luni, 31 decembrie 2012

A 366- a

Un an bisect 2012. 366 de zile. Astazi este ultima dintre ele. Un an uimitor 2012. A fost un an cat o  viata. Se zice ca in anii bisecti nu trebuie sa te casatoresti,  sa te muti, sa incepi afaceri importante sau sa-ti schimbi culoarea parului.  Anul asta am comis-o doar pe cea din urma, si a fost bine, anul viitor sper sa le fac pe celelalte, si sa fie si mai bine. Ceea ce va urez si voua!

Un 2013 cu bucurii, sanatate, implinire de dorinte si cu tot ce va este drag langa voi!






Matilda si Miruna

vineri, 28 decembrie 2012

Pisi(ca)ciulita

De mult imi doresc sa mesteresc ceva pentru Matilda. In niste vremuri imemoriabile tricotam, crosetam, croiam, bricolam si tot felul de "am". Acum nu mai am timp, stare, cu ce... Cine stie prin  ce pod pe la tara or zace andrelele si atele mele?! Asa ca zilele trecute, cand eram la cumparaturi pentru Mos, vad treaba asta pe raft:


 si o inhat in ideea de a reproduce pisica din imagine.

Ieri, Matilda o gaseste printre cadouri si vine cu ea la mine sa o desfacem.



Eu fericita nevoie mare scot kitul si ma apuc sa execut. Cand colo: surprizaaa!!! Una dintre surprizele de care uit mereu: trebusoara era gandita pentru dreptaci! Si cum eu sunt stangace ia de fa pisica daca poti. Am incercat sa reinventez sistemul cu logica inversa, nu iesea. Drept urmare am luat atele, croseta de jucarie si cateva ore mai tarziu a iesit.... a iesit... tadada daaaaaaa:






Cand eram in mijlocul procesului de creatie mi-am dat seama ca sigur sunt tutoriale pe net despre cum se face o caciulita, dar era cam tarziu. Am facut-o intuitiv si eu cred ca a iesit destul de draguta. Atele au ajuns la milimetru. Acum sa vedem ce parere are maine diva mica, ca-i cu figuri vestimentare.

Hehe, Mosule, daca mai esti in zona si nu e cu deranj, mi-as dori niste andrele si o croseta sa mai mesteresc ceva lucrusoare.

Multumesc!

luni, 24 decembrie 2012

It's something about this Christmas

Este ceva cu Craciunul de anul asta. Mie imi place Craciunul, este sarbatoarea mea preferata. Imi place chiar mai mult decat ziua mea. De Craciun primim toti daruri, de Craciun oferim toti daruri. Mi-a placut mereu Craciunul. Dar simt ca este ceva special cu cel de anul asta. Si nu doar pentru mine, nu doar pentru ca anul asta maimutica simpatica se lauda cu ce brad are (bradul inca fara podoabe, dar ea cum intra cineva pe usa il duce sa-i arate bradul). Si nu doar pentru ca sunt eu foarte fericita. Chiar e ceva special anul asta. E  liniste cumva, nu stiu. Nu cred ca e mai usor sau mai bine, dar e ceva.

Cel mai Grinch dintre toti Grinchi anul asta isi cumpara brad. Prietenul meu D. anul asta isi cumpara brad, unul adevarat, in ghiveci. Si nu numai ca-si cumpara brad, dar isi pune luminite pe balcon. LUMINITE PE BALCON! Asta-i omul care acum 6 ani nu m-a lasat sa cumpar eu brad :). Anul asta isi cumpara el unul si pune si luminite.  Si face si cumparaturi, si nu l-am auzit sa bombane ceva. Ba chiar a fost cu mine sa-mi cumpar bradul meu, lucru pentru care-i multumesc.

Anul asta am vazut ca si unii dintre ce-i mai suparati pe viata oameni se bucura. Ba chiar si-au muscat limba sa mai spuna lucruri urate despre altii. Doar s-au bucurat pentru ce au ei. Si-au facut bradul, au cumparat si au primit cadouri, au gatit fara sa se vaite de miros si stat in picioare. 

Anul asta am ajuns sa iau cadouri undeva pe la ora 2, astazi. La mine in casa zici ca a trecut un mic taifun, ceea ce e bine, de obicei zici ca au trecut 2-3 majore. In brad sunt fix 3 globuri. O mare masina cu haine astepta sa fie intinsa. Geamurile sunt nespalate. De  mancare nu-i nimic, daca reusesc o sa var in cuptor ciupercile si ceafa de porc e bine, daca nu mancam somonul copilului. Matilda doarme dincolo in pijamaua ei cu zane, cea noua, nu mai aveam nimic curat. Tuseste din cand in cand. 





In loc sa facem "ceea ce se cuvine" in seara de Ajun noi am fost in parc si ne-am facut poze cu ingerii din beculete. Am un brad imperfect si cred ca e cel mai scuturacios brad posibil. E frumos el asa, cu frunze mari si foarte verzi, dar se scutura cevaaa. Si tocmai ce am constatat ca am uitat sa cumpar o chestie de pus in varful lui, sa vad ce chestie de infipt gasesc pe aici. Daca nu, ii pun o funda. Cadourile trebuie impachetate, iar asta nu este tocmai punctul meu forte. Dar sunt vesela, mi-e bine si ma simt ca de-un Craciun special. 


E un Craciun cu liniste, cu ce vreau eu, nu cu ce trebuie sau cu ce vor altii. Nu trebuie sa ma duc nicaieri, nu trebuie sa vina nimeni. Nu-i nimic cu TREBUIE anul asta si cred ca de asta totul este foarte special. E un Craciun asa cum mi-am dorit mereu, un Craciun despre copilul meu, un  Craciun despre doi copii care acum dorm intr-o casa la caldura, un Craciun despre 14 copii dintr-un sat din Giurgiu care acum au brad si cadouri, un Craciun despre toti oamenii minunati pe care i-am cunosct in acest an, un Craciun despre blogul asta care-si are globul lui in brad, un Craciun despre sufletul meu impacat si fericit.  

Un Craciun despre  Matilda, Mihai, Laura, Ioana, Andreea, Mirela, Antonia, Mihaela, Anamaria, Nicol, Raluca, Ramona, Florin, Nicoleta, Raluca, Cristina, Mirela, Oana, Alexandra, Iulian, Andreea, Bianca, Maria, Monica, Mihaela, Ioana, Amy, Corni, Cristi, Cristina, Alina,  Marcel, Roxana, Ana, Nicoleta,Corina. Un Craciun despre cei 84 (& counting) de oameni care s-au implicat in cazul Gogosari, despre toti oamenii care au cumparat minunatii. Un Craciun special despre voi toti cei care intrati pe blogul Ele-lor. Un Craciun despre toate mamele care si-au gasit aici alinarea, un sfat, o idee, o solutie, o confirmare.  Un Craciun despre toti copiii care si-au gasit drumul spre viata. Sa va fie bine, sa va fie liniste, sa fiti fericiti!


Craciun fericit!



L.E.
.... niste ore mai tarziu...


duminică, 23 decembrie 2012

Eu si pomul de Craciun

Acum este o moda "ecologista" sa avem brad din plastic. Nu zic, sunt unii chiar reusiti. Cat de ecologic este de fapt un brad din plastic poate sa-si dea seama oricine, e doar un mit. Insa, se pare ca multi au uitat ca toata ideea cu bradul refolosibil era sa facem economie, il cumparai acum si-l aveai un numar de  ani, era mai comod de pus, mai comod de strans, nu face mizerie. Acum e in trend si da bine. Cine isi doreste cu adevarat sa protejeze mediul cumpara un brad in ghiveci si-l replanteaza undeva,   cu  ceva noroc o sa si traiasca.
 
Pentru mine pomul de Craciun este un simbol.  Este acea zi din an cand eram toti acasa, cand aveam de toate, cand primeam cadouri, cand toti erau veseli, cand ne puneam pe crengile pomului dorintele de mai bine. Chiar daca de multe ori sub brad erau cutii goale si doar cateva cadouri, era ziua in care eram fericiti. Ziua cand mergeam in vizita la oameni dragi care astazi nu mai sunt. Oricat de saraci am fi fost, mama cumpara un brad. Oricat de saraci am fi fost, de Craciun era mancare. Oricat de saraci am fi fost, tot primeam un cadou. Iar pentru mine bradul inseamna triumful acelei zile, ziua in care ii faceai in ciuda saraciei. Era ziua din an pentru care strangeai cu luni inainte ca sa poti avea trei portocale, o salata de boeuf si 2 cozonaci. Si oricat de greu ne-ar fi fost, bradul ala face ca totul sa fie bine. Asa ca eu cumpar brad, brad din ala din padure. Nu-i din padurile de la noi, e de import, asa stiu ca a venit dintr-o pepiniera si cineva l-a taiat cu cap. Dar e brad.
 
In toata viata mea au fost doi ani cand nu am avut brad. Intr-un an prin adolescenta cand s-a ambtionat tata din nu stiu ce principii sadice sa nu ia brad. Am plans, i-am spus tot felul de lucruri, am incercat sa-l fac sa inteleaga cat e de important pentru mine sa existe pomul ala, sa-l impodobim si sa fie bine. Nu a vrut sa inteleaga. Pe vremea aia traia nasa fratelui meu, mama mea de suflet. Ea a inteles. Stiu ca a luat-o pe mama in seara din Ajun si au colindat toate pietele din cartier dupa un brad, nu au gasit. Asa ca nu am avut brad. Am stat toata noptea si am decupat unul din hartia pe care o foloseam pentru tipare (pe atunci imi faceam haine, nu ne permiteam sa cumparam). Am decupat, am lipit, am facut "globuri" si ornamente din catifea, am presarat sclipici, am pictat. Mi-a luat o noapte, dar am avut un brad. Daca inchid ochii vad bradul din hartie colorata. Nici mama cred ca nu l-a uitat. Tata nu stiu. Mi-am jurat atunci ca eu o sa cumpar mereu brad pentru copiii mei, ca in casa mea o sa am mereu brad de Craciun. Ca nu o sa-mi fac ambitii prostesti fix de Craciun. Craciunul este despre a fi bun, nu despre a plati polite.
 
Ironia a facut ca fix in anul in care eram la "casa mea" de  nu am avut brad. Ma mutasem in chirie cu un om alaturi de care ziceam eu atunci ca o sa fiu ceva viata. A fost prima si singura data cand am incercat sa fac ce trebuie, sa fac asa cum trebuie. Sa am o relatie cu un om asezat, linistit. E, cred, si singura relatie reala pe care am avut-o, relatie cu de toate. Mai putin cu acel ceva care te face sa fii fericit. Din nu stiu ce motive, in mare financiare, nu m-a lasat sa cumpar brad. Nu a inteles cat este de important pentru mine decat in seara de Ajun cand mi-au dat lacrimile ca nu intelege. Cum de nu intelegea de ce-mi doresc eu Craciun in casa aia de imprumut pe care ma chinuisem sa o transform in caminul nostru?! Pana la urma am iesit sa cumparam un brad, era seara tarziu, insa toti erau foarte scumpi. Imi amintesc ca unii erau 3 milioane, cei mai mici de pe la 2, iar asta se intampla acum 6 ani, aia erau BANI. Mai ales cand salariul meu era de 10 milioane si din el ne ramaneau doua dupa ce plateam chiria. Era imposibil. A trebuit sa renunt si am  plans de ciuda. Am luat cateva coronite si alea foarte scumpe. Am adormit plangand si mi-am jurat iar.

In 2007 m-am muatat in casa mea, a mea cu adevarat. In fiecare an pe la mijlocul lui decembrie pornesc in cautarea bradului perfect. Nu-mi pasa ca ninge, ca e frig, ca trebuie sa rascolesc stive de brazi. In fiecare an am gasit BRADUL. Il aduc acasa, il pun pe balcon si-i zambesc in fiecare dimineata. In seara de Ajun il impodobesc, pun cadourile sub el si astept oamenii dragi. Si e iar Craciun, si e iar un an in care noi am reusit sa fim bine. Pentru ca asta inseamna bradul de Craciun pentru mine, inseamna ca ne-am incapatanat inca un an sa fim bine. Inca un an am reusit sa ajungem pana la sfarsit, am reusit sa ne pastram oamenii dragi, am reusit sa ne pastram pe noi. Am reusit sa luam mici bucurii pentru fiecare. Am reusit sa oferim ceva si unui om care nu are. Asa e Craciunul pentru mine.

Anul asta am ajuns tarziu sa iau un brad. Nu l-am gasit pe cel mai frumos. Nu am facut cumparaturi, doar pentru Matilda am daruri. Dar anul asta nu a mai contat asa de mult. Chiar daca este primul Craciun in care Matilda e dezmeticita pe lume. Anul asta Craciunul a insemnat mult mai mult. A insemnat campania pentru familiile din comuna Gogosari. A insemnat a darui si altora, poate mai mult decat noua. Am pus timp, am pus resurse, am pus suflet. Multi, foarte multi oameni, au simtit sa puna si ei si a iesit un lucru tare bun. Maine or sa plece catre copiii de acolo si cadourile de Craciun. Maine o sa fie o zi in care o sa aduc multumiri acelor zeci de oameni care au fost alaturi de noi in aceasta campanie. Sa stiti ca ati reusit sa faceti nesperat de mult. Ne-am propus sa le facem Sarbatorile mai frumoase, datorita voua le-am facut o iarna mai frumoasa, chiar as spune ca si o primavara. Atat de multe lucruri s-au strans, atat de multi bani ati donat. Anul asta nu conteaza ca bradul meu e mai chel pe o parte, ca abia de am avut timp sa cumpar cateva daruri pentru niste oameni abia cunoscuti, dar foarte dragi. Ca e pustiu prin frigider si ca nici timp nu mai e de facut un cozonac si o friptura. Anul asta un om frumos a dus brazi in casele familiilor de satul sarac. Alti oameni minunati ne-au ajutat sa punem daruri sub acei brazi. Asa ca anul asta s-a vindecat ceva in sufletul meu, m-am depasit si am crescut. Va  multumesc!

Bradul meu asteapta sa fie impodobit (sincer, l-as lasa si asa ca-mi place mai mult) si o sa pun in el cate un gand bun pentru toti oamenii care ne-au ajutat sa-i spunem saraciei ca anul asta nu are ce cauta in casele a sase familii, copiii lor anul asta sunt fericiti.


 
 
Craciun fericit!
 

joi, 20 decembrie 2012

Scrisori pentru Matilda (7)

joi, 20 decembrie 2012

Draga mea,

suntem mici, suntem foarte mici. Nu suntem nici macar un sfert de secunda din viata universului. Universul a clipit o data si noi deja ne-am dus, noi si copiii nostri, nepotii lor, stra-stranepotii lor. Suntem mici, dar traim ca si cum am fi totul. Traim ca si cum nu ne-am duce niciodata. Uitam ca suntem mici, uitam ca viata atunci cand vine, vine fara garantii. Ne place sa traim ca si cand am fi nemuritori. Uneori trec zile la rand, saptamani fara sa fi trait cu adevarat. Ne invartim intre trezire si culcare, intre placeri si obligatii, intre mici victorii si suparari. Incercam sa dam un sens lucrurilor marunte, ne agatam de ele, apoi ele dau sensul vietii. Uitam ca ceea ce este important e dincolo de faptul ca ne-a injurat unul la semafor, ca azi nu ne-a stat parul frumos, ca ni se vedea burta prin rochia de petrecere. Ne consuma atat de multe lucruri mici incat uitam de cel mare. Traim ca si cum viata ni s-ar cuveni si ne datoreaza totul. Viata nu ne datoreaza nimic, noi ii suntem datori sa o pretuim si respectam. Sa o traim cu un scop dincolo de maine si de noi.

Multi cred ca se sfarseste cu lumea. Multi probabil ca s-ar simti usurati, universul ar lua o decizie in locul lor. Si mai multi nu cred in asta, evident. Dar nu cred ca a fost om care sa nu se fi gandit macar o secunda intre doua cafele si o sedinta la "si daca?". Si daca maine lumea noastra s-ar sfarsi? Si daca de maine nu as mai fi langa tine? Daca de maine am disparea impreuna, as fi tot cu tine. Dar daca intr-o zi viata ar decide sa nu mai fiu cu tine. Si ar decide asta inainte sa apuc sa fiu omul tau, inainte sa-ti fiu mama si prietena, inainte sa ma cunosti, inainte sa te cunosc? Acum esti mica, esti tare mica. Daca de maine nu as mai fi nu ti-ai aminti nimic despre mine. As fi un abur dintr-o poveste, as fi un chip in niste poze, as fi un cuvant pe care nu l-ai mai sti. Daca de maine nu as mai fi, tu ai fi singurul meu regret. Mi-ar parea rau de toata zambetele pe care nu ti le-as mai putea oferi dimineata, de toate mangaierile cand ti-e greu, de toate imbratisarile cand ti-e bine, de prima zi la gradinita, de ultima zi de scoala, de ziua nuntii tale, de ziua cand o sa mangai si tu puiul tau. Mi-ar parea rau pentru toate clipele cand nu as fi acolo sa te apar, cand nu as fi acolo sa mut muntii din loc pentru tine,  cand nu as fi acolo sa aruncam primul dinte cazut sus pe casa, sa-ti pun un plasture pe genunchiul julit. Mi-ar parea rau de toate povestile necitite, de toate susotelile noaptea tarziu cu vreun baiat mai mare, de prima ta tabara. Mi-ar parea rau de viata netraita langa tine. Nu-mi pasa de nimic in rest, orice ce ar mai exista pe lumea asta, ar exista oricum. Dar tu, tu copilul meu, ai ramane doar un om, nu ai mai fi copilul nimanui.

Nu stiu pana unde e hotarat sa traiesc eu, nu pot sa ma gandesc pana unde e hotarat sa traiesit tu. Nu stiu cine vei fi, nu stiu daca atunci cand vei creste o sa mai fim sufletele de acum. Nu stiu daca o sa te cunosc, daca o sa-ti doresti sa ma cunosti. Nu stiu daca o sa apuc sa-ti spun toate lucrurile despre noi. Daca o sa mai avem timpul si rabdarea sa ne ascultam. Nu stiu ce o sa ne aduca maine, cum nu stiu ce o sa ne aduca maine-le de peste 30 de ani. Cand stau seara langa tine si astept sa adormi incerc sa-mi golesc mintea de ganduri si sa-ti las loc numai tie. Sa vad in viitorul tau, sa te vad mare, fericita. Te ocrotesc in gandurile mele asa cum am facut-o de cand am stiut ca intr-o zi o sa ma alegi. Te-am purtat cu mine mereu, asa cum o sa raman cu tine pana la sfarsitul lucrurilor. 

