Despre cum este sa nu te nasti de ziua ta

Unii oameni nu se nasc de ziua lor! Din pacate din ce in ce mai multi oameni nu se nasc de ziua lor!

Ati spune ca e absurd, adica cum? daca m-am nascut intr-o anumita zi atunci ZIUA aia a devenit a MEA! Putem gandi si asa, pare sa aiba logica. Dar daca de fapt tu nu te-ai nascut in ziua pe care tu, acolo la mama ta in burtica, ai fi ales-o sa fie ziua venirii tale pe lume? Daca te fapt tu te-ai nascut in ziua in care domnu' doctor era de garda si na fiind un domn/doamna nu dorea sa fie deranjat intr-o alta zi? Daca de fapt tu te-ai nascut azi si nu maine pentru ca tot acelasi domn doctor pleca in concediu doua saptamani si nu-si putea permite sa rateze nasterea ta pentru ca tu i-ai platit biletul de avion? Daca de fapt tu te-ai nascut intr-o zi cand mama ta s-a saturat sa mai fie gravida sau poate ca se apropiau sarbatorile si nu vroia sa i le "strici" cu venirea ta pe lume? Sau ca poate maine e 19 si ea e nascuta tot pe un 19, nu conteaza ca la jumatate de calendar mai in colo, si asa isi doreste ea sa fiti doi sarbatoriti chiar pe 19? Sau poate ca te-ai nascut acus repejor inainte ca niste politicieni tampiti sa schimbe o lege, chiar daca tu mai aveai o luna de stat la "copt"? Pare absurd sau revoltator? Din pacate este crud de real.

O sarcina normala dureaza intre 38 si 42 de saptamani, oriunde in termenul asta cand un copil decide sa vina pe lume inseamna ca s-a nascut la termen. Saptamani reale de sarcina sunt cele 38 sau 42 minus cele 2 saptamani pana la ovulatie (sarcina din pdv medical se calculeaza de la prima zi a ultimei menstruatii). Deci atunci cand pleci la drumul sarcinii, daca totul decurge bine, trebuie sa te astepti si la faptul ca e posibil sa fii gravida vreo 42 de saptamani. Nu e ceva de speriat, oricum foarte putini copii ajung la termenul asta prelungit in conditii normale. Evident nu vorbim despre cazurile mai putin fericite in care exista probleme, sarcini foarte greu tinute si pana la un minim de 36 de saptamani sau sarcini unde trebuie intervenit de urgenta pentru salvarea mamei sau a copilului. Acestea sunt cazuri medicale si trebuie sa fim recunoscatori evolutiei medicinei care ne permite in ziua de astazi sa avem un final fericit.

Traim in niste timpuri in care naturaletea si naturalul au devenit ceva asa de "gherila". A devenit ceva sofisticat sau snob sa traiesit natural, sa mananci natural, sa aduci un copil pe lume in mod natural. Nimic din ce e dat de mama natura sau de Dumnezeu (cum crede fiecare) nu mai este de dorit. Traim in niste timpuri tehnologizate, rapide, instant, daca merge cu cafeaua de ce nu ar merge si cu orice altceva?! Traim in niste timpuri in care nimeni nu mai are rabdare. Nu mai avem rabdare sa stam la un semafor, nu mai avem rabdare sa gatim o mancare, nu mai avem rabdare cu noi si cu cei din jur, nu mai avem rabdare sa lasam un fruct sa se coaca in pom. Nu mai avem rabdare sa lasam un copil sa se nasca de ziua lui.

Lumea cica ar fi evoluat... eu as zice ca a involuat (nu tehnica, nu stiinta, ci noi ca oameni). Natura asta ne-a facut perfecti! Creatorul, cine o fi el/ea, a pus fiecare lucrusor la locul lui in asa fel incat toate lucrusoarele astea din care suntem facuti sa functioneze in armonie. Natura asta ne-a facut femei si ne-a facut PERFECTE! Pentru mine, si sa-mi fie cu iertare daca se ofenseaza careva, natura asta ne-a facut sa fim in primul rand MAME. Eu asta am simtit de cand ma stiu, ca toata existenta mea are un mare scop si anume acele ca intr-o zi sa port in mine o fiinta pe care apoi sa o aduc pe lume, sa o ingrijiesc si sa o ocrotesc pana in ziua in care isi va urma si ea scopul ei.

Departe de mine gandul ca femeia e doar o unealta, un "pocal" al fertilitatii, cine ma cunoaste stie foarte bine cu ce tarie cred in ideea de FEMEIE. Pentru mine e trist cum din ce in ce mai multe femei isi neaga natura... si sa fim iar bine intelesi pentru mine natura femeii nu are legatura cu statul la cratita si negarea naturii nu are legatura cu dorinta de a evolua profesional sau social (chestiuni care erau apanajul masculinitatii). Pentru mine negarea femeii este negarea mamei, negarea destinului creator, negarea binecuvantarii de a purta si a aduce pe lume un om.

Ok, cred in evolutie, cred in gasirea de solutii alternative, cred in a face lucrurile mai repede si poate chiar mai bine, dar nu cred ca ar trebui sa aplicam rapiditatea si celor 40 de saptamani de sarcina. Nu cred ca ceea ce la inceput s-a dorit a fi o interventie de urgenta acum ar trebui sa ajunga o operatie electiva (ma refer la cezariana). Nu cred ca aceste fabuloase descoperiri ale medicinei, cum ar fi faptul ca administrarea de calciu sau de ocitocina pot induce o nastere inainte de termenul ei natural, ar trebui folosite in mod abuziv si gratuit. Nu cred ca e locul nostru sa alteram natura, sa alteram ceva perfect si minunat cum este aducerea pe lume a unui copil. Dar se intampla si se intampla la modul brutal, am atatea prietene mame care au fost abuzate, fizic si psihic, au fost tarate la propriu sa nasca in ziua in care era medicul de garda. Am atat de multe prietene carora li s-a administrat fara acceptul lor calciu/hormoni, "ceva ca sa le ajute", ajutor care in unele cazuri a dus la tragedii. Mame traumatizate pentru tot restul vietii, mame care nu au mai facut un alt copil pentru ca la prima nastere au trait un adevarat cosmar. Mame si copii carora li s-a rapit nasterea, linistea, fericirea. Nasterea este prima "batalie" pe care un copil, ajutat de mama lui, o castiga. De ce l-ai priva de asa ceva?

De cealalta parte a povestii sunt femeile "instant", femei care doresc o sarcina scurta, o nastere fara dureri, o hranire fara trezit noaptea si, eventual, un copil papusa. Si spun din nou, nu ma refer la cazurile medicale pentru care lipsa unei intervenitii ar insemna un dezastru. Ok, o sa spuneti ca este o alegere, ca fiecare face ce vrea si ca nu e dreptul meu sa judec. Nu judec, spun doar ca este extrem de trist.

Ma tot intreaba lumea cum de e Matilda asa cum este, cum adica numai rade, cum de nu plange, cum de nu a avut colici, cum de te intelegi cu ea, cum de nu face istericale... poate ca asa a venit ea de sus sau poate ca nu. Eu cred cu tarie ca daca iti respecti copilul, chiar dinainte sa fie conceput, si el te va respecta pe tine. Cum sa-l respecti? Il poti respecta prin a te informa, prin a te cunoaste, prin a simti cu adevarat ca a sosit momentul sa fii mama, prin a imbratisa experienta sarcinii (stiu, stiu este foarte greu), prin a nu te lupta cu toate starile de rau si prin a le accepta ca pe ceva normal, prin a te hrani sanatos, prin a face miscare, prin a te menaja psihic si emotional, prin a-l hrani atunci cand are el nevoie si nu atunci cand arata ceasul ora fixa si, mai ales, prin a-l lasa sa se nasca de ziua lui!

Sa fiti FEMEI!