Sta articolul acesta de vreo 10 zile in draft. Dar nu am apucat sa-l finalizez pentru ca intre timp s-a intamplat viata si ea are propria ei agenda. I-a venit randul astazi. Poate ca este cel mai de suflet subiect din toata tema asta legata de "educatia" copiilor. Poate pentru ca eu nu cred in educatie in sensul clasic, este prea des transformata in dresaj si militarizare, mult prea des si mult prea prost inteleasa. Mai mult, ma intristeaza bataia cu pumnul in piept a parintilor care recurg la formele acestea de "modelare" a copiilor, fiind foarte mandri de rezultat. Trist. Eu cred in indrumarea copilului, in respectarea lui, in cultivarea trasaturilor native, in incurajarea propriilor decizii si tragerea propriilor concluzii. Cred ca pentru orice tip de temperament exista o abordare care sa-l ajute pe copil sa devina un adult cu o personalitate pozitiva. Tine doar de parinte sa gaseasca drumul catre aceasta fara a-i anula copilului spiritul pe care l-a primit. Este foarte simplu sa fii permisiv, nervii sa te tina, cum este foarte simplu sa fii exigent, sufletul sa te tina. Sa gasesti calea reala de care copilul tau, si nu copilul universal, are nevoie este cel mai greu.
De ce astazi despre educatia alimentara? Pentru ca am ramas cu subiectul acesta in minte de la intalnirea din Oraselul lenes cu d-na. nutritionist Luiza Parvu. Am primit cu drag invitatia Anei la acest eveniment organizat de catre ea si de Lavinia (White PR) - mai ales ca eram curioasa cum mai sta treaba cu filmuletul acesta de animatie pentru copii. Matilda se uita foarte rar la televizor, desenele animate nu o atrag de nicio culoare- porspectam piata. Prima mea intalnire cu Sportacus s-a petrecut acum cativa ani, pe vremea cand nu eram inca mama, cand o colega imi povestea cum datorita lui Sportacus asta baietelul ei a inceput sa manance legume si fructe- altfel nu se atingea de ele. Mi-am amintit atunci de puterea de influentare asupra alegerilor copiilor prin publicitate si desene animate. Cum si prin facultate ne invatau ca majoritatea reclamelor este dedicata publicului infantil, caci un adult reactioneaza rational la primirea unui mesaj publicitar, dar se lasa mult mai usor influentat de dorinta copilului. Copil care preluase dorinta dintr-o reclama croita psihologic pentru el. Cam aceeasi istorie si cu desenele animate. Asa ca mi s-a parut un lucru laudabil ca un domn s-a gandit sa faca acest serial animat cu tema educativa. Domnul se numeste Magnus Sheving, un atlet islandez tata a trei copii. Dar si "tatal" lui Sportacus si Stefania, si al puturosului Robbie Putrezitul. Copiii sunt indemnati sa faca miscare si sa manance alimente naturale, fructe, legume. Serialul a ajuns la a treia serie si poate fi urmarit pe Boomerang TV in fiecare zi de la 9,20-13,45-19,05. Deci cam un interval orar pentru fiecare copil.
Pe langa distractia fara margini a copiilor prezenti- de unde am desprins-o pe Matilda doar cu lacrimile in barba- pentru adulte si adulti a fost invitata la o discutie despre alimentatia copiilor nutritionista Luiza Parvu. Frustranta problema pentru ca intr-un loc unde copilul trage de tine sa te joci si tu vrei sa ciulesti si o ureche la discutie nu mai apuci sa spui nimic. Mai ales cand auzi teorii false si te roade pana in stomac sa spui ceva. Cu siguranta Luiza are multa experienta clinica si (sper) ca detine si informatia corecta la nivel teoretic, dar ii lipsea un lucru esential: experienta cu propriul copil. Insa eu sunt dispusa sa ascult si sa acord credit si unor persoane care nu detin experiente de nivel unu la unu- asa cum am facut un curs de nastere cu cineva care nu mai nascuse pana atunci. Dar... Dar, copiii sunt mereu suprinzatori si pana cand nu ai unul al tau nici nu-ti poti imagina cat de plini de resurse sunt. Pana cand nu esti acolo poti avea multiple teorii, poti avea experiente cu ai altora, poti sa observi experientele altor parinti. Poti acumula foarte multa informatie si poti discerne- chir va recomand asta. Dar nu poti intelege cu adevarat. De unde dizertatia aceasta? Din ideea lansata de Luiza ca cei mici nu stiu, nu au vointa si nu poti sa te astepti sa inteleaga ce este sanatos si ce nu pentru ei. Nimic mai fals! Cei mici au vointa, inteleg foarte bine si pot face alegeri singuri. Si este infinit mai usor sa abordezi lucrurile asa decat sa refaci mai tarziu lucrurile pe care tu, parinte, le-ai stricat inca de cand copilul tau era un bebelus.
La varsta de un an si cinci luni, Matilda, a avut vointa si discernamantul de a arunca ratelor de pe lac o bucata de paine pe care o primise de la o doamna "binevoitoare". Matilda stia ca noi nu mancam paine, ca nu este sanatoasa si ca este pentru rate/catei/pisici/pesti. Chiar daca a vazut adulti si copii mancand paine si stia ca este si un aliment pentru oameni, ea a decis singura sa arunce painea. A fost tentata sa o manance, a stat ceva timp cu ea in manuta, a luat o firimitura din ea, dar in final a decis sa nu o manance. Eu nu i-am spus absolut nimic in acest timp. A fost o decizie in baza a ceea ce stia.
Am folosit in titlu cuvantul educatie, cel mai potrivit era cuvantul indrumare, dar am preferat un numitor comun. Indrumarea alimentara a copilului incepe inca din timpul sarcinii. Da. Tot ceea ce mananci tu ajunge la el. Ii seteaza preferinte, ii influenteaza dezvoltarea fizica si neuronala, ii seteaza predispozitii catre anumite afectiuni, ii afecteaza nivelul de sanatate pentru restul vietii, chiar il poate imbolnavi. De aceea in momentul cand decidem sa devenim mame corpul nostru ar fi trebuit sa se afle deja de minimum sase luni intr-un proces de curatare si insanatosire. Atunci cand sarcina este o surpriza, putem doar sa preluam lucrurile din acel punct. Un simplu exemplu- alimentatia din primele trei luni de sarcina influenteaza sanatatea dentitiei copilului. O sa-mi spuneti ca v-a fost asa de rau incat nu ati mancat nimic- da, dar corpul a consumat din ce avea si cu cat avea mai multe toxine depozitate cu atat au ajuns mai multe toxine la copilul un formare. Si cu cat era mai sarac in resurse cu atat copilul nu a primit ceea ce avea nevoie. Un alt exemplu ar fi consumul de glucide din timpul sarcinii- nivelul ridicat al glicemiei din sangele mamei il influenteaza pe cel al bebelusului si ii forteaza pancreasul. Pancreasul este o glanda care se "consuma". Asta ar trebui sa aiba orice parinte in minte. Ca un pancreas- glanda responsabila cu secretia de insulina- are o durata de viata limitata, cu cat il fortam sa functioneze mai mult cu atat el se va "termina" mai repede. Ce se intampla cu omul in lipsa functiei pancreatice? Omul moare! Da, pana cand moare se chinuie niste ani cu regim strict si insulina. Dar de ce sa ajungi acolo? Si totul incepe de cand mama plina de pofte infuleca 5 amandine pe zi. Pe langa acest lucru, gustul dulce al lichidului amniotic- el este oricum dulceag, dar prin consumul de zaharuri devine si mai dulce- va seta pentru copil o predispozitie catre alimentele dulci pe care va cauta sa si-o satisfaca pe tot parcursul vietii. De aceea spun ca educatia alimentara a copilului incepe cu ceea ce mancam noi in sarcina. Inclusiv deschiderea copilului spre a consuma anumite categorii de alimente. De exemplu copilul unei mame vegetariene va manifesta slabe inclinatii catre produsele de origine animala- de unde mama trage concluzia falsa ca in mod natural copilul sau este vegetarian.
Perioada alaptarii este iarasi esentiala. Acum, mai mult decat in sarcina, calitatea hranei si natura ei conteaza pentru ca la copil sa ajunga un lapte "curat". Stiu ca exista curente vehemente in alaptare unde se doreste alaptarea cu orice pret. Nu conteaza ca mama fumeaza, consuma alcool, mananca si bea lucruri gresite. Cred ca bunul simt al fiecaruia ii poate spune singur ca acest lucru nu este adevarat. Laptele este ceea ce mananca mama. Fa un simplu exercitiu si mananca o masa de peste, laptele tau va mirosi a peste. De aceea perioada alaptarii, chiar daca este greu si uneori frustrant, trebuie sa fie o perioada de disciplina si curatenie alimentara. Si mai ales, dar mai ales, sa nu fie o perioada de dieta si scadere in greutate. Toxinele depozitate in stratul adipos, caci acolo stau ele, se mobilizeaza si trec in circulatia sanguina- ele fiind liposolubile si laptele fiind gras foarte multe dintre ele trec in lapte si apoi la bebelus. Prin arderea acestor toxine, in procesul de slabire, se produc alte toxine si acestea au "darul" de a ajunge tot in lapte. Deci va trebuie sa va mai suportati un timp cu niste kilograme pe voi- daca va doriti cea mai sanatoasa hrana pentru copiii vostri. Si, oricum, daca in perioada sarcinii alimentatia a fost una sanatoasa si echilibrata cel mai posibil o sa terminati sarcina cu o greutate mai mica decat la inceput sau cu maxim 2-3 kilograme in plus (in cazul persoanelor foarte slabe). A deveni mama este o asumare a faptului ca trupul tau nu-ti va mai apartine un timp, poate chiar cativa ani. Atata timp cat copilul creste in tine si se hraneste din si prin tine trupul tau ar trebui sa fie un altar. Evident, pot exista abateri, ca suntem oameni, dar sa fie exceptii si nu reguli.
Daca pana aici lucrurile au mers pe aceasta idee, atunci cand incepe diversificare totul ar trebui sa se intample firesc si bine. Pentru Matilda mancatul a veni ca ceva normal- chiar daca avea 6 luni si jumatate si fusese exclusiv alaptata pana atunci. Teoriile spun ca o incepere tarzie duce la o proasta acceptare a alimentelor solide si la un atasament exagerat fata de san. Eu cred ca singurul lucru care conteaza este sa respecti si sa apreciezi corect momentul optim in care copilul este pregatit. Nu atunci cand spune pediatrul, nu atunci cand spun cartile si cand ne-am plictisit noi sa le oferim lapte. Si din contra, o incepere timpurie este mult mai daunatoare sanatatii copilului. Ideiile de pe vremea bunicii sa vitaminizam copilul cu suc de fructe sau morcovi de pe la 3 luni, sa le dam biscuite/cereale cu mar sunt total gresite si daunatoare pentru sanatatea copilului. Ma revolta si ma uimeste cum in anul de gratie 2013 mai exista debut in diversificare cu fructe si cereale. Dar sunt dulci si "bune" si copilul le accepta incantat iar parintele este mandru si fericit. Divagam. Alegerile sanatoase incep cu ceea ce-i oferim copilului de la primele mese. Il setam pe linia dulce a lucrurilor, atunci el va prefera alimentele dulci si va accepta greu sau deloc alimentele cu adevarat hranitoare- legumele, produsele animale.
Lucruile se complica pentru parinte atunci cand copilul incepe sa fie mobil, incepe sa aiba perioade tot mai lungi de reverie, incepe sa se dezmeticeasca cu adevarat la viata. Poate daca pana la varsta de un an- un an si ceva ai mai putut sa te ascunzi prin bucatarie si sa mananci un parizer si o prajitura, de acum va trebui sa iei o decizie. Si probabil va fi una destul de grea pentru ca pentru foarte multi dintre noi, din cauza educatiei de tip recompensa, mancarea este o premiere si o sursa de relaxare/placere. Dar tu esti exemplul pentru copilul tau! Catre tine se uita si pe tine te imita! Tu trebuie sa aduci o schimbare in modul de a prepara alimentele, in a schimba sursa acestor alimente, in a fi atent la calitatea lor. Cat a fost bebe si ii faceai piure si branzica lucrurile au fost usoare. Acum copilul devine un membru activ al familiei, cu ore de masa similare cu ale tale, va sta cu tine la masa, tu ce faci? Ce fel de exemplu esti pentru copilul tau daca lui ii interzici (fara argumente) iar tu bei Cola si mananci tort in fata lui? Va trebui sa decizi. Vrei un copil sanatos fizic si pishic, un copil care va deveni un adult cu o viata sanatoasa si lunga? Sau vrei sa nu-ti schimbi obiceiurile alimentare gresite si sa iti conduci si copilul pe acest drum? Poate parea putin dramatic, dar pana cand copilul va fi pe drumul sau si va intelege complet ideea de sanatate si de alegeri sanatoase tu esti cel care va trebui sa-l indrume si sa-si urmeze propriile indrumari. Asta nu inseamna ca nu o sa mai mananci in viata ta o prajitura- doar daca nu cumva ajungi sa nu-ti mai doresti asta- ci doar ca pentru a fi un model bun trebuie sa devii unul.
Eu am decis din timpul sarcinii ca vreau sa-i dau acestui copil sansa de a duce o viata sanatoasa. Sansa sa evolueze fizic si psihic in cea mai buna varianta posibila pornind de la datele sale genetice. Am facut un plan, m-am informat, apoi am adaptat planul pentru ceea ce s-a dovedit a fi copilul meu- adica un copil foarte mancacios si foarte impresionabil. Deci doua provocari in plus pentru mine ca parinte. A trebuit sa aflu acea cale de mijloc incat Matilda sa poata alege, dar sa nu devina obsedata de acele alegeri. Sa gasesc metoda prin care copilul meu sa cunoasca si cealalta latura fara sa se simti frustrata. Sunt copii care pot fi expusi unor cantitati mici din alimentele mai putin recomanda si copii carora mai bine nu le oferim deloc. Asa cum sunt adulti care pot manca o patratica de ciocolata si apoi sa se opreasca fara probleme si altii care pana cand nu devoreaza toata ciocolata nu se pot opri. Trebuie sa afli ce fel de copil este copilul tau si sa alegi asa cum este mai bine in cazul lui. Dupa varsta de 3 ani majoritatea dezvolta autocontrolul si ocazional, cu titlul de exceptie, pot incerca anumite alimente (dulciuri). Sunt copii, mai ales cei care au fost expusi de mici si au deja probleme de sanatate sau de greutate, care atunci cand se afla intr-un program de reeducare a gustului nu pot manifesta autocontrol in fata unor tentatii si este mai bine sa nu-i aducem in fata acestor decizii. Nu cred nici in ideile cel putin limitate "ca atunci cand va scapa". Copilul nu va scapa de nicaieri, nu este la puscaria alimentelor, copilul este calauzit catre alegeri sanatoase, copilul este inteligent, copilul are vointa si discernamant, copilul va sti ca a fost invatat bine. Pentru ca totul vine cu explicatii potrivite varstei, evident. Cu timpul fiecare explicatie va fi dezvoltata pe intelegerea lui. Iar el va intelege. Daca pana cand a inceput sa "misune" Matilda prin casa mai aveam in frigider si alimente exceptie, acum- cand are doi ani si cinci luni- nu mai am astfel de alimente in casa. Ce credibilitate as fi avut eu in fata ei? Micile exceptii pe care le mai am (de obicei un suc- marea mea problema) le-am manifestat in fata ei abia dupa ce am vazut ca a inteles si discerne singura. Matilda stie ca sucul este ceva gresit si ca mami greseste cand mai bea. Ca nu este sanatos si ca nimeni nu ar trebui sa bea. Stie ca pentru copii alte sucuri sunt sanatoase- de exemplu ea bea in fiecare dimineata 150 ml. de suc de rosii sau de legume. Stie ca sucurile din fructe sunt o exceptie.
Avea Mailda cam doi ani cand a vazut in parc o tanara care bea Cola dintr-o sticla de 0,5 l. S-a dus la ea si i-a spus ca nu este buna, sa nu mai bea. A fost atat de hotarata si de convingatoare incat tanara i-a spus ca are dreptate si s-a dus si a aruncat sticla de suc la un cos de gunoi. I-a multumit Matildei si a felicitat-o. Mie mi-a venit sa scot banii si sa-i platesc sticla de suc, apoi am zambit. Copilul a inceput sa-i educe pe altii.
Un copil care a ajuns la doi-trei ani fara sa cunoasca zaharul este un copil "salvat" din acest cerc vicios al fericirii cu zaharuri. Un copil ale carui gusturi nu au fost corupte cu aditivi, glutamat, arome deja poate face diferenta si poate alege. Iar in primi trei ani din viata copilului organismul sau este in plin proces de finalizare. Mai in gluma mai in serios pentru ca un pui de om sa fie nascut "la termen" gestatia ar trebui sa dureze cam doi ani. Atunci organele copilului sunt complet functionale. Dar pentru ca specia umana are craniul foarte mare- de unde si atata inteligenta pe capul nostru- puiul se naste prematur pentru a mai putea parasi corpul mamei. De aceea bebelusii sunt atat de neajutorati si dureaza atat de mult pana cand devin autonomi. Acelasi lucru si cu organele interne si sistemul nervos. Alimentatia din primi ani de viata este cea care va dicta evolutia sanatatii pentru tot restul ei.
Da, este dificil. Mai ales cu educatia alimentara pe care am primit-o noi si cu sistemul de recompense alimentare tatuat in gene. Da, este un efort. Va trebui sa depasiti mentalitatea de supermarket si sa cautati alte surse pentru a cumpara produsele. Da, va trebui sa explicati de 10 ori, de 100 de ori bunicilor si bonelor, si cunoscutilor, si necunoscutilor de ce nu doriti ca puiul vostru sa consume sau sa fie expus consumului de alimente nesanatoase. Da, va trebui sa-ti sacrifici poftele si capriciile sau sa ti le tii in afara casei. Da, iti va trebui si un partener in asta. Nu se poate doar mama sau doar tatal sa faca alegeri corecte. Va trebui sa lucrati in echipa. Si, da, toate astea merita pentru ca sunt pentru sanatatea copiiilor nostri. Iar in ziua cand o sa intelegem cu totii ca este o rusine sa fii needucat alimentar si nu este o rusine sa trimiti copilul la gradinita cu o cutie cu morcovei si fructe poate ca o sa vedem meniuri de crese si gradinite fara papanasi, prajituri si fainos la orice masa. Si totul incepe cu fiecare dintre noi. Prin a te duce acasa si a decide ca in frigiderul tau nu mai au ce sa caute sucurile acidulate si dulci, mezelurile, lactatele ultrapasteurizate si omogenizate, carnea de pui din comert, ca nu mai are ce sa caute fainosul cu gluten, fainurile arse prin coacere sau prajire, zaharul si dulciurile procesate. Mai greu este inceputul, apoi starea de bine pe care ti-o da nivelul de sanatate in crestere iti va spune singura ca esti pe drumul cel bun.
Pentru draga mea Mara care se intreba dupa intalnirea din Oraselul lenes: "Da' pufuletii, ce au domle pufuletii?"
Pufuletii sunt un produs obtinut prin expandare. Expandarea in sine este un procedeu care duce la eliberarea de componente procancerigene si este valabila si pentru pufarine si tartele acelea din orez expandat. Pufuletii sunt obtinuti din faina de proumb cu adaos de glucoza si alti indulcitori care duc la obtinerea unui produs cu o valoare calorica foarte mare- din excesul de glucide- pentru un continut nutritiv aproape nul- 224 kcal/30 gr. Un alt aspect il ridica prezenta celor doi aditivi E 102 si E 124.
E 102- tartrazina obtinuta din siteza chimica a gudronului si carbunelui- este un aditiv incriminat in declansarea sindromului ADHD, in acelasi timp favorizeaza aparitia bolilor de tip inflamator si alergic- astm, urticarie, rinita- distrugerea ADN-ului si aparitia cancerului tiroidian. Tartrazina- colorantul responsabil cu oferirea culorii galbene sau portocalii a alimentelor aditivate- este interzisa in produsele adresate copiilor cu varsta mai mica de 3 ani- asta in tarile civilizate, la noi exista doar recomandare.
E 124- Rosu ponceanu- este un aditiv alimentar care ofera culoarea rosie a alimentelor si este sintetizat din petrol. Are potential cancerigen si exista o doza minima admisa de 4 mg/kg corp. E 124 este responsabil si el pentru hiperactivitatea copiilor, afectiuni ale stomacului, vezicii urinare, ale maduvei osoase si ale colonului. Acest aditiv este interzis in tari precum Norvegia, Finlanda si SUA.
P.S. Vreau sa o felicit pe mama unui copil foarte drag mie care a aratat ca se poate. Ea a decis sa se informeze, sa schimbe alegerile facute pana intr-un punct si sa-i ofere copilului sau o educatie alimentara sanatoasa. Copil ajuns acum la 6 ani si jumatate si care nu se comporta deloc "scapat" chiar daca este un copil mancacios si acum integrat intr-o colectivitate unde intra in contact cu alte obiceiuri alimentare. Astazi este ziua ei- La multi ani!
