joi, 19 iunie 2014

Cum sa-ti repari frigiderul gratis

Eu sunt taur, cica am fi putin mai anosti, nu prea ne scaldam in spontaneitati. Cred ca de fapt este un sens al stabilitatii putin gresit inteles. Ne place sa stim ce avem sub picioare, cam atat. Iar asta ne ghideaza si alegerile in materie de cumparaturi alimentare, imbracaminte, case, mobile, electrocasnice, electronice, etc. Ne hotaram, cam greu ce-i drept, dar dupa ce am luat decizia ramanem cu alegerea noastra si morti. Iar cand alegem o facem dupa niste axiome proprii- le putem spune si stereotipii-, o recunosc si pe asta. Deci televizorul e musai Samsung, masina de spalat Whirlpool, fierul de calcat Tefal, cuptorul Hotpoint, robotul de bucatarie Brown, tot felul de aparate pentru ingrijire personala musai Philips, frigiderul Arctic. Ca de fapt despre frigider si este vorba.
 
Acum sapte ani, cand m-am mutat prima data la "casa mea" si am facut din casa goala casa plina, mi-am cumparat un frigider Arctic. De fapt o combina frigorifica (cu ecrane si butoane). De ce Arctic? Pentru ca: a se vedea mai sus! Numai Arctic este Frigiderul. Si ne-a mers bine, si ne-am iubit, si l-am adus dupa mine la a doua casa a mea. Incapator, destept, se auto curata, striga dupa mine daca-i las usa deschisa, striga si la copil cand sta prea mult si se zgaieste in el. Pana acum vreo doua saptamani cand a inceput sa sughita. Frigiderul, nu copilul. I s-a aprins beculetul! Cu va ziceam: are ecrane si butoane. Iar pe mijlocul ecranului un ditamai semnul exclamarii rosu. Am zis eu sa-l ignor, chiar am facut-o. Dar cat timp poti sa ignori un semn al exclamarii ROSU! Si poate ca m-as fi nesimtit si mai departe daca ecranele alea albastre nu aratau niste temperaturi ingrijoratoare. Intai in congelator, apoi si in frigider. L-am tot rugat, i-am tot dat congelari rapide, nimic. L-am miscat, l-am adulmecat, iar l-am rugat. Nimic! Sun un specialist: verdict trist! Trebuie consultat, numai ca-i vineri si vinerea iarba nu creste pentru serviciile de asistenta, pentru ei creste de lunea. Ma programez pentru luni. (E cu programare si cu zis seria frigiderului, e scrisa pe un abtibild mic in interiorul frigiderului, dreapta jos).
 
Acum, daca istoria asta nu s-ar fi intamplat in cea mai calda zi pe anul asta, cu un congelator plin si cu un sfert de vitel anuntat sa vina intr-o saptamana, nici n-as fi clipit. Ca sunt prea obosita sa ma mai consum si ca dupa toate gaurile din buget din ultimul an ce mai conta un frigider? Abia ne reglasem financiar, sa ne dereglam la loc! Cum oricum nu ma duceam sa cumpar alt frigider in doua zile, mut congelatele ba la vecina, ba in cuptor si dau o sansa service-lui pentru luni. Ne transformam si noi in musafiri si mancam din frigiderele altora :)).
 
Vine luni, suna nea simpaticul de la Arctic- chiar e simpatic- stia foarte bine cartierul pentru ca era "pe zona" asta de mult timp, vine. Consulta frigiderul, considera ca are nevoie de o reincarcare cu "agent frigorific". Vine cu ustensilele, perfuzeaza frigiderul. Platesc 200 de lei cu factura detaliata si chitanta. Imi spune sa o pastrez in caz de ceva. O pastrez. Pana a doua zi "cazul de ceva" era evident, beculetul rosu se intorsese, vreo 12 grade in congelator si ele. Si mai multe in frigider. N-am timp sa sun toata ziua. Sun abia miercuri, il sun pe nea simpaticu, si urmeaza conversatia:
 
Eu- Buna ziua, sunt Cutarica din strada Cutare!
El- Da, stiu cine sunteti.
Eu- Stiti, frigiderul tot nu merge, are o alta problema.
El- Inseamna ca are o fisura si pierde freon, reprogramati la firma pentru a veni o echipa sa-l ia sa-l repare.
Eu- Pai, are sens sa-l mai reparam, nu mai bine unul nou? (intreb si eu ca omul cu gandul la costul reparatiei si la durabilitatea ei, apoi tot la unul nou ajung)
El- Il reparam in garantie.
Eu- Pai, siti, nu e nou, are sapte ani!
El- Stiu, doamna, il reparam in garantie!
Eu- Pai, mai merita?
El- Pai, daca e in garantie....
Eu- Adica fara costuri? (tot nu pricepeam care e treaba, adica, ceva fara bani?!)
El- Da! Va duceti la sediul nostru din Strada Cutare, depuneti o cerere si or sa vina sa-l ia baietii de acasa, il reperam si vi-l aducem inapoi.
Eu- Din casa si pana in casa? (ca stiti ca electrocasnicele mari va sunt tranite in fata blocului si pa, tre sa dai din gene portofel pentru a fi duse in casa)
El- Da, ne ocupam noi de tot!
Eu- Ooook....
 
 
Si doua zile mai tarziu (pentru ca eram in prima saptamana de gradinta, acea saptamana din iad), cu Matilda de mana, ma prezint la sediul din strada indicata, completez o cerere, mentionez in ea ca frigiderul are "doar" sapte ani si ca solicit repararea in garantie, fac iar ochii mari si depun cererea complet neincrezatoare ca asa ceva se va intampla. Era vineri, urma weekendul prelungit, ma suna oamenii marti. Vroiau si o copie dupa CI. Le trimit. Ma suna iar pentru ridicare (aici as avea singura obiectie, te suna, frate, pentru o zi de ridicare in aceeasi zi cu o ora inainte sa vina, evidet in interval 8-18 cand aproape orice om presteaza o munca pentru un ban cinstit). Nu am timp in ziua aceea, era joi. Vineri nu "faceau ei sectorul". Intre timp imi vine vitelul. Ma dau de ceasul mortii sa gasesc un congelator liber, gasesc, dar ma rupt de spate si nu am cum sa-l duc eu, trebuie sa astept proprietarul sa vina sa ma ajute. Asa ca-mi petrec o noapte transand carne si butonand frigiderul. Daca-i dau congelari rapide repetate, sta la 0 grade in congelator. Asa ca dorm cu mana pe buton de dragul carnii de vitel. Salvez carnea, o duc in vecini. Vine luni, nu suna nimeni. Ma suna iar, marti, vin si-l iau. Mama deja radea ca sa-i aprindem o lumanare ca nu crede ca-l mai vedem. Mna, traim in Romania tuturor posibilitatilor. Insaaaa, o zi mai tarziu ne-a fost returnat. Reparat si functional. Si nu reparat oricum, ci in GRANTIE! Si un plus de 24 de luni garantie pentru lucrarea executata. Pam-pam!
 
 
(era in process de racire, acum e bine mersi la -18 si 2 grade)
 
Deci, de aveti aparate frigorifice Arctic, si cred ca si alte aparate Arctic, apelati cu incredere la serviciul lor de intretinere.
 
Service oriunde ai nevoie
Nevoile tale sunt preocuparea noastra permanenta. De aceea iti oferim cea mai extinsa si rapida retea nationala de service. Pentru ca esti client Arctic, beneficiezi de service atat in timpul garantiei, cat si in perioada post-garantie. Mai mult, iti oferim piese de schimb si accesorii pentru intreaga durata de viata a produsului.
 
Cele 38 de reprezentante service la nivel national se afla in permanenta legatura cu Sediul Central Service pentru a raspunde cat mai prompt solicitarilor tale, indiferent de zona de domiciliu.
Peste 70 de unitati mobile de interventie dotate cu tehnica de depanare si piese de schimb te vor ajuta atunci cand vei avea nevoie. Si pentru ca folosim sisteme informatice performante, orice problema poate fi solutionata in cel mai scurt timp.

miercuri, 18 iunie 2014

Cu amintiri si cafea

Copilaria mea s-a intamplat intr-un mic sat din Prahova. Iesi din Bucuresti pe DN1 si la Potigrafu faci dreapta. Treci o padure. Treci un rau. Si cand in fata se vede doar campul si drumul lung cu plopi faci la stanga. Pe drumul cu fantana mare cu o cumpana din lemn. Prima pe care o vezi este gospodaria tatei Tudora de la Ratesti. Cand vezi parul cel mare cu pere rosii, stii ca aproape ai ajuns. Apoi drumul pietruit pe langa campul cu salvie. Apar casele cunoscute. Stii ca undeva in stanga este cimitirul. Cooperativa vecina cu bunica primei iubiri. Biserica. Crucea marea din piatra din raspantia noastra. Nucul pe care-l are la poarta tanti Fana. Scoala, gradinita. Esti deja la cateva case distanta. Treci de gradina scolii cu perii si merii din care ti-a facut de atatea ori placinta. Cea mai buna placinta! Ai ajuns. Esti la fantana. Respiri. Esti acasa.
 
N-am mai fost la tara la mine de 4 ani. De Sfanta Marie. Biserica de acolo poarta acest Hram. Maria mea abia isi anuntase venirea de cateva zile, zile tulburi. Am fost cu ea acolo ca sa o onoram pe prima Marie, cea care acum se odihneste de tot. Tocmai de asta nu am mai fost acolo, la tara, pentru ca prima Marie  nu mai este si cu ea s-a dus si sensul acelui loc. Dar copilaria mea a fost acolo. Forta si esenta mea se trag din acel sat mic de langa Ploiesti. Cum plec din Bucuresti pe DN1 si simt mirosul rafinariilor de la Ploiesti, cum simt fiorul acelor drumuri lungi catre tara. Si mai lungi inapoi catre casa. Mirosul de Ploiesti este mirosul de copilarie. De rafinarie, intai de pamant ud de primavara, apoi de inimile mari si galbene cazute din plopii de pe drum. Au trecut 24 de ani de atunci, de la ultimul drum spre ea, dar mirosul acela... ma intoarce atunci cand eram intregi.
 
La inceputul lunii am pus Matilda intr-un autocar- plin de copii si oameni simpatici- si am mers in "excursie" la Ploiesti. A fost invitatia Anei in organizare cu Replica Vedetelor. Ei promovau o frumoasa cafenea, mie, in secret, imi tremura sufletul. De dor de satul mic de langa Ploiesti. De dor de mirosul acela, cu teama pe care o am de fiecare data ca poate a disparut mirosul. Ca s-a terminat cu petrolul, ca nu mai miroase Ploiestiul. Peste asta o teama si mai mare: raul de masina al Matildei. Am ajuns la locul de intalnire la timp- ca niciodata in istoria noastra in doi. Amandoua cu emotiile primei excursii impreuna. Cu autocarul! Cand esti atat de mic cum este ea acum, autocarul este asa cevaaa, un fel de "cal magic". O fascineaza si tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, dar autocarul este un fel de rege al tuturor. Si am pornit, si a fost bine! Am ajuns intr-o ora fara peripetii si fara rau, dar cu multa veselie si cantecele din partea Sorinei (LearnWithMusic). Sincere felicitari pentru cum te-a tinut vocea si echilibrul pe tot drumul!
 

 
 
Si daca la "acasa" de la tara mirosea a petrol, la "acasa" din Bucuresti miroasea a cafea. Pentru ca din copilaria acasa-acasa imi amintesc mai mult petrecerile- poate pentru ca atunci eram acasa (?!). Craciunul, Revelionul cu toti prietenii, ziua fratelui meu care era inainte de deplasarea de vara de la tara. Erau petreceri, oamenii erau fericiti, era cafea buna la ibric. Si era relatia mea secreta cu ce ramanea in ibric. Zatul. Cafea nu aveam voie, doar eram copil. Dar nimeni nu spunea nimic despre zat. Asa ca al meu era! Ma strecuram in bucatarie si mancam zatul din cesti sau din ibric. Imi amintesc gustul, senzatia. Cred ca in el ramanea si mai tot zaharul pus. Acum probabil ca ar afla si ai mei secretul energiei in exces la ora de culcare :)). Matildei ii place la fel de mult mirosul de cafea. Imi cere mereu, ii spun ca nu este pentru copii. Se uita lung si cu "amenintarea" lasa ca ma fac eu mare. Cred ca va fi o mare cafengioaica.
 
Pentru ca a fost gasca mare la Ploiesti, probabil siti deja ca s-a deschis in shopping center-ul din partea de vest a orasului Cafeneaua Coffeol. Va spun pe scurt. Cafeaua fantastica, sincer! Imi era dor de o cafea buna, pauza din timpul alaptarii m-a facut sa ma multumesc cu ce cafea se nimerea, in sistem sa intre. Dar mi-am amintit ce nedreptate ii faceam. Fantastica, va spun! Ii gasiti in drum spre munte, imediat din linia de centrua- foarte accesibil. Noi o sa facem o pauza acolo de fiecare data cand urcam spre munte. Si cum muntele pentru noi este in principiu Brasovul, m-am bucurat sa aflu ca-i regasim si acolo. Ambele cafenele au terasa generoasa afara. Sper sa isi gaseasca o locatie buna pentru ei si in Bucuresti si sa ne mai bucuram de momente aromate si mai aproape de casa. Cafea in toate specialitatile, si organica pentru doritori, oricum toata cafeaua preparata la Coffeol are o origine fericita. Cafea aromata de condimentele speciale. Cafea buuuna cu un strop de caramel (preferata mea). Ceaiuri. Prajituri, briose, inghetata. Matilda si-a dorit o inghetata. A primit una doua. Si un serviciu impecabil din partea angajatilor. Au rezistat invaziei de pitici si mame, dar si "ochiului critic" venit din partea blogger-ilor de fashion- prezenti si ei.
 
 


 
Ne-am revazut cu Daniela (Smallprint):
 
 
 
 
Nico- arata impecabil!
 
 
Gabriela Ioana Maalouf - trainer dezvoltare personala (o sa ne revedem cu ea pentru un interviu).
 
 
 
  
Muzica din partea 2 Man Show - Bogdan si Iustin - foarte tari baietii!
 
 
 

 
Copiii nostri in buna supraveghere a Sorinei, o sa mergem sa o mai vedem la MikoKids.
 
 
 
 
 
Si noi :)
 

 
 
 
 

 
 
 
Cred ca o sa ne vizitam curand prietenii din Ploiesti! :)
 

vineri, 13 iunie 2014

Promotia lunii Iunie la Funny Land

O parte  buna a socializarii online este ca poti cunoaste oameni foarte frumosi pe care altfel nu ai fi ajuns sa-i intalnesti. Mor de dragul mamelor dedicate pe care le-am cunoscut de cand am blogul, imi face mare placere sa vorbesc cu ele atunci cand am timp, chiar si asa pe FB sau aici, pe blog. Sunt copilasi pe care-i "cunosc" de cand erau in stadiul de proiect sau de cand mamelor lor inca ii purtau in pantec. Ii urmaresc din umbra si ma bucur pentru cat de frumos sunt crescuti si pentru cata bucurie aduc in familiile lor. Pe cateva dintre aceste mame am ajuns chiar sa le chem prietene, sunt oameni care mi-au imbogatit viata si ma simt un om norocos ca am ajuns sa le cunosc. Deci mi se pare firesc ca atunci cand una dintre ele vine catre mine cu o rugaminte sa fac ce pot in acest sens. Daca acea rugaminte mai este si in legatura cu ceva ce ma intereseasa si ceva in care cred si imi doresc sa sustin, atunci cel mai adesea o sa vedeti aici un articol despre asta. Astazi despre Funny Land, un proiect pe care-l sustin si pe care mi-as dori sa-l vad crescand.
 
Oana si Nicol, doua mamici tinere si foarte implicate in cresterea comorilor aduse pe aceasta lume, si-au unit cunostintele, pasiunea si resursele si au adus pe piata atelierelor si cursurilor pentru parinti si copii un concept nou. L-au numit Funny Land, eu as zice ca este mult mai mult- chiar este treaba foarte serioasa, si l-au lansat pe 1 Iunie catre plubic. Fiind o luna de inceput ele isi doresc sa va ofere ocazia sa puteti cunoaste proiectul lor oferind o prima sedinta in mod gratuit pentru orice atelier din cadrul Funny Land si 20% reducere pentru toate serviciile, pana la sfarsitul lunii Iunie. Mi-am zis ca nu putem rata momentul, mai sunt doua saptamani din luna Iunie, deci sa profitam! Va las mai jos in compania lor, a Oanei si a lui Nicol- le-am rugat sa se prezinte pentru noi- si prezentarea atelierelor disponibile momentan. Stiu ca fetele mai pregatesc niste surprize utile pentru vara, dar revin asupra lor.
 
