Scrisori pentru Matilda (4)

marti, 9 octombrie 2012

Draga mea,

de aseara  ma tot gandesc la Craciun. Ma intorceam de la cumparaturi si pentru prima data in foarte mult timp nu se vedea nici o masina, nici un om, nici la stanga, nici la dreapta. Stateam la semafor si ma gandeam oare sa fie un meci ceva, ca doar cand joaca Romania piere toata suflarea de pe strada, neam de microbisti neamul asta al tau. Nu era nici un meci, mi-a confirmat taximetristul. Am stat asa cateva clipe si am privit linistea, ce frumos! Frumos si straniu, ne-am obisnuit sa fim inghesuiti din toate partile. Am scos nasul afara si mirosea a frig,  a sarbatoare. Poate ca de asta nu erau oameni pe strada, o fi sarbatoare?! Sunt toti acasa? Sunt cu familiile lor, cu puii dragi? Mi s-a facut dor cu lacrimi... dor de tine.

Ti-am luat un cadou, niste cuburi pentru construit, noua ta pasiune. Un cadou pentru cele 18 luni de viata. Primele 12 luni ti le-am sarbatorit cu tort, pe fiecare in parte, fiecare minunata, fiecare unica. Dupa ce ai implinit anul am zis sa lasam glucida si ti-am luat cate un cadou micut. Tu stii ce sunt cadourile de mult timp, iti plac, mai ales ambalajele. Sa-ti dau pungi, hartii, fundite, cea mai mare fericire. Ti-au placut foarte mult cuburile noi, a trebuit sa iti facem baie cu ele in maini, tot asa te-am imbracat, te-am pus la san si ai adormit (tot cu ele in maini). Noroc ca-s moi, cuburile :). Te bucuri asa de orice prostiuta, cateva cubulete colorate si pentru tine era deja magine, ce frumos o fi!

Frumos ca de Craciun, si pentru noi era asa. Mi-e dor de Craciun! O sa fie al 3 lea Craciun impreuna. Primul l-ai petrecut la mine in burtica, sigur nu mai stii de el, cu toate ca mie imi place sa cred ca tu, undeva intr-un coltisor de minte, mai stii cum era acolo. Probabil ca nu intelgeai ce-i cu toata agitatia, ce e cu mirosul ala nou, mirosea a brad. Nici cu leganatul ala sus-jos nu cred ca stii ce a fost, ma tot cocotam eu pe scara ca sa pun globuletele in pom. Imi pare rau ca am plans de primul nostru Craciun. Eram singura si ma enerva atat de rau neputinta, nu puteam sa mai fac lucrurile firesti, sa fac ordine, sa pun bradul, sa-l impodobesc. M-am asezat in fund langa el si am inceput sa plang. Cred ca mi-am plans si de mila, de faptul ca o sa fac bradul singura mereu. Ma ajunsese greul si l-am simtit mai tare, m-am gandit la tine, m-am gandit ca o sa ma ai doar pe mine, mi-a fost ciuda, mi-a fost ciuda de toate sarbatorile in care o sa ai doar mama. Bine ca ai si mama, dar... Am plans mult de primul nostru Craciun. Acum imi pare rau, eram obosita. Sper ca nu te-am suparat si pe tine atunci. N-am indraznit sa-ti fac nici cadouri, nu stiam ce o sa fie cu noi atunci. Dar uite ce brad frumos ti-am facut!

Al doilea Craciun l-am petrecut impreuna, dar fiecare in trupsorul ei, nici pe asta nu o sa ti-l amintesti, e doar in sufletul meu. De data asta am plans, dar de bucuria ta. Mi-am dat seama cat de bleaga am fost, nu erai singura, nici eu nu eram, noi doua suntem o familie. Acum aveai nasucul tau sa te bucuri de mirosul de brad. Te-a fascinat. Nu stiai de unde a rasarit peste noapte chestia aia mare si verde cu multe beculete si mingiute colorate. A rasarit pe la trei noaptea in dimineata de Craciun, abia atunci am avut timp sa-l fac, imi era teama ca o sa te trezesti si nu o sa fie bradul gata. A fost, he he, mami super mami :). Nu o sa uit niciodata reactia ta: ai facut ochii mari, ai exclamat oaaaaaaaaaa si te-ai arcuit toata, asa cum faci cand te bucuri de ceva. Ma asteptam sa vrei sa-l gusti, sa-i tragi globurile si jucariile din el, dar nu, te-ai dus si le-ai mangaiat. Te uitai la mine cu ochi intrebatori si vroiai sa stii ce e fiecare minune de acolo. Cred ca ti-am povestit fiecare glob de o suta de ori. Cel mai mult ti-a placut globul rosu, cel aniversar: primul tau glob! Anul asta o sa comande mami mai din timp si o sa ai unul pictat cu o poveste. Anul trecut m-am dezmeticit destul de tarziu si am luat globuri simple pentru tine si varul Tudor, iar pentru copilasii care au fost la botezul tau am cumparat globuri pictate. Sunt facute manual de niste oameni foarte draguti din Harghita, frumoase, delicate, cu suflet. Culmea, au si ajuns toate intregi, am avut mari emotii. De data asta comandam cu mai mult curaj. De data asta o sa impodobim impreuna bradul. Anul asta esti mare (tare mare esti), o sa fie primul tau Craciun cu amintiri, restul o sa le vezi doar in poze. Anul asta o sa fim cu adevarat impreuna, noi doua, familie. Pe 10 decembrie o sa mergem sa alegem un brad, asa face mami in fiecare an, apoi o sa-l aducem acasa si o sa zaca un timp pe balcon. Probabil ca o sa uiti ca-i acolo. Dar in seara de Ajun, adica pe 24 decembrie, o sa-l chemam pe nenea Ulian sa puna marele copac (ca o sa fie mare, iti zic sigur) in suport si noi doua o sa-l impodobim :). Sper sa nu rezulte prea multe victime in randul globurilor. Apoi tu o sa te duci si la nani si mami-Mosu' o sa-ti puna muuulte cadouri sub brad. O sa le gasesti acolo dimineata si nu o sa mai stii pe care sa-l desfaci si pe care sa-l joci primul.

Asa era Craciunul si pentru noi. Nu stiu de unde scoteau mamaie, tataie, nasicii si nasicile banii dar ne luau multe cadouri. Viata era altfel atunci, probabil atat de altfel incat copilasii ca tine or sa auda despre asta ca si cum le-ar spune cineva o poveste. Jucariile erau putine, cine avea relatii sau pe cineva "pe afara" si primea cate o masinuta teleghidata era asa uaaaa, cevaaaa. Noi ne bucuram si pentru trei portocale si doua banane coapte sus pe dulapul din bucatarie. O cutie cu compot de ananas, niste ciocolatele in folie aurie si o mana de bomboane cubaneze, ca doar era sarbatoare. Mamaie Marita ne tricota mereu un fluar si o pereche de pantaloni. Asa am crescut noi, poate de asta acum ne dorim sa facem atat de multe pentru voi. Dar oricat de simplu ar fi fost restul anului, de Craciun totul era minunat. Se adunau toti si incercau sa ne indeplineasca dorintele. Primeam ba papusica aia cu parul aramiu, ba broscuta saltareata, ba vreo masinuta portocalie si decapotabila pentru unchiul tau. Erau mai multe jucarii decat am fi avut nevoie intr-o sigura zi, dar asta era tot farmecul. Nu era orice zi, era CRACIUNUL! Asa mi se pare ca e frumos, chiar daca sunt inutil de multe, chiar daca o parte or sa fie abandonate undeva, Craciunul aduce cadouri. Inca nu am uitat bucuria sacului cu jucarii, vreau sa ai ocazia sa o simti si tu. Sa stai acolo in mijlocul lor si sa chicotesti asa cum numai tu stii. Pentru un timp cadourile o sa ti le aduca Mosu', la cat sunteti voi de isteti acum "timpul" asta o sa fie destul de scurt. Apoi o sa intelegi ca cei dragi tie sunt cei care te gandesc si iti aduc o mica bucurie, dar dincolo de noi este spiritul acelei zile. Chiar daca Mosul este demascat nu o sa se piarda nimic, chiar o sa castigam ceva, o sa castigam sensul acelei zile a bunatatii. O zi in care o sa primesti si o sa faci daruri. O zi in care mami o sa te invete ca nu suntem doar noi pe lume, ca mai sunt si altii mai putin norocosi, o sa mergem la ei si tu o sa le faci daruri. O sa simti o bucurie si mai mare decat cea de a primi cadouri, o sa stii cum este sa oferi si tu la randul tau.

Cat o sa fii puiul meu si o sa mai astai pe langa mine o sa sarbatorim mereu Craciunul, o sa fim familie, o sa impodobim bradul, o sa desfacem cadouri multe impachetate cu grija in hartie rosie. O sa te ajut sa-i scrii o scrisoare Mosului si o sa am grija sa primesti lucrurile din ea. O sa te rasfat si o sa stii ca acea zi este despre bucuria de a fi copil. O sa-ti fac sarmale si cozonac (sper ca ne da nasica Andreea o reteta gluten free si sugar free :)) ). O sa pun covorul ala cu omul de zapada la usa si o coronita din brad pe care in fiecare an o sa ne-o fure cineva. O sa mergem sa vedem cum se aprind luminitele in oras, o sa privim in sus si o sa asteptam sa ne pice un fulg de zapada pe limba, apoi inaca unul si inca unul, pana o sa facem rosu in gat. O sa bem compot de mere fierbinte cu scortisoara si portocale. Nu o sa te pedepsesc niciodata, nu cred ca de Craciun e ziua in care un parinte trebuie sa plateasca politele, toti copiii sunt "cuminti" de Craciun. O sa-ti spun povesti frumoase despre bunicii si strabunicii tai. O sa le aprindem o lumanare celor care nu mai sunt. 

Atunci cand o sa fii prea mare pentru prostiile mele de femeie batrana si nu o sa mai ai rabdare cu mine sau atunci cand nu o sa mai fiu as vrea sa-ti aduci aminte de primul tau Craciun de omulet pe pamantul asta. De luminitele din ochii tai, de cartile pe care le-ai ros cu pofta, de costumasul de elf care ti-a patat scaunul de masa, de urechile de ren si de clopoteii din ele, papusica bio cu parul cret si jumulibil, de globul rosu care-ti ura Craciun fericit in 2011. As vrea ca o zi de Craciun din 2011 sa-ti stearga orice lacrima dintr-o zi de Craciun din 2033 sau 2055 cand cine stie ce barbat te-a lasat singura de Ajun, cand cine stie ce faptura mica si minunata iti misca in burtica si tu nu stii ce o sa fie cu viata voastra, cand poate eu nu o sa mai fiu, as vrea sa-mi simti mangaierea din dimineata de Craciun si sa stii ca dragostea de mama face totul sa fie bine. Noi am fost bine. Noi suntem bine!

Te iubeste mama!