Daca de maine nu as mai fi ...

.... as vrea sa stii ca mama ta a crezut in tine, a crezut din prima clipa. 
.... sa stii ca ai fost facuta din cea mai mare iubire, din iubirea mea. 
.... as vrea sa stii cat ai fost de dorita si de asteptata, asa copil neprogramat cum esti, ai fost teribil de dorita.
.... as vrea sa stii ca poti face orice, ca poti fi oricine. Sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca nu se poate, ca nu poti. Daca iti doresti cu adevarat un lucru o sa-l poti, crede-o pe mami. 
.... as vrea sa iubesti, sa te iubesti pe tine, sa iubesti frumosul din jurul tau si sa gasesti frumosul din toate.
.... as vrea sa fii un om bun si luminos, sa aduci bucurie in jurul tau.
.... as vrea sa ajuti, as vrea sa intinzi mana si sa-l ridici pe cel cazut.
..... as vrea sa stiu ca multumesti pentru ce ai si ca te lupti pentru ce nu.
.... as vrea sa te stiu iubita, sa ai un om al tau, un om bun.
.... as vrea sa te stiu mama.




Intr-o zi lumea mea va inceta sa mai fie, dar vei ramane tu si lumea ta. O sa traiesc prin tine, o sa ma bucur prin tine, o sa iubesc prin tine, o sa fiu.


Ne zambim maine dimineata.

Te iubeste mami!



And the Winners are...

Ptiii ce de bucurie de partea asta a monitorului! Licitatia s-a inchis, voi ati licitat minunat si valoarea totala este de 2.745 lei. Va multumesc!


1. Veronica - botosei rosii Hainute de poveste;
2. Veronica - vestuta Lilu Tesa;
3. Veronica - bentitele Lilu Tesa;
Total Veronica: 160 lei

4. Raluca - coronita brad Magia florilor;
Total Raluca: 75 lei (incasati)

5. Adriana- coronita BabyRosa Gift;
6. Adriana - glob pictat manual;
Total Adriana: 170 lei (incasati)


7. Mihaela Filimon - Set colier si cercei By Laura;
Total Mihaela: 60 lei.

8. Alina G. - Unt Shea - Now Nutrition, suplimente.ro
9. Alina G. - Sapun Alep (cutie decor) Bianca Iordan;
Total Alina G.:  110 lei.

10. Narcisa- Consultanta nutritie - Cristian Margarit.
Total Narcisa: 500 (si un cadou surpriza).

11. Corina Lesu - Sapun Alep (cutie maro) Bianca Iordan;
Total Corina: 30 lei.

12. Andreea - Tratament cosmetic apicol Salon Organic Ever Green;
Total Andreea: 200 lei.

13. Andreea - Omuletii decoratiune din fimo - Masuta cu flori;
Total Andreea: 100 lei.

(daca este vorba de aceeasi persoana scuze :), total 300 lei).

14. Antonia - Biscuiti de Craciun - Prajiturind prajiturele Anamaria Vilcu;
15. Antonia - Biscuiti bradut - Mihaela Micu;
Total Antonia: 150 lei.

16. Maria Ciornei - Colier Mongolezia;
Total Maria: 50 lei.

17. Andreea (Penny) - Briose Bio Bebster - Andreea Orheanu;
Total Andreea: 110 lei.

18. Otilia - sapun Alep (punguta) Bianca Iordan;
19. Otilia - Cutie Vintage Biscuiti - Chic'n Art by Alexandra;
20. Otilia - 3 Povesti cu ingeri - Editura Creanga fermecata;
Total Otilia: 195 lei.

21. Laura Prisaciuc - 3 Povesti cu ingeri - Editura Creanga fermecata;
22. Laura Prisaciuc - Deodorant Hippie Pits - Herbine;
Total Laura: 65 lei.

23. Geanina - 3 Povesti cu ingeri - Editura Creanga fermecata;
Total Geanina: 30 lei.

24. Viorica B. - Platou vintage Red Roses - Chic'n Art by Alexandra;
Total Viorica: 100 lei.

25.  Andreea O. - Deodorant Indie - Herbine;
Total Andreea: 30 lei.

26. Nicol - Deodorant Indie - Herbine;
Total Nicol: 30 lei.

27. Nicu S. - Decoratiune bradut nasturit - Bubulina gospodina;
28. Nicu S. - Decoratiune bradut paiete - Bubulina gospodina;
Total Nicu S.: 30 lei (incasat)

29. Andreea Groza - Deodorant Hippie Pits - Herbine;
Total Andreea G.: 35 lei.

30. Miruna - Deodorant Hippie Pits - Herbine;
Total Miruna: 35 lei.

31. Cristina Chelaru- Coronita material textil si globuri - Cristina Antonica;
Total Cristina: 50 lei.

32. Anonimul cunoscut - Cutie cu flori de Craciun - Flower Decor by Antonia;
Total Anonim: 200 lei.

33. Corina Gligor- Bolero & fustita tutu - 100% Pasiune;
Total Corina: 100 lei.

34. Luminita - ulei de Argan - Organik.ro
Total Luminita: 50 lei (incasat).

35. Ioana S. - ulei de Scortisoara - Organik.ro
Total Ioana: 30 lei.

36. Nicoleta C. - Decoratiune om de zapada sclipicios - Bubulina Gospodina;
Nicoleta C.: 50 lei (incasat).


Am rugamintea sa imi trimiteti datele voastre de contact (nume, prenume, adresa, nr. de telefon) pe adresa de email miruna_margarit@yahoo.com pentru a livra obiectele licitate. Mi-as dori ca toate sa ajunga la voi pana de Craciun.

Daca sunteti din Bucuresti si aveti timp ne vedem personal. Daca sunteti din provincie livrarea se va face prin curier (pentru produsele cu o valoare mai mare de 200 lei livrarea este gratuita) iar plata se poate face ramburs prin curier sau depuneti banii in contul:
RO52VBBU2587UN3555702701 Volksbank, sucursala Unirii si specificati obiectul licitat (mare grija, contul doar seamana cu cel de pe Grup, nu este acelasi).


Va multumesc pentru darnicie si urmariti urmatoarea postare, facem tragerea la sorti pentru cadoul surpriza :).

Cu drag,

Miruna

miercuri, 19 decembrie 2012

Repede, repede ca inchidem!+ un cadou surpriza!

Dragii mei, astazi este ultima zi in care mai puteti licita pe "Licitam minunatii de Craciun!". Inca nu si-au gasit un fericit posesor:

Pantalonasii (Lilu Tesa)




 Bolero si fustita tutu (100% Pasiune)




Uleiul organic de argan (Organik.ro)




 Botoseii bleu (Hainute de poveste)




 Cutia cu flori de Craciun (Flower Decor) - preferata mea :)




Si cadoul meu surpriza pentru voi. Un cadou supriza pentru toti cei care au licitat un produs, indiferent daca au castigat sau nu licitatia. In ordinea licitarii fiecare persoana va primi un numar si se va efectua o tragere la sorti prin random.org. Norocosul va fi anuntat maine impreuna cu ceilalti castigatori ai licitatiei.




Succes si va multumesc pentru licitatii!

joi, 13 decembrie 2012

Am deschis, va rugam poftiti pe la noi!

Dragii mei/ dragele mele,


Au trecut aproape trei saptamani de cand am fost pentru primada data in Comuna Gogosari, duminica o sa mergem iar. Daca prima data am facut impreuna cu Mihai cateva pungute timide din ce bani aveam la noi, de data aceasta o sa ne ducem cu doua dubite pline cu daruri, alimente, hainute, jucarii, rechizitie, mobila, aparatura electrica si tot ceea ce ne-ati trimis voi pentru a darui mai departe. Sunt fara cuvinte in fata volumului de donatii pe care ati fost dispusi sa-l faceti, multumim din suflet. La intoarcerea din acest al doi-lea drum promit sa va scriu lucruri vesele si sa va arat fotografii cu zambete de copil.


Va amintiti ca atunci va povesteam despre cazul tatalui care-si creste singur ce-i doi copii, mama i-a abandonat. Aceasta familie injumatatita a ramas si fara locuinta in urma unui incendiu. Atunci mi-am zis ca trebuie sa existe solutii pentru ei, ca trebuie sa facem ceva ca tatal sa munceasca pentru banii de alimente si lemne nu pentru roabe cu pietris. Si am inceput sa cautam solutii. Am gasit o domnisoara arhitect foarte draguta, o doamna inginer structurist, o alta doamna care face devizie, un inginer geolog- toti au intins mana si-au pus timpul si cunostintele in comun si a rezultat planul viitoarei case! Avem si un cost estimativ, in jurul a 30.000 de euro. Sunt foarte multi bani, stiu. Dar nu trebuie neaparat donati bani, se pot dona materiale pentru constructii, mana de lucru, finisaje, mobila. Chiar daca banii se strang cel mai greu uimirea mea a fost cu atat mai mare cand doi oameni deja au pus in contul acestei locuinte suma de 3.000 de lei. Le multumesc mult! Stiu ca o sa reusim cumva.

Cu ce ne puteti ajuta voi? Ar fi multe, dar o sa vorbim despre ele dupa ce trec sarbatorile, acum v-am pregatit ceva mai vesel, ceva care sa va bucure si pe voi. Am organizat o licitatie de Craciun online. I-am spus "Licitam minun(ati)i de Craciun". Oameni dragi si generosi au donat obiecte, hainute, produse, servicii - toate handmade sau bio- pe care sa le vindem in cadrul acestui eveniment. Aruncati va rog o privire si daca ceva se lipeste de sufletul vostru lasati un mesaj cu oferta voastra. Totii banii stransi vor fi depusi in contul casei.

Mii de multumiri si un Craciun fericit!


P.S. daca simtiti sa dati linkul blogului mai departe e minunat, are si un banner in coltul din dreapta sus. :)


luni, 10 decembrie 2012

Shhhh, vi se pregateste ceva!


20

20 de intamplari ciudate si-o minune: Matilda. Azi se fac 20 de luni de cand sunt mama de Matilda sau de cand Matilda e copil de Miruna. 20 de luni si imi pare mai frumoasa ca niciodata, mai minunata (stiu ca nu are termen de comparatie, dar e MAI minunata), mai desteapta, mai ghidusa, mai simpatica, mai iubitoare, mai vesela, mai intelegatoare ca niciodata. Ne iubim pe zi ce trece mai mult si mai mult si dragostea asta creste ca un cozonac. Dar un cozonac din ala bun, cu nuca si cacao, cozonac din ala cum facea bunica. 
 
De vineri pana luni traiesc in alta lume, in lumea in care un copil de 20 de luni ma ia in brate, ma strange, ma iubeste, imi rade, imi vorbeste, imi multumeste, imi cere, imi chiraie, imi adoarme in brate, imi spune mama doar cand nu ii dau suficient de repede sa manance, in lumea asta in care doua zile jumatate se simt cat o luna jumatate. E lumea noastra cu jucarii insirate prin toata sufrageria/baia/holul/dormitorul/bucataria, cu miros de lapte, cu gene lungi si ochi frumosi, cu parul cret si suficient de lung sa-l facem mot, cu manute mici care mesteresc mereu. Am o lume care-mi da viata si ma face sa traiesc restul de zile, cele de luni pana vineri la ora 14, zile care trec intr-o secunda. Apoi e vineri si vineri e minune de 20 de luni.
 
Imi place sa-i caut pozele de fix acum un an. Ma uit la ele si zambesc, rad, plang. Cat creste si cat se schimba un copil intr-un an. Uite cam asa:
 
 
sau cam asa:
 
 
 
Cat, cum, cine este copilul (meu) la 20 de luni?
 
- are 90 de centimetri inaltime;
- are 12,5 kg;
- are 8 dinti, 4 masele si 4 canini in crestere;
- merge, alearga, se cocoata, sare, se suie, se da jos, sta pe maini si se uita inapoi printre picioare, face pa, face bravo si tot felul de alte semne :));
- rade, chiuie, chitaie, cere, cere, cere, intreaba, intreaba, intreaba;
- are in continuare o mare pasiune pentru carti drept urmare stie: toate animalele, toate obiectele din casa, toate gazele si pasarile, toate culorile, toate cifrele si, mai nou, recunoaste toate literele din alfabet ( asa ca ne pune sa-i zicem alfabetul de 20 de ori pe zi, nu cumva sa-l uitam noi);
- incearca sa repete dupa noi toate cuvintele, momentan nu-i prea ies;
- este ordonata, isi strange jucariile, duce vasele la bucatarie, scamele la gunoi, sterge orice picatura de apa care cade pe jos, se scandalizeaza cand gaseste o frimitura;
- a invatat sa se strambe si sa faca mutritze, zice NU si da din cap :));
- isi manifesta sentimentele, ne iubeste, pupa, magaie, strange in brate, alinta;
- e foarte sociabila, ii plac oamenii, discutiile, adunarile;
- este foarte incapatanata si ambitioasa;
- ii place muzica si danseaza dupa orice sunet care-i pare ei muzica, inclusiv dupa vajaitul masinii de spalat,
- manaca mult si foarte mult, reusim sa ne tinem in continuare de meniurile noastre fara zahar, gluten, fara produse animale din comert, doar cu mancare pregatita in casa,
- doarme cu mami, doarme 10-11 ore noaptea si 2-2,30 ziua,
- e alaptata,
- e iubita, pretuita si respectata.
 
Copilul la 20 de luni arata cam asa:
 
 
 
Ceea ce va dorim si dumneavoastra!
 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Una din zilele acelea

De cand nu v-a mai bufnit plansul in mijlocul strazii? Dar de fericire? Sau, mai bine zis, cand ati plans de fericire ultima data? 

Am avut una din zilele acelea.... cand te bufneste plansul in mijlocul strazii. Una din zilele acelea cand ai in fata ta un om simplu si minunat, un om pe care il cunosti destul de putin dar mereu ai simtit ca e ceva secial cu el. Mereu ti s-a parut ca e foarte bun si bland, ca e sincer si deschis. Omul acesta te-a placut pe tine, ti-a placut copilul, ba chiar crezi ca o iubeste pe Matilda. Acest OM este Alina! 

Alina m-a contactat zilele trecute pentru ca are ceva sa-mi dea pentru copiii din comuna Gogosari. Am stabilit sa ne vedem astazi. Mi-a adus ceva-ul. Ma asteptam sa o vad cu un pachet de haine, poate ceva rechizite. Ceva-ul, insa, era un plic roz. M-am bucurat, am crezut ca sunt ceva banuti si o sa-i pun langa ceilalti stransi pentru alimente. Iar am gresit, nu erau doar cativa bani.  In plic era o suma incredibila de bani. Cel putin incredibila pentru mine. Bani stransi de ea si de sotul ei, un om care i se potriveste, i-au strans in timp si cred ca nu le-a fost usor. Sunt oameni normali, tineri, angajati pe salarii obisnuite, nu au resurse speciale. Dar ei au simtit sa puna bani intr-un plic. Si-au dorit sa ajute si asteptau un caz pentru care sa simta ei ca este momentul. Nu stiu prin ce minune ne-au ales pe noi, sunt atatia oameni care au nevoie de ajutor, au ales cazul copiilor din Gogosari. Au ales sa puna temelia casei  pentru Teo si Andrei.

Draga Alina, ma ierti ca am ramas fara  cuvinte, nu stiam cum sa-ti multumesc, ma inecau lacrimile. Mi-as fi dorit sa te iau in brate, sa te iau pe sus, sa te pup. Cred ca parte le-am si facut, nu mai stiu. Nici acum nu stiu, ce ati facut voi astazi este minunat si incredibil. Voi astazi ati schimbat vieti si nu doar pe ale acelor copii  ci si pe a mea. Va multumesc ca mi-ati dat curajul sa merg mai departe cu acest vis, sper doar sa ne ridicam si noi la masura gestului vostru si sa punem peste donatia voastra restul de bani pentru locuinta acestor oameni. Urmatorul pas va fi evenimentul de saptamana viitoare "Licitam minun(ati)i de Craciun".

Nu stiu ce v-as putea oferi drept multumire, pot doar sa va tin in toate gandurile mele bune si in toate rugaciunile mele. Oameni minunati, sa va dea Dumnezeu o viata frumoasa cu tot ce meritati!  




marți, 4 decembrie 2012

The First Day of The Next 22 Months

A venit si 1 decembrie. Nu stiu cand. Serios ca nu stiu. Bine, am o senzatie teribila ca timpul  tot accelereaza. Unde s-a si dus 2012? Voi nu aveti sentimentul asta ca azi e luni si cat ai clipi e iar luni si iar, si iar. In fine. A venit si 1 decembrie. Unii poate ati fost sa vedeti parada militara de Ziua Nationala, altii poate ca ati fost ca mine la Talciocul Urban pentru Matei sau poate ca ati dormitat pe acasa. Dar pentru mine 1 decembrie 2012 a fost o noua zi dintr-o noua viata. S-a terminat o etapa, am intors o pagina. Acum se pune problema daca am ajuns in punctul de evolutie optim pentru aceasta noua etapa.

Eu am mari probleme de incredere, trust issues- cum ar zice americanul. Mari probleme. Ar fi multe de spus aici, de unde si cum si de ce. Unele de cand eram copil, altele mai proaspete. Experiente variate care m-au invatat ca e bine sa ai rezerve, sa dai mai putin credit si sa-i lasi pe ce-i din jur sa-ti ofere mai putine suprize. Exista si reversul, daca nu ai dat credit nu te poti bucura pe deplin de surprizele placute. Dar atunci cand nu te astepti la nimic nici nu poti fi dezamagit. E un mod de a te pune la adapost. Paradoxal, insa, sunt genul de om caruia ii poti lasa visteria pe mana, copilul in grija, sufletul in paza, le gasesti asa cum le-ai lasat, ba chiar mai ingrijite si mai frumoase. Cu reciproca am eu o problema. Mi-e cumplit de greu sa las mintea sau inima mea pe mana cuiva. Si uite-ma in ziua de 1 decembrie cand trebuie sa las pe mana cuiva ceva mai important decat mintea sau sufletul meu, sa las totul pe mana unui strain. Sa o las pe Matilda. Am angajat o bona. Si ma sfasie.

Pana acum a stat mama cu ea, nu suntem deloc prietene, dar pentru copil am ales asa. Am zis ca pot, nu mai pot. Daca dupa intoarcerea la serviciu mi-am pastrat farama de liniste si echilibru a fost pentru ca stiam ca Matilda e cu urmatorul om in linie. Nu are tata, ne are pe mine si pe mama, deci urmatorul ei om e mama mea. Am ales ce era mai bine pentru copil. Am crezut sa pot sa ma ridic deasupra altor probleme, ca amandoua o sa ne ridicam, n-a mers. Cand m-am intors la serviciu copil era pregatit de cresa: dormea si adormea singura, era mai autonoma, inca nu se dezmeticise foarte tare acasa. Acum... acum e 8 luni mai tarziu, iar la varsta asta 8 luni inseamna enorm, castigurile si evolutia emotionala din aceasta perioada e cat cea din 20 de ani de adult. Acum e alt copil, alte nevoi, imposibil de dus la cresa fara sa o traumatizez. Am avut de ales intre a-mi lua concediu fara plata pana cand implinea 2 ani, cu riscul de a nu mai avea jobul la intoarcere, sau de a angaja pe cineva sa aiba grija de ea. Cum sunt unic provaider in casa riscarea postului nu este de luat in calcul. Am angajat o boana. Si ma sfasie.

Am un sentiment ca nu am facut tot ce se putea, ca nu am facut ce era mai bine. Mi-e groaza, efectiv groaza ca i-ar putea face ceva rau. Ma ia cu fiori la gandul ca un om cu alta pregatire, alte lecturi, alte idei si experiente o sa-mi ingrijeasca/creasca/educe mie copilul 10 ore pe zi. E o straina, cu referinte ce-i adevarat, cu vibratii bune si cu dorinta de bine, dar e o straina. Pentru  moment vine in paralel cu mama, pana cand o sa invete copilul si o sa-i inteleaga limbajul, dar foarte curand o sa fie doar ea, ea si puiul meu. Iar mie mi-e groaza. Copilul meu singur cu un strain, viata ei in mainile unui strain. Am angajat o bona. Si...

Si nu vreau sa fiu genul ala de mama care pune camere si microfoane. Nu vreau ca jumatate din timpul de la munca sa-l petrec verificand copilul. Sunt amagiri, mari. Vreau sa am incredere in ea. Trebuie sa am incredere, altfel nu se poate, altfel e nebunie. Cum fac sa imi infrang demonii si sa am incredere in ea? Sau e nebunie sa ai incredere intr-un strain? Fiecare particica din mine urla ca da, ca e nebunie. E contra tuturor lucrurilor pe care le invatam de mici. Nu? Nu vorbiti cu straini, nu deschideti usa strainilor, nu lasati straini in casa, nu plecati cu straini din fata blocului. Straini nu, nu bun. Si acum? Acum sa zic ca-i bun, ca e minunat ca pot sa-mi permit o bona, ca e fata buna, ca are referinte, ca a mai lucrat cu din astia mici, ca cei de unde a plecat plang dupa ea, ca si iar ca. Dar pentru mine e o straina care o sa se ocupe de ce am mai scump pe lume timp de 10 ore pe zi... Eu ma ocup restul de 2-3...  Sa ma lege cineva la ochi si sa ma plimbe pe marginea unei prapastii si tot nu mi-ar fi atat de frica. Deci cum fac? Cum fac? Am angajat o bona.

(ca sa mai si radem)

duminică, 2 decembrie 2012

Scrisori pentru Matilda (6)

duminica, 02 decembrie 2012


Draga mea,

ai genul de par care dupa ce-l speli, il freci bine cu prosopul, dai doua perii prin el si sta de zici ca ai fost jumatate de zi la coafor. Toata sarcina m-am gandit sa nu iesi cu parul cret, cret ca al meu, mai bine intins si scapi de chin. Dar tu ai fost mai isteata, ai ales un par ondulat, nici cret, nici intins, pur si simplu frumos. Imi place sa ma joc in parul tau, sa-mi invart inelele pe dupa deget. Imi place cum scapa din perie si sare inapoi sarmalute, sarmalute. Acum opt luni era asa de mic si de firav, inca nu se hotarase incotro sa creasca. Nu mai era nici creasta de punker cu care te-ai nascut, dar nici directie nu avea. Parca ar fi vrut sa devina cret, parca nu. Nu stiu cand a trecut timpul asta, de acum ai par lung si frumos... Esti asa cum te visasem eu la inceput, zulufi bruneti si zambet vesel. 

Am avut niste zile tare bune, zilele astea trei libere. Nici nu-mi mai amintesc de cand nu ne-a mai fost asa de bine. Cred ca de pe la Paste, oricum era inca primavara. Cand nu mi-e bine ma gandesc la binele care a fost, cand mi-e bine ma gandesc la si mai binele care mi-a fost. Nu mai stiu cum era viata mea inainte de tine, cred ca era frumoasa, cred. M-am schimbat, m-ai schimbat, exista o viata inainte de tine si exista viata de acum. Iar in viata de acum avem trei zile de un frumos cum nu credeam sa fie. Avem ziua in care te-ai nascut, avem ziua in care te-am nascut a doua oara - botezul tau, si mai avem ziua cand ai implinit un an. Trei zile care sunt cat o viata de bine si oricand mi-ar fi rau ele ma aduc inapoi.  Dar zilele astea trei de inceput de iarna a fost bine, tare bine.

Si stii cand mi-a mai fost asa frumos? Da, de ziua ta! De ziua ta cand ai implinit un an. Te-am sarbatorit, ti-am sarbatorit primul an de viata. Am sarbatorit viata. Trecuse un an, erai bine, eram bine si am simtit ca trebuie sa multumim, ca trebuie sa-i multumim vietii ca a stat cu noi. Stiu ca nu o sa-ti mai amintesti nimic de la acea petrecere, dar stiu ca ai simtit cat ai fost de iubita si asta o sa o ai cu tine toata viata. Am invitat toti oamenii dragi si ei au venit. Am vrut sa fie acolo toti copilasii care au fost la botezul tau, sper sa-i avem cu noi in fiecare an. Au venit aproape toti, ba chiar au venit si altii, au fost 15 nazdravani.. Ei isi amintesc petrecera ta, s-au distrat si au alergat, au topait, cantat, plimbat cu poneiul, au vazut animalele si au mancat tort. Am ales un loc tare frumos, am fost la Ferma Animalelor, am vrut sa fie afara si sa puteti alerga. Tu mai putin, erai inca in faza deabusilistica.  Nu stiu cat ai inteles tu din ce s-a intamplat in jurul tau, dar ai stiut ca este despre tine.

O sa ai sutele de poze ca sa-ti poti imagina cum a fost. O sa ai lista de oaspeti, meniul (a gatit mami cat pentru un batalion intreg, ba chiar cat pentru doua). O sa ai amintire cate o invitatie, un balon, un coif, un pai, un cate ceva din fiecare lucru. Ti-am pus bine si cateva cadouri amintire, ai primit un tablouas frumos cu mutrisoara ta, ai primit un glob care ninge, multele jucarii deja le ai insirate prin toata casa. Ti-am pastrat uscate florile primite de la tataie. Daca o sa continui sa cresti in omul care cred eu ca ai sa fii o sa te bucuri mult de micile prostiute pastrate de mami. A fost tare frumos de ziua ta! Oamenii au fost frumosi si noi pe langa ei!

09.04.2012

 Gagalice curioasa

Cu Moni&Nico

Pe covorul verde

Cu mami

Calin, Antim, Ana-Maria, Daria, Mati

Nasica, Tudor, Mati

ti se pregatea ceva :)


 Motzul, Turta, Peria

Tavita: verigheta+inelul, peria, cheile de la masina, fardurile si ata.

Minunatul tort in tema petrecerii (cofetaria Alice la inaltime ca de obicei)

Cam asa de frumos a fost si o sa fie in fiecare an de ziua da, de ziua in care viata noastra a inceput.

Te iubeste mami!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Indragosteala

Nu de un barbat/femeie, ci tot de Ea. O iubesc cu lacrimi in ochi de cand s-a asezat la mine in viata si de atunci ma tot indragostesc de ea. Ma lua cu fiori si fluturi in stomac la fiecare ecografie, priveam cu ochii lacomi sa prind franturi de chip sau o manuta, un nasuc, un obraz, un genunchi mic si rotund. Luam imaginile cu mine si le priveam de zeci de ori pana la urmatoarea "intalnire". Apoi a inceput sa miste, cam acum doi ani si ceva se intampla lucrul asta minunat, si pandeam fiecare mica falfaire ca de aripi si ma indragosteam. A crescut si se tot itea prin burta mea in forma de copil. Eu n-am avut burtica balon, minge, pepenas, am avut burta-copil. Pe unde era ea pe acolo era si burta mea. In colturi, in rotunduri, cu genunchi si coate scoase pe langa coastele mele. Si ma indragosteam de fiecare ghiont. Cand s-a dat cu fundul in sus si capul in jos ii placea sa ma gadile cu manutele ei mici. Ii simteam degetelele cum se misca undeva deasupra soldului drept, acum cand sta la san ma gadila cu degetelele fix in acelasi loc. Si ma face sa zambesc a nostalgie si a indragosteala de manutele ei cu degete grasune. A venit pe lume si mi-a aruncat prima privire cu spranceana ridicata. Si de atunci iubesc spranceana aia si o sarut in fiecare seara la culcare. 

Joi am culcat-o in brate, se intampla foarte rar sa vrea asa, iar eu profit si o tin strans, o mangai, o sarut, o privesc si ma uimesc de cata perfectiune s-a adunat in chipul asta mic. S-au pus toate la locul lor exact asa cum o visam in vremea cand era doar fluturi in pantec. Dimineata am plecat inainte sa se trezeasca ea, seara, cand m-am intors de la serviciu, Matilda era alta, am culcat un copil si s-a trezit altul. Asta este sentimentul pe care l-am avut. Peste noapte s-a schimbat atat de mult incat ma uit la ea si incerc sa o redescopar. A avut un salt, ea a crescut asa in salturi, azi era intr-un punct, maine era la un kilometru distanta. Si simt ca nu tin pasul cu ea, ca eu raman in urma si tot fug sa o prind din urma, dar asta e tot farmecul. Se schimba si ma surprind indragostita iar si iar de minunea mea. E incredibil sa descoperi si sa redescoperi mica fiinta cum creste si cum tu, parintele ei, esti tot mai indragostit la fiecare pas. 

Saptamana asta mi-a spus primul NU din cuvinte si mi s-a parut adorabil. Probabil ca peste un an nu o sa mi se mai para asa, dar cine stie?! Inainte imi spunea "nu" prin sunete, gesturi, proteste, acum a gasit cuvantul si asta pare sa-i fi oferit o mare liniste. Din ziua in care a gasit exprimarea unei stari s-a schimbat. Cred ca m-am schimbat si eu, mi-am gasit si eu linistea ca acum imi poate spune unele dintre cele mai simple lucruri.   Mi-a zis "nu" ca nu mai vroia branza, iar mie mi s-a parut ca un pas facut pe Luna. Spune un "nu" timid si din fundul gatului si in acelasi timp imi zambeste stangaci ca si cum ma intreaba daca e bine asa cum spune. Dupa vreo doua zile s-a prins ca lui "nu" i s-ar potrivi si moaca pe care o face cand se uita ea "urat". E atat de caraghioasa incat imi vine sa o tot intreb lucruri unde stiu ca-mi va raspunde negativ. Si uite asa m-am indragostit si de NU.



Ce-i si mai frumos e ca se pare ca indragosteala asta umbla intre noi. Ma iubeste cu zambete si imbratisari, copilul meu a inceput sa iubeasca cu fapte. Ma strange in brate, ma pupa, imi atinge fruntea cu fruntea ei si rade. Se joaca prin casa si-si aduce aminte ca nu m-a iubit de ceva timp si vine fuga, pune frana si-mi ia picioarele in brate, ma strange cu un tremurat de fericire si apoi fuge la treaba ei. Iar eu raman topita si indragostita in urma ghemotocului de iubire. A invatat ce-i preturirea si multumirea si mi se pare fascinant. Se alinta si alinta oamenii din jurul ei, isi alinta papusile, le strange in brate cum o strang eu pe ea. E buna si generoasa, imparte, ofera si rade la tot si la toti. E emaptica si protectiva si incep sa simt ca am facut un lucru bun. Nu-i meritul meu ca a iesit frumoasa, asta e loterie, nu e meritul meu ca are un temperament pozitiv, si asta e tot intamplarea genelor, dar e meritul meu ca-i arat in fiecare clipa cum iubim, cum pretuim si cum respectam. Si sunt indragostita de ea, fetita mea, si sunt indragostita de mine, omul care sunt de cand o am, de mine: mama Matildei. 

Traiesc cu lacrimi de iubire in ochi si e tare, tare bine!





L.E. Tu nu esti obligat sa zici mmmm, dar eu nu ma pot abtine :))



Upside down Matilda, 02.12.2012