Dovlecica

Saptamana aceasta ma apucase nostalgia. Adevarul este ca mi se intampla destul de des in ultimul timp. Sa fie toamna de vina?! Sa fie dorul de un pui mic?! Ma uitam cu Matilda peste fotografiile de la botez si cand a vazut-o pe cea cu tortul a exclamat foarte incantata "cuuu", adica ea. Asta dupa ce a citit pe tort numele ei- Madilda Maia. Atunci abia gangurea, acum citeste pe lietere. Imi pare alta viata, cea de acum 2 ani. Viata cu un bebelus de sase luni care abia incepea sa manance. Viata in care ma ocupam numai de ea si de piureurile ei de dovleac. Matilda a fost mare fan piure de dovleac. Unt si dovleac. Untul il mananca si acum cu lingurita, dovleac nu am mai facut de ceva timp. Am profitat de inviza de dovleci pricinuita de Halloween si am facut si noi o tarta. Reteta o aveti de anul trecut. Puteti sa o incercati cu incredere. La noi nu a mai ramas nici de poza.

 

Noi nu tinem sarbatoarea in sine, dar orice ocazie de a face ceva amuzant impreuna este binevenita. Anul acesta i-am cumparat sort si boneta de bucatar dovlecel. Mai sa doarma imbracata cu ele. I-am zis ca acum este ajutorul meu oficial in bucatarie si poate taia si ea cu un cutit mai mic. Atat de fericita a fost ca acum e "fifica maie" si poate taia si ea! Am facut briose in forma de dovleac. Ea a taiat ciocolata, eu am pregatit compozitia.  Le-am turnat impreuna in forme si le-am urmarit cum cresc. Apoi, pana cand s-au racit ne-am amuzat cu fotografiile din primul an cand a fost Dovlecica. Iar ochii mei s-au umezi iar... unde se duce timpul asta? Unde?

 

Acum doi ani, Matic mic si falcos :)

 

 

 

 

 

Si doi ani mai taziu omuleata mea vrednica: