Despre alaptatul in public

Am nervi, am nervi din aia mari, atat de mari incat nu-mi gasesc cuvintele. Da, am nervi din aia care nu te lasa sa spui de ce ai nervi. Dar o sa ma calmez si o sa va povestesc, pentru ca altfel nu voi fi decat una dintre acele mame isterice si agresive care in loc sa faca un serviciu cauzei ii aduc mai mult deservicii.

Aseara pe la 10-11 lucram la partea a doua a articolului despre diversificare cand imi suna telefonul. Sa-mi sara inima, la mine telefonul suna dupa ora 10 doar daca s-a intamplat ceva GRAV. Era mama. O intreb repede "ce s-a intamplat, ai patit ceva?", rade, nu patise nimic, se uita la Tv si a dat peste unii care se balacareau maxim (ca nu pot sa zic dezbateau) pe tema alaptarii - pana la ce varsta e "normal" sa alaptam. Cum oamenii sunt din ce in ce mai vehementi si au manii pe orice tema, au ajuns lucrurile naturale si firesti de cand e lumea - nascutul, alaptatul, dormitul, purtatul, hranitul copilului - sa fie teme de dezbatere si de facut spume la gura. Imi zice mama: "da repede pe TVR2 ca se termina", din pacate chiar s-a terminat destul de repede. Mi-a povestit pe scurt partea pe care nu o vazusem, oricum rar am auzit-o pe mama asa de ultragiata (culmea era de partea mamelorsi nu pentru ca ar crede ca e ok sa-i dai copilului san si cand se duce la scoala ci din cauza "avocatului" acuzarii).

Ideea era ca pe coperta Revistei Time, care va aparea in 14 mai, este o fotografie (evident ostentativa) cu un copil de 4 ani care este "alaptat". Orice minte normala poate sa-si dea seama ca fotografia se doreste a fi exagerata in mod INTENTIONAT, este o imagine "declaratie", se militeaza pentru alaptarea prelungita a copiilor dar nu la modul ilustrat. Dar asta este o alta discutie, o vom avea cu "probele" stiintifice pe masa. Oricum daca in asta se masoara "mamicenia" eu se pare ca nu voi fi "mami enough" pentru Matilda. Draga mamii, sa stii ca mami care te alapteaza deja de 13 luni nu va reusi sa faca asta si in urmatorii 3 ani. O sa ma ierti tu :). Aveti fotografia mai jos.

Discutia din emsiunea in cauza a fost cel putin schizofrenica, stimatul domn psihiatru invintat (Gabriel Diaconu), a carui calificarea si experienta nu este locul meu sa o contest, s-a comportat ca unul dintre pacientii sai. Domnule doctor, eu stiu foarte bine de unde va vin ideile si vehementa, am citit si eu niste tratate de psihologie infantila si de psihanaliza, dar eu cred sincer ca nu ati fost alaptat. :)

Am cautat emisiunea pe internet pentru a va arata cum au decurs ostilitatile, din pacate nu este disponibila inca. Voi reveni asupra temei cu argumente si spete, de ambele parti, cand vom avea si inregistrarea emsiunii. Nu, nu emisiunea asta mi-a provocat starea de nervi, ci o alta editie a aceleiasi "Ora de stiri" in care se dezbatea "problema" alaptatului in public. Un alt afront adus pudicitatii si decentei acestui neam de printi si printese. Aveti mai jos linkul in cauza:

http://tvr.ro/articol.php?id=117555

(are doar 12 minute, merita vazut. Daca cele doua personaje (Ana Mirita si Irina Popescu va sunt antipatice incercati sa le ignorati, eu asa fac :)) )

Mereu am crezut ca am sa povestesc despre alaptare in starea accea de binecuvantare pe care o simtit dupa ce ti-ai adormit copilul la san. Am crezut mereu ca am sa va vorbesc despre beneficiile alaptarii dar si despre cat de solicitant si de greu poate fi uneori. O sa vorbim si despre asta pentru ca ar fi pacat sa nu o facem.

Inainte sa fiu mama chiar ma gandeam oare eu ce o sa simt daca va trebui sa imi hranesc copilul in public? O sa ma simt rusinata, jenata, agresata de privirile din jur (caci lumea se uita, asta e clar)? Apoi ce o sa conteze mai mult: jena mea sau nevoile copilului? Dar este igienic? Apoi am devenit mama si am vazut ca toate grijile astea de mai sus nu-si aveau sensul. Alpatarea este ceva absolut firesc si (atunci cand simti ca e ok) o poti face oriunde! Spun cand simti  TU, nu cand simt cei din jurul tau!

Alaptarea este hranirea (la san) cu lapte matern a copilului. (nu cum gresit se expima domnul prezentator Tv in clipul de mai sus, hranirea copilului cu fomula de lapte nu este alaptare!)

In public - oriunde in afara casei unde sunt prezente si alte persoane (eu m-am simtit in public si acasa oricand era si altcineva in preajma).

O sa incep cu argumentele usoare si terminam cu cele "grele".

Este sau nu igienic sa alaptam in public?

Era un stimat domn foarte preocupat de igiena actului in sine. Tare as vrea sa stiu daca domnul in cauza se spala pe mani dupa ce isi atinge corpul (in anumite situatii).

Haideti sa va spun ceva despre mine, eu sunt obsedata de curatenie si igiena corporala. Ati vazut mama aia care sterge leaganul cu servetele dezinfectante in parc? EU eram! :)))

Da, alaptarea trebuie sa fie un act igienic, pana si pe Joiana o spala stapana pe uger si o unge cu ulei. Inainte si dupa fiecare alaptare sanul trebuie spalat cu apa curata, nu este necesara folosirea unui sapun fie el si delicat (eu m-am spalat/limpezit cu apa plata Dorna). Sanul se spala cu apa calduta inainte de alaptare- pentru destinderea canalelor- si cu apa rece dupa alaptare- pentru reducerea inflamatiei si inchiderea canalelor. Dupa spalare sanul trebuie ingrijit, dat cu o crema emolienta speciala (Garmastan, lanolina, unt bio de shea, etc). Sanul trebuie purtat intr-un sutien special lejer, sanul lasat liber (mai ales acum cand este foarte greu) se va lasa in mod exagerat. Acum cate mame fac asta... chiar si in confortul si intimitatea propriului camin? Probabil mai multe la inceputul alaptarii si probabil ca niciuna dupa un an de alaptat. Eu am facut-o mereu. Daca cineva m-ar pune sa ling o piele transpirata, cu urme de saliva (chiar si a mea) si cu lapte acrit pe ea... l-as intreba daca nu cumva s-a tacanit. Deci de ce ti-ai pune copilul sa faca asta? Poate ca din motivul asta pentru mine nu a functionat varianta cu "iei copilul cu tine in pat si-l alaptezi acolo stand intinsa inca motaind". Ma scuzati dar mie mi se duce "motaiala" cand ma ridic din pat, ma duc la baie si ma spal. Asta nu m-a impiedicat sa-mi alaptez copilul la cerere pana in ziua de azi si o sa-l mai alaptez cat o sa mai simtim ca e bine de acum in colo.

Deci cum ramane cu igiena in locurile publice? Pentru mine a functionat asa: ma spalam cand plecam de acasa, imi puneam pernutele acelea speciale pentru san (pentru a nu trece laptele prin sutien), ele sunt sterile si absorb laptele care ar putea iesi din san. Nu am stat niciodata plecata (in parc - ca doar aici nu as fi putut sa ma spal) mai mult de 8 ore. Hraneam copilul inainte sa plecam (ora 8 dimineata), ii dadeam urmatoarea masa in parc (ora 12) si ne intorceam inainte de masa de la 16. Partea cu spalatul si protejatul sanului o faceam indiferent pentru cat timp plecam. Nu stii ce intervine pe parcurs si poate ca bebelusul va fi cuprins de o neliniste, poate ca-i e doar sete, poate ca ii e somn si nu poate adormi si trebuie ajutat cu putin san, etc. Pe maini ma spalam cu solutie speciala pentru maini (trebuie sa sustii sanul si copilul si ar fi bine sa fii curata pe maini).

Concluzia: se poate alapta igienic si in afara casei, asta daca nu cumva ti-ai propus sa vizitezi groapa de gunoi impreuna cu pruncul. :)

Nu este mai comod sa iei laptele intr-un biberon?

Aici sper ca-mi permiteti sa ma amuz putin. Problema asta era ridicata de o doamna. Clar ca nu avea copii sau daca a avut nu i-a alaptat. Sa va spun cum este cu exprimarea laptelui din san cu pompa? Daca nu stiti exista niste pompe speciale (manuale sau electrice) cu ajutorul carora mamele se "mulg". Motivele pot fi diverse: eliberarea presiunii din san, stimularea sanului, scoaterea de lapte pentru a-l pune in biberon sau pentru a-l depozita la congelator. Si acum vine jmecheria, de ce sa nu luam laptele cu noi?

- se presupune ca toate mamele au pompa (merge si cu mana dar ne intoarcem la punctul cu igiena);

- pompa, biberonul, tetinele trebuie sterilizate, deci presupunem ca mamele au toate cele de mai sus si au TIMP sa faca toate operatiunile (de obicei sunt singure cu bebelusul acasa);

- presupunem ca mama are atat de mult lapte incat dupa ce i-a oferit o masa copilului ar mai putea scoate inca o masa pentru pus in biberon (eu chiar aveam dar tot nu am facut-o decat in situatii extreme- adica atunci cand plecam fara bebelus);

- apoi presupunem ca sanul e asa de inteligent incat el stie ca tu in urmaotarele X ore nu vei avea nevoie de el asa ca-si va suprima functia pana la intoarcere;

- iar stimularea suplimentara a sanului pentru a mai scoate o masa va transmite semnalul ca e "foamete mare" asa ca sanul va produce si mai mult (pentru ca el e inteligent dar  doar in sensul asta) si mama va capia de dureri de sani si disconfort pana la intoarcere;

- si mai presupunem ca un copil alaptat va acepta entuziast biberonul si ca apoi va reprimi la fel de vesel sanul inapoi dupa ce a vazut ce jmecherie e cu biberonul asta si cum nu trebuie sa se chinuie el sa mai suga (daca ii dati din biberon ocazional, in situatii de urgenta - cum ar fi ca mama e terminata de somn si trebuie sa-i dam o pauza- nu se va intampla nimic nici cu lactatia nici cu cheful puiului de a suge, mai ales daca facem asta la o masa de noapte);

- si problema cea mai grava, laptele matern este FOARTE PERISABIL! eu nu m-as baza niciodata pe calitatea termoizolanta a compartimentului pentru biberon.

Deci, mai e nevoie de un deci? Eu nu cred.

Copilului ii este bine daca este alaptat in locuri publice - aglomerate, zgomotoase, etc?

Da, culmea! Se gandeau la binele copilului. Copilului ii este bine atunci cand nevoile lui sunt satisfacute prompt si eficient- fie ele nevoi de hrana, sete, somn, securitate sau nevoi AFECTIVE! Tocmai un astfel de loc public s-ar putea sa-i trezeasca anumite nelinisti, sa-l agite, sa-l faca sa planga. Nicio suzeta din lume si niciun leganat nu vor satisaface aceste nevoi mai bine decat oferirea sanului matern. Q.E.D.

Si ajungem la subiectul fierbinte: Alaptatul in public este indecent, vulgar, scarbos, dizgratios, etc.

Ca sa vorbim de oricare dintre "acuzatiile" de ma sus ar trebui sa pornim de la ideea ca alaptatul este un act voluntar de exibitionism, nu? Si mai punem acolo langa exibitionism faptul ca sanul este un organ sexual.

Booooon. Eu sunt un om pudic, poate ca educatia, poate ca anumite complexe fizice, poate ca nevoia de intimitate, nu stiu... poate putin din toate. Sau mai bine zis eram un om pudic. Sarcina te vindeca de toata pudicitatea din lume.

Va puteti imagina 10 luni de aratat vaginul unui barbat complet strain (stiu ca el e un profesionist care vede toata ziua vagine, dar nu vorbim despre pudicitatea lui ci despre a mea). Deci in 10 luni te pui frumusel pe masa aia in fundul gol si astepti sa fii cotrobait, analizat, intepat, taiat, cusut... daca mai ai bafta sa te duci si in maternitate la un control-doua acolo vei fi examinata intr-o incapare in care mai sunt si alte 2-3 paciente, alti N medici siiiiiiiiii studentiiiiiii! Apoi daca te mai duci si la camera de garda de vreo 2-3 ori asa cum am facut eu... credeti-ma ca va trece si mama pudicitatii. Si daca nici astea nu va vindeca.. va va vindeca nasterea care pe langa expulzia copilului aduce si expulzia materiilor care ies in mod firesc prin cele doua gauri alaturate vaginului, yep...acelea doua! De fapt iti dai seama ca toata chestia asta cu pudicitatea era un consum de energie inutil.

Si sa nu credeti ca eu sunt vreo "naturista". Incurajez procesele fiziologie naturale si mentinerea lor asa cum le-a intentionat cine ne-a creat (ex.: nasterea si alaptarea) dar ma bucur de toate descoperirile si facilitatile societatii evoluate. Ma epilez de orice fir de par de la sprancene in jos, ma duc la manichiura si pedichiura, ma duc la cosmetica, la coafor... deci nu cred in a ne lasa complet "naturali". Dar cred ca atunci cand devii mama trebuie sa te intorci catre menirea ta ancestrala- accea de a-i fi "gazda" puiului tau si de a-i oferi sanul (laptele) tau pentru hrana.

Apoi vine partea sexuala... Un domn compara expunerea sanilor in public cu expunerea penisului... Stimate cetatene tulburat de vederea sanilor unei mame....sa stii ca ea nu-ti va arata si "originea" acelui copil, deci nu te simti obligat sa-i arati si tu penisul. Oricum... chiar daca pensiul tau ajunge ocazional in gura cuiva... gestul nu este in sens alimentar, cu toate ca umbla vorba ca sperma ar fi hranitoare si saraca in calorii.

Eu sunt o femeie (foarte) in contact cu latura ei sexuala dar dupa ce am nascut si am inceput sa alaptez... s-a petrecut un fenomen neasteptat (probabil unul pur natural si fizilogic in legatura cu profilul homonal si afectiv al mamei). Sanii meu si-au pierdut orice conotatie erotica sau sexuala. Sanii mei au devenit ai Matildei, sursa ei de hrana si de alinare. De aici stimate cetatean "nesimtirea" de a-mi arata sanii in public. Pentru mine ei sunt biberonul copilului meu. Ca tu nu ai cum sa simti asta pentru ca esti un urangutan fara pic de empatie (scuze urangutanilor care probabil sunt niste animale foarte sensibile) este problema ta, nu a mea. Tu esti problema, tu pentru ca esti limitat, inchistat in stereotipuri, misogin si instrumentalist - vezi femeia doar ca pe un instrument sexual.

Deci intelegem ca jignim bunele moravuri, codul bunelor maniere, pudicitatea... dar este ok ca pe fiecare taraba sa vedem 20 de reviste cu femei in sanii/fundul goi... ca pe orice canal TV sa vedem minore cu nurii expusi, este ok sa existe pornografie la orice clik distanta... este ok sa facem plaja topless sau poate chiar nud, e ok sa umble copilele de liceu aproape dezbracate pe strada... totul e permis atata timp cat stimatul cetatean "decent" nu este agresat de imaginea scarboasa a unei mame care alapteaza.