 
Oana & David
 
 
 
" .... ma vedeam mama...de cand ma stiu. Stiam ca voi fi o mama tanara. Stiam ca voi fi o mama implicata. Stiam ca voi fi mama. Asta a fost scopul meu aici, pe aceasta lume. Mi l-am indeplinit si o sa continui sa il indeplinesc atata timp cat voi fi in viata. David este cel mai frumos cadou pentru mine!"

"Numele meu este Oana Sabina Nistor, am 28 de ani si sunt psiholog si psihoterapeut de orientare cognitiv comportamentala si am o vasta experienta in lucrul cu copiii si famiile lor ! Din intreaga experienta pe care am dobandit-o pana in prezent, pot sa denumesc cateva proiecte in care am fost implicata si anume :

- psihoterapie individuala adulti si copii, de familie si cuplu in cadrul Psycovery (4 ani);

- profile psihologice si consiliere in cadrul Dios Detective (5 ani);

- psiholog, psihoterapeut copii si familie in cadrul gradinitei Future Castle (3 ani) ;

- instructor FasTracKids (3 ani) ;

- psiholog, psihoterapeut in cadrul Funny Land (proiect nou).

Eu am decis sa fac parte din Funny Land tocmai pentru ca am lucrat in acest "sistem" al copilariei  si stiu ce exista si ce nevoi sunt. In general, am dat de aceleasi probleme repetate unic in fiecare familie. Prin cursurile mele nu ofer doar ceva nou pt copii, ci fac si un fel de instructaj cu parintii. Incerc sa deschid minti, sa insuflu dragoste si daruire pt copil, sa ii captez atentia parintelui pe nevoile copilului. Cursurile pe care le voi sustine si pe care le-am conceput sunt menite sa faca acest lucru. Si da, exista multe activitati pe care le vom face afara, tocmai in ideea de spatiu, aer si vara. Deci, suntem pregatite si din acest punct de vedere. De asemenea, in cadrul cursurilor mele voi avea invitati specialisti care se vor adresa atat copiilor, cat si parintilor (pediatri, stomatologi, nutritionisti, psihologi). Va fi munca de creatie, joaca, experiment, dans, etc. Vom vorbi, gandi, va exista miscare, tot cursul fiind gandit in functie de copil. Mai mult, o sa adaptez activitatile in functie de grupa si sper ca si in functie de copil. Un copil care va frecventa cursurile Funny Land nu va fi pedepsit, recompensat sau obligat sa  participe la o activitate la care nu doreste. Gandeste-te la un fel de dezvoltare emotionala si intelectuala prin joc si experiment."
 
 
***
 
Nicoleta & Ruxandra
 
 
 
"Iubesc copii si mi-am dorit mereu sa lucrez cu ei sau pentru ei. Cineva acolo sus, a dorit ca eu intai sa trec prin alte incercari, probabil sa capat o alta experienta si apoi sa ma concentrez pe copii. "
 
Sunt mama unei fetite de 1 an si 8 luni si pana sa vina pe lume Ruxandra mea, am activat in Mobile Marketing (timp de 10 ani). Eu personal nu am studii sau experienta in lucrul cu copiii; am absolvit in 2008 Facultatea de Relatii Publice iar in 2011 un Master de Comunicare Manageriala, dar toate persoanele cu care colaborez au experienta si dragoste pentru copii – altfel nu ar fi lucrat cu mine De asemenea, incerc sa-mi selectez partenerii din categoria parintilor, astfel am certitudinea ca stiu ce inseamna "un copil" iar eu imi propun sa urmez si o pregatire care sa fie acoperitoare pentru proiectul meu.

De ce vine proiectul dupa o experienta de atatia ani in alt domeniu? Pai, e foarte simplu. Spuneam mai sus ca sunt mama unei fetite de 1 an si 8 luni; in perioada in care am fost in concediul de crestere copil, compania la care activam si-a sistat activitatea – deci ma aflam in situatia de a o lua de la capat! Si ce ar fi fost mai potrivit decat sa urmez un vis mai vechi!?!

De ce un club pentru copii? Iarasi e foarte simplu! Mi-am dorit un loc complet, un loc gandit ca pentru copilul meu, pe diferite etape de varsta. Un loc sigur si curat, in care parintii sa-si aduca cu drag copii, mizand pe increderea, siguranta, corectitudinea si respectul nostru fata de puii lor. Acest loc a capatat denumirea de Funny Land!

La Funny Land, atat cei mici cat si cei mari isi pot gasi cu usurinta ceva de facut: in timpul petrecerilor pe care le organizam, cei mici au la dispozitie spatiul lor de joaca, dotat cu tot felul de jucarii (aici fac o mica paranteza – am vrut sa ies un pic din tiparul locurilor de joaca, asa ca spatiul nu a fost utiliat in stilul locurilor de joaca clasice) iar parintii pot savura linistiti o cafea gustoasa intr-o zona de bistro generoasa si cocheta. Ei pot sta linistiti, intrucat puii lor sunt supravegheati in permananeta de personal cu experienta in lucrul cu copiii.

Locatia in care ne desfasuram activitatea mai cuprinde si doua sali de curs, unde am inceput sau vor incepe in curand o serie de activitati: de la tot felul de ateliere (olarit, pictura pe machete, brutarie, prajituri, origami, patchworking, desene cu nisip, si nu numai) cursuri diverse (limbi straine exotice, sah, dans, actorie, teatru, pictura, bune maniere, aranjare a mesei, de cusut pe etamina etc), baby parking, teatru (nu cursuri, ci pur si simplu scenete in locatie, unde cei mici pot interactiona cu actorii) pana la psihoterapie pentru copii si parinti, dezvoltare personala, si cursuri de dezvoltare emotionala, mentala si a limbajului pentru copii cu varste intre 6 luni si 5 ani (BabyNeeds, KidsRules, LittlePeople), acestea din urma fiind sustinute de psihologul si colaboratorul nostru Oana Nistor, careia ii multumim din suflet pentru implicare si sustinere.

De asemenea, pentru ca suntem deja intrebati vom da drumul in curand Scolii de vara, iar din toamna, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom oferi si servicii de after school."
 
 
 
 
 
 
Mai jos gasiti prezentarea cursurilor pentru dezvoltare emotionala, mentala si de limbaj despre care va vorbeam la inceput:
 
***
 
Cursul BabyNeeds este conceput pentru copiii intre 6 luni si 1 an 8 luni. La curs cei mici vor participa alaturi de unul sau ambii parinti, fiecare intalnire mulandu-se atat pe nevoile copilului, cat si pe informarea parintelui. BabyNeeds are o structura interactiva, unde timp de o ora copilului ii sunt stimulate toate simturile, iar ca obiective generale cursul are in vedere:
 
- dezvoltarea limbajului (atat la nivel verbal, cat si nonverbal in functie de varsta);
 
- dezvoltarea creativitatii;
 
- socializarea (BabyNeeds face mult mai usoara tranzitia intre stat acasa cu parintele si gradinita);
 
- sudarea relatiei parinte-copil (copilul are incredere ca ceea ce transmite parintelui este inteles, astfel scapandu-se de frustrari in ambele parti);
 
- cunoasterea profunda a propriului copil (sunt aflate in cadrul cursului preferintele copilului, aptitudinile pe care acesta tinde sa le aiba natural);
 
- informarea corecta a parintelui in ceea ce priveste dezvoltarea mentala si emotionala a copilului, sanatate, nutritie si luarea in calcul a posibilelor probleme ce pot aparea in traseul de crestere a copilului.
 
BabyNeeds are o durata de 10 saptamani, fiecare intalnire avand teme personalizate si potrivite varstei copiilor. Grupele de la BabyNeeds (6 luni-1,8 ani) vor avea loc  miercurea de la ora 18:30 si sambata de la ora 09:00. La BabyNeeds grupa are o capacitate maxima de 6 copii. Costul pentru o ora este de 40 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si 20% reducere la toate serviciile oferite).
 
 
 
***
 
KidsRules este un curs compact pentru copii intre 1,8-3,5 ani, conceput in sistem ABC, in sensul ca la fiecare lectie KR se preda o litera a alfabetului care denumeste intreaga tematica a lectiei (de exemplu, la litera A copiii vor invata despre Anglia- elemente definitorii, imn, steag, cateva cuvinte in limba engleza, Anatomie - parti ale corpului si functiile acestora, 3 sau mai multe animale care incep cu litera A, despre Acvariu si viata marina; vor avea activitati interactive bazate pe joc, experimente, comunicare si muzica).
Cursul se bazeaza foarte mult pe:

 - socializare;

- dezvoltarea creativitatii si gandirii imagistice;

- acumularea de informatii noi prin experienta;

- sustinerea parerilor proprii in fata unui public;

- desprinderea de parinte si pregatirea pentru gradinita;

- cunoasterea preferintelor si aptitudinilor copilului;

- dezvoltarea limbajului;

- dezvoltarea capacitatii de a lua decizii;

- asumarea greselilor;

- respectarea regulilor;

- dezvoltarea spiritului de echipa.

De asemenea, copilul va fi observat si evaluat (cursul este sustinut de un psihoterapeut), parintele primind un feedback cu privire la posibilele probleme aparute in dezvoltarea mentala, emotionala si de ansamblu a copilului.

Cursul oferit de Funny Land va functiona fara recompense, fara pedepse, folosind si invatandu-l pe copil comunicarea asertiva si avand incredere absoluta in unicitatea lui. KidsRules va avea loc saptamanal, cu un numar de maxim 12 copii/curs, va dura 2 ore si va avea loc in functie de preferintele parintilor si programul copiilor (dimineata sau dupa-amiaza).

Grupele KidsRules (1,8-3,5 ani) sunt programate joi de la ora 18:30 si sambata de la ora 11:30. Capacitatea maxima a unei grupe este de 12 copii. In cazul in care vor fi multe cereri, vom suplimenta grupele. Costul unei sedinte este de 60 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si 20% reducere la toate serviciile oferite).
 
 
 
 
 
***
 
LittlePeople este un curs compact, pentru copii intre 3,5 - 5 ani, care se bazeaza pe identificarea corecta a emotiilor, conceput in sistem ABC, in sensul ca la fiecare lectie LP se preda o litera a alfabetului care denumeste intreaga tematica a lectiei (de exemplu, la litera A copiii vor invata despre ce sunt Anxietatea, Amuzamentul si Amabilitatea, vor invata sa le identifice corect, Anatomie - parti ale corpului si functiile acestora si cum, cu prin intermediul propriului corp, pot exprima aceste emotii, 3 sau mai multe animale care incep cu litera A si jocuri de rol in care aceste animale isi exprima emotiile invatate la lectie ; vor avea activitati interactive bazate pe joc, experimente, comunicare si muzica).
Cursul se bazeaza foarte mult pe:

 - identificarea corecta a emotiilor ;

 - comunicarea asertiva ;

 - intelegerea trairilor altor persoane si consecintele exprimarii emotiilor;

 - empatie; 

 - socializare;

- dezvoltarea creativitatii si gandirii imagistice;

- acumularea de informatii noi prin experienta;

- sustinerea parerilor proprii in fata unui public;

- cunoasterea preferintelor si aptitudinilor copilului;

- dezvoltarea limbajului verbal si nonverbal;

- dezvoltarea capacitatii de a lua decizii;

- asumarea greselilor;

- respectarea regulilor;

- dezvoltarea spiritului de echipa.

