joi, 7 februarie 2013

Tendinte criminale sau despre vecinii mei

Zice-se ca violenta nu rezolva nimic, nu prin violenta combati un gest violent. Se mai zice ca ceea ce face un om in casa lui nu-i treaba altuia... Cum se mai zice ca modul in care-si "educa" altul copilul iar nu e treaba ta. Deci atunci cand auzi zilnic din casa vecinului urlete de copil batut ar trebui sa-ti vezi impasibil de ciorba ta. Sau cand vezi copii snopti in bataie la locul de joaca. Sau cand o madama iesita la cumparaturi, bona sau bunica dupa varsta, loveste o fetita de nici 3 ani atat de puternic de ii sare cercelul din ureche. O loveste pentru ca ea are creierul pus pe moate de viata, nu pentru ca ar fi fost provocata. Asta asa, pentru ca stiu ca prima intrebare pe care o auzi este "Da, a facut copilul ceva?". Si de ar fi facut, ce ar fi putut sa faca pentru ca un adult sa-i traga una peste ochi cu toata setea frustrarilor din el? Cum sa te faci ca nu vezi? Ca nu e treaba ta? Cum sa nu-ti vina sa-i faci una cu pamantul?

Vecinii mei. O familie cu trei copii. Primul contact cu ei a fost cand avea Matilda vreo doua luni. Locuiau tot in zona. Mama si cele doua fetite mai mari veneau din parc. Era evident insarcinata, iar. Ofereau un spectacol socat tutror celor care treceau intr-o raza de 500 de metri. Copilele, una pe la 8-9 ani si cealalta pe la 5-6, urlau, plangeau, erau trase, jignite, impinse. Mama la capatul puterii si al rabdarii. Nu am stiut ce sa cred, m-am indepartat doar, o tulburau pe Matilda. Mai tarziu am asistat la alte scene similare, intre timp venise pe lume si mezinul. Acum lucrurile se desfasurau si mai haotic. Mama cu bebelusul in carucior, cele doua fete cu diverse dispozitive pe roti, de necontrolat. La noi pe stradute este mare trafic, unii confunda cartierul cu pista de raliu, este periculos sa lasi un copil din mana. Iar ma uitam cu groaza la (biata) mama... Impulsul era sa-i acord ajutorul cu trecutul strazii. Nu pare prea prietenoasa, m-am abtinut. Iar m-am indepartat de ei pentru ca Matilda este foarte sensibila atunci cand aude copii plangand. Ma tot intreba ce se intampla si eu nu stiam ce sa-i mai explic. Peste vara il observ si pe tata in aceeasi ipostaza. Tinzi sa te gandesti cum sa se descurce saracul om cu 3 copii agitati, dar oare este asa? Copiii sunt problema?

In vara a fost vandut un apartament de trei camere deasupra noastra. Au inceput niste renovari infernale cu demolat de pereti, toti. Tras instalatii prin peretii ramasi, pereti din beton negru din care sar scantei cand vrei sa dai o gaura. O luna jumate de cosmar. Orice incercare de contact cu proprietarii inutila, domnul foarte agresiv. Lucrurile au culminat cu o reclamatie la Primarie din partea Administratiei. Cam tarziu as spune, au fost scosi pereti din structura de rezistenta. Au terminat lucrarea, s-a lasat linistea. In cateva zile incep sa se auda miscari, pasi pe gresia pusa prin toata casa. Plansete si tipete de copii. Recunosc vocile. Era familia cu cei 3 copii din parc. In fiecare dimineata ne trezim de plansul copilasului de un an si de tipetele planse ale fetiei de 6-7. Peste ele vocile parintilor insultand. Zilnic, fara exceptie. Este ritualul lor de dimineata.

Intr-una din dimenti se auzea foarte clar vocea fetitei tipand dupa maica-sa. Plangea si tipa sa o lase se iasa, ca vrea sa se duca la scoala. M-am trezit si m-am dus catre usa. Se auzea ca si cum ar fi fost in lift. Am iesit pe hol si in acelasi timp a iesit si mama din casa si o striga din capatul scarilor. Trecusera vreo 10-15 minute de cand se auzea plangand. Am intrat in casa convinsa ca mama isi va elibera copila din lift, era evident copilul ei, pana si eu ii recunoscusem vocea. Intru in baie, dus, machiat, ies din baie... copilul se auzea in continuare urland din lift. Era deja ragusita. Cred ca era acolo de 30-40 de minute. M-au trecut fiori reci, maica-sa nu coborase sa o elibereze, am iesit si am coborat sa vad unde este liftul blocat. Era la parter, vecina de acolo, mama si ea, iesise sa o linisteasca si chemase depanarea. Copilul real ingrozit urla ca va intarzia la scoala si ca se supara doamna, nu cred ca de drag de doamna era atat de speriata. Incerc sa o linistesc si sa-i spun sa inchida usile si sa mai apase pe buton, liftul nostru se mai blocheaza. Era deja epuizata de plans si nu puteam sa ma inteleg cu ea. Apare o alta vecina de la cumparaturi care incepe sa dojeneasca bietul copil ca de ce a folisit liftul, ea cu ce mai urca?! Asta era problema ei. O tigancusa o ajuta la carat, o rog sa urce si sa o anunte pe mama ca fetita este blocata in lift. In cateva minute coboara insotita de tatal copiilor si de cel mic. Erau cu totii acasa. Auzisera plansetele care durau de aproape o ora, mi-e foarte greu sa cred ca nu si-au dat seama ca este copilul lor. Eram sugrumata de mila si de revolta, nu am putut decat sa o intreb daca este sanatoasa la cap. Imi venea sa o strang de gat.

Plansetele continua zi de zi. Vorbele urate la fel. Judecand dupa cum escaladeaza tipetele probabil ca sunt si loviti. Ma intalnesc aproape zilnic cu mama familiei, ne aruncam priviri ucigatoare. Eu am devenit dusmanul, evident. Nu ea. Ce treaba am eu? Ce-mi pasa mie ca-si chinuie copiii? Ca-i bate? Asta este educatia, ce stiu eu? Sa-mi vad de copilul meu, nu?

Zilnic ii explic Matildei ca acei copii plang pentru ca sunt suparati. Ca printii lor se poarta urat cu ei. Zilnic copilul meu plange de mila lor si eu langa ea. Am crezut ca in timp o sa inceapa sa ignore situatia, ca o sa se obisnuiasca cu ea. Nu stiu daca intelege ceva sau cat intelege din ce se intampla. Cert este ca toate diminetile noastre incep cu linistirea Matildei care se duce la usa si ma intreaba de ce plang copiii, trage de usa si vrea sa se duca la ei. Apogeul  a fost zilele astea cand la vecinii de langa a fost in vizita (cred) o familie cu un copilas pe la 2-3 ani, dupa plans si faptul ca rupe ceva cuvinte. Apartamentul este unul inchiriat, nu stiu daca s-au mutat de tot. Peretele dintre apartamente este dintr-un bca subtire. Se adude tot ca si cum ar fi in casa la noi. Copilul este injurat, brutalizat si chinuit. Plange si ii roaga sa nu-i mai faca lucrurile pe care i le fac. Ieri seara l-au chinuit 30 de minute la baie.  Dupa ce ne-am intors asta vara de la mare si Matilda plangea la baie, s-a speriat acolo de dus si nu-si mai revenea. Mi-au trebuit toate resursele de imaginatie si strategie ca sa o fac iar sa-i placa la baie. Dar nu am chinuit-o cu zecile de minute atunci cand era clar ca nu poate rationa. Chiar am avut saptamani cand o spalam doar in chiuveta. Oamenii astia nu, nu conta ca-i implora copilul sa-l lase sa iasa, ca nu mai vrea. Nu am mai rabdat si le-am batut in perete spunandu-le sa inceteze. S-a facut liniste, nici astazi nu s-a mai auzit nimic. Nu cred ca-si dadeau seama ca se aude atat de tare in apartamentul vecin. Cum nu cred ca asta a rezolvat ceva...


De cand ma stiu nu am suportat sa vad obiecte, plante, animale chinuite. Ce sa mai spun de oameni si mai ales de puii de oameni. Nu mai suport sa-mi aud vecinii cum isi  maltrateaza educa copiii. Dar se pare ca asta este problema mea, ca nu ar trebui sa-mi pese si ca nu am eu dreptul sa spun sau sa fac ceva. Dar ce poti sa faci? Sa chemi politia? Sa le iei copiii? Sa le tragi si lor o mama de bataie? Sa le oferi consiliere? Ajutorul? Ce? Ce sanse au copiii astia sa creasca sanatosi, armoniosi? Ce sanse au ca adulti? Dar ar trebui sa nu ne pese, doar nu sunt ai nostri.

