miercuri, 13 februarie 2013

Ziua in care n-am murit

De ce este bine sa ai unghiile lungi si sange rece? Nu ca sa joci intr-un film SF pe post de soparla. Nici ca sa furi de prin buzunare. Ci, ca sa nu devii statistica. Asa cum puteam sa devin eu ieri, moarta in bucatarie si cu Matilda plangand pe langa mine.

Ieri mi-a fost foarte foame, toata ziua. Nu stiu de ce. Nu mancasem de pe la 2 si era deja 8 seara. Mi-am luat de la Mega niste pui gata preparat. Am zis sa profit de un moment cand Matilda se juca prin sufragerie si sa infulec repede ceva. Eu nu mananc pielea de pe pui, din mai multe motive. De pe asta de la Mega nici atat, este "condimentat" cu glutamat&co. Am jupuit puiul si pentru ca o auzeam pe fi-mea ca vine am varat pielea in gura. Acum ca nu am mestecat-o sau ca m-am oprit in timp ce inghiteam... cert este ca a ramas undeva intre. Nici cat sa se duca in stomac... nici cat sa vina inapoi. Cam asa cam pe unde nu trebuie sa fie nimic ca sa mai intre si aer. Am incercat sa inghit si nu se ducea, trecuse de muschi. Inapoi nici atat. Probabil ca faceam destul de urat in incercarea de a misca dihania din loc. Nu stiu ce culoare mai aveam. Matilda ma privea ingrozita. Si atunci mi-am dat seama ca asta e, cam pana aici. Nu puteam sa respir deloc. Nu puteam sa deblochez caile prin nicio manevra de autoajutor. Ma gandeam cum e sa mori ca prostul inecat. Sa se chinuie unii sa te creasca niste ani, apoi sa te chinui si tu sa te cresti restul si sa mori stupid. M-am uitat la copilul meu si mi-am imaginat viata ei fara mine, orfana. Ma sufocam.

Cu ultimele ramasite de luciditate si vointa, dupa mai multe incercari, am reusit sa agat si sa trag pielea inapoi din gat. Daca nu aveam unghiile lungi nu as fi ajuns la ea. Daca nu era Matilda cu ochii ei mari uitandu-se cu disperare la mine. M-am asezat jos langa bufetul din bucatarie. Cred ca eram in soc. M-am trezit cu Matilda cum ma strange in brate si plange.

Muream ca prostul, inutil, absurd. Eram stire la ora 5. Stire din aia la care te gandesti "cum, mai frate, sa mori inecat cu mancare?!". Pai uite cam asa. In mod ciudat de aseara nu pot sa inghit nimic solid. Cred ca este ceva psihologic. Bine, insa, ca pot sa "inghit" aer.

Sfaturi utile gasiti aici. In rest, mestecati bine mancarea, nu mancati pe fuga si cu gandurile brambura.

Morala: purtati unghiile lungi! :)

Doamna Moarte, noi ne vedem in alta zi, mai am treaba pe aici.



18 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Da, mie imi spui?! :)) Ca inca ma ia cu fiori reci, muream asa pe bune, de tot.

      Ștergere
  2. :( tatal meu a murit acum 5 ani, inecandu-se cu un cub de branza topita care i s-a lipit acolo pe unde ar fi tb sa intre aer, nu mancare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Offf, Doamne! Imi pare tare rau. Chiar m-am gandit cand am scris, daca ajunge sa citeasca o persoana care a trecut prin asa ceva, sa nu se simta jignita de faptul ca eu m-am luat putin in gluma. Sper ca nu te-am suparat.

      Imbratisari.

      Ștergere
    2. te citesc cu mult drag, zilnic ma uit sa vad daca ai mai postat ceva. imi place nota ta de umor pe care o afisezi in postari, la urma urmei, asta e viata.....trebuie tratata si asa, altfel, daca noi nu ne-o facem amuzanta, apoi cine?

      Ștergere
  3. Oau, accidente de genul asta se produc destul de des, ai avut noroc cu unghiile, cu viteza de reactie, cu toate cele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca am avut, culmea ca luni trebuia sa ma duc la manichiura si am amanat pentru astazi. Daca ma duceam luni... Eu imi tin unghiile scurte sa nu cumva sa ranasc copilul.

      Ștergere
  4. Dimineata am citit. Teribila intamplare!
    Din fericire cu happy end!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, a fost noroc chior, sincer. Bine ca am scapat, acum beau suc :))

      Ștergere
  5. Bai figura mai esti! Bine ca nu totul s-a terminat cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi, mai avem treaba,case de facut :)) Acum rad, dar am tras o sperietura zdravana.

      Va pupam!

      Ștergere
  6. ce faza! am patit si eu odata..nu mai stiu cu ce..dar am gandit la fel..dumnezeule!pana aici mi a fost!

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa, citind, suna aproape comic, dar imi pot imagina ce spaima ai tras! Mare dreptate ai, si eu sunt adepta unghiilor lungi :). Si... stai in continuare departe de pielea de pui!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiam eu de ce nu mananc :)). Da, pai acum si mie mi se pare funny asa, mai ales prin absurdul situatiei.

      Va pup dragilor!

      Ștergere
  8. Miruna, ingerul tau pazitor si-a facut datoria... Si eu mai infulec chestii pe fuga, asa ca tine, desi copiilor ereu le fac observatie ca trebuie sa mestece bine mancarea.... Tatal meu a patit ceva de genul asta demult, noroc cu biata mama, care era asistenta medicala si a stiu sa-i faca manevra aia heimlich ca altfel... Bine ca totul e bine. Sunt convinsa ca nu mai pui gura pe pielea de la pui multa vreme de aici incolo...

    RăspundețiȘtergere
  9. vrei sa crezi ca si eu acum cateva zile am fost intr-o situatie asemanatoare, acum rad pe sub mustati, dar atunci nu-mi prea ardea de nimic, chiar daca aveam lume in jurul meu...oricum este o experienta nasoala.Am pus link aici sa vezi si sa crezi ca nu suntem o specie' ata de rara :D>
    http://ascultatoarea.blogspot.ro/2013/02/dulceata-amaruie.html

    RăspundețiȘtergere