sâmbătă, 12 aprilie 2014

Acel sentiment numit...

O stare de suspensie. Nu stii ce sa spui. Daca sa spui. Daca mai are sens sa spui ca oricum toate vorbele spuse sunt prea tarziu spuse. Iti ard tamplele. Un elefant s-a asezat pe pieptul tau si sta acolo sa-si faca siesta. Genunchii iti sunt moi. Parca nici spatele nu mai sta la fel de drept. Capul ti-a cazut intr-o parte a tristete. Ochii stau singuri deschisi parca ar incerca sa inteleaga ei ceea ce creierul nu mai poate. O clipa cat un an. Imagini derulate, scenarii, neputinta. Stai... stai spectator in fata vietii tale. Pierzi controlul. Vezi, auzi, omul din fata ta vorbeste, dar tu plutesti intr-un ireal. O stare de suspensie. Dezamagire.
 
 
Iesi in aerul rece de afara si te loveste. Incepi sa auzi vorbele care ti-au fost spuse in ultimele minute. Parca si zambea, poate de la lucrurile vesele pe care le-ai spus tu inainte. Spuneai ceva de ziua copilului. Dar, totusi, cum de mai zambea? Ce ti-a spus? Da... spunea ceva... ca de maine nu mai vine. Daca te-ai fi intalnit cu Dumnezeu la pacanele si nu erai in asa soc. A zis ca nu mai vine. Nu stiu ce aiureala ca si-a gasit un loc de munca infect la stat. Oricum nu crezi o iota. Dar de maine?! Cum de maine?! Pai si copilul? COPILUL! Nu-i o haina veche pe care o arunci in fundul dulapului! E COPILUL! Copilul meu, icoana mea! Ca iti bati joc de mine e una, dar copilul?! Ce fac cu el? Cum ii explici? Si mai ales: ce fac cu el? Ca eu sunt om mare care si-a luat niste tepe colosale de la "prieteni buni", tepe emotionale de nu cred sa-mi mai revin in viata asta, na, eu sunt antrenata la magarii. Dar copilul? Copilul care nu stie ca oamenii nu au cuvant, ca azi sunt si maine nu? Ca promit lucruri si nu se tin de ele? Ca omul care s-a bagat la o treaba pentru niste ani, om pe care ea il valorizeaza urmatorul dupa ma-sa, ca omul asta de maine dispare? Ce sa inteleaga? Si, mai ales, ce se intampla de maine? Cine sta cu ea, unde merge, ce se intampla? Ce simte? Ce va crede?
 
Luni, bona Matildei, mi-a spus ca de a doua zi nu mai vine. Punct. Soc si groaza. Vineri a zis ca s-au deblocat niste posturi la spital si ca ar incerca sa-si depuna si ea cererea. Deja intrasem in alerta. Dar intre depus o cerere, acceptat si mers efectiv, mai ales la stat cu pile concursuri si proceduri e cale lunga. Apoi mi se parea incredibil ca pleaca de la super caldurica de la noi si copilul asta care si mie mi se pare ireal de bun (nu stiu cum o fi iesit asa din doi ca noi) si sa te duci femeie de serviciu intr-un spital- intr-un spital?! Lucrez in resurse umane, deci inteleg mai bine ca oricine cum sta treaba cu asigurarile, dar... stiu la fel de bine ca daca se asigura individual si platea din banii de la mine asigurarile la stat, ramanea cu mai multi bani decat o sa ia de acolo si ce comparam pana la urma? Sa stai intr-o casa noua si frumoasa cu un copil extrem de "comod" pe care dimineata il gasesti deja rezolvat si care de la 2,30 doarme pana vine ma-sa? De luni pana vineri si vinerea aia cel mai adesea scurta? Pe program de spital in ture 7 din 7 zile si cu munca aia? Adica, really? Dap, really. Luni vine la 11 si imi spune ca ea trebuie sa inceapa de a doua zi.
 
