sâmbătă, 1 decembrie 2012

Indragosteala

Nu de un barbat/femeie, ci tot de Ea. O iubesc cu lacrimi in ochi de cand s-a asezat la mine in viata si de atunci ma tot indragostesc de ea. Ma lua cu fiori si fluturi in stomac la fiecare ecografie, priveam cu ochii lacomi sa prind franturi de chip sau o manuta, un nasuc, un obraz, un genunchi mic si rotund. Luam imaginile cu mine si le priveam de zeci de ori pana la urmatoarea "intalnire". Apoi a inceput sa miste, cam acum doi ani si ceva se intampla lucrul asta minunat, si pandeam fiecare mica falfaire ca de aripi si ma indragosteam. A crescut si se tot itea prin burta mea in forma de copil. Eu n-am avut burtica balon, minge, pepenas, am avut burta-copil. Pe unde era ea pe acolo era si burta mea. In colturi, in rotunduri, cu genunchi si coate scoase pe langa coastele mele. Si ma indragosteam de fiecare ghiont. Cand s-a dat cu fundul in sus si capul in jos ii placea sa ma gadile cu manutele ei mici. Ii simteam degetelele cum se misca undeva deasupra soldului drept, acum cand sta la san ma gadila cu degetelele fix in acelasi loc. Si ma face sa zambesc a nostalgie si a indragosteala de manutele ei cu degete grasune. A venit pe lume si mi-a aruncat prima privire cu spranceana ridicata. Si de atunci iubesc spranceana aia si o sarut in fiecare seara la culcare. 

Joi am culcat-o in brate, se intampla foarte rar sa vrea asa, iar eu profit si o tin strans, o mangai, o sarut, o privesc si ma uimesc de cata perfectiune s-a adunat in chipul asta mic. S-au pus toate la locul lor exact asa cum o visam in vremea cand era doar fluturi in pantec. Dimineata am plecat inainte sa se trezeasca ea, seara, cand m-am intors de la serviciu, Matilda era alta, am culcat un copil si s-a trezit altul. Asta este sentimentul pe care l-am avut. Peste noapte s-a schimbat atat de mult incat ma uit la ea si incerc sa o redescopar. A avut un salt, ea a crescut asa in salturi, azi era intr-un punct, maine era la un kilometru distanta. Si simt ca nu tin pasul cu ea, ca eu raman in urma si tot fug sa o prind din urma, dar asta e tot farmecul. Se schimba si ma surprind indragostita iar si iar de minunea mea. E incredibil sa descoperi si sa redescoperi mica fiinta cum creste si cum tu, parintele ei, esti tot mai indragostit la fiecare pas. 

Saptamana asta mi-a spus primul NU din cuvinte si mi s-a parut adorabil. Probabil ca peste un an nu o sa mi se mai para asa, dar cine stie?! Inainte imi spunea "nu" prin sunete, gesturi, proteste, acum a gasit cuvantul si asta pare sa-i fi oferit o mare liniste. Din ziua in care a gasit exprimarea unei stari s-a schimbat. Cred ca m-am schimbat si eu, mi-am gasit si eu linistea ca acum imi poate spune unele dintre cele mai simple lucruri.   Mi-a zis "nu" ca nu mai vroia branza, iar mie mi s-a parut ca un pas facut pe Luna. Spune un "nu" timid si din fundul gatului si in acelasi timp imi zambeste stangaci ca si cum ma intreaba daca e bine asa cum spune. Dupa vreo doua zile s-a prins ca lui "nu" i s-ar potrivi si moaca pe care o face cand se uita ea "urat". E atat de caraghioasa incat imi vine sa o tot intreb lucruri unde stiu ca-mi va raspunde negativ. Si uite asa m-am indragostit si de NU.



Ce-i si mai frumos e ca se pare ca indragosteala asta umbla intre noi. Ma iubeste cu zambete si imbratisari, copilul meu a inceput sa iubeasca cu fapte. Ma strange in brate, ma pupa, imi atinge fruntea cu fruntea ei si rade. Se joaca prin casa si-si aduce aminte ca nu m-a iubit de ceva timp si vine fuga, pune frana si-mi ia picioarele in brate, ma strange cu un tremurat de fericire si apoi fuge la treaba ei. Iar eu raman topita si indragostita in urma ghemotocului de iubire. A invatat ce-i preturirea si multumirea si mi se pare fascinant. Se alinta si alinta oamenii din jurul ei, isi alinta papusile, le strange in brate cum o strang eu pe ea. E buna si generoasa, imparte, ofera si rade la tot si la toti. E emaptica si protectiva si incep sa simt ca am facut un lucru bun. Nu-i meritul meu ca a iesit frumoasa, asta e loterie, nu e meritul meu ca are un temperament pozitiv, si asta e tot intamplarea genelor, dar e meritul meu ca-i arat in fiecare clipa cum iubim, cum pretuim si cum respectam. Si sunt indragostita de ea, fetita mea, si sunt indragostita de mine, omul care sunt de cand o am, de mine: mama Matildei. 

Traiesc cu lacrimi de iubire in ochi si e tare, tare bine!





L.E. Tu nu esti obligat sa zici mmmm, dar eu nu ma pot abtine :))



Upside down Matilda, 02.12.2012

3 comentarii:

  1. Tare frumos scrii despre Matilda. Cred ca ii va face placere sa citeasca, in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari prntru blog, pentru modul tau de a fi, pentru cum scrii, pentru ca esti o mama extraordinara! Fetita ta este foarte frumoasa! Am gasit in cuvintele tale o sensibilitate a copilariei si adolescentei mele, pe care rara o intalnesc la oameni. Din cate am dedus lucrezi in resurse umane (ca si mine). Sper sa avem sansa sa ne cunoastem candva (blogul tau e singurul blog pe care il citesc). O zi minunata!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc, eu am descoperit lumea blogului cam de cand il am si eu, am gasit multi oameni frumosi care scriu din suflet. Iar daca iti place sa te plimbi si cand e frig afara noi ne infofolim frumos si iesim aici in parc langa noi (Tineretului) daca vrei sa ne insotesti intr-o zi da un semn.

    O iarna frumoasa si cu sarbatori minunate!

    RăspundețiȘtergere