca ne-a naucit si si si. Cel mai des simt ca o iau pe camp. Dar iata ca parca mai putin de la vreme cat de la oameni :D.
    Racorire placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu oamenii e greu, tare greu, si ne-am mai ales si meseriile astea in care trebuie sa-i iubesti ca pe niste copii mici. Asa ne trebuie!

    Oricum vaicareala a ramas singura bucurie in cazul multora, atata satisfactie mai au si ei. Se cearta cu cerul, cu soarele, cu ploaia.

    Macar ploua.

    RăspundețiȘtergere