duminică, 23 decembrie 2012

Eu si pomul de Craciun

Acum este o moda "ecologista" sa avem brad din plastic. Nu zic, sunt unii chiar reusiti. Cat de ecologic este de fapt un brad din plastic poate sa-si dea seama oricine, e doar un mit. Insa, se pare ca multi au uitat ca toata ideea cu bradul refolosibil era sa facem economie, il cumparai acum si-l aveai un numar de  ani, era mai comod de pus, mai comod de strans, nu face mizerie. Acum e in trend si da bine. Cine isi doreste cu adevarat sa protejeze mediul cumpara un brad in ghiveci si-l replanteaza undeva,   cu  ceva noroc o sa si traiasca.
 
Pentru mine pomul de Craciun este un simbol.  Este acea zi din an cand eram toti acasa, cand aveam de toate, cand primeam cadouri, cand toti erau veseli, cand ne puneam pe crengile pomului dorintele de mai bine. Chiar daca de multe ori sub brad erau cutii goale si doar cateva cadouri, era ziua in care eram fericiti. Ziua cand mergeam in vizita la oameni dragi care astazi nu mai sunt. Oricat de saraci am fi fost, mama cumpara un brad. Oricat de saraci am fi fost, de Craciun era mancare. Oricat de saraci am fi fost, tot primeam un cadou. Iar pentru mine bradul inseamna triumful acelei zile, ziua in care ii faceai in ciuda saraciei. Era ziua din an pentru care strangeai cu luni inainte ca sa poti avea trei portocale, o salata de boeuf si 2 cozonaci. Si oricat de greu ne-ar fi fost, bradul ala face ca totul sa fie bine. Asa ca eu cumpar brad, brad din ala din padure. Nu-i din padurile de la noi, e de import, asa stiu ca a venit dintr-o pepiniera si cineva l-a taiat cu cap. Dar e brad.
 
In toata viata mea au fost doi ani cand nu am avut brad. Intr-un an prin adolescenta cand s-a ambtionat tata din nu stiu ce principii sadice sa nu ia brad. Am plans, i-am spus tot felul de lucruri, am incercat sa-l fac sa inteleaga cat e de important pentru mine sa existe pomul ala, sa-l impodobim si sa fie bine. Nu a vrut sa inteleaga. Pe vremea aia traia nasa fratelui meu, mama mea de suflet. Ea a inteles. Stiu ca a luat-o pe mama in seara din Ajun si au colindat toate pietele din cartier dupa un brad, nu au gasit. Asa ca nu am avut brad. Am stat toata noptea si am decupat unul din hartia pe care o foloseam pentru tipare (pe atunci imi faceam haine, nu ne permiteam sa cumparam). Am decupat, am lipit, am facut "globuri" si ornamente din catifea, am presarat sclipici, am pictat. Mi-a luat o noapte, dar am avut un brad. Daca inchid ochii vad bradul din hartie colorata. Nici mama cred ca nu l-a uitat. Tata nu stiu. Mi-am jurat atunci ca eu o sa cumpar mereu brad pentru copiii mei, ca in casa mea o sa am mereu brad de Craciun. Ca nu o sa-mi fac ambitii prostesti fix de Craciun. Craciunul este despre a fi bun, nu despre a plati polite.
 
Ironia a facut ca fix in anul in care eram la "casa mea" de  nu am avut brad. Ma mutasem in chirie cu un om alaturi de care ziceam eu atunci ca o sa fiu ceva viata. A fost prima si singura data cand am incercat sa fac ce trebuie, sa fac asa cum trebuie. Sa am o relatie cu un om asezat, linistit. E, cred, si singura relatie reala pe care am avut-o, relatie cu de toate. Mai putin cu acel ceva care te face sa fii fericit. Din nu stiu ce motive, in mare financiare, nu m-a lasat sa cumpar brad. Nu a inteles cat este de important pentru mine decat in seara de Ajun cand mi-au dat lacrimile ca nu intelege. Cum de nu intelegea de ce-mi doresc eu Craciun in casa aia de imprumut pe care ma chinuisem sa o transform in caminul nostru?! Pana la urma am iesit sa cumparam un brad, era seara tarziu, insa toti erau foarte scumpi. Imi amintesc ca unii erau 3 milioane, cei mai mici de pe la 2, iar asta se intampla acum 6 ani, aia erau BANI. Mai ales cand salariul meu era de 10 milioane si din el ne ramaneau doua dupa ce plateam chiria. Era imposibil. A trebuit sa renunt si am  plans de ciuda. Am luat cateva coronite si alea foarte scumpe. Am adormit plangand si mi-am jurat iar.

