marți, 16 iulie 2013

Trenu' babalasul

Anul de gratie 1984, Olimp, Hotel Moldova, noi stam la masuta de la geam si mancam gem pe paine. Bem lapte cald. Undeva dincolo de hotel trece trenul. Trece la ora fixa, ca trenul :).  In fiecare dimineata la micul dejun se aude trenul ciuuu-ciuuu. Aveam doar patru ani si nu mai stiu de ce l-am botezat asa: trenu' babalasu. Il pandeam impreuna cu fratele meu si faceam concurs cine il vede primul.   Ai mei se amuzau si nu au uitat nici acum. Mi-a placut mereu sa aud trenurile, sa aud cum trec pe sine si sa le aud suieratul. Daca as locui langa o gara probabil ca as fi printe putinii nebuni nederanjati de sunetul trenurilor. Mi-a placut mai mult sa merg cu trenul, poate pentru ca in tren nu-mi este atat de cumplit de rau cum imi este in masina. Poate pentru ca trenul ne ducea de obicei la matusa de la Brasov. Mersul cu trenul ma relaxeaza, ma face sa visez si sa sper. Trenu' babalasul a ramas de poveste. Aproape 20 de ani mai tarziu un alt copil priveste fascinat trenurile din gara, copilul meu.
 
S-a ivit o ocazie de la munca sa facem o deplasare la mare. Eu in scopul iluminarii haosului legislativ din domeniul muncii, copilul in scopul revederii cu marea. Erau patru zile intregi si nu suntem pregatite pentru o despartire atat de lunga- adica nu aveam cu cine sa o las- asa ca am mers impreuna. Pentru ca nu ar fi interesat-o seminarul legislativ, cred, am zis ca-i mai sanatos sa aiba insotitor. Deci  am facut echipa de trei- mama, copil si bona si am luat-o din loc. Dar nu oricum, ci cu trenul. Mai greu decat sa fac bagaje carabile a fost sa o opresc pe ea din topait. De cum s-a trezit a insfacat sandalele si fugi la usa- Maaaamiiii, paa! Apaaaa! Si asa a tinut-o pana cand am iesit pe usa. Fericire mare!
 
Calatoria cu trenul  a fost mult mai relaxanta decat cea cu masina. Iar asta 99% din fericirea ca nu i-a fost rau. Doar un parinte cu rau de masina care a transmis "darul" si copilului sau poate intelege fericirea asta. Pentru ca atunci cand ai trecut si tu prin asa ceva, suferinta pentru raul copilului este pe deplin traita si pur si simplu te consuma. Sa nu-ti mai vezi copilul chinuit, sa nu mai stai sa-l pazesti cu punga in fiecare clipa. Sa ajungi la destinatie cu aceleasi haine curate nu pline de tot ce a mancat in ultimele 12 ore. Este m-i-n-u-n-a-t! Minunat!
 
 
 
Trenul IR Bucuresti-Constanta si retur se misca decent- 3 ore fix, nu are intarziere, poseda aer conditionat chiar prea mult, am avut parte de parteneri de drum curati si decenti si foarte toleranti in socializarea cu maimutica. Cum ea nu-i dresata educata sa stea "cuminte" pe locul ei, ii place sa se miste, sa observe, sa cunoasca, sa socializeze. In medie este un copil normal, zic eu. Dar are oameni pe care ii place foarte mult din primul moment si oameni pe care nu-i sufera nici la a 10 a intalnire. Intre sunt oamenii care daca o lasa in pace si nu tabara pe ea din prima clipa au sansa de a fi acceptati. Daca esti lighioana si nu pricepi ca si copilul este om si are propria vointa si dorinta.... atunci o sa auzi niste zbierete de nu-ti mai trebuie a doua oara bagat in seama cu un copil strain.
 
La ducere am avut "noroc" de persoane pe care Matilda nu le-a agreat in mod special si a stat mai mult asezata. Mai ales ca langa noi era o cucoana care se ambitiona sa o faca sa vorbeasca si sa vina la ea in brate (?!!!?). Si la fiecare esec o intreba retoric: Nu te lasa mami, nu?. Da, tanti geniala, nu o lasa mami, altfel ar fi sarit de gatul tau si ti-ar fi recitat Scrisoarea a III a. Evident ca a facut-o pe Matilda sa planga si numai cine a auzit-o cum poate sa urle cand ceva o sperie intelege cam in ce mod a paralizat tot vagonul. Asa ca tanti cu permanent a lasat copilul in pace- prin simplul act de bun simt nu merge cu romanasul. S-a mai mirat doar peste ceva timp cand a vazut ca Matilda stie sa citeasca cuvinte simple pe litere dar nu vorbeste. Cum adica asa ceva?! I-am spus ca nu vorbeste pentru ca nu o lasa "mami". Evident ca nu s-a prins ca era o gluma. A coborat bombanind inaintea noastra. Amuzanti sunt cate unii.
 
