Mai multi?

Am dormit foarte prost saptamana asta. Uneori chiar deloc. Nu m-am simtit in apele mele si nu ma vedeam prea bine in weekend singura cu Matilda. Am rugat-o pe mama sa vina pe la noi, mai ales ca luni bona are o zi libera. A venit. Asa ca m-am retras din drum. Am simtit nevoia de niste clipe de reculegere, sa-mi adun gandurile. Am dormit si ziua. Aseara m-am culcat pe la 8 si m-am trezit doar sa-i dau san Matildei la ora ei de culcare. Cred ca era 10, cam asa. A topait cu Maia (mamaia) pana nu a mai putut- mamaia, ca fi-mea ar topai 24 din 24. Am dormit, am visat. Cred ca i-am dat san pe la 6 de dimineata, dupa nu mai stiu. Am dormit iar. Cand am deschis ochii am vazut vremea de afara, am decis ca mai stau putin in pat. Matilda se auzea alergand prin casa. Ea face totul cu simt de raspundere, inclusiv alergatul. Zici ca are mare si importanta treaba de facut. Cred ca se aude pana la parter cand calca hotarat cu toate cele 15 kg din dotare. Asa a fost ea, hotarata, de cand a venit pe lume. Mi-e tare drag de trasatura asta a ei.

 

Acum e afara cu Maia, o iubeste de nu mai poate. De cand a venit sta numai cuibarita in rochia ei alba cu maci rosii. Rochia e foarte ampla si copilului ii place sa se cuibareasca in ea. Saptamana asta a cerut sa vina Maia, sa o sunam, sa vina. Nani, pa, papi cu Maia. Am sunat-o, cand i-a zis nepoata-sa pe glasul ei mieroso-alintat: Maaaiaaa, paaa! gata, s-a executat. Probabil ca-i lipseste si acum a inceput sa isi poata exprima sentimentele. Spune cand ii e dor, cand e fericita, cand e trista, cand e nemultumita, cand vrea ceva. Este intr-o faza foarte manifesta a sentimentelor. Intr-un vid de afectiune. Oricata i-ai oferi ea tot mai vrea, tot mai este loc. Nu stiu ce simte sau ce s-a schimbat in ea. Se trezeste noaptea si ma cauta, o aud cum spune in soapte "mama, mama", apoi pun o mana pe ea si se linisteste, ma prinde de mana si ma tine strans. De cateva saptamani doarme asa, legata de mine. Sa nu plec, sa nu ma misc. Paradoxal cere mai putin la san. Noaptea chiar deloc. Dar vrea prezenta mea acolo. Zilele astea cred ca m-a simtit trista si a cerut sa vina si Maia. Asa face cand vede ca am ceva, imi lasa spatiu. Imi inchide usa la dormitor si ma lasa sa "dorm". Altfel usa noastra sta mereu deschisa.

 

                    iulie 2011                                                                     iulie 2013    

Maia e al doilea om in linie pentru ea. De fapt cam astia suntem oamenii ei. Eu si maica-mea. Si bona, dar ea este un om platit ca sa fie. Chiar daca o iubeste sincer pe Matilda, este tot un strain. Ma gandesc ca-i vina mea ca nu are mai multi oameni. Una ca nu are tata si toata familia sau prietenii din partea lui nu exista. Apoi, familia noastra este foarte mica si foarte ocupata. Nici eu nu am timp de nimic. Am doi prieteni reali si ei cu viata si timpul lor putin. Am ajuns sa apelam unii la altii doar in nevoi si urgente. Ma duci si pe mine, ma iei si pe mine, mergi cu mine la cumparaturi? Numai asa, nimic de relaxare. Pentru ca nu-i timp. Prietenii care au copii au si ei programul copiilor lor, e greu sa gasesti terenul comun. Tot stabilim sa ne vedem si nu mai apucam. La fel si amicii cu familie, e complicat sa poti respecta un program, mai ales ca in weekenduri nu mai stie fiecare ce sa faca mai repede. Suntem toti foarte ocupati, muncim, ne dam peste cap sa oferim copiilor cea mai buna viata. Si o metoda fara munca inca nu am gasit.

 

 Poate ca nici eu nu (mai) sunt cea mai sociabila persoana, nu simt sa interactionez cu mamele din parc pana in punctul in care sa ne vedem si acasa. Oricum Matilda petrece 4-5 ore pe zi in parc. Si nu este cel mai mare fan copii de varsta ei. Ii plac cei mai mari. Poate si pentru ca am avut mai multe incidente cu fetite de varsta ei foarte violente. Care din senin vin si te lovesc. Asa ca le evita. Cel mai mult ii plac oamenii mari, femeile tinere. Prefera oricand compania adultilor. De cand era bebe ii placea sa stea si sa studieze. Acum pune in aplicare ce a observat atunci. Ii place sa interactioneze cu oamenii mari veseli si pozitivi. Pe restul ii vede de la distanta si-i ocoleste. Are o selectie foarte buna, iar eu o las sa ii selecteze. Daca cineva nu-i place, fie el si cunoscut, nu insist, poate ca ea are alte criterii. Alt radar. "In lume" iesim destul, vede destule persoane straine. Deci are avea sens sa aduc mai multi oameni in viata ei? Are nevoie? Ii ajungem numai noi, astia putini? Stabilitatea nu e mai importanta? Suntem destui? De cati oameni are nevoie un copil ca sa fie fericit?