De doua zile ma tot gandesc si ma razgandesc... nu stiu cum sa incep si nu stiu cum sa va spun.
Am vrut sa fie ceva deosebit, ceva care sa va atinga, sa va impresioneze....
Am vrut sa va scriu despre viata, despre valoare ei... despre faptul ca in anumite momente viata (sau continuarea ei) inseamna bani. Trist, dar viata se si cumpara. Nu de la un bazar de vieti sau de pe net... viata se poate "cumpara" de la medici.
Apoi am vrut sa va scriu despre ecografiile de sarcina... despre bucuria si emotia care va facea inima sa bata ca o nebuna. Despre cat de minunat era sa va puteti vedea copilul si sa stiti ca totul este bine cu el.
Am vrut sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa incercati sa traiti sentimentele unei mame care stie ca in clipa in care puiul ei ii va parasi pantecul atunci i se va termina si viata, ca doar atata timp cat este ocrotit in corpul ei... Teribil, probabil ca ati dori sa ramaneti insarcinate toata viata.
Am vrut sa va rog sa ajutati.
Dar, ce drept am eu sa va intristez? Ce drept am eu sa ma pun in locul unui om si sa sufar in locul lui? Mai ales cand acel om lupta si e optimist. Deci nu era locul meu nici sa-mi dea mie o lacrima si nici sa simt eu drama acelui om.
Locul meu este sa il ajut, pentru ca pot!
Nu cred ca ajutorul se da pentru ca esti rugat sau impresionat, nu cred ca ajutorul se da pentru ca te poti identifica intr-un fel sau altul cu cel care are nevoie. Ajutorul se da si atat.
Mai jos este un link! Poate si locul vostru este sa ajutati.
http://responsabil.slabute.ro/initiative/doneaza-ajuta-copil-traiasca/
Sa fiti sanatoase!
P.S. Daca nu aveti timp sa va duceti la banca sau nu va place si ma cunoasteti personal imi puteti da mie si o sa-i transfer eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu