miercuri, 27 februarie 2013

Such a beautiful la, la, laaaaa

Si uite cum ma duceam eu de dimineata la serviciu (da, stiu, trebuie sa stau in pat) m-am trezit zambind natang, cu ochii zgaiti pe geam la vitrinele de pe bulevard. La radio o melodie tampitica, usor plagiata, sigur romaneasca, de stare pozitiva, inceput de primavara si mielusei pe campii. Domnu' Buzdugan ne invita sa inchidem ochii si sa vedem cu imaginea cui ne trezim in minte. M-am gandit la el, la el-ul meu nu la Buzdugan, si am zambit ca la cinspe ani. Zambim amandoi, asa, cand ne gandim cum de ne-a lovit, pe niste mosi ramoliti ca noi, o stare din asta de copii-indragostiti-in-vacanta-de-vara-la-bunici. Si a trebuit sa-mi recunosc ca oricat as incerca sa ma conving ca nu este nimic sau ca este ceva ce va trece, el chiar este acolo si e bine. Este chiar foarte bine. Pesimista din mine este la datorie, toate baricadele sunt tot sus, dar ma face sa zambesc :).

Cantecelul tampitel il puteti asculta aici.




3 comentarii:

  1. :-)))) Foarte frumos!!! (nu cantecul, postul tau)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :), m-a mirat sa vad bucuria generala iscata pe Facebook :) e dragut sa vezi ca oamenii se bucura.

      Ștergere
  2. In legatura cu ne-statul in pat: ce-si face omul cu mana lui...

    RăspundețiȘtergere