13 comentarii:

  1. Interesant articolul. Mare coincidenta, sa se mute chiar deasupra voastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu chiar m-am bucurat ca ne vin vecini cu copii, pe toata scara sunt 3 mari si lati, de fapt mici si lati, unul e fi-mea.

      Ștergere
  2. Eu cred ca daca suni la politie sau faci o sesizare la protectia copilului, au obligatia sa vina sa faca o ancheta sociala. Am o ruda care lucreaza la protectia copilului, din pacate nu in Bucuresti, si de la ea stiu.

    Inteleg ca poate nu crezi ca asta poate schimba ceva, dar in orice caz poti reclama la politie macar faptul ca fac incredibil de mult zgomot. Daca pe ei nu ii ajuta, macar pe tine sa te ajuti. Imi e ciuda ca spun asta, mereu ma enerveaza comparatiile de genul, dar intr-un stat civilizat acestor oameni le-ar fi luati copiii, pana ar invata sa ii trateze omeneste macar.

    RăspundețiȘtergere
  3. Of, Doamne. Tu știi că, fără să am copii, pentru că mă supără vecina de alături care latră zilnic de dimineața până seara la fata ei, m-am întrebat cum îi explic lui bebe viitor ce se întâmplă?
    După care m-am simțit prost că exagerez. Uite că nu exagerez, îmi pare așa de rău că Matilda aude așa ceva. Păcat că e iarnă și nu o poți scoate din casă. Să pui muzica tare? Eu am un minimegafon (nu râde, e cadou, rezultă că cineva vorbește mult prea încet pentru public:) și m-am gândit să spun robotizat silenzio lângă peretele comun, să se rușineze muma fără de suflet. O fi suflet, or fi nervi, frustrări, crescut într/un mediu unde decibelii bat rațiunea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca ai dreptate, dupa ce apare si un copil al tau ti se mai activeaza o coarda acolo, iti vine sa salvezi toti copii din lume, cel putin eu asa am patit.

      Eu ii explic matildei ca ei plang pentru ca sunt suparati, ca parintii lor gresesc ca-i cearta, ca nu trebuie sa ne certam si sa ne lovim. La cei veniti in vizita langa incepuse sa tipe si ea. Se ducea langa perete si tipa drept raspuns, ii certa si ea probabil. Reactioneaza instinctiv. Daca mai continua asa le pun un postit pe usa. Vedem ce efect are.

      Ștergere
  4. Nu stiu ce sa zic....Nu te poti baga pentru ca nu auzi efectiv cum ii bate, nu vezi ca-i maltrateaza si pana la urma nici nu cred ca intelegi chiar tot din ce-si spun (urla) ei, tu auzi franturi din conversatii
    E un puzzle
    Probabil ca e o familie disfunctionala dar nu stii cauzele

    Pacat ca stai la bloc si ai asa vecini pe care trebuie sa ii suporti zilnic tu si fetita ta

    Oricum, poate ca (poate) as opri-o intr-o zi pe doamna si i-aspsune asa: seniora, nu stiu ce faceti si daca aveti probleme sau nu, nu ma intereseaza vreau doar sa va spun ca de X ori pe zi la orele (si spui exact ce-a fost in zilele trecute) va aud certandu-va sau copiii urland . Fara sa fii malitioasa, informeaz-o ca aveti pereti foarte subtiri si poate ca macar pe jumatate va incerca sa gestioneze altfel crizele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu spun ca noi traim ca-n Big Brother, se aude ca si cum ar fi la noi incasa chiar si cand rade lumea. Dimineata cand e liniste si nu sunt televizoarele aprinse si zgomot de afara se aude ce vorbim. De lovit le loveste si pe strada, in parc.

      Eu ma gandeam sa-i fac o scrisoare si sa o las in cutia de scrisori, sa fie impersonala. Bona Matildei care este foarte miloasa si atasata de copii a zis ca ea cheama polita, probabil ca peste zi aude multe mai multe decat o fac eu dimineata si seara.

      Ștergere
    2. Da si asa poti safaci - cu scrisoarea, e o idee buna
      Nu rezolva nimic daca cheama politia, sa fim seriosi, ce dovezi are, faptul ca tipa copiii?

