miercuri, 10 iulie 2013

Calaul modern

Calaul. In principiu era un nene anonim- ii puneau stramosul cagulei pe cap- care se ocupa cu despartit capete de trunchi. Harsht. Zicea un alt nenea, de data aceasta un nenea important, ca ai calcat pe bec, paaaac, nea calaul te scurta de un cap. In principiu procedura se aplica daca infaptuiai abateri grave si foarte grave. Era o metoda de justitie si disciplinare. Daca iti ardea de prostii stiai ce te asteapta. Uneori se intampla sa pici acolo la gramada si sa fii, in fapt, nevinovat. Ghinion. In marea economie a justitiei erai doar victima colaterala. Senzatia mea, ca nefericit locuitor al acestei tari, este ca am inceput sa ingrosam cam mult randurile victimelor colaterale. Traiesti in Romania? Vinovat! Ia tu de aici pedepese multe si marunte sau unele mai mari, in functie de cat de obraznicut ai fost si te-ai incapatanat sa-ti faci o viata aici. Si daca te-ai incapatanat sa-ti faci si o cariera pentru ca, na, tu, naivul, crezi in facerea de bine o sa primesti doua in plus dupa ceafa. Iar daca ai mai avut si proasta inspiratie sa lucrezi intr-un domeniu- sa zicem, asa aleator si pur ipotetic, resurse umane- paaaai, atunci, ia tu si o secure de calau si taie.
 
Calaul modern nu-ti mai taie capul. Nici macar nu te mai omoara. Te lasa sa te chinui. Poate pentru ca stie ca esti nevinovat, dar nimeni nu poate domonstra asta. Nu mai are nici masca, nu mai are dreptul la anonimat. El trebuie aratat cu degetul. Calaul modern nu mai ia vieti, el ia vise, sperante, drepturi (ha, ha), dreptul la fericire, dreptul la inocenta. A fost un film tare frumos, imi place mult, acela in care un tata militeaza pentru dreptul da a cauta/urma fericirea. Nici macar pentru dreptul de a fi fericit, ci pentru dreptul de a fi lasat in pace sa poti lupta pentru fericire. Mie oricum imi plac povestile cu final fericit, deci basmele. Viata insa... viata iti pune in mana o secure de calau si te invita sa-ti tai si tu o mana sau un picior- ori capul- dupa caz. Si totul pentru ca traiesti intr-o tara condusa pe dos, o tara in care i se nazare unuia sa zica o tampenie. Apoi altul, de mai sus, prea ocupat ca sa si gandeasca pentru el, preia prostia. Daca se mai gaseste si un nea latrator de pe la TV se mai meliteze si el niste informatii false, ca de ce sa le verifice cand nu are interes sa faca asta; gata, esti rezolvat. Se cheama ca trebuie sa pui mana pe secure pentru ca te-ai dovedit a fi vinovat de cetatenie romana.
 
Asa ca, romanule, nu visa! Nu invata, nu urma o cariera, nu dori sa evoluezi si sa fii bun in ceea ce faci, nu fa planuri in privinta carierei tale. O sa vina ziua cand cineva se va usura pe cariera ta. Apoi nu dori sa iti depasesti conditia, nu visa sa pleci de la maica-ta din sufragerie, Doamne fereste sa doresti sa ai casa ta. Si, mai mult decat orice, nu te apuca sa te impuiezi pe aici. Da ce ai cu bietul copil? E copilul tau si-l iubesti si poate vrei sa aiba o viata mai buna, ce ai cu el sa-l faci roman? Vrei sa aduci pe lume inca un vinovat din nastere? Pentru ça sentimentul vesnic in tara asta este ca oricat te-ai stradui sa faci ce trebuie va veni calul sa-ti taie mana aia care ti-a crescut la loc. Ca ea ti-a crescut, pentru ca tu esti incapatanat si nu te inveti minte. Tu esti ca amaratul ala din reclama, tu ai in fata calaul dar o tii una si buna - Batman, Batman!
 
 
 
 
Sunt omul cu securea in rand cu vinovatii care-si asteapta sentinta!

6 comentarii:

  1. sper cu toata ardoarea ca voi avea bucuria de a-mi vedea copiii mutati din tara asta " minunata". sper ca vor fi copii inteligenti la maturitate, pentru a nu ramane de dragul parintilor in tara.

    RăspundețiȘtergere
  2. offff...asa-mi vine cateodata sa pleeeeeeeeeec unde m-or duce ochiii, visele si picioarele! Apoi ma uit la ea...ma uit la ea cand doarme...sincer, nu am vazut nimic mai frumos in toata lumea. Simt ca pentru ea merita sa-mi simt ceafa rece d ela lama aia afurisita a "calaului" modern. Si ma umplu de iubire, si ma motiveaza ochisorii ei atat de linistiti, fatuca aia mica dulce dupa care mor de dor cat nu sunt langa ea, gropitele mititele din obrazori, chiscutele ei mici si transpiracioase, mirosul ei bestial de laptic de mama, carliontul care se incapataneaza sa ii incadreze urechiusa dreapta...iubirea mamii iubire..nu-mi mai trebuie nimic pe lumea asta zau! Va sarut fetelor!

    RăspundețiȘtergere
  3. keep calm and go on!pentru matilda ta

    RăspundețiȘtergere
  4. E greu, mai ales pentru tine care te-ai legat de atata vreme de institutia respectiva (asa am retinut dintr-o postare mai veche, nu te cunosc).

    Dar am fost EXACT in locul tau si de asta imi permit cateva comentarii:
    - nu tara e problema; compania in care lucram era extrem de internationala, s-au decis sa plece, pa si pusi. La fel au procedat in cateva tari vecine, pe unde bateau vanturi mai occidentale decat la noi. Si-au respectat obligatiile legale fata de angajati, asta a fost. E o relatie contractuala, nu un angajament pe viata.
    - nu trebuie sa te simti calau, pentru ca nu esti; deciziile nu sunt ale tale, sau acolo unde sunt (ordinea plecarilor)vizeaza respectarea unor reguli sau a a drepturilor legale ale unor colegi; da, or sa te faca sa te simti asa, va fi o perioada intensa, grea... dar macar in mintea ta sa iti fie clar ca nu esti o "vinovata"
    - piata de HR nu e un camp cu flori in momentul asta... dar nici un dezastru total

    Iti tin pumnii sa va fie bine si sa iti gasesti locul in alta parte; mai mult decat atat: sunt 100% sigura ca asa va fi :-)

    RăspundețiȘtergere