In 2007 m-am muatat in casa mea, a mea cu adevarat. In fiecare an pe la mijlocul lui decembrie pornesc in cautarea bradului perfect. Nu-mi pasa ca ninge, ca e frig, ca trebuie sa rascolesc stive de brazi. In fiecare an am gasit BRADUL. Il aduc acasa, il pun pe balcon si-i zambesc in fiecare dimineata. In seara de Ajun il impodobesc, pun cadourile sub el si astept oamenii dragi. Si e iar Craciun, si e iar un an in care noi am reusit sa fim bine. Pentru ca asta inseamna bradul de Craciun pentru mine, inseamna ca ne-am incapatanat inca un an sa fim bine. Inca un an am reusit sa ajungem pana la sfarsit, am reusit sa ne pastram oamenii dragi, am reusit sa ne pastram pe noi. Am reusit sa luam mici bucurii pentru fiecare. Am reusit sa oferim ceva si unui om care nu are. Asa e Craciunul pentru mine.

Anul asta am ajuns tarziu sa iau un brad. Nu l-am gasit pe cel mai frumos. Nu am facut cumparaturi, doar pentru Matilda am daruri. Dar anul asta nu a mai contat asa de mult. Chiar daca este primul Craciun in care Matilda e dezmeticita pe lume. Anul asta Craciunul a insemnat mult mai mult. A insemnat campania pentru familiile din comuna Gogosari. A insemnat a darui si altora, poate mai mult decat noua. Am pus timp, am pus resurse, am pus suflet. Multi, foarte multi oameni, au simtit sa puna si ei si a iesit un lucru tare bun. Maine or sa plece catre copiii de acolo si cadourile de Craciun. Maine o sa fie o zi in care o sa aduc multumiri acelor zeci de oameni care au fost alaturi de noi in aceasta campanie. Sa stiti ca ati reusit sa faceti nesperat de mult. Ne-am propus sa le facem Sarbatorile mai frumoase, datorita voua le-am facut o iarna mai frumoasa, chiar as spune ca si o primavara. Atat de multe lucruri s-au strans, atat de multi bani ati donat. Anul asta nu conteaza ca bradul meu e mai chel pe o parte, ca abia de am avut timp sa cumpar cateva daruri pentru niste oameni abia cunoscuti, dar foarte dragi. Ca e pustiu prin frigider si ca nici timp nu mai e de facut un cozonac si o friptura. Anul asta un om frumos a dus brazi in casele familiilor de satul sarac. Alti oameni minunati ne-au ajutat sa punem daruri sub acei brazi. Asa ca anul asta s-a vindecat ceva in sufletul meu, m-am depasit si am crescut. Va  multumesc!

Bradul meu asteapta sa fie impodobit (sincer, l-as lasa si asa ca-mi place mai mult) si o sa pun in el cate un gand bun pentru toti oamenii care ne-au ajutat sa-i spunem saraciei ca anul asta nu are ce cauta in casele a sase familii, copiii lor anul asta sunt fericiti.


 
 
Craciun fericit!
 

8 comentarii:

  1. superba postare! esti o persoana deosebita!! iti doresc numai bine, sarbatori fericite, multa multa sanatate si sa ai o viata plina de impliniri si binecuvintari!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate vi le doresc inapoi, sa aveti sarbatori fericite si sa va bucurati de cele doua comori!

      Ștergere
  2. (de la omul cu brazii)
    e 2.30, am citit postarea ta si ..... si .......nu o sa spun chiar tot ce as spune doar ca am inteles ca ai inteles de ce am umblat de nebuni la miezul noptii cu Filip la purtator sa cumpar brazi pt acei copii si de ce am insistat atat de mult ca ei sa aibe brad si podoabe cand toti ceilalti incercau sa ma convinga ca le trebuie mancare. Imi pare rau pt prima oara ca nu conduc, as fi mers maine sa impodobesc brazii impreuna cu ei :)

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari pt tot ceea ce faci, pt cum gandesti, pt ceea ce esti! un OM FRUMOS! cu drag, Iulia (baby gogoshel)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iulia iti multumesc! Sa te bucuri de gagalici si sa fiti fericiti!

      Ștergere
  4. Faci lucruri minunate, felicitari.
    Ai dreptate, Craciunul e cu brad, cu cadouri cu sperante. Anul asta mi-a trecut prin cap sa iau un brad artificial, norocul nostru ca Sot a zis, nu, vreau miros d brad la noi in casa. A avut dreptate.

    RăspundețiȘtergere