Am plecat la serviciu lasand-o pe Matilda intr-una dintre cele mai cumplite crize de dimineata din toata istoria. Probabil ca a auzit discutia. Nu stiu. Dar asa urlat dupa mine.... ajunsesem in fata blocului si inca o auzeam urland. Asta e copil de  gradinita?! Ca, evident, dupa socul asta la care nu te asteptai intr-o mie de ani, zici gata cu bonele! De unde alta? Si de unde alta MAINE? Si cand sa cauti, cand sa prelucrezi, cand sa acomodezi, cand sa verifici? Cand? Ca doar de aia aveai si bona, nu ca esti printesa *&^% si vrei sa stai sa-ti faci unghiile toata ziua, ai bona pentru ca nu ai cum sa stai tu cu puiu iubit! Si oricum te porti cu bona aia de parca e din portelan fin, ca daca se supara cu ceva, daca nu mai are grija de copil, daca PLEACA? Cei care au bona la copil, si stiu ca de obicei cei care au bona nu ai nici alta solutie pentru ingrijirea copilului, cunosc foooarte bine teroarea asta care te trezeste si in miezul noptii cu fiori reci. Am prietene care au copii de 4-5 ani si inca le tremura sufletul "ce se faca daca maine dispare bona?!".  Teroarea bonelor- cred ca va fi curand un diagnostic. In fine... deci pleaca! Si, ce faci acum? Eu nu am solutie pentru Matilda. Efectiv nu am! Mama nu poate veni sa stea cu ea, nici nu mai poate, nici nu vrea. Sau nu mai poate. Oricum e o solutie pentru 2-3 zile in urgente. Dar dupa? Plus ca acum nu poate ca deja are alte angajamente de Sarbatori. Gradinita?
 
Te apuci buimac sa cauti gradinite. Iti dai singur palme si te injuri. Bai, fiinta, cum dracu de te-ai relaxat asa? Ai crezut-o ca sta pana la 4 ani jumate, asa cum ati vorbit? Bai, dar tu nu ai invatat nimic de la viata asta?! Sa crezi in oameni? Mai ales in din astia straini? Dar si familie/prieteni? Ce dracu, mai Miruno? Cum sa nu ai tu plan de backup? Cum? Tu? N-ai avut... si nici nu ti-ai fi imaginat intr-o mie de ani... la modul cel mai sincer. Na! Ce ziceai? Gradinita? Ce gradinita, frate, ca doar iti cunosti copilul! Ti-a fost si foarte greu sa accepti si sa intelegi ca ea e EA si e cu totul altfel decat esti TU. Ca tu ai fost un copil foarte tzapan ca atitudine, sociabila, deloc timida, mult mai putin sensibila, mult mai putin tematoare. Apoi, tu nici nu ai avut de ales si nici nu ti-a suflat nimeni aer cu paiul. Poate ca ai fi avut nevoie sau poate ca nu. Dar tu esti tu, un om cu totul altfel. Alt temperament, alte experiente, alta personalitate. Altele conditiile. Tu cand nu ti s-a dat, ai luat. Ti-ai facut partea, dreptatea singura. Tu ai ripostat. Dar ea? Ea este altfel...
 
Ea este sensibila, da, mai mult decat mi-as fi dorit. Dar sunt convinsa ca sensibilitatea ei vine la pachet cu marea ei capacitate de a intelege. Cu marea ei capacitate de a empatiza. Cu felul in care simte tot. Vede tot. Cu faptul ca este cu mult mai inteligenta decat am fost eu (sau taica-su). Un copil cu mintea ei nu are cum sa nu fie sensibil. Apoi... ea e timida. Asta alt lucru greu de digerat de un om ca mine- deloc timid. Dar l-am inteles, l-am documentat, l-am respectat asa cum este. Mi se spune adesea ca asa o vad eu, ca toti ii vedem speciali. Evident ca ea e speciala pentru mine, dar ultimele lucruri din lume pe care eram pregatita sa le vad drept speciale erau sensibilitatea exagerata si timiditatea. Cine ma cunoaste, stie. Dar a trebuit sa o vad asa cum e ea, nu cum o vroiam eu. Sa o inteleg. Sa incep sa invat cum se creste un copil ca ea. Sa nu o vatamez, stirbesc, accentuez in trasaturile astea. Iar pentru un copil ca ea fortatul este egal cu dezastrul. De accea a trebui sa lupt cu oroarea de bone, cu frica de a lasa copilul mic cu un om strain. Sa inving imaginile pe care le aveam in minte din parc- cu bone complet neglijente, prost crescute, violente, etc. Sa accept ca nu eu o sa-mi cresc copilul. Pentru ca nu aveam alta solutie, sunt unic sustinator, trebuia sa muncesc ca din aer nu creste nimeni. Mi-am calcat pe suflet, mi-am muscat buzele de mii de ori, am tacut, am luptat cu instinctul care iti urla in creieri ca e absolut nefiresc sa-ti lasi copilul cu un strain si am facut-o. Acum un an jumate, cand dupa 6 luni in care a stat mama mea cu Matilda, am adus o bona. Am avut super-mega-ulta noroc cu felul in care s-a purtat cu Matilda. Pentru ea a fost omul ideal care sa ma inlocuiasa cele 10 ore pe zi. Si in ultimele 15 luni de infern care s-au dovedit a fi viata mea recenta, faptul ca Matilda era bine acasa, ca era in siguranta, iubita, pretuita si inteleasa... a fost singura mea bucurie. Era singurul lucru stabil, in echilibru. Pana luni...
 
Deci... gradinite. Sunt. Nenumarate. Ca de aia am si dat 20 de mii de euro in plus pe apartamentul asta. Stam intr-o zona foarte buna pentru copii. Intr-o raza de 1 km in jur numar asa cu ochii mintii vreo 20 de gradinite particulare si vreo 5 de stat. Gradinite sunt. Toate promit marea cu sarea. Dar daca eu nu-mi doresc deloc marea cu sarea lor? Daca noua nu ni se potriveste deloc? Daca eu nu vreau ca fi-mea sa fie "conforma"? Nu vreau sa "fie cuminte", nu vreau sa stea la ordin, nu vreau sa faca lucruri la comanda, nu vreau sa o "invete" ei? Nu vreau sa fie inglobata fortat, "socializata"? Si, si mai important, daca ea nu vrea nimic din toate astea? Daca ea imi spune cu toate vorbele ca ea vrea la ea acasa? Matilda are un ritm, ca orice copil. Nici macar nu stie ca altcineva ii poate altera acest ritm al ei. A fost crescuta liber, natural. Nu dupa un program fortat, nu cu "trebuie". Matilda a fost ghidata si insotita, nu constransa. Apoi, are cu totul alt ritm pentru invatare, mult peste varsta ei. Dar are si cu totul alt ritm pentru integrare in "sistem". Nu stiu daca sub varsta sau peste, sau.... Pentru ca treburile astea emotionale sunt greu de cuantificat. Dar mie, si oricui o cunoaste si nu-i plin de prejudecati, imi este absolut evident ca pentru ea gradinita in momentul asta ar fi o mare trauma. Nici nu mai ajung la capitolul alimentatie, program si educatie- ca oricum noi suntem din alta poveste cu totul. Dar pana la episodul ala, trebuie sa-l depasim pe cel in care copilul asta va plange pana la lesin niste .... de-nenumarat-saptamani. (Da, stiu, foarte multi plang, dar unii plang incompatibil cu lasatul lor acolo).
 
Si... ce o sa faci? Totusi? Alta bona, nu. Gradinita, nu. Iti dai demisia? Traiti din dude? O iei cu tine la munca? Cele de mai sus si cauti alta sursa de finantare? Faci gradinita acasa? Castigi la loto si iti permiti sa stai acasa ca sa-ti cresti copilul? Maine e tragere la Loto, poate se intampla asta. In clipa de imposibil in care suntem acum, varianta cu Loto pare cea mai realizabila :)). Sa mai spun ca toata istoria asta s-a intamplat cu doua zile intainte de ziua de nastere a Matildei? Nu mai zic... Ce sa mai zic?... Despre cum a fost prima noastra vizita la gradinita, fix in dimineata zilei ei de nastere, o sa va povestesc separat. Intre timp cautam si alta bona. Le incerc pe toate... merg in paralel. Nu stiu cum o sa reusim... pentru ca nu stiu. Cred ca este pentru prima data in viata asta cand nu stiu.... Eu nu pot lipsi de la munca... am lipsit acum 2 zile si... deci nu pot. Pentru gradinita/bona e nevoie de timp. Pentru gasit, pentru stat impreuna, pentru transferul lent. Pentru... Iar un copil de 3 ani nu e un bebelus sa-i "aduci" tu o persoana care ti se pare potrivita. Copilul de 3 ani are pareri, preferinte, dorinte. Copilul de 3 ani o iubeste pe femeia alturi de care a crescut timp de un an jumate... si intreaba de ea. Intr-o zi o sa o uite. Dar acea zi nu va fi maine. Momentan la noi se boleste, ca de ce sa fim sanatosi cand putem sa fim bolnavi? Nu? Maine avem petrecerea de ziua ei...
 
 
 
 
O concluzie? O morala? Chiar nu stiu... Cautam bona? Ar fi o concluzie.
 
 

21 de comentarii:

  1. Oribil! Sper sa gasesti cat mai repede o solutie convenabila. Tinem pumnii, ca alt mare ajutor nu prea avem cum oferi :(.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, Ioana! Sincer... de-mi gaseam barbatul cu una in pat si nu ma simteam atat de nasol.

      Ștergere
  2. Nu stiu in ce zona stai, dar daca vrei, iti pot recomanda o gradinita. Aici sau pe email, cum vrei. Eu l-am dus pe Andrei in toamna fiind convinsa 99% ca nu va sta. Fusese lipit de mine de la nastere, statea rar cu mama si doar daca era musai si nu era foarte incantat. 2 saptamani am stat in clasa cu el. Doua. Dupa care a ramas program scurt pana la 12.30. A plans 3 minute in prima zi, de la usa cand l-a luat educatoarea in brate pana la clasa. Nu ii pun sa stea la ordin, nu se face nimic la comanda, nu e cu pedepse si alte prostii. Nu e nici Raiul, in sensul ca o astfel de abordare are si partile ei rele la care un copil sensibil nu reactioneaza intotdeauna bine. Ma refer la tipete (ale celorlalti copii), unii sunt mai agresivi ...E greu de zis care e solutia ideala. Cand merg sa il iau la pranz zice intotdeauna ca s-a distrat. Dar cu siguranta ar prefera sa stea acasa cu mine. Acum ca s-a obisnuit, nu as renunta la gradi pentru bona. Dar in cazul tau posibil sa fie o solutie mai buna bona. Partea cea mai proasta este ca nu o va uita asa de usor pe cealalta bona. Si s-ar putea ca la inceput sa le refuze din start pe toate ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pentru noi ideal ar fi o gradinita cu acomodare lunga, blanda, o gradinite cu idei mai putin... clasice. Dar eu nu am cum sa stau cu ea la acomodare si nici sa o las la program redus... asta e marea problema. O sa incerc sa o duc la un program scurt din toamna dupa ce gasim o persoana sa stea cu ea... si apoi sa o ia de la program scurt.

      Ștergere
    2. Cea mai buna solutie, clar. Fara acomodare in momentul asta e clar ca nu va sta, povestile cu copiii care adora gradi din prima si fug in clasa si cand ii iei mai vor sa stea sunt frumoase, dar mai e de asteptat pana acolo :)
      Ca idee, se pare ca sunt gradinite unde poti duce copilul sa vada cum e inca din vara, sa mearga din cand in cand sa se joace, pentru a i se parea familiar apoi locul si persoanele ...noi ne-am trezit tarziu si n-am avut parte de asta, dar poate ar fi fost mai simpla acomodarea.

