Sunt unica, am ales Make-up Concept for Moms by Sinziana Iaru si Parenting PR (tips&tricks)

Luni mi s-au intamplat doua lucruri foarte frumoase! Serbarea Matildei siiii, siiii am primit fermecatoarea vizita a Sinzianei Iaru! Sinziana este un Make-up Artist senzational, eu stiam asta deja si abia asteptam (re)intalnirea! Nu tocmai intamplarea a facut ca si in urma cu trei ani tot ea sa fi fost cea care m-a facut mai frumoasa decat speram pentru botezul Matildei. Si ca sa dau tot din casa, pe Sinziana o cunosc de cand aveam... aaaa.... nu mai stiu sa calculez cati ani! :)) Mi-a fost colega in scoala generala si buna prietena. A fost o reala fericire sa o regasesc acum trei ani in aceasta noua ipostaza care o face sa straluceasca. Dupa vreo 2-3 facultati si urmarit cariere care nu o implineau, Sinzi si-a "infruntat" visul si s-a specializat in Make-up. Era visul ei, talentul ei, fericirea profesionala pe care si-o dorea. Ca avea mana buna si ochi pentru arta stiam de cand am pictat impreuna peretii Scolii 194- unde ne-am format noi ca oameni- dar cat de bine vede si incurajeaza frumusetea sa iasa la iveala, chiar nu stiam.

 

La prima noastra revedere eu am fost pasivul si ea activul. Adica mi-a realizat un machiaj de "statea mata in coada" pentru acest eveniment coplesitor de frumos din viata mea. Ziua aia stiu ca nu ar fi fost atat de frumoasa daca nu m-as fi simtit si eu speciala in felul in care aratam. Si stiu ca pe langa lumina din interior pe care ti-o aduce fericirea si implinirea de parinte, multe dintre complimentele primite au fost si datorita indemanarii prin care Sinzi a stiut ce sa ascunda si ce sa scoata in evidenta. Ne-am promis sa ne revedem, dar n-am mai apucat sa o facem decat virtual cand vechea mea prietena m-a sprijinit in Campania Un pom pentru o casa contribuind in cadrul licitatiei cu doua machiaje profesionale. Daca imi amintesc eu bine a reusit sa ne aduca atunci in jur de 1000 de lei pentru care ii multumesc iar. Si cum timpul trece mult prea repede am apucat sa ne revedem abia luni. Dar ce revedere avantajoasa pentru mine! Insa acum ea a fost cu vorbitul si eu cu facutul.

 

De data asta intamplarea- sau poate nu- a facut ca Ana sa o intalneasca pe Ioana Predoiu- Specialist PR. Din aceasta intalnire visul Anei a inceput sa prinda forma si apoi existenta sub numele de Parenting PR. Agentie de PR care a gandit si campania Esti unica, alege personalizat!. Eh, si aici apare Sinziana, ea a adus un concept nou si foarte inspirat- parte din aceasta campanie- Make-up Concept for Moms by Sinziana Iaru-. Planul (spun planul pentru ca stim noi, mamele, cat e viata noastra de surprinzatoare) este ca Sinziana (impreuna cu simpatica asistenta Geo) sa vina la voi acasa in timp ce copilul/copiii dorm sau sunt la gradinita/afara. Sa vina si sa va ofere sfaturi profesioniste in ale machiajului. Totul se intampla in propria casa, cu fardurile si ustensilele voastre, cu lumina si nevoile voastre specifice. Si ca sa nu va mai tin in suspans o sa va povestesc direct cum a decurs intalnirea noastra. Eu, una, sunt extrem de incantata de rezultat si de luni am observat mult mai multe priviri frumoase si zambete in jurul meu. Chiar daca ma machiam de vreo 18 ani aproape zi de zi, uite ca nu o faceam tocmai correct si era pacat cand totul statea in cateva trucuri simple dar pe care "consumatorul casnic" nu le cunoaste.

 

 

 

Materialul clientului. 

 

Tenul meu- materia prima :))- este unul cu probleme. Nefericirile hormonale din adolescenta si-au lasat urma pe el. Am cicatrici cu pierdere de tesut din cauza acneei. Am incercat si imposibilul pentru tratarea lor pana acum vreo 5-6 ani cand dupa 4 sedinte de pura tortura cu laser am zis stop. Lasam chinul si ramanem cu partea mai frumoasa si nedureroasa a lucrurilor: machiajul! Tenul meu este in continuarea unul cu tendinta de ingrasare si cu puternica reactie hormonala, deci nu-mi lipsesc minunile de "cadouri" lunare. Pe de alta parte tenul este deshidratat pentru ca produsele antiacneice au talentul asta. Este destul de complicat sa reduci sebumul dar sa tii pielea hidratata optim. Chiar daca, asa cum spune Sinziana, sebumul este pentru cand ii e "foame" tenului, produsele hidratante pentru atunci cand ii este "sete". Nu trebuie sa le incurcam intre ele si trebuie sa hidratam si tenul gras. Deci, concluzia ar fi ca nu am cel mai usor de machiat ten si avem si lucruri de ascuns sau cel putin de estompat. Apoi, eu am o fata destul de lata si cu falcute, deci avem nevoie si de ceva trucuri pentru a ii oferi profunzime si pentru a o ingusta. Acestea fiind spus, am pornit la treaba!

 

Analiza trusei de machiaj.

 

Mi-am lasat trusa asa cum era, nu am vrut sa trisez. Chiar am vrut sa corectez ce era gresit in ea. Cateva concluzii foarte importante:

- nu folositi produse cu termenul de garantie expriat! Oricat de drag va este de ciotul ala de creion dermatograf care nu se mai gaseste, atuncati-l!;

- folositi produse de calitate! Mai bine mai putine decat multe si fara tinuta! O sa avem si cateva sugestii mai jos.

- mentineti trusa curata! Atat trusa cat si produsele si ustensilele. Aici aveam un mare minus care in conditia speciala a tenului meu era un big no, no! Pensulele trebuie spalate cu un sampon bland sau un produs special. Iar asta la maxim 2-3 folosiri! Bureteii pentru aplicarea fondului de ten la fel! Nu-I folositi in mod repetat, daca sunt murdari pot contamina si fata si produsul! Se spala si se usuca. Sinziana ne recomanda ca fiind foarte importanta dezinfectarea trusei de machiaj si a produselor!  Produs recomandat BeautySoClean Cosmetic Sanitizer Mist - pentru produse- si BeautySoClean Conditioning Brush Cleanser- pentru pensule si accesorii.

- tineti produsele in ordine, in compartimente separate, eventual in husele/ambalajul special! Ideal o trusa pentru farduri si o alta pentru pensule si accesorii.

- alegeti produse potrivite tipului de ten! Pentru un machiaj rezistent si avantajos este important sa alegem produsele potrivite tenului nostru, in cazul meu cel mixt, cu imperfectiuni.

 

Necesarul pentru un machiaj de zi.

 

Avem nevoie de urmatoarele produse:

- o baza pentru machiaj- eu folosesc una cu rol dublu, este atat o baza cat si un tratament pentru tenul meu (Sebium Mat de la Bioderma);

- fond de ten - tenul meu se impaca minunat cu Normaderm Teint dela Vichy- nu este uleios, suficient de acoperitor, nu-mi "provoaca" tenul sa erupa, nu se aglomereaza pe fata, nu este fainos;

- pudra pentru "sigilarea" fetei- ceea ce-mi lipsea si a facut tooooata diferenta, un efect incredibil- la recomandarea specialistei urmeaza sa achizitionez pudra  All Matt Make Up For Ever (nr. 14). Costa ceva dar efectul e wow!

- Sculpting Kit Make Up For Ever (nr. 3)- acest produs e magie la cutie- rolul sau este de a forma lumini si umbre acolo unde avem nevoie pentru a masca sau avantaja zonele fetei. Nu-l aveam, o sa-l am.

- un blush- fard de obraz;

- creion dermatograf- culoare la alegere;

- farduri intr-o paleta cu diferite nuante;

- un creion negru moale;

- creion pentru sprancene (daca aveti nevoie)

- rimel.

 

 

Si de urmatoarele accesorii:

- buretei pentru aplicarea fondului de ten- pe langa faptul ca aveam unii prosti, ii mai si foloseam gresit- aruncati, comandat altii. Buretii "ou" magici- Beautyblender- cu o textura unica.

- o pensula mare si moale pentru aplicarea pudrei/fardului de obraz- eu aveam una foarte proasta si prost intretinuta, nu o mai am :).

- o pensula "oblica"- cu unghi pentru aplicarea produselor de "sculptare" a fetei;

- periuta pentru sprancene;

- betisoare pentru aplicarea fardului de pleoape.

 

 

Rutina si tehnica.

 

Nu o sa va mai trec prin procesul de demachiere. Pentru ca machiajul sa fie uniform si cu un aspect ingrijit de durata, tenul tebuie sa fie curat. Din pacate eu inca nu am gasit produsul demachiat care sa imi faca bine asa ca merg pe spalare cu apa calduta si sapun gel pentru bebelusi. Tenul gras- contrar mitului- are nevoie de produse foarte blande pentru curatare. Produsele agresive nu fac altceva decat sa "provoace" tenul in a produce si mai mult sebum. Nu va duceti la culcarea fara sa va demachiati sau macar splati tenul.

 

Incepem prin aplicarea bazei pentru machiaj. Aplicarea se face cu degetele si se aplica uniform pe fata si gat. Daca folositi un produs dermatologic de matifiere- asa cum fac eu- evitati zona ochilor si nu coborati prea mult spre decolteu. Nu aplicati mult produs, mai bine incepeti cu o cantitate mica si pe parcurs vedeti daca mai trebuie aplicat.

 

Secretele specialistului: Lasati cel putin 3-5 minute intre aplicarea bazei si aplicarea fondului de ten pentru ca produsul de baza sa intre in piele si fata sa fie uscata.

 

 Daca atunci cand incepeti aplicarea fondului de ten acesta se aduna pe degete si nu ramane pe ten, inseamna ca baza inca nu s-a uscat sufficient. Eu, pentru ca sunt mereu in viteza si machiajul se intampla de obicei la prima ora dimineata, fac asa: aplic baza, apoi trezesc copilul pentru gradinita, cat ne giugiulim si negociem are si produsul timp sa se usuce.

 

Urmeaza aplicarea fondului de ten. Ei, aici, greseam fatal :)). Unu, aveam niste buretei care in loc sa ma ajute, ma incurcau. Bureteii mei "speciali" erau mult perea densi si cu o structura rigida. Un buretel pentru aplicarea fondului de ten bun ar trebui sa fie moale si "aerat". Sa imite porii. Buretelul bun trebuie sa ia numai surplusul de produs si sa ne ajute sa acoperim/astupam atat cat avem nevoie. Si, trecem la elementul gresit numarul doi: NU aplicam fondul de ten cu buretelul. Asa cum gresit faceam eu- adica puneam fondul de ten pe buretel si apoi aplicam prin tapotare pe fata. Fondul de ten se aplica cu varful degetelor prin "manevra" de tapotare. Nu frecam fata atunci cand aplicam, o "lovim" incet cu varful degetelor acoprind uniform. Ca si la produsul anterior: mai putin este mereu mai bine, daca mai este nevoie mai aplicam. Abia dupa ce am aplicat uniform pe fata si pierdut in jos, pana spre jumatarea gatului, folosim buretelul tamponand usor fata. Astfel eliminam surplusul de fond si ne asiguram ca nu ramane produs care se poate aglomera in pori. Daca avem zone problema de corectat aplicam punctual tot prin atingere cu varful degetului. Singurele zone unde mergem putin si pe miscare de intindere sunt zona nasului si zona gatului, dar nici aici nu frecam, aplicam numai de sus in jos ca sa nu "ciufulim" pielea.

 

Secretele specialistului: impartiti fata in doua atunci cand aplicati produsele, nu va plimbati de pe o zoana pe alta. Terminati o jumatate si va mutati simetric pe cealalta parte.

