Scrisori pentru Matilda (3)

miercuri, 19 septembrie

 

 

 

Draga mea,

 

sunt in biroul meu improvizat in bucatarie. De o saptamana ne luptam cu cea mai urata viroza de pana acum. Cum mami a desfiintat biroul din sufragerie, am facut loc pentru jucariile tale, nu mai are unde sa lucreze, asa ca am mutat ambasadele in bucatarie printre oale si cratiti. Tu te joci cu mamaie pe dincolo si incercati sa uitati cat de rau va este. Nu  mai stiu ce sa-ti fac sa-ti fie mai bine, ti-am dat si babesti si farmaceutice... asteptam. Ma uit la ridichiile negre pe care ti le-am pus cu miere pe geam  ca sa iti fac suc, cat suc de ridichie am baut cand eram mica... tie ti se pare ultra-mega scarbos, l-ai refuzat. Dincolo de geam e soare de toamna bland, se vad si plopii cu frunzele galbene. Plopii isi pierd primii frunzele. Pe 15 septembrie incepea scoala si curtea era plina de inimi galbene de plop. I-au taiat acum, nu mai sunt, probabil ca faceau prea multa mizerie. I-au taiat si pe cei de pe marginea soselei dintre Draganesti si Potigrafu, o sa treaca o autostrada pe acolo. Fac o autostrada peste copilaria noastra. Daca inchid ochii pot sa-ti numar frunzele de plop de pe sosea... Dacia 1300 crem mergea incet, aveai timp sa vezi padurea, caprioarele din ea, soarele din poienite. Or mai fi caprioare in padurea de la Potigrafu? Da' o mai fi padurea? In fiecare primavara tata, tataie al tau, sarea un sant, apoi o mlastina si imi taia cu briceagul mic si rosu mutzunei pufosi (un arbust cu mugurasi din puf), toamna facea aceleasi salturi ca sa imi taie papura. Doamne, ce fericire! Eram copii si nu aveam o grija'n lume, poate doar ca ne chinuiau strampii. Copilaria. Noi am avut copilarie, una foarte frumoasa.

Sa-ti fac o supa de gaina? Cu taitei de casa? Da, o supa de gaina, e mancare-vindecatoare- pentru-trup-si-suflet. O supa asa cum ne facea mama cand eram bolnaviori, eu una am cam fost. Face mami supa!

 

 

 

Gata, e pe foc, mai tarziu ii pun si taiteii.  A venit mamie sa ma intrebe ce fac bun, miroase ca la mama ei acasa :), miroase si ca la mama mea acasa.

 

 

Vreau sa-ti povestesc despre o zi de acum 25 de ani, o zi din toamna, prima mea zi de scoala. Nu stiu ce o sa mai insemne scoala pentru tine si pentru copiii d'un leat cu tine, dar pentru noi scoala era totul. Era visul parintilor, era singura sansa sa-ti depasesti conditia, cartea era partea. Cine invata era respectat, omul cult era nobil, se ridica din plebe. Cand era mamaie Maritza mea mica, sa ai patru clase si sa fii femeie era mare lucru. Mamaie avea patru clase. Cand era mamaia ta mica, doar puii de tiganus nu erau dati la scoala, era o rusine. Mamaia ta a fost cea mai isteata din doua judete, asta ca sa stii si tu cine-i femeia cu ochii blanzi. Avea mama ei pastrata o bucatica decupata din ziar, era clasamentul liceelor pe cele doua judete unite, Ialomita si Calarasi, fata ei era prima. A fost un copil nascut si crescut intre doua ere. Lumea se schimba, plecase regele si venisera comunistii. Celor din urma nu le placeau oamenii care se descurcasera bine pe vremea regelui. Strabunicii si stra-strabunicii tai au fost oameni din boierime, dar muncitori. Asa ca mamaia ta a primit o eticheta in frunte: fiica de chiabur si nepoata de exploatator. N-au fost saracii nici una, nici alta. Au fost doar oameni destepti, seriosi si muncitori. Au avut pamant, un petec de padure in lunca Ialomitei, o crasma si o casa mare. Dar atunci nu mai era bine sa ai, trebuia sa fii umil, sa dai totul spre binele comun, sa fii la fel ca ceilalti. Au dat tot, mai bine zis li s-a luat tot. Au ramas cu casa cand au reusit sa-i dea peste noapte un etaj jos, nu aveai voie sa ai casa cu etaj. Au fost umiliti, discriminati si exclusi. Matusa Niculina a fost data afara de la facultate, unchiul Nicu a facut puscarie politica, unchiul George a fost exclus din armata. Pe mamaia ta lucrurile astea au prins-o cand era doar un copil si nu a inteles de cea ea era privita cu rautate, nu facuse nimic, era o fetita senina cu parul ca paiul. O sa-ti povesteasca si tie cum ii impletea maica ei parul codite-cununa in jurul capului si cum ii era greu sa se trezeasca dimineata si sa plece la scoala. Intr-o dimineata a adormit pe prispa si i-a mancat vitelusul din camasa de noapte.

Toate greutatile au ambitionat-o, a mers 7 kilometri pe jos in fiecare zi, dus intors. Nu conta ca era vara, iarna, ca le era frig sau frica de lupii de pe lunca. Copiii se duceau pe jos la scoala. A stat la camin atunci cand si-au permis, a avut ce mancat, tot cand si-au permis. Singura ei sansa de a avea paine si de a nu o fura de la masa era sa invete. Si ce de-a mai invatat. Mama mea este omul cel mai inteligent pe care-l cunosc, si cunosc ceva oameni, cu o memorie fenomenala. Eu nu am avut meditatori, singurul om care m-a ajutat a fost mamaie a ta. Cred ca site si acum toate teoremele si axiomele din matematica. Mamaia ta a vurt ca noi sa avem mai mult, sa ne fie mai bine, si singurul mod prin care stia ea ca se poate asta era sa mergem la scoala, sa invatam bine, sa fim CINEVA. Istoria le-a aratat ca nu asta era singurul drum, dar ei il aveau pe "pune mana si invata" inscris in codul genetic. Am pus mana si am invatat.

Eu am inceput scoala de trei ori. Prima data in prima zi de scoala a unchiului tau. Eu m-am nascut closca, mamoasa, atasata de cei dragi. Asa imi functioneaza mintea si acum, intai ei si dupa aceea eu. Asa ca imi amintesc prima zi de scoala a fratelui meu in cel mai mic detaliu. Careul, copiii, florile, mirosul de crizanteme, rochia mamei, lacrimile ei cand l-am lasat acolo singur, lacrimile mele. Am plans ca si cum l-am fi abandonat pe vecie in cladirea cu peretii in care. El a fost serios, asa cum era mereu, mi-a zis sa nu mai plang. Avea la mana ceasul electronic primit de la nasul lui, ce mandru era! Anul fara el acasa a fost cel mai trist an. Nu intelegam eu ce am de nu sunt si eu la scoala, m-am simtit parasita. Stiam si eu sa scriu si sa citesc, eu de ce nu eram la scoala. Singura la tara... nu avea sens. E mare lucru sa ai frati, mare de tot. Sper sa-ti faca si tie mami unul... una.

A doua si a treia oara am inceput scoala pentru mine. Din pacate intr-o alta scoala decat cea in care fusese unchiul tau. Pe atunci erau niste reguli foarte stricte. Si asa le incalcasem cand nu m-am dus la scoala de la 6 ani. Bunicii tai au hotarat ca eram prea mici si au tras sforile ca sa mergem la scoala de la 7 ani. Sforile au functionat si atunci cand fratele meu nu a mers la scoala de langa bloc. Dar in anul urmator nu ne-au mai lasat sa plecam. L-au transferat pe el si m-au inscris si pe mine la scoala 189, scoala de cartier. Scoala avea arondat un camin pentru copii orfani. Primul meu coleg de banca a fost un baietel de la camin, era tare mic, brunetel. I-am dat bilutele mele pentru par in forma de cirese. Nu mai stiu de pe unde le capatasem, oricum eu aveam parul scurt, le tineam doar asa. I le-am dat lui sa le poarte ca bratara, cat de fericit a fost. Multi evitau scoala din acest motiv, al baietilor de la camin, noi eram prea mici ca sa intelegm asta. Stiam doar ca sunt niste copii care nu au mama. Pentru noi problema era alta: nu avea cine sa ne ia dupa ore. Aveam nevoie de o scoala cu semi(internat). Asa cum era scoala 194 de la 4 statii de troleu mai sus. Ne-am dus doua saptamani la scoala din spatele blocului, primele mele doua saptamani de scoala, apoi ne-au mutat. Am stat dupa ore in holul cancelariei, toata lumea ne iubea, eram un fel de mascote. Doi copii frumosi cu parul cret. Am prima mea poza de scoler de atunci:

 

 

Aveam uniforma, mami, asa ii spunea. Uniforma pepita. Era cu vreo 3 numere mai mare, se facea economie, oricum cele foarte mici nici nu se gaseau si mi-ar fi fost foarte scurte. Nu se purta mini in 1987. Mami pe atunci era in faza ei de lunga si slaba. Imi amintesc cum atarna uniforma pe mine, noroc ca a venit frigul si am varat plovarul si pantalonii tricoati pe sub ea. Creionul ala e in mana gresita :). Stii ca mami e stangace. Din fericire tu ai iesit "cum trebuie", nu o sa suferi persecutii si linii peste mana ca NU asa se scrie. A trebuit sa obtina tata o adeverinta medicala pentru a fi lasata sa scriu cu mana mea corecta. Sunt stangace, asa m-am nascut si asa o sa mor. A fost amuzant cand m-au dus sa ma inscrie la scoala si s-a speriat doctorita care ne facea controlul, a crezut ca sunt inapoiata. Mi-a dat pixul din mana ei dreapta in dreapta mea, apoi mi-a spus sa desenez un cerc, un patrat si un triunghi. Evident ca au iesit niste mazgaleli teribile. Mi-o amintesc cum i-a soptit speriata tatalui meu "Copilul dvs are o problema!". Tata i-a raspuns razand "Nu are doamna nicio problema, i-ati dat pixul in mana gresita, e stangace!'. Asa ca am avut norocul, dintre putinii copii de acum 30 de ani, sa fiu lasata sa scriu cu "dreapta" mea. Norocul nostru, pentru ca eram 3 stangaci in clasa, a fost si doamna invatatoare. Doamna invatatoare minunata pe care am avut-o timp de 2 ani in cea de-a doua scoala. M-a iubit si a avut grija ca parul sa nu-mi mai fie chinuit de bentita, cam asa:

 

 

Cu dintii de "domnule Castor" nu a avut ce sa faca :) si sa stii ca i-ai mostenit, si tu ai strungareata.

Din semiprofil cu totii privind spre viitorul luminos al patriei. Stiloul tot in mana gresita este, dar macar era al meu. Stiloul meu rusesc cu penita din aur, stiloul de la tata. L-a pastrat pentru mine, il am si acum. Stiloul meu cu penita din aur. Il pastreaza mami pentru tine, e istorie.

 

 

Am iubit scoala, cred ca si ea m-a iubit pe mine, se tot tine scai. Mi-a placut sa citesc, mi-a placut sa invat si sa fac teme. Asta cu temele pana prin liceu cand mi s-a urcat si mie a la cap domnisorenia. Am pastrat Abecedarul, caietele tip I, caietele pline cu liniute si bastonase - mereu inclinate in partea gresita, dar corecta mie. Imi amintesc mirosul cartilor noi, dar si pe cel al cartilor folosite si date mai departe copiilor mai mici. Imi amintesc cu virgula si punct ultima lectie din Abecedar. Imi amintesc banca din spate in care m-au pus din cauza celor 130 cm pe care-i posedam. Am stat in banca cu Alexa :), primul meu coleg de banca, pe randul de la mijloc. Imi amintesc toti colegii, le am chipurile de copii senini si fericiti in minte. Ciudat cum si acum mi-i amintesc la fel, chiar daca ii cunosc si ca adulti. Au ramas toti copii. Mi-l amintesc pe Iliuta, un tiganus mic si amarat, am stat cu el in banca ca sa-l invat sa scrie si sa citeasca. Am luat premiul I cu coronita, am fost Abecedarul la serbarea de sfarsit de an. Si unchiul tau la fel. He, he, coronitele sunt si acum acasa la mamie pe balcon, sus pe dulap. In vara asta si-au crescut doi porumbei trei randuri de pui in ele. Ti-am pastrat toate manualele, sigur sunt mai bune decat cele de acum. Si culegerea de matematica albastra cu bufnita :)), cu asta promit sa nu te chinui. Promit!

 

 

Draga mea, nu stiu ce o sa mai fie peste 5-6 ani. Poate pana atunci se trezeste vreun ministru (si mai) destept ca puteti incepe scoala si la 4 ani, ce atata copilarie. Poate nici nu or sa mai fie scoli sau manuale pe hartie, nici uniforme, bentite, numere matricole, stiloul cu penita din aur si unghiutele taiate scurt puse la control pe batistuta, astea sigur nu mai sunt nici acum. Nu stiu ce lucruri o sa mai invatati, daca Eminescu o sa mai fie "la moda", daca Sadoveanu sau Rebreanu or sa mai fie cineva. Dar mami ti i-a pastrat pe toti, sunt o lume, un univers minunat, sunt viata, o sa-i ai pe toti atunci ca o sa-ti doresti sa-i descoperi. Daca or sa-ti placa si atunci cartile la fel de mult cum iti plac acum.... o sa fii inca o M. care a pus mana si a invatat in loc sa fie "fata desteapta". Nu stiu daca ne-ar fi fost mai bine ca pui de smecheri in loc de pui de oameni simpli. Nici nu cred ca avem gena smecheriei in noi, a fost inlaturata in acei multi ani de umilinta si chin indurati de bunicii si strabunicii tai. Nu stiu daca sa-mi para rau sau nu daca o sa fii copilul mamei tale si la scoala. Tot ce-mi doresc este sa fii fericita!

 

 

Mami a iubit scoala, din cate stiu si taica-tu, iar daca tot e obligatorie, macar sa fie din dragoste.

 

 

P.S. e gata supa, o bunaciune!