La intalnire cu... dauna totala

Astazi am avut intalnire cu un domn. Bine el asa, inalt, brunetel, simpatic. Ne-am intalnit pe la ora 12 in fundul cartierului Drumul Taberei. Teribil cartier de intrat si de iesit din el, sper sa fie gata metroul in termenul propus. Dar ce ne veni sa ne intalnim acolo si nu ne-am vazut si noi aici mai la liman? Pai... acolo se afla masina mea, zace acolo intr-un service de vreo saptamana. Domnul oaches era agentul de la firma de asigurari. A venit sa faca raportul de constatare.

Eu am o masina, mai bine zis aveam, pe care o iubesc. Imi iubesc masina cum isi iubesc barbatii masinile. Masina asta a fost prima mea proprietate reala. Am iubit mirosul ei cand era noua si pe cel de 6 ani mai taziu. I-am iubit scaunele cu tapiterie din plus (nu i-am pus huse de protectie pentru ca urasc ideea asta, plusul este inca intact). Am iubit felul in care toarce motorul ei disel, felul suparat cum pleaca de la semafor, consumul ei mic, culoarea ei argintie. Masina asta a fost cu mine mereu, si cand am ramas singura, si cand am stat cu chirie, si cand am mers la petreceri si cand mi-a fost rau. Cand m-am mutat aici, si nu prea era lume in jur, masina ma astepta cuminte jos, in parcare. Cand veneam de la munca o vedeam in fata blocului si avem sentimentul ca totusi aici e locul meu, in casa asta noua. M-a dus la maternitate cand am nascut si m-a luat de acolo cu noua fiinta in brate. M-am simtit mereu in siguranta in ea, o iubeam si nu aveam niciun gand sa o vand.

Eu nu am permis. Am facut scoala, nu am mai apucat sa dau examenul din motive de sarcina grea, a venit copilul, a expirat scoala, trebuie sa o repet. Atunci de ce am masina daca nu am carnet? Uite asa, pentru ca am putut sa o cumpar, iar un sofer gasesti mai usor decat cumperi o masina. De cand am copilul aveam o intelegere cu un prieten bun. El ma transporta pe mine cand aveam nevoie, eu ii lasam masina cand el avea nevoie. O intelegere foarte buna si ne foloseam/ajutam unul pe altul in limita bunului simt. Ma simteam foarte linistita pentru ca aveam pe cineva la doi pasi de mine care intr-o situatie de urgenta ajungea imediat aici.

Lantul de iubire ni l-a rupt un taximetrist vinerea trecuta. A iesit de pe o straduta fara sa se asigure, fara sa respecte semnul de cedeaza trecerea. Prietenul meu nu l-a vazut deloc si l-a luat in plin. Impact frontal la 40-50 km/h fara sa ai timp sa schitezi vreo frana...  Masina mea s-a comprimat pana la bord, taxiul a zburat si s-a oprit intr-o masina parcata, clientul din taxi a zburat si el si s-a oprit la spital. Sper ca si-a revenit si ca ranile nu au fost asa de grave cum pareau. Sper sa-l dea in judecata pe stimabilul taximetrist, sa-si ia daunele din asigurare si altele pe langa. Taximetristul are dosar penal. Masina mea are dauna totala, dupa cum a rezultat din inspectia de astazi. Prietenul meu, ca printr-o minune, nu are absolut nimic. Au sarit airbagurile, iar masina e facuta cu mare cap si se face praf in rest, dar habitaclul ramane intact, are 6 airbaguri sa-ti tina capul si alte parti intregi. Masina parcata pe trotuar in care au fost proiectati amandoi e praf si ea, facuta senvis cu un stalp si un gard, rotile rupte. Proprietarul ei extrem de calm, uimitor de calm. Am vorbit astazi cu el, era la fel de calm. Taximetristul nu a mai dat niciun semn.

Acum, lumea zice ca-i minunat ca mi-au dat dauna totala. Eu am CASCO, mereu ma intrebam pentru ce naiba dau 25-27 de milioane pe an, uite de asta. Pentru ca oricat ai fi de atent dai peste un meserias, trece pe rosu, nu cedeaza, te face praf. Polita este de 10 mii de euro. Primesc cam 80% din banii astia si imi lasa epava. Asa-i zice bietei mele masini, epava. Deja am primit 4 oferte pentru ea, ca piese de schimb. Pot sa las epava asiguratorului si atunci recuperez 100% din suma asigurata. Pot sa iau banii si sa pastrez masina si sa o repar pe bani mai putini. Solutii sunt, toti spun ca sunt solutii foarte avantajoase fata de pretul pietei. Daca ar fi fost sa o vand luam 4-5 mii pe ea, asa pot sa iau dublu. Numai ca eu nu aveam nicio intentie sa o vand si nici sa cumpar alta. Iar banii de-i iau nu sunt suficienti pentru o masina noua. Deci sa ma scuze specialistii daca nu-mi vine sa dansez si sa aprind o lumanare de bogda proste. 

Astazi a fost o zi trista. Nici nu puteam sa ma uit la masina. Poate ca sunt eu prea atasata de chestiunile materiale. Masina asta a fost 16,500 de euro, platiti din salariu nu din bani gasiti pe strada. Inca mai aveam o parte din imprumutul pentru rata reziduala. A fost cam 4 mii de euro, bani pe care nu-i aveam acasa in pusculita, am apleat la un imprumut. Deci nu ma incearca nicio veselie. Singura parte buna este ca de la noi nu a patit nimeni nimic fizic.

Asa ca nu mai am masina. In prag de concediu, cu un copil mic pe care nu vreau sa-l tarasc prin taxiuri, autobuze, trenuri. Cumparaturi de facut, probleme de rezolvat, timp putin, banii pusi banut peste banut pentru ca vreau sa ma mut. Si sunt suparata. Rau.

Careva doritor sa duca o mama si o fetita pana la mare? :))

Sa-i fie casco usor!