 

Daca aveti cearcane, acum este momentul sa aplicati corectorul crema. Este posibil ca fondul de ten sa acopere aceste mici probleme, deci asteptati sa vedeti intai aspectul dupa aplicarea fondului de ten si abia apoi adaugati si corectorul numai in caz ca mai este necesar. Corectorul se aplica pe zona de sub cearcane si plecat usor intr-un triunghi pana la baza nasului, tapotand cu buretelul pentru o omogenizare perfecta cu fondul de ten.

 

Secretele specialistului: produsele cremoase se aplica numai peste produsele cremoase,  cele pulbere peste cele pulbere. Deci nu venim cu pudra peste fondul de ten si apoi cu un corector crema peste pudra pentru ca iese "namol". Terminam cu ce avem de aplicat din categoria "cremoase" si apoi mergem mai departe la cele pulbere sau compacte

 

 

Si acum urmeaza magica pudra pentru "sigilarea" fetei.  O pudra buna costa, asa este, insa rolul sau este atat de important si efectul atat de surprinzator incat face toti banii. Machiajul o sa stea la locul lui, fardurile nu or sa curga pe fata si pana seara nu o sa devenim mai stralucitori decat ouale de Paste. Ideal este ca pudra pulbere sa fie pusa pe capacul cutiutei astfel nu riscam sa contaminam intregul produs cu bacteriile de pe fata. La fel si in cazul fondului de ten- recomandat este sa il asezam pe dosul palmei si de acolo sa folosim cat avem nevoie, astfel nu contaminam si flaconul prin revenirea pe el si il aducem si la temperatura corpului fiind mai usor de aplicat.

 

Pudra se aplica cu o pensula mare cu perii moi. Eu aveam una.... aspra. Ceea ce nu-i facea deloc un serviciu tenului meu sensibil. Am schimbat-o pe una moale si fina. Pudra pulbere se ia pe pensula prin tamponare, nu prin miscari circulare ca in cazul produselor compacte. Apoi pornim de la linia maxilarului prin a aplica prin aceeasi miscare de tamponare in trei puncte, si tot asa in sus in linii paralele orizontale. Se uniformizeaza dar cu miscari blande spre exteriorul fetei, nu frecam si nu insistam. Pudra trebuie aplicata in cantitati mici, ea trebuie sa ramana discret pe ten, nu sa-l incarce. Pastram aceeasi sugestie de mai sus de impartire a fetei in zone simetrice atunci cand aplicam produsul. Daca pensula noastra este prea groasa pentru zonele mai inguste- cum ar fi baza nasului- turtim usor perii pentru a ingusta si pensula.

 

Secretele specialistului: pudra este corect aplicata atunci cand la atingere fata este fina si nu prezinta zone "lipicioase".

 

Fardul de obraz trebuie ales intr-un ton flatant in raport cu pigmentul nostru natural. El trebuie sa aduca un mic effect de imbujorare, nu trebuie sa aratam ca niste paiate. Daca nu avem o alta pensula o putem folosi pe cea de la pasul anterior, ideal ar fi sa avem o alta. Fardul de obraz fiind compact il luam pe pensula prin miscari circulare. Apoi, un pas care va avea nevoie de putin exercitiu pana prindeti miscarea, zambiti si acolo unde obrajii devin rotunzi (marul obrazului) incepeti aplicarea fardului de obraz prin doua miscari circulare, cand iesiti din a doua spirala continuati miscarea spre exteriorul fetei sub linia pometelui. Repetati, insa fara a exagera.

 

Si, acum, al doilea produs magic. A fost o revelatie. Este vorba despre produsul pentru lumini si umbre amintit si mai sus. Pentru aplicarea lui avem nevoie de o pensula speciala cu unghi. Si acesta costa, insa este genul de produs care face diferenta intre un machiaj frumos si unul spectaculos. Nu mai spun daca aveti si ceva fotografii de facut o sa vedeti efectul de subtiere. Produsul are doua culori- una inchisa pentru a forma umbre- in cazul meu- sub linia pometilor, acolo unde se afla osul zigomatic- cel foarte accentuat in machiajul Mihaelei Radulescu, de exemplu-. Pornind de la marginea exterioara venim cu o linie fina oblic in jos. Scopul este de a oferi profunzime acelei zone, o umbrire. Astfel chipul pare mai suplu si mai ingust. Incercati sa aplicati cat mai simetric pe fiecare parte a fetei. Cealalta jumate a produsului este deschisa, luminoasa. Aplicam prin miscare ascendenta, de aceasta data, pe partea superioara a pometelui, acolo unde cade lumina. Asfel atragem atentia catre zonele inalte ale fetei in contrast cu cele pe care dorim sa le reducem. Zonele inalte sunt: fruntea, nasul, partea superioara a pometelui, barbia. Intr-un machiaj complex si acestea sunt "luminate"- sau umbrite daca avem ceva de corectat-, iar mandibula "intunecata", dar inca n-am ajuns acolo, lasam specialistii sa isi faca treaba cand avem nevoie de ceva foarte sofisticat.

 

Secretele specialistului: pentru un ten mixt sau gras folosim produse de finisaj mate sub forma de pulbere (sau compacte in cazul fardului de obraz).

Am terminat baza machiajului nostru. In functie de nevoi si de timp am putea spune ca suntem aproape gata, un dermatograf si un rimel si suntem gata de plecare. Insa, daca vreti sa duceti machiajul la un alt nivel- asa cum imi place mie sa o fac- mergem mai departe cu machiajul ochilor. In cazul meu ochii sunt punctul forte al trasaturilor mele asa ca ar fi pacat sa-I las in umbra.

Machiajul ochilor incepe prin luminarea arcadei superioare- cea de sub sprancene- cu un fard deschis la culoare sau cu cel de la pasul anterior. Apoi urmeaza machiajul sprancenelor. Daca este cazul, evident. Eu am arcadele foarte inalte si pronuntate, deci sprancenele mele sunt foarte expuse. Trebuie sa arate ingrijit si intr-o forma cat mai corecta. Eu le completez si aranjez prin folosirea creionului special pentru sprancene si a periutei. Pentru a contura sprancenele intai le periem si le asezam in directia dorita, apoi conturam cu o linie discreta dar ferma forma pe care dorim sa o obtinem- evident in linia firelor de par. Dupa aceea prin trasarea de mici linii fine care imita firul de par, completam zonele care nu ni se pare destul de uniforme. Dupa umplere urmeaza o noua periere usoara pentru a nu ramane surplus sau un aspect nenatural.

