Scrisori pentru Matilda (11)

marti, 18 iunie 2012

 

 

Draga mea,

 

 

doi ani si doua luni. Frumos, rotund, perfect. De atata timp iti sunt mama pe aici, pe pamant. Am petrecut cu tine doua saptamani intregi. Am fost in concediu. Nu am mai stat atat de mult cu tine de cand m-am intors la serviciu. De un an, trei luni si 18 zile. Tot de atata timp traiesc cu cea mai mare teama a vietii mele de mama. Aceea de a ma pierde de tine. Teama ca cele trei ore pe zi de luni pana vineri si un amarat de weekend intrele ele nu sunt suficiente pentru a-ti fi mama. Si nu sunt, sa stii ca nu sunt... Si am clipe, si ore, si zile cand ma pierd de tine. Aceste doua saptamani de clipa de clipa langa tine mi-au rascolit tot dorul, toata teama, toata linistea pe care incerc sa o asez peste absenta  mea de acasa. Te-am vazut pe tine cat ai putut sa te schimbi in doua saptamani, cat ai evoluat, cat ai crescut daca am fost langa tine. Si ma doare. Ma doare ca nu am avut alta solutie pentru noi. Ca nu am putut sa te cresc eu asa cum ai fi meritat.

 

 

M-ai avansat la rang de "Mami". Acum imi canti toata ziua mami, mamiiii. Eu sunt mami, nu mai sunt mama sau mamo sau mamu, asa cum sunt toate femeile cu functie materna din viata ta. Si mamaie a devenit Mae. Mae pa. Mami, Mati pa. Nu am avut energie sa desfac toate  bagajele si tu inca ai impresia ca mai plecam undeva. Cum ma vezi ca ma imbrac fugi dupa sandale si "Mami pa apa mae". Iti spun ca mergem doar pana in parc. Te resemenzi, esti fericita si cu atat. Iti promit ca de ziua ta de nume mai mergem o saptamana la apa mare. Promit!


Ai prins curaj. Tot mai des incerci sa spui cuvinte noi si esti tare fericita cand iti ies. Ce nu poti spune bine inca nu vrei sa pronunti. Te inteleg, si eu am fost la fel. Cand ceva nu era perfect mai bine nu era deloc. Poate cu timpul te mai schimbi, nu este bine sa fii mereu asa. Lumea asta nu este nici pe departe perfecta. Iti plac toate cuvintele cu z, cu tz, cu sh. Ma pui sa ti le repet de zeci de ori. Si tare am senzatia ca esti peltica si trebuie sa ma abtin grav sa nu rad. Am descoperit intr-un final si ce era cutsi-cutsi. Stiam ca este o actiune, dar nu stiam care. Custi-cutsi spui tu gadilatului, giugiulitului si stransului in brate. Tot cuti-cuti hipopotamii tai si m-am prins. Greu, ce-i drept :). Mai nou ai adus familia extinsa de hipopotami cu noi in pat. Musai sa dormi cu toti cinci in brate si musai e sa dorm si eu cu voi sase in brate. In fiecare seara ii numaram, denumim, inrudim, pupam de noapte buna. Te face atat de fericita ritualul asta. Cat de putin iti trebuie ca sa razi din toate puterile. Cutsi-cutsi!


Ai descoperit pacalitul. Vad pe figura ta ca este o senzatie noua. Nu stii daca este ceva bun sau rau, dar te distreaza prea mult. Cand nu vrei sa dormi incepi sa ceri lucruri care nu-ti trebuiesc. Dor asa ca sa mai amani momentul. Intai tzitzi, apoi apa, apoi papi, apoi alta apa, apoi de la capat. Dar nu-ti trebuie niciuna si razi de nu mai poti cand eu te cred si ti le dau. Esti atat de caraghioasa cu mimica si exclamatiile tale. Abia astept sa vorbesti cu adevarat, sa-mi povestesti toate minunile de-ti trec prin cap. Dar tare imi place si asa cum esti acum, atat de expresiva fara cuvinte, cu toate solutiile tale alternative pe care le gasesti pentru a povesti. Mimica, gesturi, obiecte din jur, ochii tai care parca vorbesc singuri. Imi spui totul aproape fara cuvinte si mi se pare incredibil cat de multe poti exprima asa. Simt ca este sfarsitul acestei perioade, probabil in cateva luni nu o sa mai ai nevoie de acest joc de-a mima. O sa-mi lipseasca.

Cum imi lipsesc si somnul tau lin de bebelus cu oftaturi mici si limbuta scoasa, mirosul de lapte, ochii inca indecisi la culoare, cele trei smocuri de par care-ti stateau numai in sus, ganguritul, pedalatul prin aer, mersul de-a busilea, piureul de dovleac, plimbarile in carucior, suzeta ta, de descoperitul literelor, de toate primele descoperiri.... Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul... Parca nici nu au fost. Ma uit la tine si esti atat de omulet, cu fizionomia ta prea bine conturata. Esti inalta si oachesa si plina de pareri. Nu pari de doi ani. Mereu ai fost cu un cap peste copii de-o seama si asta ti-a furtat din timpul de copil... Am sentimentul ca am ratat niste momente, ca am pierdut niste faze. Cand te-ai facut asa de mare? Cand ai inceput sa-ti alegi hainele? Sa te privesti in oglida? Sa iti aranjezi parul? Sa mananci singura de la mere la ciorba? Sa te speli singura? Sa faci puzzle-uri? Sa numeri? Sa desenzi? Sa-ti pui singura toate literele in ordine? Unde te grabesti? Mai fi copil putin... Ai timp sa cresti... tu ai timp!