Astazi o imbracam pe Matilda sa iesim putin pana la Mega, la coltul blocului. Zic, hai sa nu mai dam hainele de casa jos, punem geaca peste. Avea o bluzita de casa cu manecile mai largi, se cocota si singure. Cand i-am pus geaca ii zic: Uite, mami, daca tii manecutele asa, in manuta la tine, ele nu se mai trag in sus! Ii asez manecuta in palma, strange pumnul si.... magieeee: manecutele stau la locul lor! O enerva tare atunci cand i se cocotau pe sub geaca si trebuia sa le tragem inapoi. Asa ca "fenomenul" i s-a parut cea mai mare descoperire a Universului. Pfaa, uite ca nu se mai trag in suuusss!
Un lucru banal, nici nu ma mai gandisem sa-i arat, mereu suntem in viteza si imi era mai simplu sa i le trag mereu inapoi in jos. Sau sa am grija de la inceput sa i le tin eu. Cat era de simplu sa si le tina singura! Si sa mai fie si super fericita si incantata de asta. Lucruri simple... lucruri pe care probabil ca eu stiam sa le fac cand eram mult mai mica decat ea. La 3 ani eram deja "in sistem". Ma imbracam si dezbracam singura, mergeam la baie singura, stiam sa-mi leg sireturile. Na, ca toti copiii vremurilor alea. Nu stiu daca acum e mai bine sau mai rau. Este doar altfel. Dar astazi un lucru atat de simplu, ei i s-a parut mare inventie. Fericirea ei mi-a spus "La multi ani!" pentru ziua de astazi.
La multi ani si voua! Cu micile voastre momente de magie, cu micile bucurii, cu acele clipe de zambet! Sa fie mai multe anul asta! Sa aveti mai multe clipe cand sa va opriti putin, pentru voi si pentru copiii vostri! La multi ani!
Eu îi zic ”Ţine mâneca în pumn”. Şi ea face mişto pe seama mea: pe la jumătate îi dă drumul şi zice: ”Auch, accident, a scăpat mâneca!” şi o luăm de la capăt, over and over again
RăspundețiȘtergereAm încercat şi eu, tot pâna la megaul din colţ, să îi pun geaca peste hainele de casă şi la mine la fel. Când să ieşim pe uşă, îmi face observaţie: ”cu hainele de casă nu ieşim afară, mami!” Ei, na poftim educaţie!!!