joi, 20 decembrie 2012

Scrisori pentru Matilda (7)

joi, 20 decembrie 2012

Draga mea,

suntem mici, suntem foarte mici. Nu suntem nici macar un sfert de secunda din viata universului. Universul a clipit o data si noi deja ne-am dus, noi si copiii nostri, nepotii lor, stra-stranepotii lor. Suntem mici, dar traim ca si cum am fi totul. Traim ca si cum nu ne-am duce niciodata. Uitam ca suntem mici, uitam ca viata atunci cand vine, vine fara garantii. Ne place sa traim ca si cand am fi nemuritori. Uneori trec zile la rand, saptamani fara sa fi trait cu adevarat. Ne invartim intre trezire si culcare, intre placeri si obligatii, intre mici victorii si suparari. Incercam sa dam un sens lucrurilor marunte, ne agatam de ele, apoi ele dau sensul vietii. Uitam ca ceea ce este important e dincolo de faptul ca ne-a injurat unul la semafor, ca azi nu ne-a stat parul frumos, ca ni se vedea burta prin rochia de petrecere. Ne consuma atat de multe lucruri mici incat uitam de cel mare. Traim ca si cum viata ni s-ar cuveni si ne datoreaza totul. Viata nu ne datoreaza nimic, noi ii suntem datori sa o pretuim si respectam. Sa o traim cu un scop dincolo de maine si de noi.

Multi cred ca se sfarseste cu lumea. Multi probabil ca s-ar simti usurati, universul ar lua o decizie in locul lor. Si mai multi nu cred in asta, evident. Dar nu cred ca a fost om care sa nu se fi gandit macar o secunda intre doua cafele si o sedinta la "si daca?". Si daca maine lumea noastra s-ar sfarsi? Si daca de maine nu as mai fi langa tine? Daca de maine am disparea impreuna, as fi tot cu tine. Dar daca intr-o zi viata ar decide sa nu mai fiu cu tine. Si ar decide asta inainte sa apuc sa fiu omul tau, inainte sa-ti fiu mama si prietena, inainte sa ma cunosti, inainte sa te cunosc? Acum esti mica, esti tare mica. Daca de maine nu as mai fi nu ti-ai aminti nimic despre mine. As fi un abur dintr-o poveste, as fi un chip in niste poze, as fi un cuvant pe care nu l-ai mai sti. Daca de maine nu as mai fi, tu ai fi singurul meu regret. Mi-ar parea rau de toata zambetele pe care nu ti le-as mai putea oferi dimineata, de toate mangaierile cand ti-e greu, de toate imbratisarile cand ti-e bine, de prima zi la gradinita, de ultima zi de scoala, de ziua nuntii tale, de ziua cand o sa mangai si tu puiul tau. Mi-ar parea rau pentru toate clipele cand nu as fi acolo sa te apar, cand nu as fi acolo sa mut muntii din loc pentru tine,  cand nu as fi acolo sa aruncam primul dinte cazut sus pe casa, sa-ti pun un plasture pe genunchiul julit. Mi-ar parea rau de toate povestile necitite, de toate susotelile noaptea tarziu cu vreun baiat mai mare, de prima ta tabara. Mi-ar parea rau de viata netraita langa tine. Nu-mi pasa de nimic in rest, orice ce ar mai exista pe lumea asta, ar exista oricum. Dar tu, tu copilul meu, ai ramane doar un om, nu ai mai fi copilul nimanui.

Nu stiu pana unde e hotarat sa traiesc eu, nu pot sa ma gandesc pana unde e hotarat sa traiesit tu. Nu stiu cine vei fi, nu stiu daca atunci cand vei creste o sa mai fim sufletele de acum. Nu stiu daca o sa te cunosc, daca o sa-ti doresti sa ma cunosti. Nu stiu daca o sa apuc sa-ti spun toate lucrurile despre noi. Daca o sa mai avem timpul si rabdarea sa ne ascultam. Nu stiu ce o sa ne aduca maine, cum nu stiu ce o sa ne aduca maine-le de peste 30 de ani. Cand stau seara langa tine si astept sa adormi incerc sa-mi golesc mintea de ganduri si sa-ti las loc numai tie. Sa vad in viitorul tau, sa te vad mare, fericita. Te ocrotesc in gandurile mele asa cum am facut-o de cand am stiut ca intr-o zi o sa ma alegi. Te-am purtat cu mine mereu, asa cum o sa raman cu tine pana la sfarsitul lucrurilor. 

Daca de maine nu as mai fi ...

.... as vrea sa stii ca mama ta a crezut in tine, a crezut din prima clipa. 
.... sa stii ca ai fost facuta din cea mai mare iubire, din iubirea mea. 
.... as vrea sa stii cat ai fost de dorita si de asteptata, asa copil neprogramat cum esti, ai fost teribil de dorita.
.... as vrea sa stii ca poti face orice, ca poti fi oricine. Sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca nu se poate, ca nu poti. Daca iti doresti cu adevarat un lucru o sa-l poti, crede-o pe mami. 
.... as vrea sa iubesti, sa te iubesti pe tine, sa iubesti frumosul din jurul tau si sa gasesti frumosul din toate.
.... as vrea sa fii un om bun si luminos, sa aduci bucurie in jurul tau.
.... as vrea sa ajuti, as vrea sa intinzi mana si sa-l ridici pe cel cazut.
..... as vrea sa stiu ca multumesti pentru ce ai si ca te lupti pentru ce nu.
.... as vrea sa te stiu iubita, sa ai un om al tau, un om bun.
.... as vrea sa te stiu mama.




Intr-o zi lumea mea va inceta sa mai fie, dar vei ramane tu si lumea ta. O sa traiesc prin tine, o sa ma bucur prin tine, o sa iubesc prin tine, o sa fiu.


Ne zambim maine dimineata.

Te iubeste mami!



6 comentarii:

  1. De ce n-ai spus ca e nevoie de servetele inainte sa citim postul asta? Of, acum in loc sa-mi vad de munca, stau si ma smiorcai pe tastatura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Na ca m-ai facut sa recitesc si acum bazai si eu :). Sunt lucrurile pe care le simt, le scriu si le las exact asa cum au iesit.

      Va pupam si felicitari pentru cele 42 de FB-uri si pentru zilele astea cand nu o sa te mai trezesti la 6,30 :).


      Craciun fericit!

      Ștergere
  2. De cateva saptamani sunt intr-o pasa proasta vis-a-vis de iminenta aceasta a mortii fiecareia dintre noi... Am primit multe vesti cutremuratoare in ultima vreme si aseara chiar am adormit zambind cu un ochi, pentru toata tevatura aceasta a Apocalipsei, iar cu celalt plangand pentru toti cei pentru care - fortati de niste impreujurari pentru mine de neinteles - chiar a venit sfarsitul lumii. Cel putin a celei materiale, palpabile, atat de suficiente pentru majoritatea dintre noi.

    Si acum, dimineata, am citit scrisoarea ta... si mi s-a parut minunata! Ai pus in cuvinte tot ceea ce as vrea sa le spun si eu fetelor mele, ceea ce as vrea sa le las undeva scris, pe un petec de hartie, intr-o cutie unde adun pentru ele amintiri... dar mereu aman acest gest, acest act creativ, cumva de spaima ca dupa scrierea sa voi fi "pregatita" sa ma duc dintre ai mei... Si nu vreau asta, mi-e o teama cumplita de lucrurile pe care le voi lasa neterminate in urma, netraite alaturi de copiii mei...

    Sper ca Matildei sa-i ramana aceasta scrisoare, sper sa o citeasca cu dragoste iar tu sa-i fi inca alaturi, pana mult dupa ziua in care va mangaia si ea obrajii puiului ei. Sa aveti o viata plina, traita cu bucurie zi de zi...

    Si, daca tot am ajuns la urari si ganduri bune, sa aveti un sfarsit de an linistit, cald si luminos, tihnit si plin de iubire... Craciun Fericit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te inteleg, mai frica de sfarsit ca de cand am copilul nu mi-a fost niciodata. Aparitia noii vieti imi aminteste in fiecare zi ca cele inceputa cu mult timp in urma se vor sfarsi curand. Acum doua luni a plecat matusa mea, incerc sa nu ma gandesc deloc, ma conving in fiecare zi ca e bine la ea acasa. Nu pot sa trec cu mintea peste faptul ca nu o sa-i mai pot vorbi niciodata, nu pot. Nu suntem deloc pregatiti sa acceptam sfarsitul.

      Sentimentul de "testament" l-am avut si eu, dar nu stii niciodata cand esti urmatorul din linie, am simtit un soi de usurare, a fost greu tocmai pentru ca iti da senzatia asta de socoteli inchise. Dar pana a venit iar seara mi-am adus aminte de multe lucruri pe care le mai avem de facut pe aici pana sa plecam.


      Te pupam si te imbratisam, scutura gandurile, fiecare are drumul si viata lui, uneori cu alegeri de neinteles.

      Sarbatori fericite!

      Ștergere
  3. superb! mi-au dat lacrimile!!! va doresc tot binele din lume, sa ajungeti amindoua una linga alta ,sanatoase si fericite ,la adinci batrineti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Anca, si tu sa-ti faci comorile mari si sa-i vezi fericiti!


      Sarbatori fericite acolo la voi la caldurica!

      Ștergere