The one that got away

Te mai gandesti la el?

Se mai gandeste la tine?

Oare ce mai face?

Oare ii este bine?

Bruneta aia pe care ai vazut-o langa el acum doua saptamani la film il face fericit?

Sa-l suni?

Te tot gandesti ce ar fi fost daca...

Se mai gandeste ce ar fi fost daca...?

Mai primesti din cand in cand franturi din viata lui, un tag pe o retea, o vorba in vant, o voce care-i seamana si te intorci cu ochi fericiti cautandu-l in multime... Mai vezi o jumatate de placuta in trafic si-ti amintesti ca era numarul lui, prea tarziu... Mai simti un parfum in aglomeratia din supermarket si te gandesti ca poate tocmai ce a trecut pe acolo, doi-trei pasi prin parfumul atat de cunoscut si te-ai intors in intrebarea "ce ar fi fost daca?". Ce ar fi fost daca i-ai fi zis sa stea? Ce ar fi fost daca nu ai fi plecat? Ce ar fi fost daca ti-ai fi lasat mana in a lui si nu ai fi trantit usa furioasa in urma ta? Ce ar fi fost daca ai fi vazut in culori sau macar in putin gri, cum ar fi fost viata daca nu era doar alb si negru?

De ce nu ti-a spus atunci toate lucrurile pe care ti le spune acum? Acum are curaj? De ce arunca la intamplare intr-o discutie despre vreme, case, cafea proasta si dureri de cap un "noi doi ne-am iubit"? Stii ca l-ai iubit, stie ca te-a iubit. De ce v-ati intalnit in toate momentele proaste din viata voastra si nu ati nimerit niciun moment bun? Ca doar momente bune au fost atat de multe. De ce nu i-ai zis sa plece si sa se intoarca atunci cand va fi intreg? Acum iti reproseaza ca l-ai primit asa jumatati, ca nu trebuia, ca tu erai mai puternica si nu trebuia. Tu ai crezut ca l-ai putea lipi. N-ai putut. Sau ai putut, dar nu-i mai e bine in ochii tai, acolo el se vede tot slab, tot risipit. Sau nu te-ai respectat destul, ai crezut ca meriti doar atat, ai zis ca bun si asa? Sau ti-a fost teama ca nu se mai intoarce? Gresit.

Ai vrea sa-l suni? Nu se poate, nu se face. Mai ai cateva mesaje de la el, au ramas in telefon, nu te induri sa le stergi, crezi ca ele iti vor da curaj ca intr-o zi sa suni. Nu poti sa suni, daca-l deranjezi, daca are pe cineva? Daca e nesigur, daca si el se intreaba? Nu-l suni, ti-e teama. Dar ce ai avea de pierdut? Real- nimic, ipotetic- tot. Nu se face, e fiecare in viata lui de atatia ani. Poate s-a schimbat, poate ca acum nu l-ai mai primi... Tu te-ai schimbat, tu nu mai esti doar tu, ai un copil, de ce sa vrea un copil? Parca spunea ca nu-i vrea nici daca sunt ai lui, de ce sa-l vrea pe al altuia? Pentru ca te iubeste pe tine si atunci ar trebui sa iubeasca si sufletul asta nascut din tine? Totusi, poate s-a schimbat... Nu l-ai sunat nici azi? Nu.

Iti spui asta este, n-a fost sa fie. Oricum nu crezi in lucrurile care nu vin firesc, in ciorbe reincalzite, in a doua sansa, astea sunt pentru oameni slabi. Crezi in lupta, dar nu in lupta pentru sentimente. Speri ca va aparea un alt el, mai bun, mai potrivit, mai ca tine si mai ce ai tu nevoie. Uneori stii ca doar te amagesti. Uneori intalnesti un altul si fara sa vrei compari. Compari mirosul lui care-ti ramane pe piele, mainile frumoase, zambetul, rasul din toti plamanii, felul in care-ti saruta mana, felul in care te facea sa te simti dupa. Ai vrea sa dea cu plus, noul venit sa fie castigator, pe ici-pe colo chiar este, dar... dar nu e el. Te gandesti iar sa-l suni. Mai bine vorbesti pe net, e mai simplu, mai impersonal, nu-ti aude vocea, nu te simte. Hmm iar e cu cineva. Nu-i e bine, dar e cu cineva. Deci stai in banca ta, nu suni, nu spui nimic. Stii ca un simplu sarut l-ar aduce inapoi, cel putin pentru un timp, dar de ce sa faci tu primul pas? De ce nu-l face el? doar e barbat!? Probabil ca peste 50 de ani o sa radeti unul de altul cat de prosti ati fost sau poate o sa va pierdeti de tot si nu o sa mai stiti. Poate ca pur si simplu nu a fost sa fie. Poate ca intr-o alta viata, poate ca o sa fie altfel.

Nu a fost sa fie, dar nu poti sa nu te intrebi "ce ar fi fost daca?".