 
 
Cand ne-am returnat copilul era in mare verva dupa cele 4 zile de jucat una bucata mama si una bucata bona pe toate sarmele posibile. Toata lumea era a ei, inclusiv toata lumea din tren. In proximitate un cuplu tanar si doua domnisoare asa pe la un douazeci si ceva de ani. Preferatele ei, victime sigure. Fetitele de o varsta cu ea nu-i plac deloc (din motive de fetite agresive lasate in libertate), dar astea mai maaari, astea sunt buneee. Si cand da din gene si vine si iti admira manichiura si cine stie ce biju, gata, esti cumparata. Le-a facut ordine prin genti, pe masuta, iar in genti, iar pe masuta. Si iar. Era asa de fericita incat bietele fete i-au facut jocul. La sfarsit au primit una imbratisare stransa si un "mama"- adica asta este complimentul suprem. Inseamna ca te-ai calificat in categoria de fiinte mame. Le-a facut cu mana si le-a urat clasicul: Pup, pa-pa! Deci a fost nesperat de bine- minus momentul cand a venit din senin o duduie sa-i ofere niste dracii de "pernute cu ciocolata", nu stiu de unde a rasarit si cum i-a dat prin cap sa-i ofere. Eu m-am suparat, copilul a plans, i-am explicat ca doamna a gresit si nu trebuia sa-i ofere pentru ca "pernutele" nu sunt pentru copii. Apoi i-a explicat si copilul, in putinele ei cuvinte, ca noi -adica mami, mae, ati (Gina), ucu (unchiu), Or (Tudor)- nu mancam alimente nesanatoase. Era prea frumos ca sa fie adevarat, deci trebuia sa ni se aminteasca totusi ca suntem in Romania unde copiii sunt un soi de caini sau ceva si trebuie hraniti pe strada de catre straini.
 
 
Gara din Constanta
 
 
Una peste alta a fost foarte bine. Nu am mai depins de nimeni, taxiul e pe bani nu pe rugaminti, ne-am descurcat singure, Matilda a fost fericita, si-a imbogatit experientele, nu i-a fost rau (iupiiiiiiiiiiiii), daca reuseam sa fac mai putine bagaje era minunat. Despre cum ne-a fost sederea de patru stele romanesti va povestesc maine, cu dedicatie speciala pentru o doamna care citeste pe aici pentru a se simti "amuzata" atunci cand nu ne e bine in concediu :). Sa nu o intristam si sa ne fie bine, zic!
 
 
P.S. - cumparati biletele de tren online in avans si puteti beneficia de o reducere de pana la 30% din pret. www.infofer.ro
 

3 comentarii:

  1. Mi-am amintit de copilaria mea de navetista pe tren de la un an. Nu suportam vagoanele compartimentate, mie imi trebuia ditamai tarlaua de vagon, sa am pe cine stresa si interoga. Ba, uneori, o rugam pe bunica (ca ea imi facea toate poftele) sa ma duca si in alt vagon, sa vad cine mai e pe acolo.:))si nu plecam niciodata cu mana goala, aveam lipici la doamne si mai ales la babute de-mi dadeau si brosele si margelele. Iar pe plaja eram o pacoste, ma bagam in seama cu toata lumea si ma invitam la masa tuturor. Nu erau pernute cu ciocolata pe atunci ca altfel le mancam pe toate...De-as fi ramas toata viata curioasa si tupeista ca atunci, departe ajungeam!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Adelina si eu am fost tot copil din asta lipicios si bagacios. Faceam spectacole, cantam, dansam prin tren :))). Fi-mea e mult mai selectiva, m-am mirat ca a plecat la plimbare prin vagon fara sa solicite si prezenta mea. O mai duc cu trenul, cred ca facem o excursie la munte.

      Ștergere
    2. Pai da, copilul curios si vorbaret trebuia adus pe fagasul sistemului. Cred ca multi oameni ar fi fost altfel, sub alte vremuri.

      Miruna, e undeva pe yt un filmulet toddler seeing the train arriving, asa mi- o imaginez pe M. In bucuria ei!

      Ștergere