Acum ca a trecut cu Pastele, mielu, drobu, “oulele” si toate cele pot sa spun si eu ceva? Sau inca nu a trecut? Ca cica trebuie sa fim evlaviosi pana la sfarsitul saptamanii, da mi-e ca uit ca mi-s batrana si obosita asa ca va zic acum.
Mie imi place Mircea Badea, ma si uitam la el pe vremea cand nu munceam si ma mai tineau balamalele pana la ora 12 noaptea sau eram acasa si-l prindeam in reluare. Imi place, nu pentru ca ar fi vreun stralucit, nici macar nu stiu daca e sincer sau ipocrit, imi place dintr-un motiv “egoist” si anume ca-mi exprima si mie gandurile si asa ma simt si eu “exprimata”. Normal ca nu ma ragasesc in toate ideile lui dar e una care ma amuza teribil: stereotipiile reporterilor tv. Saracii nu stiu unde i-or gasi dar au idei putine si fixe, nu-s capabili sa spuna 5 cuvinte (coerente) fara sa se repete si daca nu vorbesc cu "e" din "a" degeaba s-au mai apucat de treaba. Daca intr-un buletin de stiri nu auzim de 100 de ori chestii de genul “oamenii legii” adicatelea politistii, “fiarele contorsionate” adica masinile facute zob de tot felu de zmintit, “micutii” astia nu sunt cei din carne de se mananca cu mustar ci orice copil cu varsta intre 0-15 ani (asta cand nu e mai convenabil cu “tanara/tanarul”) si din astea de sezon cu “ce punem pe masa”, “cat scoatem din buzunar”, “traficul de cosmar” si “rutele ocolitoare”; atunci ala nu e buletin de stiri care se respecta.
Zilele astea am stat acasa cu Matilda, deh ca de sarbatoare asa :), si am vazut cele “sfinte” la tv. Cele “sfinte” caci “sfinte” a fost cuvantul de ordine. Eu stiu si cum e cu Pastele si de ce e el Sfant, dar la noi pana si mielul a ajuns sa fie “sfantul miel”. Sambata a fost o dudie la Antena 3 care le-a intrecut pe toate. Donsoara, reporterul binecuvantat cu transmisia de Paste, relata dintr-o BISERICA, ca doar na era vorba de cele sfinte si cum altfel, si vorbea asa in soapta complet patrunsa de eveniment, nu se cadea sa “raga” in biserica ca o auzea Doamne, Doamne si poate prelua comenzile stramb. (Nu era mai donsoara mai simplu sa vorbesti tu din fata bisericii, eventual cu fata catre ea, si nu mai trebuia sa-ti chinui corzile vocale?!) Si cum transmitea ea plinda de evlavie spune intr-o singura fraza vreo 7-8 de sfante: “sfanta biserica cu sfantul altar cu sfantul Antimis (asta ia iesit cu greu), cu sfanta cruce, sfanta slujba, sfanta lumina, pana aici ok… ca asa le zice la toate sfinte, si apoi vine cireasa “sfanta MASA” si nu se referea la masa pe care sta Evanghelia (sfanta evident) ci la sfanta masa frate aia de o glojdim cu totii, ca doar e cu paranghelie si Pastele. Mai avea putin si ne spunea despre sfantul miel, drob, ou si ce mai e, noroc ca au oprit-o aia din studio ca ea sigur putea mai sfant de atat…
Nu stiu de ce naiba, ptiu ptiu, nu o zicem pe aia dreapta, nene pentru multi sarbatoarea asta nu mai are nicio treaba cu “jertfa intru mantuirea noastra” ci este un prilej de chiulangeala, spart bugetul familiei, mancat pana intram in coma hepatica sau alcoolica dupa caz, despre unde mergem anu’ asta la bulgari sau la noi (evident la Bulgari la “olinclusiv”), despre cum aia de vor sa se duca in tara or sa stea niste foarte multe ore pe drumuri, despre cum ne ducem in club sa vedem buci balabandindu-se, evindent toate dupa ce ne-am dus sa luam luminaaaaaaaa.
Fratilor, eu nu stiu cum o fi pentru voi dar pentru mine Pastele nu e cu balamuc, party, umflat matu, devastat hipermaketul, stat vreo 10 ore pe DeNeu. Eu am credinta mea dar sunt departe de a fi un om religios. Fac ce simt si cand simt, am simtit sa ma duc cu Matilda vineri sa ne “dam” pe sub masa, nu s-a putut pentru ca nu avuram loc pe usa, asa ca i-am povestit cum ne ducea pe noi bunica, pentru mine ala a ramas Pastele.
Bunica era un om simplu si curat, din niste vremuri cand oamenii erau asa, bunica avea credinta omului ala tavalit rau de viata si ramas intreg la minte tocmai pentru ca avea credinta. Bunica era un om BUN. De Paste ne ducea la Biserica sa trecem pe sub masa cu flori proaspete, nu stiu daca ea chiar stia ce inseamna asta, dar asa stia ea sa ne dea binecuvantarea. Bunica ne ducea sa ne impartaseasca, evident nu ne punea sa tinem post, cum am zis asta se intampla intr-o vreme cand oamenii erau mai curati, mai simpli si mai buni iar “pascutul” era pentru miel nu pentru oameni si cu atat mai putin pentru copiii lor. Bunica ne punea in dimineata de Paste un ou rosu si un banut in cana cu apa rece de la fantana si ne dadea apa sa ne spalam pe fata ca sa fim frumosi si norocosi tot anul. Bunica ne dadea cozonac cu lapte batut, de aia pentru mine cozonacul nu se “inghite” decat cu lapte prins/iaurt. Bunica mea ne dadea IUBIRE si asta ne-a invatat ea ca e Pastele. Pentru mine Pastele e bunica mea, un om simplu si bun care s-a sacrificat toata viata pentru altii, pentru mine Pastele e iubire si ochi calzi. Pastele meu nu a mai fost fericit de vreo 22 de ani, de cand bunica s-a dus la cele cu adevarat sfinte, pana anul asta cand pentru mine Pastele a insemnat 5 zile binecuvantate cu copilul meu, 5 ziele intregi de IUBIRE.
Sa fiti fericiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu