A inceput sa ninga! Ne-am imbracat repede si am iesit afara. Atat de repede incat eu am uitat sa-mi scot botosii de protectie pe care-i purtasem in incinta locului de joaca. Am fost sa ajutam putin o familie incercata. Matilda s-a jucat, eu am cumparat cate ceva. Dar a inceput sa ninga si am fugit amandoua afara.
Fulgi mari si multi. Ea intindea fata catre cer si imi spunea ca o "poua cu buboaca". Ca-i uda ca apa buboaca. Radea si topaia sub fuglii care i se topeau pe nasul carn si obrajorii rosii. Nige! Nige! Mergea repede si saltat iar eu ii simteam mana mica si calda cum o strange pe a mea. Nige! Nige! "Faca mami omu a buboaca!" Inca nu, mama draga, trebuie sa ninga mai mult si facem si omul din zapada.
Apoi a pornit inaintea mea alergand printre fulgii de zapada. Eu in urma ei... privind cerul de unde a venit si ea. A venit si a stat si prea des uit sa-i multumesc cerului pentru ca mi-a dat-o si mi-a lasat-o aici cu mine. Prea des ma supar, prea des ma cert, prea rar ma multumesc si cu mai putin bine. Prea vreau ca totul sa fie perfect si uit ca sunt doar un om.
Multumesc pentru ca e! Multumesc pentru ca e asa cum am visat-o, ca e sanatoasa, ca e buna si vesela. Multumesc ca mi-ai dat-o mie dintre toti oamenii! Multumesc pentru fiecare "mamicaaaa" pe care il aud. Multumesc pentru fiecare rugaminte sa o iau in brate cand ne culcam. Multumesc pentru fiecare zambet pe care mi-l da dimineata. Multumesc pentru piciorusele care alearga apasat zguduind parchetul. Multumesc ca suntem bine, ca suntem sanatosi, ca ne avem unii pe altii! Multumesc pentru toate lectiile acestui an! Multumesc ca ne ierti si ne suporti asa lipsiti de recunostinta! Multumesc ca ai rabdare cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu