Ne-am mutat in casa noua! Poftiti pe la noi!

Dragii mei, Blogul are o noua casuta! Va invitam cu drag la noi!

www.ea-si-ea.ro

 

 

De ce nu mai scrii?

De ce nu mai scrii? M-au intrebat prietenii, cunoscutii, necunoscutii. M-ati intrebat voi, cei care citi de drag. Am primit o avalansa de cereri pe Facebook, credeati ca am patit ceva. Pot doar sa va multumesc. Este placut sentimentul ca oamenilor le pasa. Nu am patit nimic. Matilda este bine, recupereaza greutatea pierduta. A inceput sa doarma noptile, nu mai plange in somn, nu mai tresare, nu mai transpira. Inca doarme cu mana in parul meu, nu cumva sa plec. Se pare ca a depasit momentul bolii si al spitalizarii. Este bine. Asteapta cu emotie petrecea pentru ziua ei. Este inca indecisa ce fel de tort vrea, sa fie cu Docoitza Pusica sau cu Pintzenga Ofia. Dileme de 3 ani fara doua saptamani :).

 

 

In rest... In rest eu trec printr-o perioada in ceata. Asa ma simt. Bajbai. Totul e bine, dar ceva nu e. Nu-mi gasesc locul, energia, sensul. Stau cu orele si ma uit la pozele ei de cand era mica. Parca am nevoie sa-mi (re)confirm ca noi suntem alea. Ca eu am adus-o, crescut-o. Ca eu o iubesc. Ca eu sunt mama. Spaima spitalizarii m-a afectat mai mult decat ma asteptam. Cele cinci zile de ganduri nefericite, de pazit copilul care nu mai stia cine sunt. Habar nu am... daca e asta sau altceva. Daca e un soi de soc postraumatic sau un soi de depresie. Sau astenia asta supralicitata. Habar nu am! Nu gasesc un gand sa ma agat de el si sa fiu productiva. Functionez si atat. A trecut o luna. Iar eu doar functionez. Asa, la relanti. Ma conserv de parca altceva nasol  va urma sa vina.

 

Si sunt obosita. Dincolo de limitele bunului simt de obosita. Vin de la munca deja secatuita. Intr-o ora sunt inumana. Si ma mai asteapta minim doua pana cand vrea la culcare. Iar eu nu mai pot. Imi vine sa ma intind pe jos si sa dorm. Ea are insa cu toootul alte planuri. Pe alea in care mami trebuie sa faca. Si numai mami. Iar eu nu mai pot. Cand am ajuns in punctul in care simteam ca-mi crapa capul de somn si de nervi ca nu pot sa dorm am chemat-o pe mama. Este la noi de cateva zile si am putut sa iau o pauza. Nu mi-e nici mai bine, nici mai rau. Dar nici nu imi mai vine sa dau cu mine sau cu ea de pereti, cu ea, cu fi-mea. Pentru ca ala a fost momentul in care am zis stop, am ceva, ceva nu e bine. Eu mi-am jurat cand am facut copilul asta ca daca nu am mintea in cap incat sa nu fiu violenta cu ea, mai bine o dau altuia care merita mai mult sa fie parinte. Iar eu incepeam sa am sentimentul ca nu o mai merit. Asa ca pauza.

 

Duminica am incercat niste "me time". Am iesit. M-am intalnit cu oameni. M-am plimbat. Apoi am fost in parc. Am mancat o pizza. Am stat la soare si am citit. Mi-am dat seama ca am uitat cum e sa fii singur. Cum e sa ai timp pentru tine. Nu mi-am gasit locul. Dupa cateva ore m-am dus acasa. Matilda dormea. Imi era dor de ea. N-am nevoie de timp departe de ea. Eu sunt problema. Am nevoie de timp departe de mine. De mine cea din ultimul timp. Trebuie sa o privesc de la distanta si sa inteleg de ce e nemultumita aceasta persoana care aparent are totul.

 

 

Poate e doar oboseala. Poate primavara. Poate chiar nu sunt fericita. Sau trista. Si nu-mi place sa scriu trist.

 

P.S. vinul a fost prost, nu l-am baut!

