Scrisori pentru Matilda (1)

luni, 16 iulie 2012



Draga mea,

de dimineata te-am lasat in scaunelul pentru masa cu ochii tai minunati si mirati conducandu-ma catre usa. Parca spuneau "pleci, de ce pleci, iar pleci, da uite aici jucariile, da uite carticelele - nu am apucat ieri sa le citim decat de 20 de ori, da... iar pleci?". Ti-am sarutat varful ala de nasuc de-l ai tu in loc de nas si-am tras aer adanc sa-ti iau mirosul cu mine. Erai moscolita de piersica si branzica, te-ai sters de obrazul meu, asa cum faci mereu. Fiecare luni dimineata ma omora cate putin. Noroc ca vin apoi vinerile care ma invie cu doua zile jumatate de stat cu tine. In fiecare dimineata incerc sa-mi trag lacrimile inapoi in ochi, dar nu-mi iese. Pana la lift deja imi curg pe fata si in fiecare dimineata taximetristul ma priveste ca pe o femeie nebuna. Si-o fi imaginand ca plang dupa vre-un purtator de nadragi. N-am prea plans eu dupa barbati nici inainte de a avea scopuri mai nobile in viata, acum nici atat.

In timp ce-ti sarutam nasucul si te mangaiam pe zulufi ti-am zis "la multi ani". Nu stii tu inca cum e cu urarea asta. O sa inveti. E frumoasa cand o spui din suflet, asa simplu si fara alte inflorituri. Sa stii ca mami nu s-a zarghit, inca stie ca esti nascuta pe 9 aprilie. Dar pentru mine, pentru noi doua, ziua ta nu este pe 9 aprilie, este astazi, 16 iulie, ziua in care tu te-ai hotarat ca vrei sa-ti fiu mama. Undeva intre 15 si 16 iulie Cineva ti-a dat un branci de acolo de sus si te-a incurajat sa vii. Atunci te-am simtit pentru prima data si de atunci te simt mereu. Cand te-ai nascut pe 9 aprilie ai fost si pentru restul lumii, dar pentru mine ai fost cu mult timp inainte.

Multe lucruri s-au sters sau le-am uitat, dar ziua aia mi-o aduc aminte atat de clar. Nu se anunta a fi una speciala, dar cumva mi-a ramas intiparaita in minte. Peste noapte plouase mult, pfff ce bine, pentru ca fusese tare cald. Cam cum e zilele astea. Aerul era suportabil, mirosea a verde si a praf. Sa stii ca eram tare frumusica in ziua in care te-am facut :), cred ca de asta te-ai si hotarat ca-s buna eu de mami. Ma intorsesem de cateva saptamani din concediu, bronzul era inca la locul lui, parul era intr-o forma de zile mari (ii place apa de Italia si ii revine volumul). Ma imbracasem cu rochia alba de in, aia de-mi vine de zici ca a fost cusuta pe mine, cerceii cu pietricele verzi din smarald, exact aia de-i vrei mereu sa te joci cu ei. M-a sunat taica-tu pe la pranz sa iesim in pauza de masa la o cafea. Serviciul lui era la vreo 5-10 minute de mers pe jos. Lucreaza cam ce lucrez si eu, numai ca la Prefectura. Acum s-au mutat si mai aproape, este practic in coltul strazii unde avem noi sediul. Numai hazardul face sa nu ne impiedicam unul de altul. Probabil pana intr-o zi cand o sa se intample si asta. I-am zis atunci sa vina el mai aproape pentru ca iar se pregatea de o rapaiala de ploaie, iar eu eram o doamna pe tocuri. Ne-am vazut la o cafenea langa Cismigiu, ne-am uitat cum face ploaia bulbuci pe strada, apoi am facut 2-3 pasi prin parc. Frumos rau parcul de ziua ta. Era aproape gol, baltoace ici si colo, mult verde, tot felul de verde.

Ma straduiesc sa nu-i uit chipul din ziua aia.  Nu vreau sa-i uit parul zburlit de ploaie, barba mult mai roscovana decat parul, ochii de om puternic. Sa nu uit cum era cand se uita frumos la mine. Caci se uita frumos. Se uita asa cum te uiti tu cand te gandesti la ceva sau iti vine o idee nastrusnica. Ai exact figura lui, ma face sa zambesc asemanarea asta. Semeni cu el cand ridici din spranceana si cand razi cu nasul tau mic. Nu stiu ce a simtit mai tarziu, ce a gandit, dar de ziua ta eram frumoasa pentru el. Frumoasa ca om. Ca femeie probabil ca sunt si acum, ca om nu vrea sa ma mai stie. Dar de ziua ta am fost frumosi amandoi, au fost zambete si cuvinte placute, a fost tinut de mana, glume si ras. A fost si ploaie, ce de ploaieeee. Se zice ca ploaia e cu noroc, chiar a fost. I-am promis ca dupa job trec pe la el. Mi-a promis ca-mi face friptura la cuptor si ca bem un pahar cu vin.  M-ai tarziu in seara aia ai venit si tu. De atunci esti mereu cu mine.

Nu-mi mai amintesc cum era viata inainte de tine. Nu mai stiu ce facem si cu ce-mi umpleam timpul. Nu mai stiu cum e sa traiesc doar pentru mine. Nu mai stiu nici cum e sa dormi sau sa iesi cu prietenii la un film, dar asta nu-i chiar asa de important. Nu stiu cum de nu ma simteam singura in patul ala mare, imi amintesc totusi ca parca nu era destul de mare. Acum am loc sa dorm si pe o muchie, contorsionata si nemiscata, nu cumva sa te trezesc. In restul patului esti tu, in toate pozitiile. Inca faci curse nocturne, nu stiu cat va mai dura asta, dar ar fi bine sa dormi si tu ca "omu" intr-un loc. Mai nou se pare ca te-ai indragostit de picioarele mele. Eu te culc langa perna mea si tu te sustragi tiptil catre picioare. Si noaptea trecuta ai dormit tot acolo, imi iei picioarele in brate si te tii de cate un deget. Cred ca-ti palce pedichiura. De cand erai bebe aveai o fascinatie cu degetele mele de la picioare. Si din cea mai mare jale te faceam sa razi intr-o secunda daca-ti fluturam din degete. Cand ai inceput sa deabusilesti imi urmareai picioarele prin casa. Acum tu esti prima care imi apreciaza efortul de a ajunge si la pedichiura, imi faci mai-mai pe unghii. Sper ca n-ai un fetish :)).



Noaptea trecuta am visat ca ceva ne despartise. Ca nu te-am mai avut cu mine niste ani. Te regasisem mare, parca alt copil, semanai cu tine cea de acum, doar ca erai mai lunga, mai slabuta si cu parul crescut. Imi era groaza ca nu ma mai cunosti, ca nu mai stii cine sunt. Erai cu niste oameni straini, le-am vazut fetele atat de clar, nu-i cunosc, nu stiu cine erau. Nu-ti auzisem niciodata vocea spunand cuvinte, atunci m-ai strigat "mama" si ai venit fuga catre mine. Oare asa sa fie vocea ta? M-am trezit atat de speriata ca-i ceva real si chiar m-am pierdut de langa tine. Te-am simtit calda la picioarele mele, respirai incet si linistit, dormeai cu capul pe piciorul meu. Doamne, ce groaza! Inca n-am putut scutura sentimentul ca am trait niste ani fara tine. Noroc ca a fost doar un vis, in viata asta adevarata nu cred ca as mai putea.

Nu stiu ce va fi peste ani, cat ma va face timpul sa uit, ce se va mai pierde din noi. Sper doar sa nu uit ziua aia cu ploaie, zambete si rochie alba. Sper sa nu uit sentimentul ala de minune trait cand am stiut ca ai sa vii. Sper sa nu-mi ia Dumnezeu mintile si sa uit de ziua ta. Nu stiu ce sens ar mai avea viata fara tine.

La multi ani!

mami tau