      Ștergere
  5. Cred ca ideea ta cu biletul anonim in usa sau un posta este cea mai buna. Le si atragi atentia ca nu este normal sa isi chinuie copiii, ca exista autoritati la care trebuie apelat cand este cazul, dar te si protejezi pentru ca da, de astfel de oameni trebuie sa te protejezi, mai ales ca ai un copil care nu trebuie sub nicio forma sa isi vada mama amenintata/certata etc.
    Am vazut si eu o scena de-asta horror in parc, unde o bunica enervata de cum se juca nepoata s-a repezit la ea strigandu-i "te omor" si si-a inclestat palmele in jurul gatului fetitei! M-am ridicat atat de brusc in picioare (eram cu fetita mea la o jucarie) si m-am uitat atat de socata la ea (cred ca am si schitat un gest de a ma repezi spre ele) ca a sters-o repede spre banca de unde se ridicase, bodoganind inspre fetita. Nu am fost insa in stare sa ii zic nimic si acum imi reprosez asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Te inteleg perfect. Pe la jumatatea sarcinii am inceput sa aud un bebelus urland. Si urla, si urla... Dupa ce am nascut bebelusul tot urla. Fiind deja mama, trezindu-ma noaptea de n ori, il auzeam si mai mult. Ajunsesem sa-mi urasc casa, sa fac orice ca sa ies din casa. Cred ca incercau sa-l dreseze sa doarma pentru ca plansul era in principal la pranz si seara. Dar cum faceau: il lasau sa planga si 3 ore... trecea prin plans isteric, plans disperat si intr-un final plans epuizat. Noaptea cand se trezea trebuia sa planga jumatate de ora pana sa se trezeasca si unul din ei; apoi adultul se ducea la baie, facea pipi, copilul plangea in continuare, adultul se ducea in bucatarie si pregatea laptele, copilul plangea si mai tare. Intr-un final intra la copil, ii dadea laptele, copilul tacea. Apoi pleca si copilul mai plangea o ora. Cumulat, cred ca bebelusul ala dormea 5 ore pe noapte si plangea 4 ore. Incepusem si eu sa plang cu el, simteam ca nu mai pot. Le-am scris o scrisoare... le-am spus despre plans, cresterea cortisolului (aka stres), cum daca il lasa sa planga in halul asta devine din ce in ce mai stresat pana cand i se va modifica definitiv patternul cortisolului si nu va face decat sa planga si mai mult. Le-am dat si niste numere de telefon de la niste ong-uri care se ocupa cu parinteala. Cam o luna situatia s-a imbunatatit. Inca mai plange dar mai rar. Inca il mai lasa sa planga dar parca mai putin. Nu stiu daca scrisoarea mea a facut ceva sau pur si simplu a crescut copilul suficient de mult incat sa se resemneze si sa nu mai planga.
    Cred ca vecinilor tai as incerca sa le scriu o scrisoare. Si daca nu se rezolva nimic as suna la politie si la protectia copilului. Sa-ti lasi copilul in lift atata timp este un act de cruzime.

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate pentru inceput e suficient un post it cu "Va rog, nu va mai bateti copiii!" apoi vezi daca se schimba ceva si mai scrii si scrisori cu explicatii.
    Gabriela

    RăspundețiȘtergere
  8. Am gasit din intamplare postarea asta... Nu mai stati si faceti ceva pentru copiii aia. Sa dati muzica tare ca sa nu ii mai auziti nu este o modalitate, copiii aia sunt maltratati, vor ajunge niste adulti distrusi daca nu sunt salvati. Poate chiar cand plang isi doresc sa ii scoata cineva din calvarul asta. Scrieti o scrisoare parintilor, cum aiz o doamna de mai sus, dati-le adrese de ong-uri care sa ii ajute cumva (daca or fi puturosi ca nu pot sa iba grija de proprii copii, macar sa o faca altcineva, ca micutii sa aiba o sansa) si apoi chemati politia sau protectia copilului. Inregistrati plansetele sau scenele precum cea cu liftul (sper sa nu mai fie cazul)... Off, mi s-a facut parul maciuca citind, nu credeam ca poate exista asa ceva. :| Nu lasati sa treca si mai mult timp, pt noi sunt zile, pentru copiii aia sunt ani de cosmar...

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamneeee, ce mama poti sa fii, sa nu te implici??? Spune mi mie adresa si dau eu telefon la directia copilului. Cum poti publica asa, doar pentru usurarea ta personala, nefacand nimic ckncret!!!???vreau sa cred ca ai luat atitudine!! Altfel, ai publicat asa ceva dintr un sado.masochism feroce!! Ce se ntampla daca te duci la usa si i ameninti ca daca isi mai bat copiii, chemi politia?

    RăspundețiȘtergere