marți, 1 ianuarie 2013

Un an cat o viata- 2012-le meu

Anul trecut a inceput asa:



cu noi doua acasa la noi. A inceput in liniste si linistit. Incepea asa cum fusese anul ce se termina. Un an in care am fost noi doua,  cam nimeni in rest. Un an in care se cernusera multi. Venirea copilului a separat oamenii de mai putin oameni. Unii doar s-au instrainat din lipsa de preocupari comune. Altii si-au aratat adevaratul chip. Putini, dar buni, s-au apropiat de noi. Tot copilul a adus in viatea mea cei mai frumosi oameni pe care-i cunosc. Deci 2011 fusese despre copil, despre mama, despre noi si despre armonia dintre noi. S-a terminat firesc: cu puiul in brate..

Eu am superstita de inceput de an, cum o pornesti asa o tine. Mi-as fi dorit sa fie cu lume multa si petrecere, mi-as fi dorit sa fie si acasa cu fetita mea. Am ales acasa cu ea, nu puteam sa aleg altceva. Dar anul asta a tinut el sa ma contrazica. A fost cel mai lung si mai plin an din ultimii 32, adica din toti. Am simtit ca am trait atat de mult in ultimele 12 luni, ca am trait. A fost un an in care viata mea de femeie s-a terminat, de femeie doar pentru ea sau doar pentru el. A inceput real viata mea de femeie mama. O viata cu foarte multe schimbari, unele atat de profunde incat ma lasau fara busola. A fost anul care m-a intors catre mine, catre ceea ce am fost inainte sa mi se intample ultima jumatete din viata. M-am intors la cine eram cand sufletul era virgin si mintea inca nu stia lucruri. Altfel nu poti, altfel nu poti creste sincer si frumos un copil. Ai nevoie de tine curat. 2012 mi-a adus bucuria libertatii de a fi om fara retineri in a simti, fara limite in a oferi. Mi-a adus fericirea.

Starea asta de om in lumea lui de bine si de raset de copil iti poate oferi si capcane. Capcana de a uita ca oameni din viata ta si-au batut joc de cel mai frumos eveniment din ea. Capcana de a vrea sa crezi ca a fost o greseala si ca zambetul din fata se intampla si atunci cand iti iese pe usa casei. Dar... A fost doar o naivitate si le-am oferit ocazia de a-si bate joc mai departe si de primul nostru concediu. Ca apoi sa te faca tot pe tine calaul fericirii lor. A fost o lectie in plus ca nu exista intoarceri, cand tinerii cresc in a fi adulti pe drumuri diferite, e bine sa lasi drumurile in vrerea lor. Ca un om care iti poate tine copilul in brate si in clipa urmatoarea sa iti spuna cele mai teribile lucruri, este un om care nu are ce sa caute in viata copilului tau. E un om pe care trebuie sa-l lasi in lumea lui atat de departe de a ta. Asta a fost ce am pierdut. Dar cat am castigat in rest. Starea asta ne-a adus langa noi oameni care se pot bucura sincer atunci cand ne e bine si pot fi la fel de sincer acolo atunci cand e mai greu. Eu in asta cred ca sta prietenia reala, in capacitatea de a te bucura de binele celuilalt. De ajutat te poate ajuta orice om cu porniri filantrope, poti ajuta orice om, nu trebuie sa-ti fie prieten, nu trebuie nici macar sa-l cunosti. Dar ca sa-i fii prieten trebuie sa-l poti iubi fara judecati si sa te poti bucura sincer de tot ce are el si poate tu nu ai, de orice gand al lui de mai frumos, sa-l iubesti pentru el nu pentru tine.  Si am gasit astfel de oameni, si am ptut sa fiu un astfel de om pentru ei.

Anul care a trecut m-a dus inapoi la serviciu. Cel mai greu lucru pe care l-am facut pana acum in viata de dupa Matilda.  Cel mai greu. Sarcina si nasterea? Mic copil. Alaptatul? La fel. Noptile nedormite? Doar nopti nedormite. Dar despartirea de copil m-a facut bucati. Nici acum, 10 luni mai tarziu, nu pot spune ca mi-am regasit ritmul, ca mi-am regasit linistea. Inca nu. Sper sa se intample, sper. Ii spuneam acum cativa ani cuiva ca a putea sa stai acasa sa-ti cresti copilul este un lux, un lux pe care putini si-l permit. Ori ca nu a inteles, ori ca nu a vrut sa inteleaga ce am vrut sa spun, cert este ca acum ma citeaza ironic. Dar cred ca acum a inteles. Orice mama care s-a intors la serviciu intelege ce vreau sa spun. Orice mama vrea sa fie ea cea care-si duce copilul de mana la primii pasi, cea care-i spune "buna dimineata", cea care-i alina ofurile. Dar te intorci la serviciu si ai zile in care te simti un strain in casa ta. Ajungi seara si-ti gasesti copilul cu treburile lui, cu toate minunile pe care le-a facut peste zi si tu nu ai fost acolo, si tu nu intelegi nimic. Si pana intelegi tu a facut deja alte zeci de minuni, pierdute si astea. Ti se intampla sa te trezesti intr-o sambata dimineata langa un alt copil cu totul si tu sa nu stii cand s-a schimbat atat. Si te simti mereu alergat si hingherit, rupt intre sentimentul de mama si cel al datoriei de a intretine familia. Si este foarte greu. Asta a fost greul cel mare al lui  2012 si inca nu a trecut. Poate lui 2013 ii va fi mila de mine si ma va ajuta sa gasesc balanta.


Blogul. Loc de liniste, de vindecare, de impartasire. Loc unde multe mame au gasit un sfat, o sustinere. Blogul aparut din dorinta de a fi sprijin unei femei care poate ca trece prin ce am trecut si eu. Am cunoscut trei dintre ele. Trei femei cu sarcini expuse riscurilor acelora care in tarisoara noastra duc la incetarea unei vieti. Toate sunt  bine, copiii lor sunt bine. Nu pot sa va descriu fericirea simtita. Chiar daca Blogul a crescut atat, chiar daca stiu ca in fiecare zi ajung sa-l citeasca sute de oameni, eu atunci cand scriu o fac tot ca la inceput, ca si cum i-as povesti unui singur om, un om drag. O sa mai fim ceva timp pe aici sa ne povestim.

A fost un an care mi-a aratat cat pot fi de puternica, cat pot sa duc si ca atunci cand ai un copil nu exista "nu mai pot". A trebuit sa pot si am putut. Am reusit sa ma depasesc, sa ma dizolv in nevoile copilului si sa nu mai simt oboseala mea, durerile mele, am fost pentru ea. Cand am reusit sa fac asta lucrurile s-au luminat si au devenit mult mai simple. Cand renunti sa te mai lupti cu ceea ce nu poti controla, cand renunti la batalia interioara intre tine- cel care ai fost- si intre tine- cel de acum- te cuprinde pacea. Capeti forte pe care nici nu ai fi visat ca le poti avea. Devii parintele acela de care are nevoie copilul tau. Asta ni s-a intamplat in vara cand eram in punctul de a fugi in lume, pe geam. Am inteles. Atunci am inteles si asta m-a facut puternica. Abia foarte greul te face sa vezi cum lucrurile pot fi mult mai usoare.

Ultimele luni din 2012 mi-au adus Grupul de pe Facebook. Grup unde am putut aduce bucurie, alinare, putina speranta. Grup unde am gasit oameni atat de altruisti incat nu-ti vine sa crezi. Oameni care se pot nega cu totul pe ei pentru a tine de mana un copil muribund. Inca nu am ajuns pana acolo, nici nu stiu daca o sa ajung in viata asta. Inca nu am crescut atat. Dar am fost fericita ca am putut fi acolo langa ei cu o mana de ajutor. Am fost fericita ca am adus Craciunul pentru copiii saraci din Gogosari. Ca am gasit doi oameni minunati care au avut curajul nebunesc de a oferi in caminul lor un Craciun frumos unor copii fara nimic. Ramo si Florin, sunteti eroii mei. Sunt fericita ca am gasit sprijinul pentru licitatia mea, licitatie din care s-au strans aproape 3000 de lei. Tare, tare fericita m-au facut si toti oamenii care au pus un ban din banii lor, care au adus o jucarie sau o hainuta, cei care si-au pus timpul lor, iar asta-i cel mai scump dintre toate. Mai bine de o suta de oameni care au adus bucurie. Mi-au adus si mie bucuria cunoasterii lor si fericirea ca mai exista oameni care fac lucruri din suflet si fara sa astepte recompense si elogii.