      Ștergere
  3. Miruna, bona ta pleaca la alt job...a mea intr-o zi mi-a adus flori si placinta facuta special pentru mine, fara oua si a doua zi m-a sunat sa imi spuna ca nu mai vine, asa, pur si simplu. Cand am intrebat-o insistent de ce, am gresit noi cu ceva, a facut Vladimir ceva (el fiind cel mai zen copil posibil, unde il pui, acolo sta) mi-a spus ca ea a simtit ca se urca pe pereti, cum sa nu avem noi un televizor in toata casa...Asa am aflat ca fusese nunta lui Kate cu William si noi nu avem televizor. Ea incercase sa imi nimereasca parola la laptop (wtf, putea sa ma sune sa ma intrebe, preferase insa sa o sune pe fie-sa o ghideze, ca sa intre sa vada ceva....). Ca asa urat nu i-a fost in viata ei (dormise copilul vreo patru ore jumate)...si eu ma gandeam ce bine, isi trage si ea sufletul...Nu avea altceva de facut, nu menaj, nu gatit, nimic nu intra in grija ei exceptand copilul. Si ne placea de ea, mult. Ne gandeam ce norocosi am fost sa gasim asa o doamna atenta si buna! Nu ma pot opri sa ma gandesc, sa imi imaginez, cam ce ar fi facut copilul meu de nici doi ani atunci, daca am fi avut televizor. Cat de absorbita ar fi urmarit ea telenovelele ei preferate, nuntile vedetelor si altele...Mai bine ca a plecat, insa in ziua in care mi-a spus, m-am simtit mult mai rau decat descrii tu. Trebuia sa incep serviciul in cateva zile, asa va vestea m-a taiat energetic, mi-a blocat pur si simplu organele interne. O prietena si vecina medic acupuncturist a trebuit sa imi faca un masaj complicat ca sa respira din nou....Am gasit bona, o d-na exceptionala, cu doua zile inainte de a reincepe eu serviciul. Sotul meu a insistat sa o vad. I-am deschis usa fara nicio speranta, eram incercanata, nedormita, plansa, satula de interviuri (doua agentii si nenumarate femei care se perindasera prin fata ochilor). Nu vedeam cum as putea lasa copilul cu o necunoscuta....eu sperasem sa gasim pe cineva cu macar doua trei luni inainte, sa o pot observa, sa se familiarizeze cu casa, cu copilul, cu zona..Ei, dna care a si devenit bona lui Vladi era perfecta, s-a lipit imediat de noi toti, S-a dovedit ca era bunica unei fetite de o seama cu Vladi, deci stia ce inseamna de ex sa iesi in parc cu un copil mic. Cunostea zona f bine, gatea, era atenta, sprintena, hotarata sa ramana la noi. Cand m-a vazuta asa stinsa, s-a oferit sa ramana din ziua aceea, desi avea alte chestii planificate. Nu iti pierde deci speranta, nu aduce anul ce aduce ceasul. Si daca nu si nu, o lasi pe Mati cu mine si Miruna mica si gata :-))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Off, stiu prin ce ati trecut. Ma bcur ca acum Vladi e bine la gradinita, ca tu poti petrece timp cu el dupa. As adduce-o pe Mati daca nu ati sta la capatuuuul luuuumiiii!

      P.S. va asteptam maine la party!

      Ștergere
  4. http://andreeadragomir.blogspot.ro/2011/05/cum-m-afectat-nunta-regala.html

    Incepeam serviciul in iunie si eram disperata....am gasit bona, exceptioanala, cu fix doua zile inainte de a reincepe serviciul. Si toate temerile mele au cazut una cate una. Intre bona cu televizorul si bona cu care ne mai vedem si acum am plans, am avut insomnii si m-am perpelit ingrozitor, imaginandu-mi cum ma duc eu la servici doar ca sa imi dau demisia....Nu aduce anul, ce aduce ceasul, de data asta in sens bun. Fii pozitiva. In ultima instanta, stau eu cu Mati si Miruna mica :-), desi sunt sigura ca nu se ajunge la asa ceva. Apropo de bolit, si noi bolim, cam toti....mai vedem maine cum ne prezentam...

    RăspundețiȘtergere
  5. of Miruna, of... ca nici nu stiu ce sa mai zic altceva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandesc sa fac asa o casa maaare in care sa ne mutam mai multe din astea "anormale" ca intr-un fel de comunitate si sa avem grija unii de altii. :)

      Ștergere
  6. Miruna, imi pare rau ca treceti printr-o intamplare atat de neplacuta! Eu si fiica-mea (cu 1 luna mai mica decat Matilda) ne regasim 100% in descrierea voastra: fel de-a fi si a ne purta, program, alimentatie ( inclusiv alaptare), educatie etc. Daca tot vizitezi gradinite, mergi si la gradinita Montessano, nu-i departe de voi ( de noi da), sunt de departe cei mai apropiati de felul vostru de a fi, zic eu. Noi am vazut asta-toamna gradinita si am ramas incantate amandoua.
    http://www.montessano.ro/
    Detalii despre gradinita mai gasesti si pe blogul acesta:
    http://sleepy00.com/
    Tare v-as fi ajutat cu drag, dar noi suntem mai mult plecati din Bucuresti, deocamdata.
    Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dana, m-am gandit si la ei... dar din pacate perspectiva lor asupra vietii nu ne este prea... mai ales cea asupra alimentatiei omnivore. Dar sunt o varianta, multumim!

      Poate se cunosc si printesele noastre intr-o zi, sunt curioasa cum se inteleg :)

      Ștergere
  7. Imi pare rau sa vad ca se intampla asa situatii, aud de ele tot mai des. Noi acum suntem in etapa in care ne gandim ce sa alegem intre bona si cresa, iar decizia este atat de grea.. inteleg atat de bine prin ce treci, cel mai greu este sa gasim varianta corecta pentru copilul nostru. Eu va trebui sa gasesc o solutie pentru cand ma voi intoarce la serviciu, iar bebe va avea doar 10 luni. Asa ca te voi citi cu drag in continuare, iti doresc mult succes, sa gasesti cea mai buna varianta pentru Matilda, asa cred ca voi prinde si eu mai mult curaj cand va trebui sa aleg optiunea potrivita pentru noi. La multi ani pentru Matilda, sa fie sanatoasa si sa ramana acelasi copil sensibil si frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din fericire atunci cand m-am intors, avea Mati aproape 11 luni, a venit mama si a stat cu ea pentru 6 luni. Si asta m-a ajutat sa nu o iau razna lasand copilul atat de mic cu un strain. Bona a aparut cand avea 18 luni. Incepe din timp, probeaza, acomodeaza. Succes si voua! Cu cresa ia in calcul imbolnavirile si daca are cine sa stea cu el atunci... pentru ca din pacate mai toti copiii mici dusi la cresa/gradi petrec cel putin o saptamana pe luna acasa...

      Ștergere
  8. Este luni...nu stiu ce-ai reusit sa faci...ma intreb-sincer!- cu cine ti-ai lasat puiul azi...
    Si inteleg... Si m-as baga la "hai sa ne adunam intr-o casa mare toate astea cu drame de genul asta"...
    Pe noi bona ne-a lasat balta fara sa fie vinovata de acest gest. In 14 zile de la declansarea unor dureri la san a aflat ca are cancer si..a tb sa intre in masinaria aia care inseamna operatie-tratament-etc-etc... A fost groaznic. Pentru ea, in primul rand, caci mi-e draga doamna (chiar ieri am vb cu ea la telefon). Pentru noi- in al doilea rand. Caci Andrei s-a obisnuit cu ea si intreba...unde-i Vila? E bolnava, mami, a tb sa mearga la spital.. Facem palcinta mare si buna, dam lui Vila, face bine Vila... Ce bine-ar fi sa fie asa de simplu...
    Dar nu este.... Am avut noroc de sora-mea..care n-are job in perioada asta...si a stat cu Andrei.
    Pentru cateva zile..am zis noi la inceput...care au devenit doua luni, deja...
    Am vazut gradi private, am fost revoltata si am plans si m-am dat cu capul de peretei...pentru ca nu imi vedeam copilul asezat la coada la baie...sau lipit cu spatele de perete asteptand sa il ia cineva din camera x- sa il duca in camera y... Am vazut gagalici mici, mai mici ca al meu, aliniati soldateste..executand comenzi..si am plans, da! Pnetru ei, pentru libertatea pe care le-o fura, pentru..pfff...cine mai stie pentru ce??
    Finally...am gasit o doamna...o sa ne vina dupa Paste. Nu stiu daca e cea mai potrivita pentru Andrei...dar am stat vreo doua ore cu ea si cu noi 3 in camera lui Andrei...si i-a cantat ceva..si s-a jucat putin cu el....si el, micututl, parca se vindea la un interviu.. a aratat cum citeste el toate literele, a facut toate puzzleurile, a facut demonstartii de ce copil bun si special este el.. A dat-o gata. Ea nu m-a dat gata pe mine, dar...sora-mea nu mai poate sta..eu nu vreau sa-l dau la gradi...deci..nah, om vedea!!
    Iti tin pumnii si tie, daca aud ceva despre cineva care-si cauta, te anunt.. (noi am piredut o doamna, care s-a dus la "proba" la o familie, daca nu ii convine acolo, ti-o trimit daca vrei..)

    La gradi noi vrem doar cateva ore..din toamna..cu bona in paralel. Sa stea acolo cat au activitati (daca o vrea si daca i-o placea), sa-l ia acasa si acasa sa manance/doarma. Nu il vreau inregimentat. Nu-l vad acolo. Daca-i zic de gradi o tine cu "nunununu...acasa..a mami, a tati...nu gadi" asa ca...sa ma lase astia cu socializarea lor la copil de 2 ani si 4 luni!! :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar o tragedie, sarmana femeie!

      Sper sa-i fie bine cu noua bona si sa mearga totul bine! Noi am inceput sa vedem bone... am un rau fizic, sincer... nu stiu ce ne facem!

      Ștergere
    2. Stai ca intre timp ne-a dat o teapa tantica asta de urma sa vina bona...de n-ai vazut! Bine ca nu apucase sa vina ca era si mai rau pt Andrei. Eu am aflat din intamplare ca mintise de inghetasera apele....
      Acum.vedem si noi iarasi posibile bone...
      Succes si voua.

      Ștergere
    3. Aoleu... nu-mi mai spune. Pe cuvant ca saptamana asta cu interviu in fiecare seara m-a secatuit si ingrozit in acelasi timp. N-as lasa copilul cu un adintre ele nici pentru 5 minute. Cred ca o sa ajungem la gradinita.

      Ștergere
  9. Miruna, mie mi s-au parut cei mai buni de pe piata asta-toamna, cand am inceput sa ma informez, desi nici eu nu planuiesc s-o dau la gradinita mai devreme de septembrie anul viitor. La vara trecem sigur-sigur-sigur prin parcul vostru, abia astept sa va vad si eu in real life! Dana

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate te poate ajuta vecina cea draguta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-a oferit saraca, dar ea a avut gemenii bolbavi rau saptamana asta, cu fetita chiar au fost in spital, Iar pe termen lung nu se poate pentru ca si ea ii are la gradinita pana la 13 si nu cred ca ar face fata cu 3 copii mici...

      Ștergere