Copilaria mea s-a intamplat intr-un mic sat din Prahova. Iesi din Bucuresti pe DN1 si la Potigrafu faci dreapta. Treci o padure. Treci un rau. Si cand in fata se vede doar campul si drumul lung cu plopi faci la stanga. Pe drumul cu fantana mare cu o cumpana din lemn. Prima pe care o vezi este gospodaria tatei Tudora de la Ratesti. Cand vezi parul cel mare cu pere rosii, stii ca aproape ai ajuns. Apoi drumul pietruit pe langa campul cu salvie. Apar casele cunoscute. Stii ca undeva in stanga este cimitirul. Cooperativa vecina cu bunica primei iubiri. Biserica. Crucea marea din piatra din raspantia noastra. Nucul pe care-l are la poarta tanti Fana. Scoala, gradinita. Esti deja la cateva case distanta. Treci de gradina scolii cu perii si merii din care ti-a facut de atatea ori placinta. Cea mai buna placinta! Ai ajuns. Esti la fantana. Respiri. Esti acasa.
N-am mai fost la tara la mine de 4 ani. De Sfanta Marie. Biserica de acolo poarta acest Hram. Maria mea abia isi anuntase venirea de cateva zile, zile tulburi. Am fost cu ea acolo ca sa o onoram pe prima Marie, cea care acum se odihneste de tot. Tocmai de asta nu am mai fost acolo, la tara, pentru ca prima Marie nu mai este si cu ea s-a dus si sensul acelui loc. Dar copilaria mea a fost acolo. Forta si esenta mea se trag din acel sat mic de langa Ploiesti. Cum plec din Bucuresti pe DN1 si simt mirosul rafinariilor de la Ploiesti, cum simt fiorul acelor drumuri lungi catre tara. Si mai lungi inapoi catre casa. Mirosul de Ploiesti este mirosul de copilarie. De rafinarie, intai de pamant ud de primavara, apoi de inimile mari si galbene cazute din plopii de pe drum. Au trecut 24 de ani de atunci, de la ultimul drum spre ea, dar mirosul acela... ma intoarce atunci cand eram intregi.
La inceputul lunii am pus Matilda intr-un autocar- plin de copii si oameni simpatici- si am mers in "excursie" la Ploiesti. A fost invitatia Anei in organizare cu Replica Vedetelor. Ei promovau o frumoasa cafenea, mie, in secret, imi tremura sufletul. De dor de satul mic de langa Ploiesti. De dor de mirosul acela, cu teama pe care o am de fiecare data ca poate a disparut mirosul. Ca s-a terminat cu petrolul, ca nu mai miroase Ploiestiul. Peste asta o teama si mai mare: raul de masina al Matildei. Am ajuns la locul de intalnire la timp- ca niciodata in istoria noastra in doi. Amandoua cu emotiile primei excursii impreuna. Cu autocarul! Cand esti atat de mic cum este ea acum, autocarul este asa cevaaa, un fel de "cal magic". O fascineaza si tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, dar autocarul este un fel de rege al tuturor. Si am pornit, si a fost bine! Am ajuns intr-o ora fara peripetii si fara rau, dar cu multa veselie si cantecele din partea Sorinei (LearnWithMusic). Sincere felicitari pentru cum te-a tinut vocea si echilibrul pe tot drumul!
Si daca la "acasa" de la tara mirosea a petrol, la "acasa" din Bucuresti miroasea a cafea. Pentru ca din copilaria acasa-acasa imi amintesc mai mult petrecerile- poate pentru ca atunci eram acasa (?!). Craciunul, Revelionul cu toti prietenii, ziua fratelui meu care era inainte de deplasarea de vara de la tara. Erau petreceri, oamenii erau fericiti, era cafea buna la ibric. Si era relatia mea secreta cu ce ramanea in ibric. Zatul. Cafea nu aveam voie, doar eram copil. Dar nimeni nu spunea nimic despre zat. Asa ca al meu era! Ma strecuram in bucatarie si mancam zatul din cesti sau din ibric. Imi amintesc gustul, senzatia. Cred ca in el ramanea si mai tot zaharul pus. Acum probabil ca ar afla si ai mei secretul energiei in exces la ora de culcare :)). Matildei ii place la fel de mult mirosul de cafea. Imi cere mereu, ii spun ca nu este pentru copii. Se uita lung si cu "amenintarea" lasa ca ma fac eu mare. Cred ca va fi o mare cafengioaica.
Pentru ca a fost gasca mare la Ploiesti, probabil siti deja ca s-a deschis in shopping center-ul din partea de vest a orasului Cafeneaua Coffeol. Va spun pe scurt. Cafeaua fantastica, sincer! Imi era dor de o cafea buna, pauza din timpul alaptarii m-a facut sa ma multumesc cu ce cafea se nimerea, in sistem sa intre. Dar mi-am amintit ce nedreptate ii faceam. Fantastica, va spun! Ii gasiti in drum spre munte, imediat din linia de centrua- foarte accesibil. Noi o sa facem o pauza acolo de fiecare data cand urcam spre munte. Si cum muntele pentru noi este in principiu Brasovul, m-am bucurat sa aflu ca-i regasim si acolo. Ambele cafenele au terasa generoasa afara. Sper sa isi gaseasca o locatie buna pentru ei si in Bucuresti si sa ne mai bucuram de momente aromate si mai aproape de casa. Cafea in toate specialitatile, si organica pentru doritori, oricum toata cafeaua preparata la Coffeol are o origine fericita. Cafea aromata de condimentele speciale. Cafea buuuna cu un strop de caramel (preferata mea). Ceaiuri. Prajituri, briose, inghetata. Matilda si-a dorit o inghetata. A primit una doua. Si un serviciu impecabil din partea angajatilor. Au rezistat invaziei de pitici si mame, dar si "ochiului critic" venit din partea blogger-ilor de fashion- prezenti si ei.
Ne-am revazut cu Daniela (Smallprint):
Nico- arata impecabil!
Gabriela Ioana Maalouf - trainer dezvoltare personala (o sa ne revedem cu ea pentru un interviu).
Muzica din partea 2 Man Show - Bogdan si Iustin - foarte tari baietii!
Copiii nostri in buna supraveghere a Sorinei, o sa mergem sa o mai vedem la MikoKids.
Si noi :)
Cred ca o sa ne vizitam curand prietenii din Ploiesti! :)
nu pot sa cred, eu tot intr-un sat in zona aia aveam bunicii si rudele, tatal meu fiind din satul Curcubeu, spre Balta Doamnei.
RăspundețiȘtergereMihaela