In urma cu vreo 2 luni scriam o postare de suflet, cam asa cum sunt toate scriiturile de pe blogul asta, si imi doream sa pun o legatura catre o alta. Constat ca postarea cu pricina nu raspunde la cautari. Ma gandesc ca-i defect gadgetul de cautari, se mai intampla. Intru pe prietenul google si caut titlul postarii- nimic. Stiam precis luna in care am scris-o, intru in istoric pe blog- nimic. Stiam sigur cand am scris-o pentru ca se numea "Despre o saptamana din august"- era povestea saptamanii in care am aflat ca sunt insarcinata, in care am trecut prin iad si prin groaza, prin iubire si dor, prin tot ce e mai bun si mai rau. Cea mai grea saptamana din viata mea, a noastra, era istoria acelei saptamani din tot sufletul si cu tot sufletul. Una dintre cele mai dragi postari scrise. Disparuse. Si atunci ma loveste! Imi amintesc ca prin mai, ceva asa, am vazut ca o parte din postarile din Top 10 vizualizari nu mai erau in top. Am zis, eh, e firesc, erau mai vechi si au urcat altele mai noi. Chiar m-am bucurat ca una dintre ele nu mai era, asa ca nu mai avea cineva cum arunca cu oua clocite permanent in capul meu ca i-am stricat eu zenul in viata. O caut si pe aceea, nu mai era nici ea. Inca una pe aceeasi tema- vacanta de la mare de anul trecut- nici aceasta. Inca una pe care o stiam sigur ca este in top 5 vizualizari, nici ea. Inca una care era prima in top- si aceasta lipsea. Deja simteam cum mi se aseza o pacla pe creier. O furie si o revolta cum rar am simtit. In total 12 postari. Multe dintre ele erau dintre cele mai vizualizate, celelalte erau numai una si una postari de suflet, de mare drag. Am inceput sa tremur si sa plang. M-am simtit agresata, vandalizata sufleteste. Nici nu pot descrie complet sentimentul. Cineva intrase in casa sufletului meu si imi furase niste parti din mine.
Cand mi s-au mai adunat neuronii la locul lor am trimis mesaj catre Blogger, am cautat de erori, am sapat pe google macar sa fi ramas o urma a postarilor sa le recuperez cumva. Nu era nici eroarea din aprilie care afisa prost postarile din Top vizualizari. Nu era nici nu stiu ce alta inginerie prin care Blogger ne soma ca ne transforma postarile care au potential de a leza imaginea cuiva inapoi in draft. Oricum nu era nimic in draft. Concluzia a fost ca cineva a intrat si le-a sters. Nu mai erau nicaieri. Nici urma, disparute complet impreuna cu numarul de accesari, comentarii si statistici. Ramasesera doar linkurile puse de cei care trec pe aici si considera ca merita sa mai citeasca si altii. Nici acum nu stiu care sunt toate cele 12 postari. Nu am avut nervii sa le identific pe toate. Stiu ca sunt atatea pentru ca atunci cand aniversam un an de blog am scris cate postari erau si matematica e simpla. Lipsesc 12. Pentru mine inseamna foarte mult. Nu scriu in fiecare zi, nu scriu despre cum m-am spalat pe dinti. Scriu atunci cand sufletul se umple de ceva si se cere scris. Nicio postare nu este doar asa ca sa fie. Nu e genul de blog jurnal, nu este pentru trafic, nu am nicio norma si nu sunt in competitie cu nimeni. Scriu atunci cand simt din tot sufletul sa o fac. Si scriu spontan, nu fac drafturi, copii, am sentimentul ca daca il prelucrez e un soi de teatru si nu ma mai simt sincera cu mine. Acest cineva a intrat si a lovit, a stiut si ce anume. Sunt sigura ca intr-o zi o sa aflu cine este si o sa avem o discutie "amiabila".
Zilele trecute cuiva i-a disparut blogul cu totul. S-a gandit cineva ca e amuzant sa ii mananci altuia niste ore din viata oferindu-i suparari. Sper sa il recupereze. Eu atunci mi-am invatat lectia si salvez tot blogul in fiecare zi. Daca ai codul HTML al postarii o poti pune la loc in cronologie. Am schimbat parole, am instalat mare jmecherie de siguranta pe smartphone, acum daca pierd telefonul nu mai pot intra nici eu pe blog :)). Stiu ca toate astea sunt inutile pentru ca daca un nenea istet isi pune mintea pret de trei secunde iti rade blogul de pe fata internetului. In lumea asta traim. Lumea in care unii nu au loc de trei cuvinte scrise din sufletul unui om. M-am resemnat, am renuntat sa mai caut logica si sensul sau interesul unor astfel de actiuni. Probabil ca pe o parte o sa le rescriu, unele sunt atat de adanc in mintea mea incat daca le-as rescrie in fiecare an ar fi identice. Restul... or sa ramana doar in amintirea celor care au ajuns sa le citeasca.
Imi amintesc, cind ai scris ca ti-au disparut postarile. Nu inteleg ma, sincer nu pot intelege,ce amar e in capul unor oameni? Netul e asa de mare....nu au loc de un blog? Cita rautate poate sa fie in persoana aia? E insane.....
RăspundețiȘtergere(sunt AncaT, m-am mutat pe wordpress)
Stiu ca tu esti si te imbratisez mult si strans. Nu stiu altfel cum sa-ti alin putin golul din suflet.
Ștergereoh, thank you,esti o draguta! it really means a lot!
ȘtergereZilele trecute a fost o lovitura majora care-a atins mai multe platforme din cate am inteles, a disparut continutul pe n bloguri.
RăspundețiȘtergerePacat ca nu le aveai salvate
La tine a intrat a intrat cineva cunoscut, asta banuiesti?
Sincer,da. Nu vad de ce s-ar chinui cineva sa sparga o parola si sa stearga asa directionat. Iar cineva care ma cunoaste real nimerea foarte usor parola. Asta e, invatatura de minte.
ȘtergereSi mie mi s-a intamplat sa imi dispara nu doar posturile ci tot blogul si eram pe platforma de wordpress. Daca iti iei domeniul tau cica nu mai apar astfel de probleme. Dar.....iti inteleg sentimentul sa stii. Te pup !
RăspundețiȘtergereDaca e unul pus pe treaba nu-l impiedica domeniul. Imi pare rau pentru blogul tau :(.
Ștergereimi pare rau. back-up-ul e sfant. nici eu nu prelucrez articolele, si eu scriu cand mi se pune pata, de multe ori ma trezesc din somn noaptea si incep sa scriu. dar fac back-up, as innebuni sa pierd tot...
RăspundețiȘtergereDa... greseala mea. Acum le am, dar cred ca si daca le ai tot te supara foarte rau sa te trezesti intr-o zi ca a disparut ceva. Iti dai seama daca eu nu am nervii sa le identific pe toate. Stiu ca a disparut cea cu saptamana, cele doua despre vacanta la 2 mai de anul trecut, cea despre Laslau, una dintre cele cu legea mamelor...
ȘtergerePostarea cu saptamana in care ai aflat ca esti insarcinata mi-o amintesc perfect,m-au trecut fiori.Culmea este ca am crezut ca tu ai sters postarea cu vacanta de la mare,anul trecut.N-o citisem,stiam doar de acuze si vroiam sa stiu opinia ta.
RăspundețiȘtergereUna peste alta,am mai incercat sa postez aici si nu am reusit.Daca de data asta va functiona,as vrea sa stii ca imi sunteti dragi,si tu si Matilda.Esti o tipa si o mama pe cinste si junioara este norocoasa sa aiba o asemenea mama.
A functionat :).
ȘtergerePostarea aceea o am salvata, e pentru aducere si invatatura de minte. Cea cu vacanta. Asta in cazul in care ma stabate vreun fior de reapropiere. Mai ales o am salvata pe cea scrisa de ea drept "raspuns". Imi face rau la stomac si acum cand o citesc, dar e bine de stiut cum te vad oamenii cu adevarat in timp ce in fata iti spun ca te iubesc. Ce m-a intristat si mai rau este ca am aflat ca ei pusesera pariu intre ei ca nu o sa ne simtim bine acolo si tot ne-au primit. Nu era mai onest, mai ales in baza unei cunoastetri de 10 ani- ca nu mai pot sa-i zic prietenie, sa-mi fi zis "mai, femeie, nu e ok pt tine aici, ia de cauta in alta parte"?! Dar...
Acum suntem la Sinaia si ne simtim foarte bine,nu pentru ca am fi la conditii de 4 stele, ci pentru ca avem niste super gazde- niste straini care au inteles cum se face turismul. Ca nu cocolosii din perne iti omoara vacanta ci atitudinea urata a gazdelor.