duminică, 25 august 2013

Dilema locativa

Atunci cand am cumparat apartamentul in care locuim a fost dragoste la prima vedere. Intr-o seara am spus unui prieten ca se pare ca o sa pot sa-mi cumpar un apartament- cu sfantul credit, normal. El imi spune ca soacra-sa, postarita in zona unde imi doream eu sa locuiesc, stie un apartament de vanzare. In 5 minute aveam numarul de telefon,  in alte 5 stabilisem o vizionare. A doua zi dimineata, in racoarea unui inceput de aprilie, mergeam sa vedem apartamentul. Ne-a intampinat nepotul proprietarei. Un domn. Si matusa lui o mare doamna- am indragit-o mult. Imi amintesc ca era preocupata sa nu fie praf in casa cand venim sa o vedem. Ea nu mai locuia aici de ceva timp pentru ca isi fracturase soldul si nu se mai putea descurca singura. Aveau o casa mare si frumoasa pe 1 Mai, o luasera si pe ea acolo. Nu era parf in casa. In schimb era o energie minunata. Totul era asa cum fusese de cand s-a construit blocul, tamplaria intacta- perfect intretinuta. Peretii cu grunturei- calcio vecchio- colorat. Totul foarte simplu, dar curat. Au trecut mai bine de 7 ani dar imi amintesc perfect mocheta de plus roz-invechit si divanul din catifea lung cat tot peretele de 5,2 metri al sufrageriei. Vasele din argint- suveniruri din calatoriile lor-, tablourile pictate de sotul doamnei- fusese colonel in armata si avea hobby pictura. A fost o senzatie instant de "acasa", de casa mea, de loc in care as vrea sa traiesc. Mi-au urat sa fiu fericita si sa fac copii- ei nu au avut copii si isi doreau macar eu sa cresc un copil aici. Mi-au dat cheile inainte sa platesc casa, m-au asteptat cu banii o luna- eu nici nu facusem dosarul pentru imprumut. Au fost minunati. A fost singurul apartament pe care l-am vazut si a fost perfect. La plecare mi-au lasat o iconita si o carte mica de poezii cu fir de aur pe margine.
 
Am fost foarte fericita si linistita aici. Este casa in care s-a nascut Matilda. Aici a crescut. Fiecare locsor e plin de ea. Nu ma indur nici sa-i dau abtibildurile cu zane jos de pe perete. Nici sa-i sterg picturile de pe peretele din hol. E casa ei, daca ne intorcem de undeva si trecem pe langa scara si nu intram ma trage de mana- "acaca cu"- ca aici e casa ei. Dar...
 
Dar nu mai avem loc. Am nevoie de camera mea. Si curand nu o sa mai avem nici banii stransi. Daca nu fac pasul asta acum stiu ca mai tarziu nu o sa mai am resursele pentru a ne muta. Tot cu maria sa creditul, dar nu o sa mai am banii pentru avans. De cand mi-au scazut veniturile si au crescut cheltuielile (bona) economiile noastre dispar cu viteza. Daca-i am ii cheltui, daca nu-i mai am... Si mai simt eu ca acesta este momentul de optim intre pretul caselor si posibilitatea de a face un imprumut decent. Asa ca m-am pus pe cautat apartamente. Am vizionat vreo 20. Unele mi-au ramas in minte pentru ca erau la niste preturi hilare. Altele pentru ca aveau proprietari simpatici. Altele pentru mizeria din ele. Niciunul pentru ca mi-ar fi dat sentimentul de "acasa". Mi-a placut unul, dar era la 10 din 10 si raul meu de inaltime incepea sa imi dea cosmaruri noaptea. Deci tot ce am reusit a fost sa decid tipul de impartire care mi s-a parut cel mai bun pentru noi. Culmea- anul trecut am mai fost sa vad un apartament, avea exact impartirea asta, dar si un pret cu cateva mii de euro mai sus. Poate sunt eu defecta, ori mai trebuia sa cautam. Ori casa pe care o vreau eu este dincolo de buget. Ori... mi-as fi dorit sa mai fie cineva in cautarea asta. Nu stiu. Cert este ca am lasat emotionalul si am trecut la partea rationala a lucrurilor. Pretul. Faptul ca are doua bai si doua balcoane. Bucataria mare. Ca este la 2 minute de unde locuim acum. Am gasit cel mai ieftin apartament cu structura dorita, am negociat, am scos un pret foarte bun si am decis. Dar...
 
Nu ma simt impacata. Ceva lipseste. Poate starea in care este acest apartament ma impiedica sa-l vad drept acasa. Poate dupa ce-l renovam. Poate proprietarii acestia care nu stiu in ce soi de dezechilibru interior sunt de traiesc in asa o cocina. Poate pentru ca de aici Matilda nu o sa mai vada niciodata rasaritul de luna. Poate diferenta atat de mare intre prima dragoste- dragoste la prima vedere- si dragostea asta aranjata din interes. Imobiliar vorbind am face cea mai buna afacere. Emotional... Poate dupa ce o sa o vad pe Matilda alergand fericita prin camerele goale... Oricum, nu simt ca va fi ultima noastra casa. Iar eu sunt taur, sunt atasata de locuri, nu-mi plac schimbarile. As fi vrut sa ma vad imbatranind si creascand nepoti in apartamentul de la etajul 8.
 
 
 
 
 

3 comentarii:

  1. o sa iti gasesti alt apartament care va fi casa ta si a matildei cand va fi timpul:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand am vazut prima oara apartamentul nostru nu am dat doi bani pe el (era nerenovat din 76 cand s-a construit blocul, putea a pipi de pisica - saraca pisica era intr-o stare deplorabila caci cazuse de doua ori de la etajul 9 - proprietarii iti transmiteau orice dar nu a good vibe, smad). Noroc ca l-am vazut cu matusa mea care avea un ochi foarte bun pentru imobiliare si pentru a vedea potential in aproape nimic. Ne-a convins. Dupa renovari masive de 5 luni se transformase in casa noastra pe care o iubim. Nu mai are nimic din vechiul apartament (na... inafara de structura) si vibe-ul este al nostru. Uneori, chiar daca esti indoita, merita transformarea mai ales ca, din punctul meu de vedere, prefer sa iau ceva mai ieftin si sa renovez cum imi place decat sa iau ceva mai scump si gata renovat dar care sa nu fie 100% pe gustul meu. Acum si noi suntem din noua in cautari caci apartamentul a devenit prea mic si ne dorim o casa cu ceva curte. It's a tough one ptc ceea ce ne place ne iese din buget dar o s-o scoatem la capat. Sper ca in 2 ani sa fim mutati. :) Succes la renovari!

    RăspundețiȘtergere
  3. In primul rand Felicitari!
    Eu cred ca asta e marea problema, faptul ca ai un "acasa" si nu esti pregatita sa il schimbi. Apartamentul e minunat, fa-l frumos din toata inima ta si va fi cel putin la fel de "acasa" ca cel de acum.
    Mult curaj cu operatiunile Renovare, Decorare, Impachetare, Mutare si Despachetare. Si multa intelepciune :-): nu uita de spatele tau, sanatatea e cea mai importanta!

    RăspundețiȘtergere