De asemenea, copilul va fi observat si evaluat (cursul este sustinut de un psihoterapeut), parintele primind un feedback cu privire la posibilele probleme aparute in dezvoltarea mentala, emotionala si de ansamblu a copilului.

Cursul oferit de Funny Land va functiona fara recompense, fara pedepse, folosind si invatandu-l pe copil comunicarea asertiva si avand incredere absoluta in unicitatea lui. LittlePeople va avea loc saptamanal, cu un numar de maxim 12 copii/curs, va dura 2 ore si va avea loc in functie de preferintele parintilor si programul copiilor (dimineata sau dupa-amiaza).
 
Grupele LittlePeople vor fi sustinute lunea de la ora 18:30 si sambata de la ora 14:00.  Capacitatea maxima a unei grupe este de 12 copii. Costul unei sedinte (2 ore) este de 60 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si restul serviciilor au o reducere de 20%).
 
 
 
 
 
 
***


De asemenea, pregatim noi surprize!! De vineri seara teatru! Avem o echipa de 4 actrite care vor performa saptamanal o piesa pentru copii (teatru, muzica, teatru de papusi, marionete, avem si un ventriloc in echipa). Numarul maxim pentru inscrieri este de 30 de familii. Iar incepand cu saptamana viitoare vom da startul si cursurilor de teatru.
 
Recomandat copiilor peste 2 ani.

Pentru rezervări și detalii –
nico@funny-land.ro tel. 0741.096.474 sau tel. 0726.451.862
Preturi bilete:
- 1 adult + 1 copil-30 lei
- 1 adult + 2 copii-37 lei
- 2 adulti + 1 copil-42 lei
- 2 adulti + 2 copii-45 lei
***
 
Inscrierile se fac prin email la adresa oana@funny-land.ro cu datele de contact, numele si varsta copilului, precum si preferintele pentru ziua si ora la care sa se desfasoare cursul.
 
Adresa Funny Land este: Strada Agricultori nr. 54 A, sector 2, Bucuresti.
 
 
Va recomand cu drag sa profitati de moment si sa descoperiti aceste ateliere!
 
 

 
 
 

sâmbătă, 7 iunie 2014

Matilda, always amazing!

- Mami, tu poti sa te duci sa te culci linistita in camera ta, eu dorm in camera mea singurica!
 
Si cam asta a fost. Atat de simplu. Trei ani mai tarziu s-a desprins de mine si s-a dus in camera ei. La doua luni de viata o mutam in patul meu. Eu epuizata de zecile de curse intre patul meu si al ei, ea prea lunga pentru a mai putea dormi pe lateralul patutului, asa cum ii placea. Am luat-o langa mine, luptandu-ma cu toooate teoriile tampite despre dependenta si alte "pericole", si mi-a luat foarte mult timp sa ma obisnuiesc sa dorm cu ea. Unu- pentru ca am un somn foarte usor si ma trezeste orice miscare, respiratie, sughit, partz, orice. Doi- pentru ca eram intr-o cumplita criza de anxietate ca va muri si eu nu o sa fiu treaza in clipa aia sa o salvez. Nu am dormit decat pe atipite luni intregi. A fost epuizant, dar am fost acolo cand a facut 42 temperatura in somn si a devenit inconstienta. In liniste, din senin, fara niciun semn. Am simtit-o ca dogorea si auzeam sa respira putin altfel. Am fost langa ea sa o salvez, avea doi ani. Sunt convinsa ca daca atunci ar fi fost in patutul ei sau in alta camera, acum nu as mai fi avut un copil intreg.
 
Deci am impartit acelasi pat timp de trei ani. Mai mult, nu am lipsit niciodata de langa ea. In toti astia trei ani au fost trei ocazii cand am plecat inainte sa adoarma, dar  am fost acolo cand s-a trezit. In toti anii astia a fost alaptata seara de seara, ba chiar noapte de noapte pana acum 2-3 luni cand a renuntat treptat la suptul de noapte. Si, da, este un copil crescut doar de un parinte si foarte atasat de aceast parinte. Insa, orice copil se desprinde cand este pregatit. Ca nu ma asteptam deloc, deloc, deloc ca aceasta desprindere sa se intample acum? Chiar nu! Nu dupa saptamana asta la gradinita, nu dupa tot ce am indurat in ultimele 5 zile. De cand ne-am mutat i-am spus ca poate dormi oricand in camera ei. Atunci cand va vrea. Si daca vrea. Iar daca apoi ii e teama sau vrea inapoi cu mine, poate veni oricand. Toate usile noastre sunt mereu deschise. De fapt, noi de asta ne-am si mutat, pentru camera ei. Un timp dupa mutare a dormit la pranz acolo, dar cu bona. Apoi, a fost spitalizarea din februarie care i-a rupt ritmul si a slabit-o mult, s-a intors in patul meu si dormea cu un tricou purtat de mine in brate. Noptile le-a dormit mereu cu mine. Asa ca surpriza de aseara a fost... Am stat in pat si am privit tavanul, o tot asteptam sa o aud lipa-lipa pe hol. Dar ea deja dormea dusa, iar eu nu stiam ce sa fac singura in tot patul. A fost...
 
De fapt, a fost asa cum este ea. Un copil mereu uimitor. Si cred ca a vrut sa-mi aminteasca asta. Si sa-mi aminteasca despre cum a facut tot ce a facut pana acum. Intr-o zi s-a hotarat brusc ca ea merge, chiar daca inainte abia statea in fund si nu se mai ridicase niciodata in picioare. Cum intr-o zi a decis ca vorbeste, si a vorbit chiar daca inainte nu zicea decat 10 cuvinte. Si tot ce a facut, mereu intai in mitea ei si apoi perfect si la exterior. Asa cum stie ce am in fiecare sertar fara sa-l fi deschis ea vreodata, asa cum stie ce simtim si atunci cand nu vrem. Mi-a adus aminte ca trebuie sa am incredere in ea si sa-i accord timpul pentru a putea face totul singura. Acum doarme in camera ei somnul de pranz. La fel, simplu, fara sa stau langa ea, fara supt, fara nimic. Am sarutat-o pe frunte si i-am zis somn usor.
 
Copilul meu mi-a oferit o lectie de intelegere! Dimineata a venit si s-a mai cuibarit putin langa mine. Era vesela si linistita. Copilul meu a crescut!
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

vineri, 6 iunie 2014

The Cow Who Saved the Day

Daca ar trebui sa existe o regula #0 atunci cand ai copii, aceea ar fi: fara planuri! Nu-ti fa planuri, omule parinte, pentru ca mai mereu va ateriza ceva direct in capul tau si planurile se fac praf. Insa nu te poti abtine, nu-i asa?! Sunt atatea lucruri de facut, atat de putin timp si iar cazi in capcana lui "o sa mergem/facem/dregem maine" si la locul de joaca, si in parc, si la lansarea centrului de activitati, ba chiar si in vizita la prieteni. Copilul tremura si chiuie de nerabdare, doar e Ziua Copilului, nu? E o alta zi "a lui" venita asa prin surprindere, o surpriza, o fericire. A primit si cadouri, stie ca o sa fie sarbatoare si el o sa fie in centrul atentiei. Si parintele tresara de amintiri cu vata de zahar si masinutele din Oraselul Copiilor de acum 30 de ani.
 
Si vine seara din ajun de ziua cea mare. Copilul pare indispus de vreo doua zile, dar o tot dai pe aliniera planetelor, pe conjunctia Venus-Marte, pe vantul care bate dinspre rusi, pe orice nuuumai pe faptul ca-l pandeste o boala nu. Eh, si cand doar o noapte te mai desparte de ziua bine programata, cu distractii si prieteni, termometrul arata 39 de grade si mucii isi fac drum spre barbie... Iar daca ai fi intr-un film cam asta ar fi momentul cand se aude sunetul de placa zgariata si muzica aia tare antrenanta se opreste. Copilul a racit!
 
Planurile praf. Nu poti duce copilul cu febra si plin de muci, plus irascibil cat cuprinde de la disconfortul bolii, intr-un loc plin cu alti copii. Ca nu se face! Vezi ca ai un copil cu o viroza in  plina desfasurare, nu te duci cu el printre altii ca sa le "cresti" imunitatea. Plus ca ar mai putea pescui si alta boala si sa fii nevoit sa joci la dublu. Deci, schimbare de planuri, ne distram acasa. Insa nu esti prea credibil, copilul isi asteapta marea iesire si nimic nu mai pare a fi aniversar. Ti-e ciuda de nu mai poti si te gandesti oare ce l-ar putea face putin mai fericit, macar sa uite de cat de mizerabil sa simte din cauza virozei. Unde ai putea iesi putin, ce-i place sa faca? Si el, copil destept (ca doar e al tau :)) iti da singur raspunsul: vrea la "teuranc". Restaurant sa fie! Bellini sa fie!
 
 
Sigur zona de nefumatori este libera, suntem putini din astia nebuni de stam la nefumatori cu cei mici. De obicei zona e a noastra si nu-i pericol sa "virusam" si pe cineva. Matilda adora pastele lor, poate scapam si o felie de tort, ca doar e 1 Iunie. Si-n drum spre restaurant imi vine ideea, pun mana pe telefon, tastez repede un mesaj, sper sa imi raspunda pozitiv. In cinci minute suna el, omul cu Vaca, era in oras. Ii spun ca uite ca tristete dadu peste noi si tare m-as bucura sa-si ia frumos Vaca si sa vina la restaurantul cu pricina pentru a bucura minunatul, dar racitul,  copil din dotare. Si zise da, si veni, si copiii se bucurara, si Matilda fu incantata si eu si mai si! (Sa nu va mai spun de personalul restaurantului ca-s oameni seriosi si poate nu vor sa para mai rau ca niste copii) Astfel Vacuta ne-a salvat ziua de 1 Iunie fapt pentru care ii multumim nespus!
 



 
 
P.S. Ce a fost dragut din partea celor de la Dr. Oetker? Ca ne-au reprimit in campanie, initial le-am spus "nu", Matilda nu mananca budinca la cutie, si nici in general, si nu mi s-a parut corect sa le acceptam propunerea de promovare. Insa copilul s-a bucurat foarte mult de vizita Vacutei Paula, iar budincile au ajuns la doi copilasi dornici de ele.
 
 

miercuri, 4 iunie 2014

Despre celalalt copil

Eu am un copil. Matilda. Fetita mea, Matilda. Fetita mea care de cand avea doar cateva ore imi zambeste si treaza si-n somn. Copilul meu blajin si minunat, copil crescut cu cea mai mare dragoste de care pot fi capabila. Si sunt. Copil ocrotit, respectat, alinat. Copil lasat sa creasca asa cum simte el, cu putine limite, dar ferme, cu multe explicatii, cu negocieri, argumente si ales impreuna. Copil vesel si pozitiv, copil care atunci cand ne vede tristi vine si ne spune ca trebuie sa fim "frumosi si fericiti", copil care ocoleste furnicutele de pe asfalt pentru ca trebuie sa traiasca si ele. Copil care pune melcii pe iarba pentru a nu fi calcati de trecatori. Copil care iubeste tot ce o inconjoara, care se aseaza sub un tei inflorit si spune fascinata de cat de frumos este ca ceva asa minunat nu a mai vazut. Copil care de mic a fost ca o closca, isi aduna jucariile in jurul ei si le ocrotea. Copil care s-a ferit mereu din calea celor care erau prea "zgomotosi". Copil care nu-si iese din ale lui decat daca insisti muuult si-i apesi toate butoanele care o deranjeaza. Care mananca si doarme fara insistente si pacaleli. Copil care mi-a fost mereu un pansament pentru suflet. Copil care si-a dorit mereu sa faca singur, sa invete singur- sa mearga, sa manance, sa se imbrace, sa se spele-.Matilda mea frumoasa si iubita. Iar pentru ea "frumoasa" inseamna buna si luminoasa, nu frumoasa la chip, frumoasa pe dinauntru. Pentru ca nimeni nu i-a spus ca frumosul este pe afara, iar ea a inteles ca este ceva dincolo de un chip frumos. Matilda mea vesela si vioaie care alearga, sare, se urca pe plase, stie fiecare potecuta si rata din parcul nostru. Fetita care invata sa mearga pe bicicleta si sfatuieste "partenerii" ei pe doua roti sa-si puna casca pe cap pentru ca se pot lovi. Si sfatoasa in general, mereu pusa pe ajutat orice fiinta mai mica. Matilda cu ochi blanzi si ras de soricel. Matilda plina de vorbe frumoase si povesti. Vorbe pe care si le corecteaza singura si ni le soarbe din priviri pentru a sti tot mai multe, pentru a invata si ea sa le citeasca, sa ne citeasca. Copil care vrea sa scrie, sa adune si sa scada. Copil tolerant si intelegator atunci cand simte un disconfort, o durere. Matilda mea, copilul meu pe care-l cresc cu fiecare strop de suflet pe care-l am, pentru care pun tot si nu mai ramane nimic in rest. Asa am avut eu un copil, trei ani, o luna si 23 de zile.
 
 Mai am un copil. Celalalt copil. De trei zile mai am un copil. Un copil care nu ma aude, pe mine sau pe altii. Un copil care si-a pierdut vorbele cu inteles si a nascocit altele fara. Tipete si sunete. Un copil care vrea sa mearga ca un bebelus. Un copil care sta si se priveste in oglinda vorbindu-si singur, in aceeasi limba neinteleasa. Care nu mai vrea sa manance, nimic. Care nu mai vrea sa se imbrace, sa se incalte. Un copil absolut depedent pentru orice. Care nu mai vrea sa iasa din casa. Un copil care atunci cand i se vorbeste tipa si loveste. Un copil care se intinde pe jos si refuza sa se ridice privind in gol. Un copil care la cel mai mic disconfort tipa cat il tin plamanii. Unul care nu ma mai aude si nu ma mai vede dacat atunci cand crede ca ramane singur. Iar atunci o face prin urlete de nedescris. Un copil pe care incerc sa-l cunosc, din toate puterile sa-l cunosc si sa-l inteleg. Si sa-l iubesc. Si nu pot. Si-mi face sufletul mii de bucati. Mii. Un copil care ma distruge cu suferinta lui pe care nu i-o pot alina. Suferinta venita din teama pe care nu si-o poate controla si intelege si atunci fuge in timp acolo cand era inca un bebelus. Atunci cand nu i se cerea nimic. Cand nimeni nu-i cerea sa stea inchis intr-o camera cu oameni si copii straini, departe de mama lui. Un copil care se lupta cu o frica mai mare decat el. Un copil care a trimis-o departe pe fetita mea... De trei zile copilul meu este altul. Si ma lupt cu durerea si furia ca nu pot face sa fie bine.
 
 
Trei zile de gradinita mi-au facut sufletul bucati! Si nu, nu vreau sa aud ca toti trec prin asta! Pentru ca nu toti trec prin asta. Nu toti au regresii la stadiul de bebelus. Nu toti tipa si urla ca niste animale incoltite. Nu toti se inchid in ei. Nu toti sufera in asa hal incat slabesc 2 kilograme in 3 zile. Nu toti au cearcane cat capul. NU, nu toti! Probabil ca foarte putini. Da, sunt si copii care isi trimit ei parintii la plimbare si ma bucur pana la lacrimi pentru ei si pentru parintii lor. Sunt si copii care plang, unii chiar mult. Foarte mult. Dar sunt si copii ca Matilda. Greu de inteles, dar sunt.
 
Si nu vreau sa aud ca EU am o problema de separare, ca doar dement sa fii sa vrei sa-ti vezi copilul intr-un asemenea hal doar ca sa-i "justifici" atasamentul fata de tine. Iar eu despartirea de ea mi-am plans-o acum doi ani si patru luni cand plecam ca un zombie la munca si ma intorceam seaca inapoi. Am suferit pana cand mi-a amortit sufletul pentru nu puteam sa fiu langa ea. Deci eu sunt tabacita bine, nu trebuia sa astept gradinita ca sa-mi traiasc eu dramele de mama. Am plecat pe drumul asta plina de incredere, stiind ca va fi dificil si ca va avea nevoie de timp si blandete. Ca nu este obisnuita cu reguli si program impus, ca-i este greu sa stea fara oamenii ei, dar n-am visat vreo clipa ca o va anula intr-atat. De trei zile si nopti rascolesc tratate de psiholgie pentru a gasi macar ceva sa o ajute. De trei zile incerc sa o aduc inapoi, sa gasesc lucrurile care o aduc inapoi si o fac sa fie macar putin din cum era. Si tot ce reusesc seara se pierde intr-o ora dimineata. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincioasa, de fara solutii, de fara...
 
 
 
 
 
P.S. De fapt ma simt ca atunci cand avea doar 3 zile si plangea singura intr-un incubator pana adormea de oboseala. Ma simt ca atunci cand vroiam sa fac incubatorul ala praf si sa o iau acasa. Insa acum este mai rau pentru ca eu o pun in "incubatorul" asta din lipsa de solutii.