Scrisoare pentru blogul meu

joi, 24 octombrie 2012

Draga blogule,

stiu ca pare ca te-am abandonat, dar zau ca nu-i asa! Doar ca nu-i timp, nu-i deloc. Intre copil, job si renovari tu ai picat la urma. Nu ca nu te-as mai iubi, 'mi esti drag ca un prieten bun, dar n-am de unde sa scot timp si pentru tine. Stiu ca nu te-am mai bagat in seama de doua saptamani, stiu ca ai zece postari in draft, dar uite ca oamenii te citesc si daca nu sunt eu aici. Lumea te iubeste si ea. Esti cam pe picioarele tale, tu, asa. 

Au fost doua saptamani in care n-a fost timp nici pentru masa, nici pentru somn. Ea-cea mica si-a facut viroza de sase luni- ca ea asa stie, din 6 in 6 luni face ceva. Si cum bine stii daca le face rar, le face bine. Si uite iar au fost 3 zile de febra 40. Iar eu am stat si am pazit-o de nici nu am avut curaj sa pun capul pe perna sa nu cumva sa adorm. Ca stii ca nu-i scade febra cu nimic si trebuie sa o pazesc clipa de clipa sa nu cumva sa dam de alte belele. Acum ea e bine. A fost doar febra si putini muci. Macar au curs singuri si nu am mai avut parte de show-rile cu scosul. Na, intr-o mare de oameni raciti cobza ce sanse am fi avut ca macar una sa nu ia?! Am bifat-o si pe asta.

Apoi sunt renovarile. Si de astea stii ca deja ai doua articole neterminate despre cocina pe care incercam sa o facem casa. De la o zi la alta ma cuprind regrete tot mai mari cu "investitia imobiliara". Sa-mi zica mie oricine si orice, eu tot raman la parerea ca sa iei o casa dezastru si "sa o faci tu cum vrei" nu este cel mai avantajos lucru. Probabil ca o sa depasim cu mult bugetul. Sper sa nu depasim cu mult si calendarul. Avem de izolat plafoane, balcoane, pereti, de schimbat tot ce inseamna instalatii, de scos jegul din pereti... Si munca nu ar fi cea mai mare problema, nici macar banii. Ci vecinii! Oameni de o asemenea rautate si reavointa... Deja cred ca e ceva ce sfideaza patologicul. Iar cea mai nebuna dintre toate este persoana care trebuie sa ne dea acces in subsol. Numai ca ea se crede stapana blocului iar noi toti suntem niste musafiri nepoftiti. Are un comportament de paznic de puscarie si frustraile ii ies prin toti porii. Asa ca ieri am stat 5 prosti si ne-am uitat unii la altii incercand sa gasim o solutie de a intra in subsol. Proasta eu, prostul vecinul de vizavi venit special de la job si 3 prosti de instalatori. Madam nebuna ne plaseaza ba la presedinte, ba la administrator. Presedintele vine acasa dupa 7-8 seara si cand vine ne trimite inapoi la nebuna. Administratorul sta in alt bloc, nu se stie unde, si nu se stie nici telefonul. Dupa lupte seculare am obtinut un numar de fix al persoanei cu pricina doar pentru a mi se spune ca nu e treaba administratorului. Dar a cui mama naibi este? Adica problemele administrative ale blocului nu sunt ale administratorului? Si uite asa suntem cu toti la mana unei dezaxate al carui sens in viata este dat de posesia acelei chei. Iar dupa toate situatiile de un absurd si o nesimtire fara margini nu vad o solutionare pasnica a problemei. Va fi circ, iar eu cu mahalaua nu ma impac deloc...

Deci intre copil bolnav, job mancator de zile si carat de moloz cu 5 lei sacul.... draga blogule... Oricum promit sa revin in forta. Avem multe de povestit, multe frumoase. Ca uite ca au trecut 30 de luni de viata de iubire mica si totul a fost atat de frumos. Sper sa-mi regasesc si umorul si sa povestim despre renovatul la romani intr-o nota mai distractiva. Daca o sa iasa cum visez eu cand inchid ochii... o sa fie m-i-n-u-n-a-t!

Cu drag,

a ta mama!

P.S. uite ce am cumparat:

Pierdut postari, le declar nule

In urma cu vreo 2 luni scriam o postare de suflet, cam asa cum sunt toate scriiturile de pe blogul asta, si imi doream sa pun o legatura catre o alta. Constat ca postarea cu pricina nu raspunde la cautari. Ma gandesc ca-i defect gadgetul de cautari, se mai intampla. Intru pe prietenul google si caut titlul postarii- nimic. Stiam precis luna in care am scris-o, intru in istoric pe blog- nimic. Stiam sigur cand am scris-o pentru ca se numea "Despre o saptamana din august"- era povestea saptamanii in care am aflat ca sunt insarcinata, in care am trecut prin iad si prin groaza, prin iubire si dor, prin tot ce e mai bun si mai rau. Cea mai grea saptamana din viata mea, a noastra, era istoria acelei saptamani din tot sufletul si cu tot sufletul. Una dintre cele mai dragi postari scrise. Disparuse. Si atunci ma loveste! Imi amintesc ca prin mai, ceva asa, am vazut ca o parte din postarile din Top 10 vizualizari nu mai erau in top. Am zis, eh, e firesc, erau mai vechi si au urcat altele mai noi. Chiar m-am bucurat ca una dintre ele nu mai era, asa ca nu mai avea cineva cum arunca cu oua clocite permanent in capul meu ca i-am stricat eu zenul in viata. O caut si pe aceea, nu mai era nici ea. Inca una pe aceeasi tema- vacanta de la mare de anul trecut- nici aceasta. Inca una pe care o stiam sigur ca este in top 5 vizualizari, nici ea. Inca una care era prima in top- si aceasta lipsea. Deja simteam cum mi se aseza o pacla pe creier. O furie si o revolta cum rar am simtit. In total 12 postari. Multe dintre ele erau dintre cele mai vizualizate, celelalte erau numai una si una postari de suflet, de mare drag. Am inceput sa tremur si sa plang. M-am simtit  agresata, vandalizata sufleteste. Nici nu pot descrie complet sentimentul. Cineva intrase in casa sufletului meu si imi furase niste parti din mine.

 

Cand mi s-au mai adunat neuronii la locul lor am trimis mesaj catre Blogger, am cautat de erori, am sapat pe google macar sa fi ramas o urma a postarilor sa le recuperez cumva. Nu era nici eroarea din aprilie care afisa prost postarile din Top vizualizari. Nu era nici nu stiu ce alta inginerie prin care Blogger ne soma ca ne transforma postarile care au potential de a leza imaginea cuiva inapoi in draft. Oricum nu era nimic in draft. Concluzia a fost ca cineva a intrat si le-a sters. Nu mai erau nicaieri. Nici urma, disparute complet impreuna cu numarul de accesari, comentarii si statistici. Ramasesera doar linkurile puse de cei care trec pe aici si considera ca merita sa mai citeasca si altii. Nici acum nu stiu care sunt toate cele 12 postari. Nu am avut nervii sa le identific pe toate. Stiu ca sunt atatea pentru ca atunci cand aniversam un an de blog am scris cate postari erau si matematica e simpla. Lipsesc 12. Pentru mine inseamna foarte mult. Nu scriu in fiecare zi, nu scriu despre cum m-am spalat pe dinti. Scriu atunci cand sufletul se umple de ceva si se cere scris. Nicio postare nu este doar asa ca sa fie. Nu e genul de blog jurnal, nu este pentru trafic, nu am nicio norma si nu sunt in competitie cu nimeni. Scriu atunci cand simt din tot sufletul sa o fac. Si scriu spontan, nu fac drafturi, copii, am sentimentul ca daca il prelucrez e un soi de teatru si nu ma mai simt sincera cu mine. Acest cineva a intrat si a lovit, a stiut si ce anume. Sunt sigura ca intr-o zi o sa aflu cine este si o sa avem o discutie "amiabila".

 

 

Zilele trecute cuiva i-a disparut blogul cu totul. S-a gandit cineva ca e amuzant sa ii mananci altuia niste ore din viata oferindu-i suparari. Sper sa il recupereze. Eu atunci mi-am invatat lectia si salvez tot blogul in fiecare zi. Daca ai codul HTML al postarii o poti pune la loc in cronologie. Am schimbat parole, am instalat mare jmecherie de siguranta pe smartphone, acum daca pierd telefonul nu mai pot intra nici eu pe blog :)). Stiu ca toate astea sunt inutile pentru ca daca un nenea istet isi pune mintea pret de trei secunde iti rade blogul de pe fata internetului. In lumea asta traim. Lumea in care unii nu au loc de trei cuvinte scrise din sufletul unui om. M-am resemnat, am renuntat sa mai caut logica si sensul sau interesul unor astfel de actiuni. Probabil ca pe o parte o sa le rescriu, unele  sunt atat de adanc in mintea mea incat daca le-as rescrie in fiecare an ar fi identice. Restul... or sa ramana doar in amintirea celor care au ajuns sa le citeasca.

 

Za Cadou

Imi place sa fac cadouri, mult. Imi place si sa le primesc, dar cu siguranta ma bucur de doua ori atunci cand ofer. Iar de cand am copilul meu bucuria cadourilor a prins un aer de magie, asa cum era atunci cand eram si noi mici si rasareau cutiile alea colorate si frumos impachetate sub pom. Matilda stie ce inseamna sa primesti un cadou, i se lumineaza ochii, fileaza pachetelul, desface frumos hartia si apoi chiuie cand vede ce este inauntru. Se bucura atat de sincer si de frumos, asa cum noi- adultii- nu mai stim sa o facem. Se bucura si atunci cand primeste o mingiuta de 5 lei si atunci cand primeste un cadou de sute de lei. Pentru ca cei mici sunt sinceri, nu cantaresc bucuria in bani si inca nu li s-a umplut mintea de pretentiile si arogantele "maturitatii".

 

Pe 9 a fost ziua ei, sarbatorita in doua transe, una veseli si sanatosi, una ingrijorati si bolnavi. N-am apucat sa punem poze si povesti din motive de 40 temperatura si creierii mei pe sarma. Dar revenim. Anul trecut a primit foarte multe cadouri de la foarte multi oameni. Cand am ajuns acasa m-am ingrozit de suma cheltuita. Iar pentru ca si eu traiesc pe lumea asta am hotarat ca anul acesta facem altfel. Stiu ca prietenii nostri stau prost cu timpul, multi stau prost si cu bugetul. Oamenii cand sunt invitati sa vina la o ptrecere nu pot veni cu mana in.... buzunar, oricat le-ai spune ca nu trebuie sa mai cheltuie. Asa ca am stabilit ca o sa cumparam cu totii un cadou comun. Un cadou pe care ea si-l dorea, pe care eu singura nu mi-l puteam permite acum. Toti au fost de acord si chiar li s-a parut o idee buna. Deci din cutiuta de "dar" a iesit..... Za Cadou:

 

 

 

Bucataria made in Ikea :)

 

ceva accesorii

 

e pe inductie :))

 

un peste sfaraie la cuptor

 

Ou, ce altceva?! :)

 

o salata cu rosii si usturoi

 

 

scuzati tinuta, dar era cald in bucatarie :).

 



 

Multumim: Mihai, Raluca, Ionut, Adina, Stefan, Cristina, Dan, Clara (si pentru cadoul de suflet), Tania, Alina, Adi, Flavia, Iulian, Miruna, Ana, Dragos, Luminita, Alexandra, Daria, Victorita, Nicu, Gabi, Leti, Bogdan, Cristina, Luca, Giorgi, Luca, Denisa, Bogdan, Calin, Andreea, Cristi si Tudor. Va invitam la o cina gatita de mica bucatareasa in body.

 

 

Nota redactiei: daca va da prin cap sa cumparati si voi jmecheria asta si suntei mame singure sau aveti barbati fara trusa de scule, mai bine platiti montajul de la Ikea. Stimabila are vreo 87 de suruburi si faci febra musculara pana le insurbezi pe toate. Iar daca in timpul asta va sta si una bucata copil in carca, sa va ajute nu pentru altceva, o sa va vina sa dati cu bucataria pe geam. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Pofta buna!

 

 

Si daca tot vorbim despre cadouri nu uitati de concursul nostru cu premii de pe FaceBook. Ne lasati acolo un like si un comentariu despre blogul de fata si ce cadou va doriti sa castigati. Puteti castiga o hainuta 100% Pasiune, un set de 3 bratari By Laura, 15 biscuiti glazurati de la Prajiturele sau un "tort" cadou pentru un copilas (de maxim 2 luni) de la Cadouri BBlusi. Mai sunt 2 zile, deci repejor. Succes!

La multi ani, blogule draga!

Cum ma uitam eu lung in calendar intr-un final ajunge la creier informatia ca astazi este 26 aprilie. Si ce sa fie, ce sa fie astazi? Pai sa fie frumoasa zi aniversara a frumosului blog. Hai La multi ani, mai blogule, mai! Ca te iubesc, ca-mi esti ca un copil, ca m-ai ajutat, ca te-am ajutat, ca mi-as dori sa am mult mai mult timp pentru tine, ca ajuti oameni, ca ei ne ajuta si tot asa- o stii deja. Ca ti-au ajuns postarile la 177, comentariile la 1288, afisarile la 136.846 si unicii pe la 400/zi- iar stii. Imi esti drag, ne esti drag si promit sa te cresc si sa te infloresc mai dihai ca-n anul asta! Iar drept cadou pentru tine: Ea si Ea Blog pe Facebook!

 

Si pentru ca oamenii nostri ne sunt si ei tare dragi, ca doar pentru ei scriem, lansam un mic concurs aniversar cu sfaturi, pareri, critici si laude (mai mult laude, sper eu). Avem patru premii, le tragem la sorti pe 1 mai. Ce trebuie sa faceti voi?

* Sunteti rugati sa ne vizitati casuta virtuala pe Facebook si sa ne lasati un comentariu si un like - daca va suntem pe plac :). Noi ne alegem cu o parere sincera, voi cu un mic cadou. Nu uitati sa precizati si cadoul pentru care vreti sa va incercati norocul.

* Sa intrati pe pagina de Facebook a cadoului pe care vi-l doriti (dintre cele de mai jos) si sa le oferiti si voi o apreciere cadou doamnelor frumoase- Laura, Raluca, Anamaria sau Mirela.

* Sa fiti veseli si frumosi si sa va iubiti mereu!
 

 

O bijuterie vesela, sa va fie vara frumoasa si plina de aventuri, de la Laura - By Laura:

 

(trei bratari din piele accesorizate de vara, la alegere)

O hainuta pentru copilul vostru, tot vesela si frumoasa, unica, de la Raluca - 100% Pasiune:

 

 

 (o rochita sau o bluzita+fusta/pantalon sau o salopeta, la alegere)

 

 

Un pachetel cu 15 biscuiti deliciosi si prea frumosi (Bufnitele ochioase) de la Anamaria - Prajiturele:

 

 

 

 (10 biscuiti Bufnitele si 5 Ea si Ea)

 

 

 

Un "tortulet", pai altfel cum de ziua cuiva, din scutece si hainute nacesare unui bebelus dragalas- cadou din partea Mirelei - Cadouri BBlusi.

 

 

 

 

(10 bucati scutece nr. 2, costumas, caciulite subtiri, jucarie, botosei, sosete, manusi bebe, paturica pufoasa,  bentita bebelusa, varsta 0-2 luni)

 

In cazul in care nu popositi pe Facebook lasati comentariul aici si fac eu oficiile. Multumim!

 
Cadoul meu special pentru voi va fi un articol gazduit pe blog. Daca aveti o poveste si simtiti ca trebuie spusa va ofer spatiul pentru a o impartasi. Poate va va oferi si voua bucuria, linistea si inchiderea de care aveti nevoie, asa cum mi-a oferit si mie blogul aici de fata. Va astept cu drag!

 

Multumim pentru ca ne cititi particica asta de viata si pentru ca ati fost alaturi de noi!

 

Matilda si Miruna, cele doua ele

 

 

Leapsa (veche si noua)

Rusinica, rusinica sa-mi fie! Am primit frumos premiu intre bloguri si nu am raspuns, cum s-ar zice: am fost in piua. Acum vreo trei saptamani Ileana- Adameasca cea simpatica-  m-a strigat pe nume, lucru pentru care ii multumesc frumos. Acum vreo doua zile si Ioana- mamica de Viezurino pe meleaguri straine- s-a gandit la mine, lucru pentru care ii multumesc la fel de frumos. Asa ca musai sa raspund. Lasand la o parte afinitatile si indrageala dintre bloguri si posesoarele lor, mi-a placut mult ideea asta, am aflat lucruri interesante despre doamnele de mai sus, chiar dragut. Am descoperit si bloguri noi (pentru mine), cum era si ideea, unele asa de simpatice ca au aterizat direct in blogroll. Cum ar fi Adelina cu o zama de cuvinte.

Am de facut:

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul.
2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.
3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza.
4. Nominalizează 9 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i.
5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure."

Punctul unu rezolvat, deci trecem la confesiuni:

2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.

• ma bucur pana la lacrimi cand aflu ca o femeie urmeaza sa fie mama, daca-mi e si cunoscuta deja incep sa chiui;
• imi doresc sa merg voluntar intr-o tara subdezvoltata prin Salvati Copiii;
• iubesc oamenii pentru ceea ce este bun in ei si tind sa ignor ceea ce este rau;
• sunt perfectionista si critica, cu mine mai mult decat cu oricine;
• mi-e greu sa scriu in limbi straine;
• nu stiu sa pun oamenii nesimtiti la punct atunci cand este cazul;
• mi-as fi dorit sa pot sa-mi iau nevasta, cred ca viata ar fi fost perfecta asa;
• urasc ceapa- profund, sincer si cu tot sufletul;
• am ramas prietena cu toti fostii mei iubiti;
• cred ca sunt o vegetariana sub acoperire, as trai linistita numai cu fructe si legume crude;
• mi-e frica sa fiu iubita.

3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza.

Intrebari de la Ileana:

 - Q: Remuscari sau regrete?

A: da :), mai multe si intime, in principiu ca nu-mi ascult instinctul- are mereu dreptate;

- Q: Ce vicii aveti?

A: am vicii din fabricatie, uite cum este coloana mea :))

Q: Cand erati mici, ce voiati sa va faceti cand o sa fiti mari?

A: medic, inca mai vreau.

- Q: Un motiv pentru care v-ati trage pe loc o pereche de palme?

A: ca am investit ani de sentimente si incredere intr-un loc gresit.

- Q: Cu ce va incarcati bateriile?

A: cu timpul petrecut impreuna cu Matilda.

- Q: Ce va scoate din sarite?

A: mitocania cu intentie;

- Q: De ce va e cel mai frica in viata?

A: sa nu se intample ceva rau cu Matilda sau cu mine si Matilda sa ramana orfana.

- Q: Ce va place cel mai mult la poporul roman?

A: pas.

- Q: Care ar fi cel mai frumos cadou pe care ati vrea sa-l primiti de la partener?

A: sa o adopte pe Matilda.

- Q: Ce v-ati dori pentru blogul vostru?

A: mai mult timp, am ramas rau in urma cu articolele utile pentru voi.

- Q: Cea mai mare dorinta pentru urmatorul an?

 A: sa traim si sa fim sanatosi.

Intrebari de la Ioana:

1. De ce scrii pe blog?

- De foarte mare drag, mi-e drag sa ajut, mi-e drag sa ramana ceva in urma acestei experiente de mama si pentru cele care nu au suficient timp sa caute toate informatiile. Scriu pentru Matilda, sper intr-o zi sa citeasca gandurile mele pentru ea.

 

2. Dacă ai blog cu temă, postările tale respectă strict tema enunțată?

- Tema noastra este "despre viata", deci suntem acolo :).

3. Câte bloguri ai, și dacă ai mai multe, care sunt motivele pentru care le-ai ”separat”?

- Am trei, pardon, patru bloguri. Primele doua au fost incercari dintr-o alta etapa a vietii, viata s-a schimbat asa ca a aparut blogul acesta. Am un al patrulea blog pentru actiunile sociale, cred ca este mai bine sa fie separat.

4. Clasica ”unde te vezi peste 5 ani?”

- Mama a doi copii si desfasurand o alta activitate.

5. Îți plac lepșele? De ce?

- Sunt amuzante, iar aceasta chiar m-a adus mai aproape de voi.

6. Cât de mult din tine expui de fapt pe blog?

- Probabil prea mult :).

7. Ce calități cauți la autor atunci când te decizi să urmărești blogul cuiva?

- Sa fie sincer si autentic, sa nu isi foloseasca blogul pentru vendete personale, sa dea drept la replica acolo unde este cazul. Imi plac oamenii logici si pozitivi.

8. Cum privești din punct de vedere calitativ informațiile de pe alte bloguri? Le consideri serioase, le preiei ca atare, le mai verifici cu alte surse?

- Eu sunt Toma necredinciosul, mereu verific. Am gasit si bloguri foarte bine documentate.

9. Cum vă place să vă petreceți timpul liber, în ideea că îl aveți?

- Rar am un fel de pseudo timp liber, ma uit la Anatomia lui Grey cand doarme Matilda (sambata).

10. Cum vă relaxați în general?

- Nimic ilegal :).

11. V-ați lua un animal de casă (dacă nu cumva aveți deja unul). Ce fel de animal și de ce?

- Mi-ar placea sa am un caine, probabil ca o sa-i cumpar unul Matildei cand mai creste.

4. Nominalizează 9 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i.

Pentru ca m-am trezit in ceasul de apoi mai toate fetele mele au fost nominalizate si oricat de amuzanta mi se pare ideea sa le dau leapsa inapoi... nu se face. Dar vi le recomand cu drag sa le cititi:

Cele doua doamne Ileana si Ioana (de mai sus)

Adelina

Mami de Fitzi si Gogo

Laura

Andreea

Anamaria

Mami de domnisoara Iulia

Carla

Monica

Anca

Daca va face placere sa primiti premiu o leapsa puteti raspunde oricaror intrebari de mai sus. 

5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure."

Anunt, anunt.

Multumesc si distractie placuta!

Aniversam, multumim, prajiturim

Mie dimineata de 14 Februarie mi-a adus o surpiza mare si placuta, tare placuta. Primele 100.000 de afisari ale blogului.

 

 

 

 

Si cum asa un eveniment frumos pentru noi merita sarbatorit, am imbracat blogul in haine noi. Sper sa va placa!

 

 

 

 

 

Imi amintesc ziua in care am pornit stangaci pe la sfarsitul lui aprilie. Mai mult dintr-un impuls si din cat de "nevorbita" eram. Simteam nevoia sa impartasesc lucruri pe care mi le tot povesteam de la nasterea Matildei. Se cereau spuse. Blogul m-a ajutat sa le spun si sa le vindec. Apoi am simtit sa dau ceva inapoi si am inceput postarile utile, postarile legislative, cele despre diversificare. Am inceput sa ajut dincolo de paginile blogului, acolo unde era nevoie. De aceea nu simt ca este un efort atunci cand raspund intrebarilor, de aceea fac cercetare pentru voi, de aceea am timp pentru si blog si pentru ascultat. Mi-a oferit atat de mult, nici nu va pot spune cat.

 

Mai mult decat orice, bogul mi-a oferit cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut de cand cu viata de adult. Daca inainte nu credeam ca dupa o varsta iti mai faci prieteni, acum cred ca abia dupa faimosii 30 de ani iti faci cu adevarat prieteni. Esti copt, matur, te cunosti, stii pentru cine si pentru ce. Asa ca va multumesc pentru ca mi-ati scris, pentru ca ati vrut sa ne cunoastem, pentru ca am legat niste prietenii minunate. Va imbratisez cu mare drag!

 

Va multumesc pentru ca cititi, impartasiti, comentati, opinati, criticati, apreciati! Multumiri sepeciale Marei, ea a fost prima care m-a placut si care a intins mana intre bloguri . Multumesc Ioana, Monica, Ileana, Iulia, Andreea, Raluca, Andreea, Maria, Mihaela, Ilinca, Anca, Anamaria stiti voi pentru ce :).

 

 

Si pentru ca vine primavara si vreau sa ne fie frumoasa, colorata si buna va ofer cu drag un cadou. De fapt sunt trei. Sunt trei inflorituri prajturite de Anamaria. Inca nu am decis daca or sa fie 12, 9 respectiv 7 floricele in  ghivece (sau am decis? am decis!), dar cu singuranta or sa fie delicioase. Pentru ca nu ma pot hotara catre cine sa le ofer o sa tragem la sorti.  Asa ca purcedeti la inscris, incepem de astazi si terminam luni seara. Tragerea la sorti o sa fie facuta prin random.org. Succes!

 

 

Ghivecelele arata cam asa:

 

 

 

 

 

 

Va multumim pentru ca existati!

 

 

Cu mare drag,

 

Ea si Ea