luni, 25 februarie 2013

Stau

Stau. Trebuie sa stau o saptamana in pat. O saptamana negociata de la doua saptamani, minim. Mi-e imposibil sa stau. Incep sa am un soi de admiratie pentru oamenii care pot sa stea asa... sa nu faca nimic. Stau de vreo zi si jumatate si deja am sentimentul ca as escalada ceva pereti. Nu stiu sa stau, mi-e clar. Si ca mi-e firea asa si ca e obisnuinta. Cam de 20 de ani ma trezesc zilc pe la un 6 si de atunci, pana cand ma culc, sunt in priza. Cel putin in ultimii doi ani nu am mai avut o clipa de ragaz, cum zice o reclama enervanta. Sa stai asa... cand ai atatea de facut.
 
 Am semi-stat in ultimele doua saptamani de sarcina. Nu ma mai tinea corpul. Eu as fi facut treburi, am si facut, dar cele cinci minute necesare dintre momentul ridicarii pana in momentul deplasarii imi spuneau "Da' mai gata, mai stai si tu!". Deci sa zicem ca am stat in alea doua saptamani cand burta imi ajunsese pe genunchi si nu parea sa vrea sa se opreasca acolo, cand ma dureau atat de multe incat nici nu mai stiam ce ma doare. Mergeam doar sa ma plimb in parc, faceam ordine, am spalat si geamurile, cred ca mai mult cu burta decat cu mainile. M-am uitat la niste seriale, am citit. Stiam ca vine nasterea si apoi niste luni de nou si posibil foarte greu, asa ca am semi-stat vreo doua saptamani. Dar acum... acum am lucruri multe de facut. Iar eu nu stiu sa stau.
 
Cel mai greu imi este cu Matilda. Pentru ca nu am marete palate cu vaste apartamente, am niste amarate de doua camere. Deci suntem cu totii undeva in 50 de metri patrati. Copilul stie ca sunt acasa, se mai joaca si dintr-o data stirga MAMA si se napusteste pe usa dormitorului. Mai trist este ca eu stiu  ca dincolo de usa se afla ea, iar eu... stau. Mi-am dorit enorm niste zile libere in care sa fiu cu ea. In ultimele staptamani daca am avut doua ore pe zi impreuna a fost minune. Imi doream niste zile in care sa stau cu ea si sa vad ce mai face, cum mai simte, cum mai gandeste. Am sentimentul ca ma pierd de ea si nu mi-e bine deloc. Intr-un fel mi s-a indeplinit dorinta, sunt acasa. Dar mi s-a indeplinit intr-un mod sadic. Sunt acasa, dar nu pot sa fiu cu ea. Nu pot sa ma joc, nu pot sa o tin in brate, sa-i dau sa manance, sa o spal, sa am grija de ea. Seara ma ia de mana sa mergem sa-i fac baie si eu nu pot. In prima seara cu probleme eram singure acasa si nu am putut sa o spal. Se uita cu o jale in ochi, a inceput sa planga, credea ca nu o inteleg ca vrea la baita. Ea nu vorbeste, comunica prin semne si mimica, iar cand nu o intelegi devine frustrata, se chinuie sa-ti spuna ce vrea... O intelegeam foarte bine, dar nu puteam. Am un sentiment de inutilitate groaznic. Ce ma sperie si mai tare este ca nu vad nicio ameliorare a starii mele. Nu rezist cinci minute in picioare. Nu pot sa ridic o sticla cu apa. Incepe sa ma ingrijoreze serios situatia asta.
 
Am o deplasare a vertebrelor. Astazi ma duc la al treilea medic. Nu cred ca va spune altceva. Se vede negru pe alb, mai bine zis alb pe negru, pe RMN. Vertebra prima sacrala- S1- a alunecat de la locul ei sub ultima lombara- L5. Cea lombara s-a fisurat in urma alunecarii, apasa intr-un mod gresit si din cauza presiunii ma doare pana in creier. Deplasarea este cam de un centimetru si a ingustat canalul prin care trece maduva. Durerea este suportabila, m-am obisnuit, afectarea functiilor motorii ma omoara. Abia merg, aplecat, cocosat, cu pasi mici de ici pana colea.  Trebuie sa stau astfel incat sa nu mai existe presiune pe vertebra afectata. Adica in pat. Nici semiridicata, nici in fund si, mai ales, nu in picioare. Deci, stau.
 
 
Ce-i frumos? Ca trebuie sa fie si ceva bun. Pai, ca am parte de asa ceva cand ma trezesc:
 
 
Inghesuita langa mine doarme Matilda. Cu fetisoara ei perfecta si linistita. Ma intreb ce viseaza. Ce o face sa zambeasca, sa se incrunte, sa fie trista? Acum doarme senina, nu cred ca viseaza.
 
 
 

11 comentarii:

  1. Multa sanatate, Miruna, sper sa se rezolve cumva cu durerea si sa te simti mai bine! Sunt alaturi de tine si te imbratisez cu drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite, acum ai timp sa raspunzi la leapsa :) Fac si eu haz de necaz, ce sa zic... Stiu ca e greu, dar daca analizezi situatia realizezi ca mai bine stai un pic acum si probabil ca mai tarziu o sa fie mai bine... Pupici Matildei. Are o fetisoara de inger. Cred ca toti copiii au, mai ales cand dorm. Mie imi place enorm de mult sa stau si sa-i privesc pe ai mei cand dorm. Chiar si acum, cand sunt mai mari ca Matilda :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Leapsa mi-a trebuit :))). Da sa stii ca am descoperit bloguri noi si interesante cu leapsa asta.

      Mi-e un drag de ea cand doarme sau cand sta la san, are aceeasi moaca, de nu mai pot. Are acelasi chip ca atunci cand era nou-nascuta. Ce o fi in mintea lor? Oare noi ce fete avem cand dormim?

      Ștergere
  3. Cristina: Apropos de baita. Poate faceti impreuna baie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, ar fi mai multe aspecte. Noi avem cabina de dus, nu cada, si e complicat de realizat baia copilului. Apoi, eu nu sunt de acord cu baia impreuna, din motive igienice si psihologice, nu cred in expunerea inutila a copilului la nuditatea adultilor. Si mai e partea cu scosul ei de acolo, doua corpuri unde si alunecoase, nu pot sa o ridic deloc, nu am cum sa o usuc acolo ca sa plece pe picioarele ei. E nasol.

      Zic mersi ca nu am cada inalta si pot intra si iesi singura de acolo,am avut perioade cand trebuia sa ma asiste cineva si la baie,imi venea sa ma omor direct.

      Ștergere
  4. Draga Miruna, vreau sa-ti trimit un email, pe ce adresa iti pot scrie? Daniela

    RăspundețiȘtergere
  5. Stai, stai ca faci bine. Eu asa m-am vindecat de hernia de disc acu 5 ani (L5-S1). Cred ca m-am vindecat, pentru ca nu am mai avut dureri de atunci. Dar am stat 5 saptamani la pat. Am luat medicamente (despre unele, ca Aulin, citeam pe net ca iti fac praf ficatul si ma ingrozeam, dadusem in depresie din cauza asta, dar pana la urma am fost ok, cel putin nu sunt semne deocamdata). Imi era atat de frica de operatie incat ascultam orbeste tot ce mi-a spus doctorul sa fac. M-am plimbat pe la cativa medici pana sa ma trimita un neurochirurg la o doctorita de recuperare medicala. Ea m-a scos din criza. Cu stat la pat, injectii si medicamente orale. Dupa ce am inceput sa pot merge din nou, m-a trimis la kinetoterapie. Iar asta m-a salvat. Am facut exercitiile alea in fiecare zi, fara exceptie, timp de vreo 3 ani, mult timp dupa ce ma lasasera toate durerile.
    Le-am intrerupt doar cand sarcina avansase si imi era frica sa mai fac abdomene. Dar tot am facut exercitii pana prin luna a 6-a. Asa am avut o sarcina fara niciun fel de dureri de picior sau de spate. Si asa, cum spui si tu, am invatat cum sa ma ridic, cum sa imi tin spatele sa nu dau in lordoza, cum sa ma intorc, cum sa (nu) ridic greutati.
    Cele 5 saptamani de stat la pat au fost groaznice. Nu mai avusesem nicio boala inainte (decat raceli, gripe dar nimic grav) si nu stiam cum e sentimentul ala de neputinta, de frica de ce va urma... Muschii mi s-au atrofiat de la atata nemiscare incat de-abia mai puteam deschide usa de la intrarea in bloc. Aveam nevoie de ajutor sa intru si sa ies din cada de baie, trebuia sa fiu incaltata de altcineva. Neputinta aia era groaznica. Am avut noroc ca sotul meu nu s-a plans niciodata. Dar acum nu stiu cum ar fi sa am o alta criza cu copil de un an jumate...
    Sper ca ai destui oameni in jurul tau care sa te ajute. Daca ai nevoie, pot sa te ajut si eu, sa iti fac cumparaturi de exemplu. Sunt de cealalta parte a parcului, nu mi-ar lua mult timp.
    Dar stai intinsa cat poti de mult. Cred ca stii ca e bine sa dormi cu perna intre picioare, sa te ridici de pe o parte etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, multumesc pentru ganduri si intentii, nu prea sunt oameni pe aici. Am relocat-o pe mama la noi. E si bona peste zi.

      Diagnosticul meu intreg este asa:
      - spondilozisteris S1-L5 grad II (asta este deplasarea de care ziceam mai sus);
      - discopatie lombara grad II, am intre vertebrele lombare o liniuta neagra unde ar fi trebuit sa fie pernitele de cartilagiu;
      - hernie de disc L4 si L5;
      - hemangiom vertebral la L4.

      Senzatia ciudata este ca vertebrele alea au fel de joc acolo,ca se misca aiurea de fiecare data cand ma misc. In sarcina am avut o hernie nasoala care mi-a dat criza de sciatica. Am ramas cu sechele dar era cat de cat ok. Tot kineto m-a salvat si pe mine. Insa acum este ceva diferit. Eu nu sunt sperioasa, ba chiar tind sa minimizez lucrurile, insa cand nu poti sa-ti mai duci nici geanta in mana... Ce sa mai zic de 14 kg. de copil. RMN-ul arata chiar inspaimantator, fac vertebrele alea un unghi de zici ca acum se frang de tot.

      Vedem, stau cuminte aici si sa vedem peste 2 saptamani daca ma lasa sa incep kineto.

      Ștergere
    2. Buna Miruna,
      Urmaresc de ceva timp blogul tau, sunt la randul meu mama unei minuni de 2 ani si jumatate - Eva-Maria.
      Am citit postarea de azi si vroiam sa iti recomand (fara a face reclama)pe dl. doctor Vasile Druta - BioOrtoclinic. Nu stiu daca ai ajuns la dansul pana acum...
      Mama mea a trecut printr-o problema asemanatoare acum 1 an, timp de o luna de zile nu s-a putut ridica din pat, avea dureri groaznice, intrase si intr-o stare depresiva din cauza neputintei de a se deplasa si din cauza durerilor.
      Domnul doctor ne-a fost recomandat de seful meu, care s-a tratat la dansul cu rezultate foarte bune.
      Am mers cu mama mea timp de 3 saptamani zi de zi la tratament, de multe ori cu fetita mea dupa noi (aveam bona doar part-time)...evolutia nu a fost spectaculoasa de la inceput, insa durerile s-au diminuat in intensitate,se putea deplasa fara ajutor. In acest moment "functioneaza" la capacitate 80% - merge la birou, poate sta pe scaun cele 8-9 ore cu mici pauze in care se plimba 5-10 minute, face zilnic un set de exercitii pe care doctorul i le-a recomadat,imi spune ca se simte incomparabil mai bine de cand a urmat acest tratament.Totusi incercam sa o protejam cat mai mult de la miscari bruste, treburi zilnice in casa, ridicarea greutatilor.
      Daca vrei sa incerci, poti gasi clinica si datele de contact aici: www.ortoclinic.ro.
      Sanatate multa !

      Ștergere