Scrisoare pentru blogul meu

joi, 24 octombrie 2012

Draga blogule,

stiu ca pare ca te-am abandonat, dar zau ca nu-i asa! Doar ca nu-i timp, nu-i deloc. Intre copil, job si renovari tu ai picat la urma. Nu ca nu te-as mai iubi, 'mi esti drag ca un prieten bun, dar n-am de unde sa scot timp si pentru tine. Stiu ca nu te-am mai bagat in seama de doua saptamani, stiu ca ai zece postari in draft, dar uite ca oamenii te citesc si daca nu sunt eu aici. Lumea te iubeste si ea. Esti cam pe picioarele tale, tu, asa. 

Au fost doua saptamani in care n-a fost timp nici pentru masa, nici pentru somn. Ea-cea mica si-a facut viroza de sase luni- ca ea asa stie, din 6 in 6 luni face ceva. Si cum bine stii daca le face rar, le face bine. Si uite iar au fost 3 zile de febra 40. Iar eu am stat si am pazit-o de nici nu am avut curaj sa pun capul pe perna sa nu cumva sa adorm. Ca stii ca nu-i scade febra cu nimic si trebuie sa o pazesc clipa de clipa sa nu cumva sa dam de alte belele. Acum ea e bine. A fost doar febra si putini muci. Macar au curs singuri si nu am mai avut parte de show-rile cu scosul. Na, intr-o mare de oameni raciti cobza ce sanse am fi avut ca macar una sa nu ia?! Am bifat-o si pe asta.

Apoi sunt renovarile. Si de astea stii ca deja ai doua articole neterminate despre cocina pe care incercam sa o facem casa. De la o zi la alta ma cuprind regrete tot mai mari cu "investitia imobiliara". Sa-mi zica mie oricine si orice, eu tot raman la parerea ca sa iei o casa dezastru si "sa o faci tu cum vrei" nu este cel mai avantajos lucru. Probabil ca o sa depasim cu mult bugetul. Sper sa nu depasim cu mult si calendarul. Avem de izolat plafoane, balcoane, pereti, de schimbat tot ce inseamna instalatii, de scos jegul din pereti... Si munca nu ar fi cea mai mare problema, nici macar banii. Ci vecinii! Oameni de o asemenea rautate si reavointa... Deja cred ca e ceva ce sfideaza patologicul. Iar cea mai nebuna dintre toate este persoana care trebuie sa ne dea acces in subsol. Numai ca ea se crede stapana blocului iar noi toti suntem niste musafiri nepoftiti. Are un comportament de paznic de puscarie si frustraile ii ies prin toti porii. Asa ca ieri am stat 5 prosti si ne-am uitat unii la altii incercand sa gasim o solutie de a intra in subsol. Proasta eu, prostul vecinul de vizavi venit special de la job si 3 prosti de instalatori. Madam nebuna ne plaseaza ba la presedinte, ba la administrator. Presedintele vine acasa dupa 7-8 seara si cand vine ne trimite inapoi la nebuna. Administratorul sta in alt bloc, nu se stie unde, si nu se stie nici telefonul. Dupa lupte seculare am obtinut un numar de fix al persoanei cu pricina doar pentru a mi se spune ca nu e treaba administratorului. Dar a cui mama naibi este? Adica problemele administrative ale blocului nu sunt ale administratorului? Si uite asa suntem cu toti la mana unei dezaxate al carui sens in viata este dat de posesia acelei chei. Iar dupa toate situatiile de un absurd si o nesimtire fara margini nu vad o solutionare pasnica a problemei. Va fi circ, iar eu cu mahalaua nu ma impac deloc...

Deci intre copil bolnav, job mancator de zile si carat de moloz cu 5 lei sacul.... draga blogule... Oricum promit sa revin in forta. Avem multe de povestit, multe frumoase. Ca uite ca au trecut 30 de luni de viata de iubire mica si totul a fost atat de frumos. Sper sa-mi regasesc si umorul si sa povestim despre renovatul la romani intr-o nota mai distractiva. Daca o sa iasa cum visez eu cand inchid ochii... o sa fie m-i-n-u-n-a-t!

Cu drag,

a ta mama!

P.S. uite ce am cumparat: