O pereche... de maini

Plecarea fara preaviz a bonei ne-a dat vietile peste cap. Inca nu pot gandi mai departe de maine. Nu stiu ce vom face. La modul cel mai sincer. Situatia este la limita imposibilului. Am un gol in suflet cat China. Chiar mai mare. Nimic nu ma secatuieste de forta interioara mai tare pe lumea asta decat lipsa de cuvant a oamenilor, neonorarea promisiunilor, incalcarea increderii. Mintea mea nu se pune in line cu genul asta de comportamente, nu poate. Ma tulbura poate mai mult decat ar trebui. Si stiu ca senzatia asta o sa ramana cu mine mult timp de acum in colo. Am mai trecut prin asta cu oameni foarte apropiati, teoretic, dar nu puteam sa spun ca-mi era dor, abia depasisem momente care-mi atarnau ca un bolovan de gat. Momente urate cu oameni pe care-i consideram frumosi. Asa ca nu simteam deloc nevoia sa mi se arate iar ca oamenii sunt de doi lei si cuvantul dat nu inseamna nimic. Mai ales acum. Mai ales in felul asta. Mai ales cand sunt in joc sentimentele si binele Matildei. Chiar nu stiu ce o sa facem. Dar azi e azi, maine e ziua cea mare, asa ca o sa ma gandesc dupa. O sa vedem. Insa astazi a trebuit sa-mi iau concediu fortat. Si daca tot mi-am luat... de ce sa nu-i facem in ciuda vietii asteia cu fundul in sus si sa avem o zi minunanta. O zi in trei! Iar cand se aduna un Taur, un Berbec si un Capricorn...

 

Ma suna aseara si ma intreaba daca nu vreau sa petrecem ziua de astazi impreuna. Stie ca eu evit socializarile prea dese cu Matilda, stia si ca sunt trista pana in maduva oaselor. Ca sunt obosita si satula de nasoale pana la lacrimi. Asa ca a insistat. Trebuia sa ne vedem la 10. In stilul lui specific a ajuns la 12. Numarat pana la 10  100, trecut peste. Luat troti si iesit in parc. Frumos tare azi. Chiar prea soare pentru albinosii mei. Am iesit fara planuri. Ne-am plimbat pe unde ne-a dus copilul. Si copilul de obicei ne duce pe unde e iarba mai mare si aleargaaaa. Si cadeee! Da ce mai aleargaaaa!

 

 

Apoi am facut un binemeritat popas la Terasa Cafeneaua Actorilor- locul nostru de liniste. Am stat la soare. Am privit ratele. Am hranit pestii. Am ras. La sfarsit Matilda a "spalat" farfuria.

 

 

 Iar altii mai slab dotati capilar au uitat sa-si ia sapca de acasa (de fapt, stie ca nu-mi place mie, saracul!). Am improvizat din darnicia Matildei.

 

Acum Ea doarme. El a promis ca diseara face clatite. Eu scriu ca sa-mi imbuteliez starea de bine de astazi, o sa am sigur nevoie de ea.

Si... ce a fost cel mai frumos... am putut sa facem "Zboaraaa, cioaaara, zboooara!". Jocul acela (nesanatos, stiu) cand adultii alearga si iau copilul pe sus. Pentru asta ai nevoie de inca o pereche de maini... astazi le-am avut.

 

O marti altfel. Altfel de frumoasa!