Secretele specialistului: alegeti un creion in tonul natural al parului chiar un ton mai deschis, nu inchideti in mod exagerat nuanta sprancenelor. Creionul pentru sprancene trebuie sa fie mereu foarte bine ascutit pentru a putea trasa linii foarte fine.

Machiajul ochilor. Incepem prin aplicarea dermatografului. Nu prin aplicarea fardului asa cum multi procedam in mod gresit. Incepem cu pleoapa superioara prin marcarea coltului exterior (coada ochiului) si apoi folosind lateralul varfului continuam catre mijlocul pleoapei. Formand catre exterior o forma triunghiulara- acesta forma ajuta ochiul sa para mai alunghit. Apoi aplicam dermatograful si pe pleaopa inferioara interna. Aplicarea fardului se face cu ajutorul unui betisor special. Aplicam intai incepand de la coltul extern- acolo unde am aplicat si creionul- si continuam pierdut catre jumatatea pleoapei pana acolo unde firele de par din gene incepe sa fie mai rare. Cu restul de produs ramas pe betisor mergem catre coltul exterior urmarind aceeasi forma de triunghi. Aplicam fard si pe pleopa de jos- imediat sub gene- dar numai spre coltul extern pentru a migdala forma ochilor.

 

Secretele specialistului: daca "flambam" cu bricheta pentru 1-2 secunde mina creionului dermatograf imediat inainte de aplicarea lui pe pleoapa inferioara interna, culoarea acestuia devine mai intensa, este mai usor de aplicat si mai rezistent la transfer.

 

Rimelarea genelor se face prin miscari de zig-zag de la coltul intern catre cel extern. Incepeti cu o cantitate mica de produs. Daca dupa uscarea primului strat mai este nevoie de produs mai adaugati un al doilea strat. Pentru ca rimelul sa nu faca "picatele" pe pleoapa de sus lasati putin capul pe spate.

Secretele specialistului: pentru machiajul de zi nu aplicam rimel si pe genele inferioare!

Buzele au si ele nevoie de atentie. Trebuie sa fie bine hidratate si in caz de nevoie le puteti face un gomaj usor. Pentru machiajul buzelor avem nevoie de un creion de contur si un ruj intr-o nuanta cu un ton mai deschisa decat creionul sau ton pe ton. Incepem conturarea buzelor de la mijlocul buzei superioare catre exterior. Repetam si pentru cealalta jumatate. Buza de jos se contureaza incepand prin trasarea unei linii drepte la mijlocul liniei de contur natural si se continua catre extremitati in mod simetric. Ideal este sa trasati cu miscare ferma si cat mai aproape de conturul natural. Rujul se poate aplica direct sau cu pensula speciala. Umplem conturul atent, fara a incarca. Presati buzele una de cealalta pentru uniformizare. In caz de surplus indepartati prin "sarutarea" unui servetel.

 

Pentru un accent final cu efect wow- da sa nu mai spuneti la nimeni- aplicati un creion dermatograf negru pe marginea interna a pleoapei- atat sus cat si jos- numai in coltul extern al ochiului. Acest ultim detaliu va da mister si seductie privirii.

Va garantez ca procesul dureaza mult mai putin decat citirea acestui articol :)). Sper ca am mentionat toate detaliile importante pe care Sinziana cu generozitate mi le-a transmis astfel facand posibil acest articol. Prima lectie a fost "promotioanala", eu astept isirea conceptului pe piata pentru publicul larg avand ambitia unui machiaj de seara cu Smokey Eyes.

In viteza plecarii la Serbarea copilului si in incantarea ce ma cuprinsese am uitat sa facem o ultima fotografie de final, ne multumim si cu un selfie:

Multumesc Ana pentru invitatie, multumesc Sinziana Iaru pentru sfaturi si cred ca Make-up Concept for Moms va fi un success!

Ana, draga, bafta cu tanara agentie Parenting PR si cat mai multe noi idei sa se alature campaniei Esti unica, alege personalizat!

P.S. Draga Mos Craciun, nu ma uita cu trusa aia de pensule pe care ti-o tot cer de vreo trei ani!

Multumesc,

vesnic recunoscatoare si mult mai frumos machiata

Miruna
 

 

 

 

 

 

 

Doua la apa

Nu-i despre vacanta, si asa se fac prea multe valuri. Este despre altceva, ceva nobil, ceva cu multa munca si mult suflet. Mai sunt doar cinzi zile, am tot vrut sa scriu si nu am putut decide pentru cine. Pentru ca sunt doua. Doua echipe pe care le sustin. In ambele oameni dragi mie, scopuri apropiate mie. Apoi mi-am zis: dar de ce nu as putea scrie despre ambele? De ce nu s-ar putea dona pentru ambele? Poate chiar si de catre aceeasi persoana, asa cum am sa fac si eu. Sau fiecare pentru scopul pe care-l simte mai aproape de sufletul sau.

 

Swimathon este o platformă de atragere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală. Este un mecanism prin care comunitatea se întâlneşte, interacţionează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante.

 

Swimathon București, ediția a doua, are loc pe 12 iulie la Bazinul Olimpic “Lia Manoliu”, de la ora 9.00. Evenimentul este organizat de Fundația Comunitară București și aduce la start peste 30 de grupuri de inițiativă și organizații non-guvernamentale care și-au înscris deja proiectele pe platforma Swimathon București și aproape 40 de echipe în competiție.

La start se aliniaza 200 de inotatori, impartiti in echipe de cate 5 persoane. Fiecare echipa inoata pentru o anumita cauza. Fiecare echipa este sustinuta financiar (sponsorizata) de catre o companie, al carei logo se poate afla fie pe castile de inot, fie pe tricouri sau costumele de baie. Sau toate la un loc, in functie de suma donata de companie.

Spun ca sunt doua. Primul este pentru Asociatia pentru Dravet si alte Epilepsii Rare al caror banner il puteti vedea permanent pe blog in partea dreapta, despre ei am mai scris aici. I-am descoperit acum ceva timp prin intermediul fratelui meu si de aceea spun ca este un proiect de suflet, este practic familie. Echipa Dravet inoata pentru publicarea unei cărți de rețete pentru copiii cu epilepsie, organizarea a 4 seminarii de nutriție și a 8 ateliere de gătit împreună cu consultantul in nutritie Cristian Mărgărit, în cadrul centrului de zi "Există Speranță"- un alt proiect pe care l-am sprijinit cu tot sufletul- , dezvoltat de Asociația pentru Dravet și alte Epilepsii Rare. Cristi spune despre proiect:

 

Cartea se va intitula “Alimentatie sanatoasa pentru copiii cu epilepsie” si eu voi contribui cu experienta mea, pro-bono. De asemenea, voi participa la mai multe workshopuri despre dieta si despre cum selectam, preparam si combinam alimentele potrivite in aceasta situatie.

Adela a aplicat o dieta ketogenica special conceputa si a avut rezultate foarte bune cu baietelul ei. Dieta vine sa ajute si uneori chiar sa inlocuiasca medicatia in anumite cazuri de epilepsie. 

Am fost uimit sa aflu ca epilepsia este mult mai raspandita decat stiam (statisticile spun ca intre 1 si 3%   dintre oameni au cel putin un episod epileptic pe durata vietii). 

Din pacate in Romania nicio persoana publica nu isi asuma acest fapt (cum s-a intamplat in cazul autismului) si multi se ascund din diverse motive mai mult sau mai putin justificate.

Despre Sindromul Dravet:

 Sindromul Dravet, cunoscut şi sub denumirea de Epilepsie Mioclonică Infantilă Severă (EMIS), este o formă rară şi foarte gravă de epilepsie, pentru care nu există, în prezent, nicio modalitate de vindecare. Convulsiile apar în primul an de viaţă la copilul dezvoltat normal. Primele crize convulsive sunt de cele mai multe ori de lungă durată (status epilepticus) şi în cel de-al doilea an apar şi alte tipuri de crize. Toate tipurile de crize sunt deosebit de rezistente la medicaţie, iar prognosticul pentru Sindrom Dravet este descurajator. 

Persoanele cu sindrom Dravet au un risc crescut de SUDEP (sudden unexplained death in epilepsy – moarte subită în epilepsie), şi se confruntă şi cu alte condiţii morbide care trebuie, de asemenea, tratate cu atenţie. Copiii cu Sindrom Dravet nu vor depăşi această condiţie, care le afectează toate aspectele vieţii de zi cu zi. 

În 1978, un neurolog francez pediatru, Charlotte Dravet, a descris pentru prima dată un grup de copii cu un model special de crize, care nu puteau fi controlate de medicaţie. Cel mai important aspect al acestui sindrom epileptic este că până la declanșarea crizelor copiii au o dezvoltare complet normală, dar, pe măsură ce avansează în vârstă, dezvoltarea lor poate încetini și chiar își pot pierde abilităţile pe care le-au dobândit.

 

Si mai mult puteti citi pe site-ul dedicat aici. Iar povestea incredibila a Todorei si a fetitei ei Sanziana este scrisa in detaliu aici.  Donatiile pentru acest proiect se pot face in mod direct si transparent aici sau poti veni sambata pentru a oferi sustinere! In apa or sa fie: Alexandra Coliban si Gelu Kelmer, Radu Popescu, Maria Tanasescu, Lumi Serban.

 

 

 

***

 

Pentru Fire de Dragoste (Asociatia Unu si Unu, Micolino si Totul despre mame) inoata mame dragi mie, le stiti din mediul virtual am mamelor blogger-ite- Ana, Ana Maria, Bogdana - si Tili (pe care nu o cunosc, dar sunt convinsa ca-i un om la fel de inimos). Am mai scris pe blog despre copilasii nascuti prematur si despre ajutorul de care au nevoie. Acum o sa va rog sa intrati pe link-urile de pe numele fetelor pentru a citi povestile lor emotionante, Ana Maria chiar a trecut prin teroare incertitudinii de a avea un copil sanatos sau macar in viata dupa o nastere cu probleme.  

 

Despre proiectul Fire de Dragoste:

Poate nu stiati, dar conform statisticilor privind nasterile premature, 79% dintre bebelusi sunt nascuti între 32 si 36 de saptamani, 10% intre 28-31 de saptamani, iar 11% vin pe lume la doar 28 de saptamani.

Bebelusii nascuti prematur petrec foarte multe ore la terapie intensiva, in incubator, si adesea au nevoie de botosei si caciulite adaptate dimensinilor lor reduse care sa-i protejeze si sa-i ajute sa-si regleze mai usor temperatura corpului.

Cum nu prea se gasesc aceste articole pentru bebelusii prematuri, impreuna cu prietenii de la Totul Despre Mame ne-am gandit sa invitam toate doamnele stiute si nestiute sa creeze caciulite si botosei pentru acesti copilasi. Fa o sezatoare cu prietenele, vecinele, colegele de la job si petrecand impreuna timp de calitate puteti sa tricotati/impletiti impreuna pentru copii prematuri! Da vestea mai departe!

Pentru acesti micuti luptatori, seturile pe care le vom crea sunt o necesitate, nu un moft, stim cu totii ca ei stau dezbracati in incubator, asadar aceste articole de imbracaminte reprezinta un necesar minim pentru a le asigura o evolutie sanatoasa.

Potrivit acelorasi statistici, 1 din 10 bebelusi care se naste are nevoie de aceste seturi. Ideal este sa fie seturi: tuturor ne place sa fim asortati si ne creaza alta stare de spirit cand vedem armonie si culoare si vor avea un efect terapeutic si pentru mamele acestor bebelusi.

Va invitam si pe voi sa-i ajutam impreuna pe acesti copilasi, cu lana sau bumbac, cu andrele sau crosete, cu tutoriale de pe Youtube sau cu ani de pricepere in spate, sa aducem putină culoare si optimism in viata acestor micuti si in viasa mamelor lor ingrijorate si framantate de incertitudini.

Mai mult cititi aici, cum puteti sprijini Campania fetelor si de ce ceea ce fac ele nu este un moft ci un confort pentru copii si parintii lor. Donatiile se pot face direct pe site-ul evenimentului aici sau intrand pe pagina Bazarului deschis pe Facebook unde puteti licita pentru servicii sau bunuri donate in acest scop. O gasiti acolo si pe prietena mea de cand lumea, Sinziana Iaru, un foarte talentat make-up artist care a donat o sedinta de machiaj profesional. Ca sa dau din casa: ea mi-a realizat machiajul din cea mai frumoasa si stralucitoare zi din viata mea, botezul Matildei. Pentru a va simti si voi la fel de speciale intr-o zi deosebita puteti licita aici.

 

***

 

Mai sunt 5 zile in care puteti dona, dar nicio zi nu este mai buna decat cea de azi :)!

Despre parinti

Tocmai m-am intors din cel mai frustrant concediu ca parinte. Pentru ca nimic nu ma frustreaza mai rau pe lumea asta decat sa o cert pe Matilda. In primul rand sa o bag intr-un mediu care sa necesite limite peste gradul ei de toleranta. Si, date fiind conditiile, sa nu gasesc alte metode de aplanare decat sa tip la ea si sa o cert. Iar odata suit in carusel greu te mai dai jos. Asa ca mi-am petrecut ultimele 10 zile intr-o continua lupta cu mine si cu ea. Ea nepricepand ce se intampla, eu impunand lucruri diferite decat stia ea pana acum. Atata cicaleala si observatii nu a primit in cei trei ani de viata adunat. Atatia de stai cuminte (nici nu stia ce-i aia pentru ca noi nu folosim cuvantul asta), atatia de nu mai rade ca doarme X, atatia de nu mai vorbi ca-l trezim pe Y, atatia de nu mai canta ca deranjezi, atatia de nu mai alerga, nu mai sari, nu te mai JUCA asa ca se intampla nu stiu ce alta chestie, nu mai plange ca speriem copiii mai mici. Atatia de shhhht de cand deschidea ochii pana se culca. M-a frustrat, m-a enervat, m-a consumat pana in punctul in care imi venea sa plecam acasa numai sa nu-i mai spun ca nu are voie sa rada cum rade ea, adica tare, pentru ca trezim pe cineva. A fost suficient sa schimbam mediul si compania pentru ca toata piramida noastra de liniste si educatie blanda sa se prabuseasca. Pentru ca libertatea ei functioa gresit atunci cand alegea sa imite actiunile unui alt copil. Prefera sa urmeze un copil de 4 ani jumate in tot ce facea si nu mai auzea nimic in jur. Eu perplexa in fata acestui comportament si a faptului ca ea nu realiza ca se lasa condusa de un copil cu aproape aceeasi minte ca si a ei. Ea euforica in fata noului taram descoperit, adica se poate sa facem si numai ce ne da prin cap?! Mai ales ca erau idei noi, nefiind ale ei. Adica putem sa fugim de parinti si sa ne ascundem in sifonier, pfaa! Si asta nu ar fi fost nimic daca nu s-ar fi pus in pericol prin acest comportament, ca doar se joaca impreuna cu alti copii de cand se stie. A fost o leapsa permanenta si nervi intinsi. Nici vorba de odihna sau relaxare decat in clipele cand eram suficient timp singure pentru a-si reveni la starea ei obisnuita.

 

Am venit acasa profund trista si descumpanita. Mai ales ca la sfarsitul istoriei din toata cearta pe care a primit-o Matilda a rezultat ca problema mea nu era cu actiunile ei haotice ci cu celalalt copil. Pam, pam! Asa ca am ajuns, mi-am cerut un moment de liniste si am rememorat evenimentele. Ce s-a gresit, ce se putea face altfel. Cum sa repar ce s-a intamplat pentru ca a ramas blocata in avalansa de "nu-uri" ca la orice pas zice ca trezim un bebelus. N-am fost pregatita sa o vad comportandu-se asa. Iar asta a fost prima greseala. Am plecat cu imginea idilica in minte a copilului jucandu-se linistit cu un altul pe plaja si noi, parintii, respirand o clipa de liniste. Iar gresit. Am crezut ca atunci cand ma va auzi radicand vocea ma va si asculta. Chiar deloc. Am crezut ca daca o amenint cu intreruperea vacantei daca nu inceteaza sirul de neascultari, se va linistit. Nici asta. Pentru ca lucrurile astea nu functioneaza cu un copil care nu a fost crescut asa si chiar deloc cu un copil inteligent. Mi-a spus simplu ca ea nu poate sa nu ma mai supere si mai bine plecam acasa. Iar Pam, Pam.

 

Deci jocul se redeschide. Metodele sunt iar puse in discutie. Provocarile nu se termina niciodata. Iar eu trebuie sa fac fata mai bine situatiilor de genul asta. N-am facut decat sa tip la ea si sa o amenint. Evident ca nu a functionat. N-am avut deschiderea sa procedez altfel, nici nu stiu cum, dar altfel. Atat de mult m-a deranjat comportamentul ei "prost", si atat de mult m-a deranjat reactia mea, incat nu am putut iesi din cercul vicios. Nu am avut disponibilitatea de a iesi din patratica de parinte. Atat de mult mi-am dorit o pauza si liniste incat mi-am revendicat-o cu orice pret. Nu mai conta ca vacanta asta trebuiea sa fie despre amandoua. Si nu cred ca raceala crunta si lipsa somnului pe toata aceasta perioada ar fi o scuza. Sau poate ca este. Sa nu poti dormi pentru unii este suficient sa-i transforme in isterici, dar eu nu dorm de aproape 4 ani, nu e ceva nou. Ceva a fost altfel. A fost o combinatie perfecta de factori pentru a ma transforma in parintele imperfect. Matilda va uita, probabil. Chiar daca primul lucru pe care-l spune despre vacanta asta este ca a suparat-o pe mami. Eu nu cred ca o sa uit curand acest esec in viata de parinte. Si probabil ca este bine sa nu-l uit si sa stiu mai bine mai tarziu.

 

 

Acestea sunt gandurile pe care le iau cu mine la intalnirea de marti, 8 iulie, de la Hotelul Howard Johnson. Cand am primit invitatia pentru Social Media for Parents eram un parinte linistit si senin. Intre timp am devenit un parinte tulburat de propria incapacitate de a gestiona o situatie noua. O sa discutam si o sa impartasim la fata locului experiente vesele si mai putin vesele, o sa avem ocazia sa discutam cu specialisti in parintela si figuri din social media. Mai puteti solicita o invitie aici. Ne vedem marti!

Despre feminitate

Imi amintesc ca aveam vreo 14-15 ani. Pe aici, asa. Eram intre scoala generala si liceu. Grei ani, grei din toate punctele de vedere. In familie, in tara, financiar, in interiorul meu, in toate, greu. Tatal meu, prietenul si omul meu de baza, se pensionase de cativa ani si nu-l mai aveam permanent alaturi. Se mutase la tara. O decizie pe care o luase impreuna cu mama, au crezut ca se va recupera mai bine acolo, au pus bazele unei mici afaceri. Asa au crezut ei ca va fi mai bine. Noi am ramas cu mama in Bucuresti. Am dus-o cumplit. Cumplit. La sfarsit de saptamana si in vacante faceam o naveta istovitoare si imputita intre Bucuresti si Slobozia. Au fost niste decizii, cine stie ce as fi facut eu in locul lor?! Insa am ramas fara el, prietenul meu, stalpul meu. Intrasem in adolescenta incerta si aveam nevoie de el mai mult decat oricand. Sa-i vorbesc, sa-mi explice, sa ma reasigure. Asa ca-mi amintesc cum stateam in camera lor, acum devenita a mea, partial transformata, insuficient ca sa ma faca sa uit ca era acea camera in care imi fusese mereu teama sa intru. Stateam la un birou improvizat din masa unei masini de cusut vechi, era un Singer parca, si ii scriam o scrisoare lui- tatalui meu. O scrisoare despre negrul in care ma scufundasem, despre cat de greu imi era, despre multe lucruri pe care nu le puteam intelege, despre faptul ca nu ma simteam deloc FEMEIE.

 

Aveam 15 ani si in aproape toate prietenele mele schimbarea se produsese. Hormonii isi facusera treaba si copiii-fetite se transformasera in domnisoare. De cativa ani buni chiar. Unele incepusera de pe la 11 ani sa prezinte semnele... acelea. Sanii incepusera sa creasca, corpurile se rotunjeau, gesturile deveneau mai calculate, fustele luau locul pantalonilor. Gata cu Frunza, cu bataile din pauze, gata cu prieteniile nevinovate cu vreun coleg de clasa. Pe rand se transformau in mici fiinite cochete, pe nesimtite deveneau femei. Eu... nu. In acea perioada corpul meu n-a putut, n-a stiut, a esuat. Ceva n-a fost asa cum ar fi trebuit, ceva a lipsit si transformarea intarzia sa apara. La inceput nimic ingrijoarator. Dar, cu timpul... cu timpul simteam tot mai tare prapastia care se deschidea intre mine si normalitate. Eram printre cele mai mari de varsta, dar eram printre ultimele care paraseau taramul copilariei.

 

Am ajuns la liceu si socul a fost si mai mare. Nu mai erau copiii din cartier, fetele pe care le stiam de o viata, fete ce proveneau din familii cam de aceeasi conditie sociala si materiala. Am ajuns la liceu unde oamenii aveau... mai toti. Fetele erau mult mai aranjate, multe, instruite de mame mai atente, purtau machiaj, se imbracau deja stilat.  Am inceput sa simt acut si dureros lipsa unei regularitati in functionarea corpului meu. Micile exceptii "lunare" erau oricum ca o revolutie si imi produceau mult rau fizic si psihic. Nu aveam ciclu menstrual decat din An in Paste si asta imi afecta dezvoltarea ca om si ca femeie. Un corp de copil de sex feminin in lipsa hormonilor specifici nu ajunge sa se dezvolte in ceea ce ar fi trebuit sa fie. Trasaturile nu isi ating potentialul, nu ajung la blandetea caracteristica. Psihicul nu merge in directia in care ar fi trebuit sa mearga. Traiesti furtuni si conflicte interioare greu de descris, esti furios pe tine si pe lume, dar cel mai mult pe parintele care nu este langa tine si nu vede, nu aude, nu te ajuta. Aveam 17 ani cand am reusit sa ma fac auzita, am mers la medic, la Parhon. S-a incercat o "reparare". Abia trei ani mai tarziu, prin forte proprii, am reusit sa ating un echilibru si sa dau un restart acestui corp cumva neputincios. Peste inca doi ani am ajuns la un soi de normal, dar nu am mai recuperat niciodata anii pierduti.

 

Faptul ca am avut o pubertate intarziata a avut si parti mai putin nefericite. Am fost un adolescent mai intelep, mai concentrat, cu o mai mare putere de a invata. Se stie ca dezvoltarea creierului femeii se opreste in jurul instalarii primei menstruatii, hormonii au grija de asta. De unde si ideea ca barbatii sunt destepti si femeile sunt sensibile. Am avut intr-un fel norocul ca al meu creier sa-si vada mai departe de crestere si acumulare, n-am avut ovule dar am avut ocazia sa devin mai desteapta decat as fi fost altfel. In prezenta testosteronului pe care nu avea cine-l neutraliza creierul meu a cuprins si partea tehnica a lucrurilor. Psihicul meu s-a dezvoltat undeva la mijloc, modul de a gandi fiind unul oarecum androgin. Corpul meu a devenit mai robust si mai musculos, mai puternic. Suntem chimie... iar chimia acelei perioade ne contureaza in aceea ce o sa fim pentru tot restul vietii. Chimia aceea ne face mai femei sau mai barbati. La mine nu a functionat. A trebuit sa invat sa fiu femeie, nu cred ca mi-a iesit pe deplin. O sa raman mereu un om mult mai cu picioarele pe pamant, mult prea determinat, mult prea putin din ceea ce societatea se astepta sa fie o femeie. Insa... tinand cont de cine sunt astazi, de toate lucrurile pe care le pot face, de familia mea monoparentala... cred ca lucrurile s-au intamplat spre bine, nu spre rau. Sunt un om care se poate descurca foarte bine de ambele parti ale taberei, iar asta ma ajuta sunt fiu un parinte complet pentru copilul meu.

Dar, undeva intre in punctul cautarii de sine si cel in care sunt astazi, a fost un timp al marilor pierderi. Chiar si a sperantei. A fost perioada in care imi doream un copil si nu puteam nici sa visez ca o sa-l mai am intr-o zi. Cand in ciuda stimularilor nu obti nicio ovulatie. Cand la 20 de ani ai uterul unui copil de 10. Cand de fiacare data cand zici ca asta a fost...  nu a fost. Atunci, atunci este extrem de greu. Te saturi de mers de 4 ori pe luna la medic, te saturi de analize, de pandit  temperaturi vaginale, te saturi de tine. Ai momente cand te saturi si de ideea de a face copii. Pana la urma hormonii mei s-au aliniat la timp pentru a aduce pe lume Matilda mea iubita si viata mea a devenit mult mai "feminina". Asa ca atunci cand am vazut invitatia Anei si am cautat sa vad cu ce se "mananca" Actavis-Ferlidona, am zambit. Am vazut gama aceasta de produse dedicate femeii, si mai ales femeii in cautarea fertilitatii, si m-am gandit cat de simplu ar fi fost sa existe astfel de solutii si acum 10 ani. Atunci, singurul lucru pe care l-am avut a fost un test de ovulatie pe care mi l-a cumparat o prietena care a inteles cat de greu imi era. Aflase de el si s-a gandit ca mi-ar salva ceva nervi din cap. Acum exista, cu siguranta, si alte variante. Si foarte bine ca exista. Dar mi-a placut sa gasesc o solutie gandita in mod unitar, incercand sa dedice cate un produs fiecarei situatii sau etape din viata femeii. Au ales un test al pH-ului vaginal, un test pentru detectarea infectiilor urinare chiar la tine acasa, un test pentru determinarea perioadelor fertile (a ovulatiei), un test pentru sarcina si un supliment cu acid folic si vitamine pentru preconceptie/sarcina/perioada alaptarii. Va recomand sa le cautati in farmacii, sunt usor de folosit si cu precizie clinica atestata. Eu mi le-am pus frumos in dulapiorul din baie si sper ca primul utilizat sa fie nr. 4.

 

 

Discutiile din cadrul intalnirii au fost cel putin spumoase. De asta imi si plac revederile cu celelalte mame detinatoare de bloguri, sunt toate tipe spirituale si cu mintea la ele. S-a ras foarte mult pe marginea testului pentru pH-ul vaginal. Eu, insa, am fost acolo- nu in vagin... sau am fost, ma rog, detalii- am fost in situatia in care a trebuit sa testam pH-ul pentru ca o aciditate incorecta a mediului din vagin duce la exterminarea micilor inotatori inainte de a ajunge la tinta. Tot pH-ul din vagin poate decide sexul copilasului, pentru ca spermatozoizii detinotri de cromozomi X (cei care fac fetite) sunt mult mai rezistenti in mediu acid, iar cei producatori de baietei sunt mult mai sensibili si mor. Lor le place mediul alcalin, prezent mai aproape de col. Asa ca daca vrei sa fii mamica de beietel trebuie sa ai grija de echilibrul aciditatii vaginale mai mult decat o mamica "neutral". Sa fie cat mai aproape de normal, adica 4-4,4 sau mai alcalin. Pentru cele care nu sunt interesate de conceperea unui copil, acest test le este util in determinarea sanatatii vaginale pentru ca un pH peste 4,5 ne indica o predispozitie la dobandirea infectiilor vaginale sau chiar prezenta uneia. In perioada sarcinii ne poate indica si o scurgere permanenta de lichid amniotic. Deci, atentie! Cred ca ar fi foarte util ca doamna doctor sa aiba  mici seminarii si pentru alte grupuri tinta. Un soi de educatie sexuala tarzie si foarte binevenita.
 

 

Partea spirituala a intalnirii a fost reprezentata de Oana Stoianovici- coach si lider transformational. Sarcina ei ar fi fost sa ne convinga ca fiecare femeie are ceva frumos si feminin in ea. Problema? Ca mai toate interlocutoarele erau deja foarte convinse de asta :)).  Pe langa magnetismul personal si felul in care arata sunt sigura ca este si un om extrem de interesant. As fi vrut sa stam mai mult de vorba pe marginea unor teorii, doar ca fix atunci fi-mea a decis ca este timpul sa ma revendice. Dar, minunea care a facut posibila linistea mea (si a celorlalte mame) pentru o ora s-a numit Lumea lui Momo prin Cristina- om dulce si frumos alaturi de care fi-mea si-a petrecut prima ora fara mine intr-un loc public, fara plansete si tragedii. Yeeei pentru Cristina! Ii multumesc si lui Adrian Nedea pentru fotografii si pentru ca ne-a suportat.

Atunci cand Dumnezeu mi-a trimis minunea asta din poza de mai jos mi-am jurat in sinea mea ca o sa am grija sa nu treaca prin nimic din ceea ce am patimit eu. Ca nu va ajunge niciodata sa-si puna la indoiala identitatea, sa lupte ani de zile pentru a avea un pui, ca nu va suferi din cauza unor probleme atat de usor de remediat la timpul potrivit. Asa ca ma informez mereu pentru ea, o observ, o monitorizez si cred ca este datoria mea ca mama sa cresc o femeie completa si implinita. Aveti grija de fetitele voastre!

Ana, multumim pentru invitatie, a fost totul la punct, asa cum ne-ai obisnuit, felicitari!

 

 

Sponsorii si partenerii au fost la inaltime: Solaris, Orly, Kara Baby, Delights Beauty Club si Lumea lui Momo iar Libraria Bastilia cred ca va deveni locul prferat al Matildei. Cand a vazut ea atateaaaa carti mi-a spus ca le va citi pe toate cand se va face mare. Hai sa te ajute Dumnezeu, mai mami!