Ca sa vedeti pe unde-mi zburda mintea si ce mare-i ograda.
Mi-am culcat copchilasa aseara si ma uitam asa la ea cum doarme cu mocuta aia senina si linistita. Cand doarme seamana mult cu ea cand era bebelus. De fiecare data cand o privesc dormind ma intorc in timp la clipa cand am vazut-o pentru prima data. La linia maxilarului atat de asemanatoare cu cea a lui, cu barbita mica si intoarsa, cu varful ei de nasuc. Seamana foarte mult cu el cand doarme. O privesc si ma gandesc mereu "Doamne sfinte, cand a trecut tot timpul asta, cand s-a facut atat de mare?" M-am cam suparat pe mine zilele trecute cand ii tot "reprosam" copilului ca a crescut prea repede. Ea a crescut normal, eu poate ca n-am stiut sa savurez fiecare moment, eu n-am avut timp. Si in fiecare clipa in care regret timpul trecut, pierd timpul prezent, si iar ma enervez pe mine. Incerc sa memorez fiecare moment petrecut cu ea. Face atat de multe lucruri noi, de la o zi la alta parca e alt copil. Iar eu sunt atat de putin timp cu ea. Seara nu ma mai satur sa o privesc, sa o sarut, sa facem ghighigoange. Trei ore pe zi... prea putine pentru o mama, mult prea putine. Daca pun si orele cand doarme sunt mai multe. Doarme vreo 10 ore inghesuita in mine, mereu cu o manuta sau un picior (de control) pus pe mine. Migreaza toata noaptea de-a lungul meu, ba pe la picioare, ba vine si se cuibareste cu capul sub barba mea. In ultimele nopti am stat si am privit-o. Sunt momente de liniste, doar noi doua. Imi place sa-i veghez somnul. Ii spun povesti in gand, povestile noastre. O mangai, ii aranjez carliontii. O sarut. Mult de tot. Profit si eu ca doarme si nu fuge prin toata casa. Ma mai impinge prin somn, mai miorlaie si se rasuceste ca o pisica, mai zambeste. O las putin sa se cufunde in somn si o iau iar la pupacit si mangaiat. Cand era inca in mine aveam momente de dragoste euforica de-mi venea sa o scot numai sa o tzuc nitel si sa o bag inapoi :)). Acum am momente cand as mai baga-o nitel in burtica, sa o mai simt acolo.
Aseara am pupat-o mult. A adormit foarte repede, nici nu am simtit cand s-a dus cu visele. M-am uitat sa vad ce face, credeam ca mai mermeleste la Hiporico (Hiporico este paturica ei de somn, o paturica din aceea mica de alin cu un cap de hipopotam pe ea). Cand se culca il trece prin maini ca pe matanii, numara hipopotami. Mai nou l-a mutat la picioare, il intoarce si-l suceste pe toate fetele cu degetelele de la picioare. De obicei pana nu-l termina de examinat milimetru cu milimetru nu se culca. Aseara era rapusa, ne plimbasem tot parcul pe jos. Am privit-o si am ramas iar surprinsa de cat de frumoasa e copila asta. M-a bufnit rasul ieri cand o doamna in parc i-a zis ca-i frumoasa ca mami. Am inceput sa semanam putin spre deloc, ea chiar e frumoasa. Ma uimeste mereu intamplarea prin care se pun niste gene la un loc si ai sense sa fie genele mai putin magulitoare sau sa se adune toate cele frumoase. Nu stiu de pe unde le-a adunat ea, ca-i un amestec din noi toti, dar a iesti ceva foarte reusit. Uneori ma uit la ea ca si cum nu ar fi a mea, ca si cum atunci am vazut-o pentru prima oara. O redescopar, ii urmaresc linia fetei, nasul, sprancenele arcuite, genele lungi... s-a facut o fetita tare frumusica. Si-mi vine sa-i sarut varful de nas, si varful de ureche, piciorusele mici si inca oblice, genunchii cu bataturi de la tropaitul patruped, degetelele ei luate de la taica-su identic. Nu m-as mai opri din sarutat...
Si atunci m-a traznit ideea... da de cate ori sarut eu copilul intr-o zi? Hmmm 1, 2, 3, 4....10 de dimineata si incaaaaaa pfff nu stiu cate cand ma intorc si iar seara si iar in somn. Ne-ar trebui un tzuco-metru :))). Ei na si asa am "inventat" eu tzucomentrul.
Ladies & germs introducing TZUCOMETRUL:
Haaahaaaa deci mi-am comandat asta :))), este un contor manual. Si se vedeti acu' tzuconceala. Stay tuned!
Alintati copiii cat de mult puteti, asta nu-i va strica, din contra, ii va face drepti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu