luni, 4 martie 2013

The Butterfly effect sau cum ne-am petrecut noi duminica

Frumoasa duminica de martie, soare. Pe balcon toate florile primite de Martisor. E mai racoare si rezista mai mult. Noi doua singure acasa, eu incerc sa tin pasul cu ea, ea debordand de energie. Chiar frumos afara, imi pare rau ca nu o pot scoate in parc. Ea merge foarte bine singura, dar daca trebuie sa o iau in brate... acolo ramanem. Asa ca recuperam cu activitati indoor. Sta cocotata la mine in brate si citim. Spun citim pentru ca pasiunea ei pentru litere a luat o itorsatura spectaculoasa, acum urmareste fiecare litera din cuvant si pronunta mai bine de jumatate din ele. Glumeam noi ca va citi inainte sa inceapa sa vorbeasca, se pare ca spre asta ne indreptam. Citim.
 
Brusc, Matilda intoarce capul si-mi indica ceva spre balcon. Eu cred ca-mi arata florile si incep sa-i spun denumirile- zambile, lalele, gerbera. Ea nu si nu, sare de la mine din brate si imi arata insistent catre cele doua zambile uriase din prima vaza. Ma uit si era.... un mare fluture. Dar mare, cu portocaliu, alb, negru, rosu. Se hranea din nectarul zambilei. Parte din dorinta mea de a locui langa parc este data si de faptul ca vara poate vedea in parc insecte, fluturi, albine. Dar fluturi pe frigul asta? Fluturi mari si portocalii la inceputul lui martie? Nu stiu de unde a aparut, dar copilul era complet fascinat de cum zbora vietatea. Stia ca este un fluture. Tot dadea din maini sa-mi arate cum zboara. Fluturele a zabovit cateva minute pe zambilele noastre si a zburat pe fereastra. In urma lui Matilda incantata, fericita, cucerita de frumosul fluture. A ramas langa geam sa vada daca se mai intoarce. Dupa un timp i-a facut pa-pa resemnata si a venit inapoi sa citim.
 
Vazand copilul abatut ca nu se mai intoarce fluturele i-am tot explicat cum a plecat fluturele la el acasa sa-si hraneasca copiii. Parea convinsa, dar tot arunca priviri catre fereastra. Ma gandesc ce sa fac sa o consolez si cum prietenul goagal era langa noi, ii caut filme cu fluturi pe net. Atata fericireeeee, nici sa mai manance, nici sa se mai culce. Sa-i arat fluturi. Si de la fluturi am ajuns la flori, si de la flori la rauri si cascade, si la paduri, si la albine si furnici, si iar la fluturi. Ii prefera pe cei albastri din Bolivia. Si mie mi se par cei mai frumosi. I-a urmarit cum se hranesc cu trompita lor, apoi imi explica cum se duc fluturii sa-si hraneasca si ei copiii (vedem cum corectam asta in viitor :)) ). Am urmarit ore intregi cum se "nasc", cresc si traiesc fluturii. Eu fericita ca pot sa stau intr-un loc si nu ma rup de spate topaind prin casa, ea si mai fericita ca a inteles unde a plecat fluturele de pe balcon.
 
Seara i-a povestit si lu' mamaie cum a venit fluturele pe balcon, cred ca o sa ne mai povesteasca niste saptamani de acum inclolo. Multumim domnule fluture pentru o duminica frumoasa si colorata! Abia astept sa vina vara si sa mergem in parc sa ne uitam la fluturi. Copiii descoperind lumea sunt cel mai fascinat spectacol al vietii.
 
Cum ar fi sa asisti la aceasta migratie? Fluturii astia zboara din Canada pana in Mexic...
 
 


L.E. .... si cand ai prieteni care chiar inteleg ei iti trimit asa ceva:



Pentru Matilda de la prietena noastra Laura.

3 comentarii:

  1. Doamne, cat e de frumoasa cartea cu fluturi! Mi-as dori sa-i pot face si eu una cadou fetitei mele, in mai implineste 2 ani. Mi se pare fascinanta! te rog frumos, poti sa-mi spui cum as putea face rost de una ? Multumesc frumos!
    Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate este vorba doar de o fotografie, cred ca este un handmade al cuiva. Cu ceva stradanie cred ca se poate realiza. Uite asta tema de gandire...

      Ștergere
  2. Of! Imediat m-am gandit s-o "lucrez" eu, dar, sincera sa fiu, cred ca ma depaseste...Dar, in acelasi timp, ma urmareste frumosul acestui obiect, ar trebui sa incerc. Multumesc frumos! Dana

    RăspundețiȘtergere