O fi vaduva (?!...)

Intamplarea a facut sa fiu parinte singur- unic, cum s-ar spune mai corect. Adica fara de partener. Nu a fost nicio drama, pur si simplu copilul meu si-a ales sa vina in acel moment si in acea conjunctura care nu putea duce catre o familie in sensul clasic. Nu suntem doi plus unu, doi, trei copii, suntem noi doua: mama si fiica. Nu m-am simtit nici tradata, nici abandonata, m-am simtit firesc. Nu stiu de ce, poate pentru ca am simtit mereu ca o sa fiu parinte unic si am intampinat evenimentul ca pe normalul din viata mea. Nu inseamna ca nu ma doare, ca nu inghit in sec cand altii au si ea nu, ca nu ma lupt cu imaginea familiei calsice in care am trait si pe care o am sadita in gene. Nu stiu daca natura ne-a pus in fire sa fim in perechi, nu stiu daca acesta este sensul firesc sau ne-am obisnuit cu modelul pentru ca asa este mai usor. Daca ar fi sa-mi spun parerea sincera, eu cred ca suntem facuti sa fim poligami in cel mai pur sens al cuvantului, dar asta e alta discutie. Oricum, nu este usor.

Cand un copil de sase ani intreaba un copil de doi ani daca stie sa spuna „tata” si apoi o intreaba si pe mama copilului de ce nu stie acesta sa spuna „tata” este si mai greu. Ce sa raspunzi? Mai ales ca piticania de doi ani intelege absolut tot si are niste ochi mari si intrebatori catre tine. Pentru ca si la un an, si la doi, si la 10 copilul stie ca lui ii lipseste ceva. M-a intrebat ea si de ce ea nu are baratara verde ca noi toti, vazand ca noi avem cu totii si ea nu are. Sa nu vada ca toti cei din jur au cate doi si ea are doar unul!? Am raspuns calma ca Matilda nu stie sa spuna tata pentru ca nu are si nu stie ce este acela. M-a durut de-mi venea sa plang. Sunt zile cand nici nu tresar, ba chiar sunt amuzata de ce cred cei din jur despre familia mea monoparentala, dar sunt zile cand cealalta mana de care sa se tina copilul lipseste tare mult si ma doare. Si vad pe zi ce trece ca si ea intelege ca acolo lipseste ceva. Iar eu vad pe zi ce trece ca super-mama mamelor sa fiu si tot nu pot fi cat doi.

Dar sa mai si radem putin, asta apropo de ce cred oamenii cand ne vad singure. In complexul unde ne petrecem concediul au rasarit de vineri multi romani, prea multi pentru gustul meu- dar eu sunt o carcotasa nesuferita. Printre romani si un stol guraliv format din patru doamne la o varsta incerta. As zice undeva pe la inceputul menopauzei, un cinzecisor si ceva asa. Toate vopsite roscat si coafate corespunzator cu permanentul maruntel cunoscut el si sub numele de sarmaluta. Posesoare toate si de accent din zona de nord-est a tarii. In ziua sosirii ma abordeaza managerita de la Receptie daca am putin timp sa le explic doamnelor cum e cu onlinclusivu’ si cu treaba pe aici, ca doamnele nu stiu boaba de engleza. Mama ranitilor cum sunt, pardon, doamna amabila cum sunt spun ca nu-i nicio problema, cand dau de ele, le ajut. Cum era imposibil sa nu le reperezi, punct ochit punct lovit, le-am spus cum e miscarea pe aici. Au fost foarte incantate ca „paturile” de pe plaja sunt gratuite. Le-am urat vacanta placuta si mi-am vazut de copilul din dotare.

Ieri, dupa ce ne-am mai incrucisat zilele astea de cateva ori cu „duamnili”, trecem prin raza lor vizuala pe langa piscina. Probabil au decis ca plaja este mult prea departe si  apa mult prea rece ca sa merite deplasarea asa ca stau la piscina. Si aici paturile sunt gratuite. Le aud cum incep sa susoteasca despre noi. Ca uite fata aia singura cu copilu’. Apoi susoteli pe jumatate intelese cu presupuneri legate de motivul lipsei unui insotitor. O fi muncind in strainatate, o fi divortata, o fi cu alta (el, nu eu). Scurta pauza de procesare in brainstorming-ul cu permanent sarmaluta si concluzia a fost ca nu, cum era sa ne lase singure (?!). Matilda se opreste la 5 pasi de ele ca sa se cocoate pe o jucarie din plastic. Apoi una zice ca-i fi-mea frumoasa, cele patru priviri se muta de la copil la mine, parca nu seamana cu ma-sa. Da’si ma-sa e frumoasa. Hai ca seamana cu mine pana la urma copilu’- nu-i nimic ca noi doua nu semanam, dar daca suntem amandoua frumoase e bine J). Se mai uita ele lung si una, care pana atunci fusese mai tacuta, da lovitura de gratie:

„O fi vaduva!”

Cele patru perechi de ochi se muta iar catre mine si se uita la mana mea unde nu-i nicio verigheta si concluzioneaza intr-un cor compatimitor si cu un accent care face toti banii:

„O fi vaduva...”

M-a bufnit rasul, am luat copilul si mi-am purtat fizicul imbracat in cea mai alba rochie dintre rochiile albe, vaduvistica ea asa, catre plaja. Deci mintea umana nu inceteaza sa ma uimeasca. Cum functioneaza ea si cum isi are o logica atat de diferita.  Deci o mama singura si nepurtatoare de verigheta e musai sa fie vaduva. Din fericire nu sunt. Nu sunt nici sedusa, nici abandonata. Sunt doar un parinte care isi creste singur copilul. Copilul meu nu este nici orfan si nici copil din flori. Este un copil iubit si dorit de un singur parinte. Asa cum sunt atatia altii si cred ca ar trebuie sa incepem sa luptam pentru normalul nostru si sa rupem stereotipul.