De prin draft: Dating single moms

 

Se da una bucata mama singura. Si nu-i doar in lipsa de partener ci si de echipa- echipa aia care iti mai da timp sa respiri indiferent daca esti parinte singur sau nu. Echipa nu-i. E doar bona platita cu bani multi pentru un program de la 8 la 18. Pe la 18 fara nitelus mama singura (zisa si MS) ajunge de la serviciu. Este asa de "odihnita" incat ii joaca tineretea in priviri. Timp scurt de un spalat pe maini, un pipi si iar un spalat pe maini si bona pleaca. MS intra schimbul doi la copilul ce-l are. Copilul o ia de proaspata si ii face creierul tambal pana cand se da stingerea. MS adoarme inaintea copilului care inca numara stele pe tavan. Cele 2-3 treziri regulamentare pe noapte si la 6,30 incepe o noua zi. Daca are putin noroc, copilul doarme macar pana la 7,30 si apuca si ea sa faca dus si sa se pregateasca de munca. Daca nu, si de obicei nu, face toate cele cu maimuta atarnata de ea. Recomanda dusurile in timp ce copilul e lipit cu moaca de geamul cabinei tipand cu disperare "Baaaieee nuuu, ocii nuuu!". Este absolut revigorant. Dupa dus, copilul, mai face cateva tatonari si intra in modulul "Mamiii paaaa nuuu". Asta este si mai revigorant pentru minte si suflet. Intre timp apare bona si mama se sustrage din casa in timp ce mai trage o haina pe ea si din fata blocului taximetristul clanxoneaza isteric. Inca o zi in culorile curcubeului. Asa cum au fost aproape toate cele 595 de zile care s-au scurs de cand a reinceput serviciul. Bine, ea nu le-ar numara pe toate pentru ca pana acum vreo 6 luni uitase complet ca mai exista si alta viata pe langa cea alaturi de copil. Recent a scos nasul din scutece si si-a amintit ca in jurul ei mai exista totusi o lume adulta unde se desfasoara o alta parte a vietii. De fapt i s-a infiripat ideea ca ii datoreaza copilului sansa la o familie intreaga... Poate inca un copil...

Se da una bucata domn. Singur, destept, frumusel. Munceste mult, vrea un viitor frumos. Ajuns la varsta la care domnii isi doresc o partenera si o familie. Tocmai iesit din perioada in care "copilarea prin curtea scolii" nu-i tocmai convins ca este momentul pentru el. Stie ca isi doreste, nu stie daca poate. Se tot incurajeaza singur si rade la pozele nepotilor sai. Ii este greu sa iasa din rutina ultimilor ani, sa cedeze timp si spatiu unei relatii stabile. Si i-a picat ea cu tronc, ea- mama singura. Nu prea o intelege. Copilul il sperie de moarte, i se pare alta specie, una necunoscuta. Tot ce fac copiii mici i se pare o minune, dar o minune frumoasa de privit. Nu stie ce inseamna sacrificiul personal, lipsa timpului, lipsa somnului, ca o persoana sa depinda 24 din 24 de tine. Nu prea stie nimic din ce inseamna viata de parinte. Copilul e frumos, e o papusica, doar ca-i o papusica vie care iti pune intrebari existentiale. Asa ca nu stie in ce se baga, dar ii e draga MS si parca ii e drag si puiul ei.

Eh, si cele doua bucati de mai sus tot incearca sa devina una. Dar ba are el sedinte pana seara tarziu, ba are ea. Ba el pleaca la munte. Ba ea are copilul bolnav. Ba au gasit o fereasta ok cand se se vada, ba tocmai atunci nu stiu ce apocalipsa se mai intampla si iar nu e bine. Si trec asa saptamanile cu promisiuni si scuze, si intelegeri, si iar planuri, si iar promisiuni. Se roaga amandoi sa se alinieze planetele si sa petreaca si ei niste timp impreuna.  El sa scape de la munca inainte de 6, ea sa aiba cu cine lasa copilul macar doua ore. Si cum rugile mai sunt uneori si ascultate vine ziua X. Pfaaa, el e liber, ea are cu cine lasa copilul, e chiar vineri deci ea scapa de la munca pe la 2, aaaa, minuneee, aaaaleluiaaa, aleluiaaa!

E vineri, e ora doua. El vine sa o ia abia pe la 5 jumate. Ce sa faca? Daca se duce acasa se trezeste copilul si nu mai scapa. La munca nu mai vrea sa stea. Ii vine un gand: Totusi, tu in oglinda te-ai mai uitat in ultimul timp? La salon cu tine, fa ceva cu parul ala, fa si tu o unghie rosie, fa ceva! Sunat, noroc ca aveau liber, fugit la salon. El da mesaje, ea ii raspunde, zambete timide, stare de adolescenta. Nerabdare si emotii. S-a facut ora 5. Acum parca ar trebui si sa se schimbe. Dar cu ce? Ce ii mai vine bine? N-a mai iesit la o intalnire de vreo 3 ani jumate. Atunci avea alta silueta, toate stateau altfel. Rochia neagra? Da, ar trebui sa vina bine. Nu e nici prea serioasa, nu arata nici prea mult, are potential. Fuga acasa, intra pe fruis sa nu trezeasca puiul. Un dus in viteza, refacut machiajul... cand sa puna piciorul afara din baie aude langa ea: Mamiii, a viit mamii acacaaa! Vei tzitzica!". E deja ora 5 jumate, pe telefon mesaj ca el a ajuns. Copilul se uita cu ochii mari si rugatori. Pauza.

O jumatate de ora mai tarziu, apeluri ratate, mesaje... dar copilul este fericit. Unde ramasesem? Rochia! Aoleu, machiajul, s-a dus! Parul s-a ciufulit. Ia-o de la capat. Inca un sfert de ora. Copilului ii este foame. Vrea o branzica. Numai mami poate sa-i dea branzica. Vei in batze a fever! Lasa, mama, frigiderul, hai, ca uite: plage! Dai branzica! Da si branzica.  A trecut o ora. El nici nu mai suna. O fi plecat... In sfarsit ea se imbraca si da sa iasa pe usa... cand, din spatele ei, se aude dumaind copilul care o imbratiseaza puternic peste picioare si isi freaca fata mica si ghidusa de ea. Pa, mami! Pa, bebe! Iese, cheama liftul. Pe rochie troneaza jumatate de cutie de branzica. Minunat!

Mai bine de o ora mai tarziu coboara si ea din bloc. Se uita de-a lungul strazii. Masina lui nu mai era. A plecat? A plecat... Ii vine sa planga de nervi si de frustrare. Cum sa plece? Scoate telefonul sa-l sune- deja pregatita sa-i tina un discurs despre cat de neintelegator este. Ce, nu intelege ca un copil nu e ceas elvetian sa functioneze cum il invarti tu? Doar stia de la inceput ca are un copil, ea atata poate acum, atat are de oferit. Ce nu a inteles?! Privea cu lacrimi in ochi catre capatul strazii... de acolo venea un barbat cu un buchet de flori in mana. Daca tot avusese "putin" timp liber s-a dus sa-i cumpere flori... N-a plecat. Lacrimile i le-a sters el un minut mai tarziu.