Bulgarii, oaierlesu' si tupeul

Astazi am avut unul dintre momentele acelea de-mi venea sa ma caut de ciunga prin par.

 

(pauza de injurat femeile de la curatenie care iar au sunat cat au putut la usa chiar daca semnul de "Nu deranjati" este pus de clanta, pus si un Campari daca tot m-am ridicat, nu de clanta)

 

Deci. Deeeci. Cand am facut eu frumoasa rezervare in frumos complex, pe numele lui Sunrise din Obzor, Bg.,  in oferta scria mare si clar ca au internet wireless (a se citi oaierles). Verific si pe Booking, ca sa vad cum e cu realitatea, nu cu turismul idealist. Spun oamenii ca merge cam prost, dar daca se mai da un restart, una alta, o ia din loc. Am nevoie de conexiune la internet pentru munca, pentru relaxare, pentru blogul din doatare. Deci daca-mi zici ca ai, pai sa ai! Altfel ma organizez eu intr-un fel, asa cum am facut si anul trecut cand mi-am luat modemul de acasa. Ne cazam noi in ziua de gratie numarul 28 a lunii mai. In prima zi, nauca de drum, nu-mi trebuia niciun internet, am zis ca merg a doua zi sa cer user si parola. Netul e pe bani, nu moca. Gratis este in zonele comune gen Receptie, partial Restaurant, partial la piscina. Ok. A doua zi ma duc eu ca o floricica, fac frumoasa discutie introductiva, cer parola- 20 de leva pentru 7 zile. Booon. Seara, dupa ce culc copilul, ma asez si eu ca omu la laptop si dau sa ma conectez. Si dau, si dau, si dau. Fac o depanare de retele, imi mai screm neuronul it-ist. Nimic. Imi amintesc ca in restaurant au dat un restart la router ca sa functioneze, poate ca este nevoie si aici. La 12 noaptea unde sa te mai duci?! Somn, maine net.

 

Ziua numarul 3 de sedere si ma duc sa le spun ca nu merje domne netu'. Acolo, un stimabil care ma asigura ca se va rezolva pana seara, este o problema mica de la provider. Seara? Netul tot in greva. Aveam nevoie sa rezolv niste probleme urgente, intru de pe telefon, zburau euro mai ceva ca mustele prin restaurantul complexului. Ziua numarul 4, alta persoana la receptie, ii spun ca eu am platit si ca nu merge si am mare nevoie. Ca deja mi-am incarcat factura la telefon cu 30 de euro. Madama cea noua se uita candid si-mi explica ea cum ca in camera de la cucuietii din deal- etaj 7, aripa F- nu merge internetul. Ca nu a mers si nici nu o sa mearga pentru ca nu bate semnalul pana acolo. (Pai si atunci de ce beeeep si beeep mai dati camera aceea si daca o dati de ce mai vindeti internet cand stiti ca nu merge???)  Zambesc amabil si ii spun ca eu am nevoie si sa rezolve. In timpul asta Matilda isi pierde rabdarea, scoate mingea si incepe sa o ia la suturi prin receptie. Vine domnisoara Manager si incepe sa-mi tina, a 3 a oara, discursul internentului gratuit din receptie, ca pot veni sa lucrez cu laptopul acolo. Ii spun ca nu se poate, ca sunt singura cu copilul, si ca am nevoie de net cand copilul doarme, adica noaptea. Ca nu o pot lasa singura in camera. Deci am nevoie in CAMERA. Cum se pare ca argumentul copil singur nu a fost destul de convingator imi spune ca sta ea cu Matilda cat eu lucrez sau poate un animator. Da, inteligenta ta, un copil complet strain, vorbitor de alta limba, va sta cu tine cumintel niste ore. Sau cu animatorii. II explic la fel de calma ca al meu copil de 2 ani nu va sta cu un strain. In timpul asta Matilda le darama cu mingea orice chestie verticala de prin receptie. Iar eu am lasat-o, poate ca nu au inteles cum e cu copiii, sa vada deci. Ii repet si eu a zecea oara ca am nevoie in camera asa cum era in oferta. Sta, mediteaza, gaseste solutia: sa ma mute in alt apartament in alta aripa, mai aproape de receptie. Ok. Cand? Maine.

 

Vine maine. Maine nu bun pentru ca nu era managerita si restul amploaiatilor nu pot face transferuri. Ok. Deci cand? Maine. Sigur? Absolt, maine de dimineata. Bineeee.

 

Vine al doilea maine. 1 Iunie. Ma duc dis de dimineata, mai mult decat amabila, sa ii amintesc de mutare. Eu intre timp impachetasem tot calabalacul ca sa ne mutam. Vad ca scoate o cheie si alta parola de internet, dau sa rasuflu usurata, nu pot pentru ca Matilda tragea de mine ca vrea tzitzi. Zambesc, iau copilu pe sus. Hai sa mergem in noua camera. O intreb si daca apartamentul este liber pana cand plecam noi. Ii amintesc si ca eu am o zi in minus fata de prietenii mei si ca va trebui sa platesc ziua aceea la Receptie, cu pretul de receptie. Ziua de 8. Spune ca nu-s probleme, ca este liber, ba chiar ca acesta este un apartament cu doua dormitoare si doua bai. Minunat. Dar netul, netul merge? Atunci o vad pe managerita cu moaca de om care nu a rezolvat nimic. Ca, stiti, de fapt internetul nu merge nicaieri. Ca avem o problema cu providerul si sa incercam in apartamentul asta nou, dar ea nu crede ca merge. (Pai cum bbbbeeeep si beeepul mamicutei tale, daca tu stii ca de fapt nu merge deloc, nicaieri, pentru ce mama naibi ma tot plimbi si ma pui si sa-mi fac bagajele?!). Si de ce nu ai verificat tu inainte sa vezi daca merge?! Intreb si io ca prostu'. In fine, imi arata camera. Ma duc dincolo, iau laptop, revin. Toate cu Matilda atarnata de mine pentru ca ea avea alta agenda. Deschid laptopul... ciuciu net. Simt imi imi explodeaza una bucata cap. Pun copilu la san ca deja ma zbiera cat o tineau plamanii. Ma uit prin apartament, mai frumos, mai curat, vedere la mare. Na sa fiti voi, ca eu ma mut oricum. Le spun ca merge internetul si ma mut numai asa, ca sa ma mut. Imi vine ideea sa verific totusi si cu telefonul. De pe telefon functiona. Nu in tot apartamentul, doar daca stateai la geam. Bun si asa. O chem pe prietena mea sa ma ajute si mutam bagajele. Doar o tona.

 

Trecuse deja jumatate din vacanta. Imi facusem o mie de nervi cu mancarea proasta,  netul si faptul ca aranjamentele de acasa nu au functionat si nu aveam cum sa sincronizam programele copiilor. Ma resemnasem. Macar aveam net si nu ma mai uitam pe pereti cand dormea fi-mea. Frumos? As, de unde! Dupa o zi si jumate netul pa. Iar. De tot. Deja incepea sa fie funny. Nu m-am mai enervat. Le-am spus doar sa scada din ce trebuia sa platesc. Cum netul e ca o fecioara sagalnica peste inca doua zile imi facea cu ochiul pe la 3,45 noaptea. Isi revenise. Acum mergea in apartament si cel free din receptie. Ma bufneste rasul. Mai aveam 3 zile si plecam. Nici nu mai conta. Ieri constant ca merge si pe laptop. Un miracol! Mai cer o parola ca sa ma uit si eu ca omul la Urzeala Tronurilor, mare greseala. M-am deprimat cat sa am o insomnie. Na, net mi-a trebuit?!

 

Astazi, vineri, ultima zi. Fericire, relaxare, resemnare, speranta ca plecam si o sa mancam ceva ca oamenii. Copiii fericiti, plaja, soare, apoi ploaie. Hai sa ne spalam si sa mergem la masa. Cand eram cu Matilda la dus aud telefonul din camera. Nu avea cine sa fie decat receptia. Nu ma duc sa raspund, logic. Copil ud, in cada. Cand dau sa plecam la masa suna iar. Nu m-am intors. M-am oprit direct jos. Credeam ca ma suna pentru a plati asa cum vorbisem ieri seara cand am calculat suta de leva pe care o am de platit pentru inca o noapte. Mult. Asta e. Prefer asa decat sa facem o mutare pe sest cu totii intr-o camera. La cati bani s-au dus aiurea de cand suntem aici ce mai conteaza 50 de euro. Ma duc zambind sa-i spun ca mergem la masa si dupa aceea schimb euro. Da? De unde. Managerita Dintisor, asa cum ne place sa o alintam, avea o "rugaminte". Ca trebuie sa ma mut din apartament pentru ca-i vin trei familii care doresc sa stea impreuna si numai aici se poate si ca ma ajuta colegul ei sa ma mut. Ma bufneste realmente rasul. Ii spun ca destul e destul si ca eu nu ma mut nicaieri. Si ca noi, atunci cand am venit, am avut aceeasi rugaminte de a sta impreuna si nu s-a putut sub nicio forma, deci sorry. Iar ca eu am planuri pentru ultima zi si nu am de gand sa ma duc sa fac bagaje si sa ma mut. Sa-i mute pe ceilalti maine. Dar probabil ca ceilalti nu sunt niste romani prosti. Probabili ca sunt niste nemti destepti pe care nu-i poti flenduri de colo colo cum bate semnalul internetului. Probabil ca pe fata mea nu se vedea ca sunt in punctul sa-mi explodeze ceva la cap si tot insista. Ca ma muta colegul ei. Imi iau copilul care chitaia de foame si plec. Imi arunca asa ofuscat ca pot ramane in acest apartament. Rad. Ii spun multumesc.

 

Mergand apoi, eu prin ploaie si Matilda cu umbrela, ca pana sa avem discutia mirobolanta incepuse iar sa ploua, ma gandeam asa: Ma, da ce naiba, am eu moaca de ala mic cu bube'n cap?! Si-ar permite asemenea magarii cu turistii din alte tari? Sunt aici niste rusnaci de cred ca nici nu respira managerita Dintisor cand trec pe langa ea. Sau o fi normal sa fii tupeist si mincinos? Asa se face turismul de succes? Mintim ca avem de toate si apoi tot noi suntem cu coada pe sus ca o capra raioasa? Cred ca este timpul sa imi cumpar un apartament la mare, frumusel la Balcic. Apoi il inchiriez pe perioada cand nu sunt eu acolo si va mint ca am si net, si mobila, si patut pentru copil, si piscina incalzita si ce mi-o mai veni in minte. :)

 

 

 

In alta ordine de idei spala apa asta de aici ceva incredibil. Toate hainele albe au redevenit super albe la 40 de grade si cu detergent pentru copii. Ca, da, masina de spalat avem. :)