Lumina pe aceasta tema mi-a adus-o astazi un prieten. Stiind ca este un om cu vederi foooarte largi pe teme sexuale, atat de largi incat ar trebui inventat un nou cuvant (casatorit si tata a doi copii) l-am intrebat el cum vede alaptarea in public. Pentru el era ceva asa... un fel de scarbos... nu a indraznit sa zica cuvantul pentru ca tine prea mult la prietenia noastra... Atunci am inteles de fapt ce-i deranjeaza pe cei care invoca argumentul "sexualitatii". De fapt pe  ei nu-i deranja conotatia erotica a aratarii sanilor... ci LIPSA acesteia. Sanul cu functie de alaptare isi pierde farmecul erotic si devine scarbos... dap.

Functia sanului, cea de baza, pentru care este el pus acolo pe corpul femeii este aceea de a oferi hrana puiului! Ca noi in timp i-am oferit si o conotatie erotica si o functie sexuala... e doar mintea noastra. Culmea este ca putine femei simt cu adevarat excitatie pe sani, mai multe se exicita in palma. :)

Un alt domn spunea ca o mama care-si scoate sanii in public (ca sa alapteze nu ca sa-i bronzeze) este lipsita de gratie si gingasie. Ca isi pierde aceste atribute pe care i le-ar fi conferit statutul de mama. Cat de trist esti... nu-i nimic mai gingas decat actul de daruire al sanului. Pentru ca alaptarea este daruire, mama nu ofera numai lapte, mama ofera suflet. Ai vazut ochii unei mame cand alapteaza? Alooo... ochii nu sunt acolo jos! Aia sunt sanii.

Apoi se pare ca ar fi o dovada de lipsa de educatie, de cultura sau de apartenenta la o anumita etnie. Ca numai "alea cu fuste lungi" ar alapta in public. Port fuste lungi pentru ca imi plac, sunt romanca, am vreo 20 de ani de scoala si tocmai pentru ca sunt un om educat stiu ca am facut si fac ceea ce este mai bine pentru puiul meu.

Alaptatul nu este considerat un act de vulgaritate, exibitionism sau act de natura sexuala de catre nicio lege din tara noastra. Din contra, in cazul in care sunteti agresate vebal sau fizic in timp ce alaptati puteti apela la ajutorul politiei. In Anglia exista o lege care ii amendeaza cu 2500 lire sterline pe cei care deranjeaza o mama in timpul alaptarii intr-un loc public.

Deci eu am alaptat in public! Daca va mai fi nevoie probabil ca am sa o mai fac. Am alaptat in parc 2 luni asta vara cand vecinii mei si-au demolat apartamentul iar la noi in casa nu-ti puteai auzi gandurile. Asa ca timp de 2 luni de la ora 8 la ora 14 am locuit in parc. Aveam basici in talpi de ziceai ca am mers pe carbuni incinsi de la atata plimbat si, da, mi-am hranit copilul in parc pe o banca. Aveam banca "noastra" sub un nuc imens, la aer curat si liniste. Pentru a usura alaptarea si a mentine cadrul intim dintre mine si pui eu am folosit un sling a carui "coada" acoperea copilul. Am purtat mereu sutiene speciale pentru alaptat si haine care sa-mi ofere accesul usor la san. Paradoxul? Cu cat se vedea mai putin san/piele cu atat se holbau mai tare.

Nu am alaptat cu ostentatie, nici pentru a demonstra ceva, nici sub forma de protest. Am alaptat pentru ca asa imi hranesc eu copilul, asa ne-a lasat natura si asta am simtit sa fac. Nu am alaptat prin autobuze, supermaketuri, pe bordura in fata blocului, nu a fost cazul.

Am fost privita de fiecare data... ori cu nostalgie, ori cu tandrete, uneori cu dragoste... alteori cu ochi rai si critici. Mai rar am fost privita cu excitatie sexuala... mai sunt si din astia. Singurul om fata de care am simtit nevoia sa spun ceva a fost tata, el este un om atat de pudic incat nici injectii in fund nu face. Eram la mine acasa si l-am "avertizat" ca eu am sa-i dau Matildei sa suga asa ca daca il deranjeaza sa iasa din camera. Culmea, nu l-a deranjat, chiar a zambit.

11.05.2011

Alaptati unde si cum simtiti, alaptarea este daruire!