Ultima zi din 2012 am petrecut-o tot cu ea. Copilul meu minunat. Copilul meu atat de vesel incat nu ai cum sa fii altfel decat ea. Matilda mea. Suflet mic si drag caruia trebuie sa-i aduc toate multumirile vietii noastre de acum. Multumirile ca m-a facut sa fiu iar eu. Copilul meu. Cumva stiu ca 2013 va fi un an foarte special, nu stiu de ce. Cred eu asa :).




2013 cu noroc!



23 de comentarii:

  1. Hapi2233

    Tare frumoase sunteti :)
    Un an bun iti doresc Miruna, nu stiu ce as putea sa scriu mai mult, ti-ai descris tare frumos sentimentele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, iti multumesc! Sa ai un an minunat, sa fii la fel de frumoasa si de plimbareata si sa ne povestesti si noua!

      (ti-a mancat bloggerul comentariul, l-am preluat eu de pe mail).

      Ștergere
  2. La multi ani, fete frumoase! Sa aveti un an minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani! Sa citim numai de bine :)!

      Ștergere
  3. Iti scriam acum cateva luni despre noi, despre iminenta de avort de la 23 de sapt, despre stat in pat luni de zile, despre disperare, despre frica, despre dorinta si speranta, desre contractii,internari,tratamente si iti multumeam ca imi inseninezi zilele cu cate o postare. Acum te citesc cu puiul in brate. A venit mai devreme, la 36 de saptamani, mic de 2200 si 47 cm, prin operatie de cezariana pt ca intrase in suferinta fetala, salvat de un instinct si un gand care m-au trimis la ctg. Uter infantil... E inca mic, inca nu incape in hainele de nou nascut si inoata in ele dar ce puternic si cu cata ravna mananca la san.
    Il cheama Gabriel, nume de inger. El reprezinta puterea mea si lupta mea.


    Roxana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne ajuta! Sa fie sanatos si sa se faca mare!

      O prietena draga( din alte probleme) a nascut anul trecut de urgenta, tot un baietel, pe el il cheama Mihail, exact de Craciun. Era micut micut, mai mic decat ingerasul tau. Sa-l vezi acum, a facut un an, merge, gangureste, e vesel si frumos. O sa fie bine, un baietel cu o asa mamica luptatoare.

      La multi ani!

      (poti te rog sa-mi trimiti un mesaj cu adresa ta, as vrea sa va trimit ceva)

      Ștergere
    2. Roxana, am avut si eu o sarcina asemanatoare, copilul nascut la 37 de saptamani pt ca ne temeam pt viata lui. Si ce-i mai place intre noi..de la 3,3 kg a ajuns la 8 in 3 luni, alaptat integral..Asa ca iti doresc si tie sa-l vezi crescand ca Fat Frumos si sa te bucuri in fiecare zi de el :)
      ...si La multi ani tuturor!

      Ștergere
    3. He he, chiar voinicel. Sa fie sanatos si voi pe langa el sa va bucurati.

      La multi ani!

      Ștergere
  4. La multi ani fetelor!
    V-am citit tot anul si m-am bucurat alaturi de voi. De aici am invatat muuulte, mai ales cand a fost momentul diversificarii :) ne-ai facut viata mai usoara cu acea postare. De asemenea mi-am dat seama ca temerile mele cu privire la reintoarcerea la job nu sunt nejustificate. Am trait orice cuvant pe care l-ai scris despre acest subiect. Si cu ocazia asta vreau sa te felicit pt cum aranjezi cuvintele astea intr-o postare asa incat faci sa rezonam cu tine. Te rog daca ai timp sa postezi mai multe despre papa, mai ales pt bebei peste 1 an, acum ca ai mai multa experienta. Postarea despre diversificare m-a facut sa capat o incredere mare in sfaturile tale, si crede-ma ca abia astept si altele.
    Pupam Matilduta frumoasa :* are asa un aer fancy parca e o mica frantuzoaica !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim! Stiu ca tot promit si e pe rezolutii de 2013: sa scriu reteteleeee :)).

      Mai sa stii ca e mare amatoare de fineturi vestimentare, daca poti sa crezi ca si-a schimbat ghetutele, ca eu ii pusesem altele si nu se asortau foarte bine. Cred ca o sa-mi roada urechile cand mai creste :)).

      Ștergere
  5. La multi ani, Miruna! La multi ani și micuței Matilda!

    Va doresc și eu un an mai bun, mai plin, sa fie asa cum vi-l doriți voi sa fie!
    Iti citesc cu mare drag toate postările ( încă de la începuturile blogului tău) și, deși nu prea las commenturi, îmi place foarte mult cum scrii și mai ales cum gândești și simți.
    Numai bine iți doresc, toate gândurile bune!
    Cu drag,
    Rossana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim tare mult, am eu asa senzatia ca anul asta o sa fie unul de exceptie, nu stiu de ce. Sper sa si fie :)) si nu numai pentru noi dar si pentru voi toti.

      Va pupam si va asteptam oricand cu drag.

      La multi ani!

      Ștergere
  6. Foarte frumos :) nimic de adaugat.
    Sa fiti mereu vesele si sa aveti parte de tot binele din lume.
    Va pupam!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. La multi ani amandurora! Am dat din intamplare peste blog si de cateva zile tot citesc. E prima data cand ma inregistrez pe un blog ca sa scriu un mesaj, dar mi s-au parut unele din cele mai emotionante si mai frumoase articole pe care le-am citit. Am si eu un pui de 6 luni,nascut tot la Filantropia,tot cu sedere prelungita (tot crp pozitiv), iar ceea ce am gasit in articolele de aici m-a ajutat sa imi clarific foarte multe ganduri pe care le-am avut despre nasterea acolo,despre spaimele si bucuriile primelor luni,despre fericirea care se aseaza in fiecare lucru mic sau mare pe care il faci de cand esti Mama. Vreau sa va urez un an minunat, poate mai usor decat ceilalti, si mai ales plin de zile luminoase alaturi de fetita ta frumoasa si norocoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Irina! Ma bucur ca-ti place pe la noi dar imi pare rau ca avem in comun experienta crp-ului. Citind mai multe dupa am aflat ca inclusiv minatul vaccin facut imediat dupa nastere poate da un crp pozitiv si boala mea autoimuna de tiroida la fel si multe alte procese inflamatorii pentru care nu ar fi fost nevoie sa se administreze antibiotic... Regret alegerea de a ramane in maternitate pentru cura de antibiotic. La momentul ala nu eram atat de lucida si varianta unei penumonii sau meningite ma ingrozea.

      Va pupa si cand ai nelamuriri si crezi ca te pot ajuta cu ceva nu ezita sa scrii.

      Ștergere
    2. Acum am vazut raspunsul, si multumesc pentru informatie,e ceva interesant si de care nu stiam... Data viitoare voi sti oricum sa ma mai informez si eu,nu doar sa accept prima varianta propusa.

      Va pup si eu si va trimit toate gandurile bune!

      Ștergere
  8. La multi ani, fete dragi! Sa aveti un 2013 plin de speranta si de multe impliniri frumoase alaturi una de cealalta! Sa stergeti cu buretele rautatile celor din jur si sa ramanteti mereu la fel de frumoase, ambitioase si puternice!!! Va pupam!
    Sonia, Alina si Vlad

    RăspundețiȘtergere
  9. La multi ani! Ma bucur mult ca v-am descoperit pe amandoua! Sa aveti un 2013 de poveste, plin de bucurie si iubire nemasurata!

    RăspundețiȘtergere
  10. La multi ani, dragelor! Va imbratisam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ai o fetita foarte frumoasa, sa aveti un an minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. He, he, nici cu domnisoara Iulia nu mi-e rusinie! Va pupam si un an bun cu de toate!

      Ștergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere