Copil, rochita, parc, rate, leagane= zi minunata

Am profitat ca s-a mai racorit putin si am iesit in parc. Sau mi se pare mie ca e mai racoare, am senzatia ca daca o mai tine mult caldura asta o sa patim vreo mutatie de ADN si or sa ne creasca niste evantaie in loc de urechi. Teribil pe strada, teribil in casa. In fine, o sa treaca si asta, o sa vina iarna si o sa ne plangem de frig. :) Insa pana atuuunci mergem in parc si hranim ratele cu pui. Uite cam asa:

 mai e mult?

 hmmm, sa fac vreo prostiuta (sa iau cheile din gentuta)

 zice mami ca n-am voie pllllllllllb

hopa hopa, usurel

 bufff

 de manuta e mai bine

 na ca ma tin de fusta ta, la propriu

am capatat niste paine, sa o dam la rate

 rectificam, rata

 ai zis ca ma duci la leagane, ma duci?

 veselie 1

veselie 2

 veselie 3

 plecam (fara proteste de data asta)

 obosita, astept cina

 mmmm, ce ai acolo bun? papicaaaa

haidi pa!


P.S.  multumim nasica Andreea pentru rochitele minunate Nicol!

La intalnire cu... dauna totala

Astazi am avut intalnire cu un domn. Bine el asa, inalt, brunetel, simpatic. Ne-am intalnit pe la ora 12 in fundul cartierului Drumul Taberei. Teribil cartier de intrat si de iesit din el, sper sa fie gata metroul in termenul propus. Dar ce ne veni sa ne intalnim acolo si nu ne-am vazut si noi aici mai la liman? Pai... acolo se afla masina mea, zace acolo intr-un service de vreo saptamana. Domnul oaches era agentul de la firma de asigurari. A venit sa faca raportul de constatare.

Eu am o masina, mai bine zis aveam, pe care o iubesc. Imi iubesc masina cum isi iubesc barbatii masinile. Masina asta a fost prima mea proprietate reala. Am iubit mirosul ei cand era noua si pe cel de 6 ani mai taziu. I-am iubit scaunele cu tapiterie din plus (nu i-am pus huse de protectie pentru ca urasc ideea asta, plusul este inca intact). Am iubit felul in care toarce motorul ei disel, felul suparat cum pleaca de la semafor, consumul ei mic, culoarea ei argintie. Masina asta a fost cu mine mereu, si cand am ramas singura, si cand am stat cu chirie, si cand am mers la petreceri si cand mi-a fost rau. Cand m-am mutat aici, si nu prea era lume in jur, masina ma astepta cuminte jos, in parcare. Cand veneam de la munca o vedeam in fata blocului si avem sentimentul ca totusi aici e locul meu, in casa asta noua. M-a dus la maternitate cand am nascut si m-a luat de acolo cu noua fiinta in brate. M-am simtit mereu in siguranta in ea, o iubeam si nu aveam niciun gand sa o vand.

Eu nu am permis. Am facut scoala, nu am mai apucat sa dau examenul din motive de sarcina grea, a venit copilul, a expirat scoala, trebuie sa o repet. Atunci de ce am masina daca nu am carnet? Uite asa, pentru ca am putut sa o cumpar, iar un sofer gasesti mai usor decat cumperi o masina. De cand am copilul aveam o intelegere cu un prieten bun. El ma transporta pe mine cand aveam nevoie, eu ii lasam masina cand el avea nevoie. O intelegere foarte buna si ne foloseam/ajutam unul pe altul in limita bunului simt. Ma simteam foarte linistita pentru ca aveam pe cineva la doi pasi de mine care intr-o situatie de urgenta ajungea imediat aici.

Lantul de iubire ni l-a rupt un taximetrist vinerea trecuta. A iesit de pe o straduta fara sa se asigure, fara sa respecte semnul de cedeaza trecerea. Prietenul meu nu l-a vazut deloc si l-a luat in plin. Impact frontal la 40-50 km/h fara sa ai timp sa schitezi vreo frana...  Masina mea s-a comprimat pana la bord, taxiul a zburat si s-a oprit intr-o masina parcata, clientul din taxi a zburat si el si s-a oprit la spital. Sper ca si-a revenit si ca ranile nu au fost asa de grave cum pareau. Sper sa-l dea in judecata pe stimabilul taximetrist, sa-si ia daunele din asigurare si altele pe langa. Taximetristul are dosar penal. Masina mea are dauna totala, dupa cum a rezultat din inspectia de astazi. Prietenul meu, ca printr-o minune, nu are absolut nimic. Au sarit airbagurile, iar masina e facuta cu mare cap si se face praf in rest, dar habitaclul ramane intact, are 6 airbaguri sa-ti tina capul si alte parti intregi. Masina parcata pe trotuar in care au fost proiectati amandoi e praf si ea, facuta senvis cu un stalp si un gard, rotile rupte. Proprietarul ei extrem de calm, uimitor de calm. Am vorbit astazi cu el, era la fel de calm. Taximetristul nu a mai dat niciun semn.

Acum, lumea zice ca-i minunat ca mi-au dat dauna totala. Eu am CASCO, mereu ma intrebam pentru ce naiba dau 25-27 de milioane pe an, uite de asta. Pentru ca oricat ai fi de atent dai peste un meserias, trece pe rosu, nu cedeaza, te face praf. Polita este de 10 mii de euro. Primesc cam 80% din banii astia si imi lasa epava. Asa-i zice bietei mele masini, epava. Deja am primit 4 oferte pentru ea, ca piese de schimb. Pot sa las epava asiguratorului si atunci recuperez 100% din suma asigurata. Pot sa iau banii si sa pastrez masina si sa o repar pe bani mai putini. Solutii sunt, toti spun ca sunt solutii foarte avantajoase fata de pretul pietei. Daca ar fi fost sa o vand luam 4-5 mii pe ea, asa pot sa iau dublu. Numai ca eu nu aveam nicio intentie sa o vand si nici sa cumpar alta. Iar banii de-i iau nu sunt suficienti pentru o masina noua. Deci sa ma scuze specialistii daca nu-mi vine sa dansez si sa aprind o lumanare de bogda proste. 

Astazi a fost o zi trista. Nici nu puteam sa ma uit la masina. Poate ca sunt eu prea atasata de chestiunile materiale. Masina asta a fost 16,500 de euro, platiti din salariu nu din bani gasiti pe strada. Inca mai aveam o parte din imprumutul pentru rata reziduala. A fost cam 4 mii de euro, bani pe care nu-i aveam acasa in pusculita, am apleat la un imprumut. Deci nu ma incearca nicio veselie. Singura parte buna este ca de la noi nu a patit nimeni nimic fizic.

Asa ca nu mai am masina. In prag de concediu, cu un copil mic pe care nu vreau sa-l tarasc prin taxiuri, autobuze, trenuri. Cumparaturi de facut, probleme de rezolvat, timp putin, banii pusi banut peste banut pentru ca vreau sa ma mut. Si sunt suparata. Rau.

Careva doritor sa duca o mama si o fetita pana la mare? :))

Sa-i fie casco usor!

Despre oameni frumosi, oameni cu talent, oameni care fac ceva

Astazi mi-am pus un postit aici pe monitor ca sa nu uit de ideea asta. Sunt batrana si obosita si cam uit :).

Vreau de ceva timp sa impart cu voi bucuria de a "cunoaste" acesti oameni. Pun ghilimele pentru ca nu-i cunosc personal, nu i-am vazut si nu le-am strans mana, dar oamenii astia mi-au facut viata mai frumoasa. M-am "intalnit" cu ei in niste ocazii foarte speciale din viata mea. Poate ca cel mai special dintre toate a fost botezul Matildei. Oamenii astia ne-au trimis din frumusetea lor prin obiectele pe care le realizeaza. Unii ne-au facut lumanarea pentru botez, altii marturiile, altii hainute frumoase, altii cadouri. Ei nu stiu ca scriu despre ei, deci nu este in spirit de reclama sau cu interse pecuniare, e doar un semn de apreciere. Pentru obiectele in sine am dat bani, ele veneau cu un pret, pentru bucuria sufleteasca le scriu postarea asta. Cum zice si reclama - de nepretuit. Chiar daca nu aveti ceva botezuri, nunti si cumetrii prin preajma tot or sa va bucure ochii si cine stie, cand o veni Fat Frumos pe cal alb siti de unde sa va luati buchetul de mireasa. O grija in minus :)).

Ce-mi mai place la oamenii astia frumosi e ca fac CEVA. Nu stiu care e povestea fiecaruia in parte, am franturi de povesti ajunse la mine de pe internet sau de pe la amici comuni. Fie ca-i vorba de o mama tanara care a vrut sa faca un ban in timp ce-si creste comorile, fie ca-i o alta doamna cu drag de flori, fie ca-i o tanara care nu si-a gasit de lucru dupa ce a terminat facultatea, fiecare a ales sa-si valorifice un talent sau o pasiune. Nu au stat sa se planga de criza si de ce greu este, au pus mana si au facut ceva. Pentru asta le respect de doua ori mai mult. Faptul ca ceea ce fac mai e si frumos e doar un bonus.

De ce  spun eu ca's oameni frumosi? Pai unu' cu sufletul ghebos si mic nu ar putea sa ia niste flori si sa faca din ele o bucurie, nu ar putea face lucrusoare mici si colorate pentru copii, nu ar face flori si Matilde, nu ar face cadouri vesele pentru un nou nascut. Astazi le am pe ele, cum o sa mai dau nas in nas si cu altii o sa ma lasati sa vi-i arat pe aici (in ordine alfabetica pentru ca nu pot sa ma hotarasc care'i preferata :)):

Pe BabyRosa  am intalnit-o printr-un cadou, apoi am descoperit-o pe Facebook, ea face niste cosulete cadou de "bun venit pe lume" si pentru botezuri care arata cam asa:

He, he - mi se par foarte inspirate, vesele si utile. Cand esti in pana de idei ce sa oferi unui bebelic ai putea sa alegi si asa ceva. Sau un cosulet din asta:

*********************************************************************************

Minunatia de lumanare pe care am avut-o la botez ne-a facut-o Flower Decor (Antonia). Ne-a facut si frumos decor pentru cristelnita, dar in emotiile momentului l-am uitat in masina :)). Asa ca n-a ajuns in biserica, dar ne-a mirosit in casa eucaliptul din care era facut inca o luna dupa botez. Funditele sunt si acum puse in camera Matildei. Iar ursuletul ala de pe lumanare e prima dragoste de bebe a Matildei. Just love'it!

M-am tot uitat pe siteul ei ca sa mai aleg un model si ma gandesc si ma razgandesc pentru ca sunt toate absolut minunate, unde mai pui ca sunt unicat si dedicate evenimentului tau. Hmmm, uite asta imi place foarte mult:

aaaa si asta:

mmm si toate!

Cand le vad parca-mi vine sa mai fac vreo 10 copii asa :)). Minunate sunt si buchetele pentru mirese si aranjamentele florale pentru nunti sau alte petreceri. Daca oi gasi pe undeva prin lumea asta un domn sa-l iau de sot, sigur o sa o rog pe Antonia sa ne ajute cu florile. Eu sunt perfectionista si cusurgie si cam nebuna :) si rar mi se intampla sa fie ceva atat de pe sufletul meu. As avea incredere deplina sa-i dau o tema si sa o las sa faca asa cum vede ea ideea, iar asta e mare lucru. Lucreaza si sub presiunea timpului, noi cu lumanarea am aterizat in ultima clipa. Multumim frumos!

*********************************************************************************

Si daca tot vorbim de botez, tot atunci am avut si primul LiluTesa (Nicol). Nu ca-i shick?

Am descoperit ieri ca de fapt Nicol e vecina cu nasa Matildei :)). Asta din categoria ce mica e lumea. Asa ca i-am comandat maimuticii doua rochite frumoase si vesele. Ni le aduce nasica vineri, abia astept sa le primim.

Asta-i una, marina.

Nicol tocmai ce a devenit mamica pentru a 3 a ora, asa ca-i uram felicitari si multa sanatate. Trei copii, sa stii ca te invidiez, fie vorba asa intre noi. :)

*********************************************************************************

Tot la botez am avut si marturiile astea personalizate, muncite cu o rabdareeeeee. Toate unice, toate Matilde, toate vesele:

Ni le-a facut Masuta Cu Flori. Probabil ca o mai vedeti pe Mati prin poze cu tot felul de floricele prinse de palariute sau brose cu buburuze, tot de Corni sunt mesteruiute.

Si face tot felul de mici minunatii de pus in par sau de haine, pe la genti si pe unde va mai inspira pe voi imaginatia sa trantiti cate o floricica brosa. Cum ar fi macii astia de i-am comandat eu, de super efect. Multumesc!

Vad ca a pus la cale si o colectie de vara :).

*********************************************************************************

Cam astia-s oamenii de-mi mai gadila mie ochiul cand am o zi cu nori. Probabil ca mai sunt si multi altii la fel de talentati si de creativi. Eu zic sa-i sprijinim, decat sa ne cumparam o marturie Made in Ciaina, cum au mai avut inca cine stie cati, de ce sa nu rugam un om din asta cu degete indemanatice sa ne faca niste Bebelici dedicati. In loc de o lumanare de la tiganca de la florarie care ne pune 3 jerbera si ne ia 300 de lei, parca mi-ar placea o lumanare in ton cu tema botezului si cu o inimioara umpluta cu levantica pe care sa scrie Matilda-Maria :). Poate costa putin mai mult decat lucrurile de serie, chiar nu stiu. Dar suntem oameni speciali si meritam lucruri speciale, nu?

Stiu ca-i greu cu antreprenoriatul in Romania, dar nu renuntati la munca voastra!

Mult succes!

*********************************************************************************

Despre cum puteti ajuta (2) - Stefan

Duminica am intrat pe blogul Marei pentru ca stiam ca fetita ei implineste o luna, vroiam sa le urez din cele bune si frumoase. Pe langa bucuria ei de mama a unui copil sanatos si fericit ne impartasea si povestea lui Stefan. Mama lui nu a avut norocul nostru si hazardul le-a dat de dus o lupta foarte grea. Stefan sufera de Sindromul Apert. Acest sindrom produce inchiderea timpurie a fontanelelor, craniul capata o alta forma iar creierul nu se mai poate dezvolta normal. O alta problema este polisindactilia, are degetelele unite, doar patru dintre ele pot fi reconstruite. Oamenii astia isi iubesc copilul, nu l-au parasit, au luptat si lupta pentru el. Au cautat si gasit medici care ii pot oferi, dupa un lung sir de operatii pe parcursul a 18-20 de ani, o viata decenta. Au iubirea si forta sa treaca prin asta, dar au nevoie de bani. Le-am citit povestea si orice cuvant este in plus. O puteti citi si voi aici sau puteti pur si simplu sa-l ajutati fara a citi nimic. Nu va postez fotografii si filmulete, eu cred ca cine ajuta, ajuta pur si simplu. El este un copil bolnav care are nevoie de ajutor. Intre 23 si 29 iulie puteti dona la numarul 848 2 euro. Pe site-ul dedicat exista si conturile in care se pot face donatii.

Scrisori pentru Matilda (2)

luni, 23 iulie 2012

Draga mea,

Cand am cumparat apartamentul asta unde locuim unul dintre lucrurile care a atarnat greu a fost parcul din apropiere. Locuim peste drum de unul dintre cele mai mari si mai frumoase parcuri din Bucuresti. Stiam ca intr-o zi o sa am un copil pe care o sa-l plimb la umbra copacilor batrani si pe care o sa-l dau in leaganele din parc. Cand eram noi copii aveam doar leaganele albastre de la capatul blocului (doua la numar) si leaganele verzi de la capatul troleului (alea erau vreo patru, dar acolo puteam merge doar cu permisie speciala si doar in gasca). Astea erau regulile acum 30 de ani, nu pleci din fata blocului. Probabil ca stiau parintii ce stiau. Peste Bulevardul Metalurgiei, undeva pe stradute prin spate, exista si parculetul "La elefant". Acolo nu puteam merge decat insotiti de adultul de serviciu, era mare eveniment cand ne duceau. Cred ca toti copiii din cartier si-au rupt pantalonii pe toboganul elefant cu buza rupta :). Era o nenorocita de tabla pe care nimeni nu o prindea la locul ei. Trebuia sa stii cum sa sari cu fundul mai la vale si sa nu agati tabla aia. Acum avem parculete cu toate minunatiile. Tobogane fel si fel, chiar si in spirala. Elefantul nostru nu cred ca mai exista, leaganele albastre si cele verzi nici atat. Asa ca eu  am cumparat casa cu parc, am platit vreo 10 mii de euro in plus pentru asta. Nu-mi pare rau, asta a fost si ideea: sa am unde sa te plimb, sa ai copaci, flori, leagane si copii. Iesim din casa, mergem 10 pasi, trecem strada si suntem in parc.

Tu ai o pasiune cu leaganele (ca mai toti copiii cred), ai unul si acasa, ti l-a adus Mosu'. De 10 ori pe zi te duci la leagan si il legani asa cu drag si zici "gagan". Adica ia de ma da si pe mine nitelus aci. Nu e numai datul in leagan, dar din el ajungi sa sterpelesti de pe pervaz niste lumanari decorative puse in galetuse din tabla. Iti place sa scoti firul din lumanare si sa-l bagi inapoi. Nu prea mergi tu singura, dar ai o dexteritate la operatiuni din astea de finete.... cred ca nimeresti sa bagi si ata in ac. Deci cum iesim afara si simti  mirosul de leagane incepi sa dai din picioare a entuziasm si gagan-gagang. Asa ca te duc copila la gagan, te dau prin toate acareturile potrivite varstei tale si tu esti fericita. Esti tare fericita.

Mai mult decat leaganele iti plac oamenii din parc. In special copiii. Ii saluti pe toti pe limba ta, pe unii ii si certi. Nu stiu de ce, probabil pentru ca sunt posaci si nu intorc inapoi zambetul unui copil. Dar mai mult decat oameii si in special copiii iti plac BARBATII. Nu, nu in sensul ala, esti cam mica pentru asta. 'Dea Domnu sa-ti placa (si) cand o fi mare. Iti plac persoanele de sex masculin, sa fie tineri, tunsi scurt si eventual cu cioc. Daca sunt si blonzi e perfect. Cu astia ai o pasiune aparte. Te bucuri cand vezi barbati de parca eu nici nu mai sunt acolo si nici treaba nu mai ai cu mine.

Sambata am fost in parc, ca de obicei hai si la leagane. Ne-am asezat in leagan langa un baietel insotit de tatal lui. Cum l-ai vazut ai inceput sa-i faci ochi dulci. Ai un talent in tine de a face oamenii sa te iubeasca. Te uiti asa gales pe sub gene, dintr-o parte si le arunci un zambet din coltul gurii. Na, orice adult cand te vede cu moacele astea se topeste. Eu una sunt beata de ele. Daca-i prinzi si ca-ti zambesc inapoi, nu mai au scapare, sunt fermecati si executa dorinte de copil necunoscut si razator din parc. Taticul cu pricina a primit "invitatia" si ti-a intrat in joc. Ba chiar mai mult, a inceput sa te dea el in leagan. Nu am apucat sa spun ca nu e cazul... Deci asa o bucurie, asa ras si chiote... Nu cred ca te-am mai vazut atat de fericita. Niciodata.

Tu vezi barbati, nu stiu daca suficient de mult sau de des, dar avem barbatii nostri. Avem vreo doi-trei care vin pe la noi - unchiul tau si doi prieteni buni. Vin si ei cand pot, se joaca cu tine, te alinta. Fac si eu ce pot ca sa vezi ca exista si din astia pe lume, nu numai "mami". Dar se pare ca nu fac suficient. Mi s-a rupt sufletul cand mi-am vazut copilul bucurandu-se la un barbat asa cum se bucurau copiii orfani de la camin cand ne duceam si cu prietenii la ei. A fost atat de asemanatoare reactia, groaznic de asemanatoare. Si mai tare m-a durut cand ti-am vazut lacrimile de disperare in ochi ca omul ala a trebuit sa plece. Baietelul lui intrase in crize de gelozie. Ti-a observat si el reactia, cred ca m-a vazut si pe mine intepenita, nu stiu daca a intuit de ce, dar ii venea sa te ia cu el.

Probabil ca or sa mai fie multe situatii de genul asta si altele mult mai rele. Sambata mi-am dat seama cat de mult ai crescut, copilul asta al meu, si ca eu nu cred ca fac tot ce trebuie pentru tine. Stiu ca nu-ti pot fi si mama si tata, dar a fost un reality check prea timpuriu. Ai inceput deja sa simti ca ceva e altfel in familia noastra, ai inceput sa stii ca unii oameni sunt ca mami si altii sunt ca tatal din parc. Te vad cum privesti familiile si cum urmaresti barbatii din ele. Mi se tot spune ca daca n-ai avut deloc nu stii cum e si atunci nu suferi. Eu cred ca stii, simti in tine ca trebuia sa fie altfel decat este. Si din pacte nu-i doar o iluzie de-a mea. Faptul ca ne diferentiezi - stiam, pe la un an ai inceput sa te comporti diferit cu persoanele de sex opus. La inceput iti era frica, acum vad ca-i cauti. Cand ne intalnim cu alti prieteni cu copii te vad cum ii privesti, asa pierduta, pe tatii care se joaca cu ei. Cu femeile nu prea interactionezi, nu-ti trebuie. Mama ai deja. Iti trebuie un tata. Iar eu nu am putut sa-i dau si asta. Si doare asa de tare, vreau sa-ti dau tot si se pare ca tot nu se poate. Nu stiu ce sa fac. Rar am fost atat de trista si de neputincioasa. Imi vine sa te ascund de lume, sa te duc undeva unde toate lucrurile astea nu or sa te ajunga. NU pot face asta, nu ti-am dat viata ca sa fii a mea. Ti-am dat-o ca sa fie a ta si tu a ei. Dar cum sa te feresc de rau, copilul meu?

Si nu pot sa regret ceva, sa schimb ceva. Orice regret sau orice lucru facut altfel ar insemna ca tu sa nu mai fii. Si nici asta nu se poate. Si ma invart in absurdul asta de-mi vine sa ma iau la lupta cu cineva si nu stiu cu cine. Pentru ca nu-i corect, nu-i corect deloc. Si stiu ca viata nu e dreapta si altora le este mult mai rau. Stiu ca ar trebui sa fim recunoscatori pentru ca suntem si suntem sanatosi. Dar sunt zile ca asta cand ma cuprinde revolta, cand imi vine sa plang si sa tip de neputinta pentru ca nu am reusit sa-ti dau cel mai firesc lucru din lume. Pentru ca tu nu ai nicio vina, vina e a noastra, a astora mari si prosti. Tu doar simti cum ar fi trebuit sa fie si iti cauti asta. Stii undeva in capsorul ala mic al tau ca puii vin din doi, iar tu ai doar unul. Si nu-i vina ta, e doar a mea sau a mea si a lui. Sper tu sa fii mai puternica si mai inteleapta si sa ne ierti. Eu inca nu pot.

Iarta-ma ca nu am putut mai mult!

Raport de viroza la 10 zile

Acum vreo 10 zile va spuneam ca ne-am pricopsit cu o viroza cu enterovirus - Boala mana-picior-gura. Ma uit in urma si imi dau seama ca am tratat subiectul cam in gluma. Probabil si pentru ca tocmai atunci cineva s-a gandit ca-i oportun sa ma ia peste picior, ca ce mare chestie, bine ca nu are nu stiu ce alta boala. Pe logica asta bine ca are maini si picioare pe care se se umple de bube. M-am gandit ca poate exagerez, ce mare lucru niste bubite si o febra, nu? Eram oricum foarte calma, nu era nevoie sa minimizeze cineva situatia. Probabil ca daca ar fi avut temperatura asa de ridicata fara alte simptome, atunci m-as fi speriat. Insa, inca o data in plus, mi-am dat seama ca atunci cand vorbim de copii mici si foarte mici nimic nu trebuie tratat cu detasare, in gluma si fara sa fim real speriati. Asa ca nu-i luati in seama pe cei din jur care din "bunatate" sau pur si simplu din reflex egoist incearca sa va ridiculizeze pentru grija pe care o purtati copiilor. Cei care va respecta va vor respecta si grija. Oricum eu imi cer scuze daca vreo mama preocupata a citit postarea si a avut acelasi sentiment ca si mine, adica cel de lipsa de respect fata de boala copilului. My bad.

Va spuneam atunci ca se pare ca-i epidemie, chiar este. Intre timp m-au sunat prieteni care au patit-o si ei, dar mai rau. Cand s-au dus cu copilul in spital sa-l interneze nu mai erau locuri, era plin de altii in aceeasi situatie. Virusul Coxsackie (cel vinovat de povestea asta) in varianta lui de tip A produce Herpangina, o boala similara, dar cu eruptie puternica la nivelul gurii si esofagului.

Un alt semn sunt accesarile de pe google, foarte multe pe tema asta, din cautari rezulta si niste intrebari, o sa le raspund mai jos. Intrebarile sunt in special legate de carantina impusa de boala, igiena corporala si de prezenta bolii la femeia insarcinata.

Componentele virozei:

Infectia apare de obicei in lunile iunie-octombrie in zonele cu o clima temperata ale emisferei nordice. In mod obisnuit Viroza mana-picior-gura este provocata de virusul Coxsackie A16 iar perioada de incubatie este de 1-2 zile. Bolnavul este contagios cu aproximativ o saptamana inainte de debutul bolii si poate ramane contagios si cateva saptamani dupa. Eruptia de pe corp se generalizeaza la 1-2 zile de la debutul cu febra, la fel si eruptia dureroasa din gura si gat. Simptomele dureaza 7-10 zile, recuperarea este de obicei completa si nu apar complicatii. Virusul poate fi depistat in materiile fecale, saliva, lichidul din veziculele eruptiei si in secretiile nazale. Deci contactul cu oricare dintre acestea prezinta risc de infectie. Modul cel mai comun de infectare este fecal-oral. Prevenirea se face printr-o riguroasa toaleta a mainilor dupa folosirea toaletei sau a schimbarii scutecelor.

Febra.

In povestirea trecuta va spuneam despre cum s-a instalat boala. Acum, cand stiu mai multe, imi dau seama ca primele semne aparusera de luni. Matilda transpira excesiv si-i curgea saliva. Am zis ca-i iese o masea, dar ea nu a avut deloc hipersalivatie din cauza dintilor. Febra s-a instalat in a doua zi de boala vizibila. A debutat cu febra mica/medie de 37,8-38 si in 24 de ore a trecut de 39. In primele 24 de ore nu i-am dat nimic contra febrei, o temperatura de 38,5 nu este considerata ca fiind mare pentru un copil de un an si trebuie asteptata evolutia. O perioada de febra ajuta si in vindecarea bolii. Cand febra depaseste 38,5 trebuie luate masuri de scadere. Dupa episodul cu febra 39,5 de miercuri seara am inceput sa-i administrez antitermice (panadol). Cu temperatura asta s-a trezit din somnul de dupa-amiaza, a crescut brusc. De altfel, ora 18 este ora de maxim a temperaturii corporale, de aceea pe la ora asta si febra isi atinge maximul. Pentru noi asta este primul episod de boala cu febra. A mai avut pe la 6 luni niste mucusori, cand noi toti am avut o viroza ceva de groaza, a trecut in 3-4 saptamani. Asa raceala nu am mai avut in viata mea. Copilul a luat-o atunci de la noi, dar intr-o forma foarte usoara, doar nas infundat si o stare mai alterata. Acum a fost prima ei temperatura, deci era de asteptat sa reactioneze foarte repede la Panadol. Asa si a fost. La Regina Maria mi s-a recomandat Panadol la 4 ore alternativ cu Nurofen la 4 ore. M-am mai sfatuit cu pediatra si am ajuns la concluzia ca daca in 4 ore nu apare iar febra sa ramanem doar cu Panadol la 6 ore. Am pazit-o toata noaptea si nu a fost nevoie sa-i dau mai repede de 6 ore. Schema de administrare (decisa intr-un final de mine, deci nu e o recomandare) a fost: 24 de ore- Panadol la 6 ore; 24 de ore -Panadol la 8 ore si 24 de ore - Panadol la 12 ore. Am procedat asa pentru ca in niciunul dintre intervale nu a facut febra mai mare de 37,5. Antitermicele nu se scot brusc si nici nu este indicat sa fie administrate mai mult de 3 zile. In cazul nostru a functionat bine asa. Ni s-a recomandat sa avem si Novocalmin in casa, se asteptau ca febra sa nu cedeze asa de usor si sa fie mai mare. In cazul in care copilul prezinta febra in intervalul de 4-6 ore NU procedati asa cum am faut eu, tineti legatura cu medicul, decideti de comun acord schema de tratament.

Eruptia de pe corp.

Cam 75% dintre persoanele care contacteaza viroza aceasta fac si eruptia cutanata. Ea debuteaza in jurul guri, pe talpi si in podul palmelor. Se poate extinde si pe coapse, torace, vulva. Matilda a avut peste tot. Au aparut intai mici bubite in jurul gurii si in talpi. Cele din talpa s-au extins cam in 24 de ore pana la glezne, apoi pe tot corpul. Cele mai vizibile si problematice au fost cele din zona gleznelor si cele de pe coapse. Eruptia poate fi una usoara sau una care sa evolueze din mici puncte rosii catre vezicule care se sparg si devin pustule. In cazul nostru au fost doar cateva care au ajuns bubite. Din fericire nu o mancau, exista si varianta (mai rara) in care eruptia este cu prurit si atunci copilul trebuie supravegheat suplimentar sa nu se scarpine. Veziculele au continut viral, deci trebuie avut grija cine intra in contact cu ele si pe unde sta copilul.

Eruptia nu necesita o ingrijire speciala. Trebuie avut grija sa nu se rupa veziculele. Ea se estompeaza din a 5 a zi de boala si catre a 10 a dispar de tot. Matilda mai are mici puncte unde au fost veziculele sparte. Ea inca merge deabusilea si s-a tarat pe ele. Putin mai iritate au fost si cele de pe fese. Mediul umed si inchis a favorizat asta. Caldura este un alt factor care inrautateste eruptia. O sa observati ca dimineata bubitele sunt putin vizibile, dar cum incep activitatile, transpiratul, caldura ele devin din ce in ce mai vizibile. In cazul in care este prezenta si mancarimea, medicul poate prescrie antihistaminice pentru a ajuta copilul.

Igiena corporala.

Boala nu impune absenta spalarii (ca in cazul varsatului de vant). Spalati copilul asa cum o faceati in mod normal. Puteti reduce timpul de imbaiere si sa scadeti temperatura apei cu un grad. Daca folositi produse comerciale (Nivea, Johnson, Dalin, etc.) acestea nu sunt tocmai cele mai blande cu pielea. Ar fi bine ca in aceasta perioada sa cumparati un produs mai bland, fara parfum, parabeni, sulfati sau sa spalati copilul pe corp doar cu apa. Nu-l frecati cu buretele sau manusa de baie. Pot aparea si descuamari ale pielii, nu fortati caderea ei prin tragere sau frecare.

Este foarte important sa-l uscati bine. Uscarea se face tot prin tamponare, nu frecati pielea. Uscati copilul si la fundulet daca folositi servetele umede. Incercati sa-l schimbati mai des daca are eruptie si pe fundulet. Chiar daca nu a facut pipi funduletul transpira in scutec. Folositi in fiecare zi un prosop curat si pe cele folosite spalati-le la 60 de grade. Procedati la fel si cu lenjeria de pat si hainutele de corp dupa ce boala se vindeca. Din pacate genul asta de viroza asigura o imunizare temporara si partiala. Boala poate reveni daca ne reinfectam.

Eruptia din gura.

Aici este marea problema. Eruptia apare in gura si in gat. Mediul cald si umed din gura favorizeaza aparitia pustulelor. Veziculele se sparg si devin foarte dureroase. Multi copii nu-si mai pot inghiti nici propria saliva, ce sa mai spunem de apa sau alimente. Acestea sunt si principalele complicatii ale bolii, copilul nu se mai hraneste si nu se mai hidrateaza. Mediul ne-a recomandat TantumVerde Spray. In cazul nostru a functionat foarte bine. In cazul alimentelor solide nu au fost probleme, lichidele le inghitea cu greu. Copiilor mai mici de un an li se recomanda Glicerina. Folositi ceea ce v-a recomandat medicul care a vazut copilul.

Nu este nevoie de o dieta speciala. Evitati alimentele care pot zgaria mucoasa, cum ar fi painea cu coaja, legumele si fructele tari, biscuiti, stiksuri si alte chestii de rontatit (adaca oferiti asa ceva copilului). Spalati bine si sterilizati tetinele, suzetele si vesela care se preteaza la asta.

Periajul dintilor trebuie sa fie unul bland. Daca eruptia este una foarte dureroasa puteti chiar sa luati o pauza din spalatul dintilor. Ar fi indicat si sa schimbati periuta de dinti dupa ce episodul de boala se incheie sau sa o sterilizati pe cea existenta. Puteti sterge dintii cu o compresa sterila pentru a-i curata. Copiii mai mari care stiu sa faca gargara sau sa-si clateasca gura pot fi incurajati sa faca asta cu ceai de galbenele.

Diareea.

Boala fiind provocata de un enterovirus ea poate produce si diaree. Medicamentele antidiareice nu ajuta, fiind o infectie viarala nu una bacteriana. Copilul trebuie ajutat cu alimentatie antidiareica - morcov fiert, orez fiert, banana sau alte alimente care din experienta voastra stiti ca ajuta copilul. Daca ii oferiti lapte praf trebuie sa schimbati formula cu una fara lactoza. Daca alaptati continuati alaptarea, nu se recomanda intreruperea. In cazul in care copilul este mai mare si bea lapte din comert, intrerupeti pentru 10 zile consumul acestuia. Si ouale ar fi de evitat in perioada eruptiei.

Daca nu puteti tine diareea sub control si copilul pierde lichide mai repede decat i le puteti administra mergeti cu el (din nou) la medic. Este posibil sa aiba nevoie si de alt tratament sau chiar de internare.

Matilda nu a facut diaree, in schimb eu am luat virusul de la ea si cu mine si-a facut de cap :). "Tratamentul" a fost post negru pentru 36 de ore (am baut doar apa si ceai de menta) si la reluarea meselor am mancat de doua ori cate 250 gr. de fine. Works like magic.

Atentie!!!

O mare atentie trebuie sa acordati igienei schimbarii scutecului sau a spalarii olitei. Virusul sta in fecale. Trebuie sa spalati copilul la fundulet dupa fiecare scaun si pe voi foarte bine pe maini. Spalati bine cu sapun si sub unghii. Spalati olita cu apa fiarta. Este bine sa mutati locul de facut caca in baie unde puteti spala bine gresia. Am vazut parinti care planteaza copilul cu olita peste tot, si in mijlocul sufrageriei in timp ce unii oameni mananca. Mna, fiecare cu sistemul lui. Pe perioada bolii ar fi recomandat ca acest episod sa se desfasoare in baie. Daca aveti un copilas mare care deja foloseste wc-ul,  trebuie sa-l igienizati dupa fiecare scaun pentru a proteja restul familiei.

Carantina/iesitul afara.

Aici am intalnit doua curente. Unii recomanda izolarea, altii spun ca-i suficienta o buna igiena a mainilor si ca nu ar trebui sa scoatem copilul din colectivitate. Eu as zice sa-l scoatem. Deja exista o epidemie, deci ce ne spune asta? Ca varianta cu spalatul pe maini la gradi nu merge. Apoi virusul se transmite si prin alte secretii ale corpului (saliva, mucuti) nu doar prin contact cu fecalele. Nu este o viroza respiratorie si nu se ia pe cale aeriana precum gripa. Dar se poate contacta prin saliva. Manute puse pe unde altii au pus gura, manute puse pe unde unele mame si-au schimbat copiii deja bolnavi (vedem destule in parc), maini de parinti si copii nespalate. Pustulele in sine au incarcatura virala. Deci eu as concluziona ca izolarea se impune de la sine si este de bun simt. Iar asta nu doar pentru a ii proteja pe ceilalti, dar si pe copilul in cauza de a mai contacta si alta boala.

Eu am tinut-o pe Matilda in casa 7 zile. In primele doua zile cand am reluat iesirile nu am mers in parculetele cu jucarii pentru copii. Ne-am plimbat departe de ele. Am inceput sa o duc iar la leagane cand eruptia era complet vindecata. In cazul in care boala nu s-a maifestat si cu eruptie cutanata perioada de 7 zile ar trebui sa fie suficienta.

Evitati contactul cu femei insarcinate! Daca mama face boala, aceasta este transmisa si la fat. Avand in vedere ca bolnavul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia eruptiei si poate fi contagios pentru inca 2-3 saptamani dupa dispartia eruptiei, atentionati femeile insarcinate daca ati intrat in contact cu ele. Boala nu a fost asociata cu risc imediat de avort, dar s-au inregistrat cazuri de avort tardiv in urma contactarii bolii. O problema o ridica si febra ridicata, contactati medicul pentru a va recomanda medicatie contra febrei. Daca mama este simptomatica la nastere sansele ca bebelusul sa contacteze boala sunt foarte mari. De obicei ei fac o varianta foarte usoara a bolii, dar la nou nascuti s-au inregistrat si cazuri de infectii mortale (infectii generalizate ale organelor, miorcardita) provocate in special de Virusul Coxsackie serotipul B4.

Se recomanda tinerea copilului sub observatie pentru a urmari eventuale simptome neuronale. Virusul poate provoca meningita aseptica.

Multa sanatate va urez!

O imagine face cat... o pereche de papucei!

Despre deshidratarea, epuizarea si insolatia bebelusului - masuri de prim ajutor

Cred ca eram prin saptamana 35-36 de sarcina, terminasem Cursul pentru viitori parinti tinut de Ramona Rosu, cand am auzit ca va invita un medic pediatru pentru a sustine un Curs de prim ajutor pentru bebelusi si copii. Mi s-a aprins beculetul, imi doream sa particip la asa ceva. Eu am facut cursuri de prim ajutor pentru adulti si stiu ca aplicarea masurilor corecte in momentul cheie poate face diferenta dintre viata si moarte. Am avut si nefericita ocazie de a acorda primul ajutor unui om care era pe duca. Sunt un om normal, nu am placeri morbide si evit situatiile violente, dar am si norocul ca-mi pastrez sangele rece si actionez eficient. Stiam ca multe dintre procedurile valabile pentru adulti nu se pot aplica si in cazul copiiilor, ba chiar aceleasi proceduri care pot salva viata unui adult pot duce la decesul unui bebelus. In teorie stiam ce trebuie sa fac in situatiile de risc, dar partea aplicata nu aveam unde si pe ce sa o exersez. Spun pe "ce" si nu pe "cine" pentru ca NICIODATA nu trebuie sa repetati procedurile de acordare a primului ajutor (mai ales manevrele de resuscitare) pe un copil - manevrele se exerseaza numai pe un manechin bebelus. Deci zis si facut, mi-a sarit ocazia in cale asa ca am sarit si eu catre ea. Trebuie sa va spun cat se poate de sincer ca acest curs l-am facut in proportie de 90% pentru frica de inec la botez. In parte mi-a si folosit pentru ca mi-am ajutat copilul sa elimine multa apa inghitita cu ocazia "crestinarii". Dar asta e alta poveste. :)

Cursul ni l-a tinut dr. Diana Baciu (medic pediatru in cadrul spitalului pentru copii Budimex), un medic tanar si deschis la minte, real preocupata de bunastarea copiilor. Vroia sa plece din tara :) - sper ca a si reusit. Ne-a explicat, ne-a respuns la intrebari, ne-a ajutat cu partea aplicata. Eu nu stiu sa se mai tina astfel de cursuri in alte locuri, cum nu stiu nici de cat timp dispuneti pentru a merge la unul. Asa ca am zis ca ar fi util sa impartasesc cu voi parte din lucrurile invatate acolo.

Atentie!!!

Masurile de prin ajutor nu inlocuiesc interventia personalului specializat. Imediat ce este posibil sunati la ambulanta sau contactati medicul pediatru, in functie de gravitatea situatiei. Bebelusii si copiii mici se decompenseaza rapid, este mai bine sa chemati salvarea degeaba decat sa asteptati si sa fie prea tarziu.

Pentru ca mi-am petrecut ultimele 2 zile alaturi de colega mea de birou, bunica de nepotel de 7 zile, bolnava de grija pentru nepotelul reinternat in spital din motive de caldura, o sa va vorbesc astazi despre epuizarea termica si insolatia bebelusului si a copilului mic.

Daca ati avut timp si ati citit o postare de-a mea mai veche, despre cum ingrijim bebelusul vara, ati vazut cat accent am pus pe mentinerea unui climat racoros in interiorul locuintei si pe ferirea copilului de soare. Nu am nicio obsesie cu asta, dar sunt doua lucruri relativ simple care va pot scuti de neplaceri mari.

Expunerea copilului la temperaturi ridicate (chiar si in interior) poate conduce la deshidratare, epuizare termica, insolatie. Ce inseamna temperaturi ridicate? Pentru un sugar mai mare de 2 saptamani temperaturile care trec de 25-26 de grade sunt considerate drept ridicate. Probabil ca un copil bine hidratat va tolera fara prea mari urmari si o temperatura pana in 30 de grade. Ceea ce trece de 30 de grade deja reprezinta un stres termic major. Bebelusul va incepe sa dea semne de agitatie, se va foi, pielea va deveni rosie si umeda, chiar rece. Sugarul va solicita mai multe alaptari, consumul suplimentar de lapte poate ajunge si la 50% din ceea ce manca in mod normal. Cu un bebelus alaptat la cerere situatia se rezolva foarte usor, il pui la san si-si ia cat are nevoie. Daca tineti mortis la un program stabilit de voi (ceea ce nu va recomand) aveti sanse sa deshidratati copilul si nu o sa stiti de ce urla in disperare, asta cat mai are putere sa planga.

Stiu ca circula mitul colicilor dati de alaptarile dese, ca nu cumva sa se intalneasca in burta lapte la mai putin de 2 ore ca vine apocalipsa. Colicile sugarilor sunt in marea majoritate a cazurilor colice nervoase, sunt cauzate de incompleta maturizare a sistemului nervos. Gaze si digestie deficitara au mai toti bebelusii in primele luni, asta insa nu justifica plansetele reptetate si prelungite, manifestate cam la aceleasi ore din zi, acestea sunt colicile nervoase. Este de asteptat ca un copil imatur nervos sa se echilibreze mai greu si sa nu se poata linisti in caz ca simte disconfort sau durere, de aici si asocierea intre digestia proasta si colici. Eu va pot spune cu mana pe suflet ca mi-am alaptat copilul la cerere, fie ca vroia la 45 de minute fie ca vroia la 5 ore, copiii au sistemul asta foarte bine pus la punct, un sugar nu va sta sa rabde de foame in prezenta sursei. Cand le e foame, cer. Este foarte important sa stim ca lor le este si sete, nu numai foame. Manifestarile sunt similare, doar ca or sa suga cateva guri. Laptele de inceput este mai apos, nu va interfera cu digestia laptelui mancat cu 2-3 ore inainte. Matilda nu a avut colici, deloc. Ea si-a reglat destul de repede programul de masa si manca cam la 4 ore (noaptea la 6-8 ore), asa avea ea nevoie, asa am lasat-o. Nu m-a transformat in suzeta :). Daca alaptatul la mai putin de 2 ore ar fi cauzat colici, copilul meu ar fi trebuit sa aiba mama colicilor. In maternitate chiar mi s-a spus de catre un medic neonatolog "o sa-i faci colici copilului". Colicii nu sunt produsi de alaptat. Sunt situatii in care mama are partea ei de "vina", dar asta este alta discutie. Sugarii care au colici, or sa aiba oricum, nu are sens sa-i lasam sa sufere de sete. In cazul copiilor hraniti cu lapte praf intrebati medicul si vedeti ce va recomanda, cresterea cantitatii de formula (mai diluata) sau sa-i dati cateva lingurite de apa fiarta si racita. Nu as merge pe ceaiuri, cu atat mai putin cu cele pentru colici. Alegerea intr-un final va apartine, important  este ca bebelusul sa fie bine hidratat.

Deshidratarea bebelusului poate aparea din urmatoarele cauze: diaree, voma, refuzul de a consuma lichide (cand au dureri in gat sau gurita), febra si din cauza transpiratului excesiv. Eu o sa ma refer stric la ultimul caz, cel pricinuit de temperaturile ridicate, adica transpiratia. Semnele de deshidratare sunt aceleasi, dar in functie de cauze abordarea este diferita.

Semne de deshidratare:
- un bebelus trebuie sa ude cel putin 6 scutece pe zi, daca intr-un interval de 4 ore vedeti ca bebelusul nu a facut deloc pipi deveniti vigilenti si verificati si celelalte semne de deshidratare; daca nici dupa 6-8 ore nu a urinat sunati medicul;
- daca la schimbarea scutecului gasiti pe pielea bebelusului sau in scutec mici bobite ca de gel, inseamna ca bebe este deshidratat;
- urina de culoare inchisa, aproape portocalie indica si ea deshidratarea;
- scaunele vor fi mai arare, mici cantitativ, inchise la culoare (oricum caca de bebe mic trece prin toate culorile pamantului, va fi greu sa va orientati dupa asta);
- tegumentele nu mai sunt elastice, isi revin greu la forma initiala daca trageti putin in sus de ele;
- ochii, buzele, gura, mucoasele in general, sunt uscate;
- copilul plange fara lacrimi;
- ochii par mai coborati in orbite;
- fontanele (in special cea superioara) sunt coborate (in aces caz copilul prezinta un grad sever de deshidratare si este cazul sa-l duceti la spital);
- are manutele si picioarele reci si umede;
- in cazul copilului mai mare puteti face si proba timpului de reumplere capilar, apasati un degetel pe buricul degetului si vedeti cat de repede se face roz la loc, in caz de deshidratare va dura mai mult pana cand acesta isi va recapata culoarea;
- poate prezenta o iritabilitate ridicata sau sa fie apatic.

Nu este obligatoriu ca toate aceste manifestari sa fie prezente. In functie de gradul de deshidratare poate fi prezent si intreg tabloul. Cum cea mai buna este PREVENTIA, trebuie sa avem grija sa nu ajungem aici. In zilele foarte calduroase trebuie sa urmarim copilul si sa-i oferim lichide, mai ales daca nu putem scadea temperatura ambientala.

Cum hidratam copilul:
- ii oferim lapte la cerere;
- copilului peste 4 luni ii putem da apa plata (fiarta si racita), nu mai mult de 10-11 ml/zi daca nu consuma si alimente solide, daca deja mananca atunci cantitatea poate fi crescuta;
- este bine ca lichidele sa fie administrate separat de alimentele solide;
- daca ii oferiti sucuri (ceea ca nu va recomand) le puteti dilua 8-10 ml. de suc in apa astfel incat sa rezulte 18-20 (maxim) ml. de bautura;

Daca nu reusim sa-i mentinem nivelul optim de hidratare, bebelusii mici pot sa isi piarda forta de a suge, copilul va intra intr-o stare de apatie, de epuizare. Copilul devine moale, nu mai este alert, nu mai solicita sanul, nu mai are forta sa suga, pielea devine umeda si rece. In cazul unui sugar sau copil mic asta este semnul ca situatia a ajuns deja prea departe pentru a fi gestionata acasa si e timpul sa fie dus la spital. Nu va intimidati si lasati rusinile si ideile preconcepute legate de spitale si chemati ambulanta. Daca locuiti aproape de un spital pediatric/maternitate si puteti transporta in siguranta copilul, il puteti duce chiar voi. NU-l expuneti la temperaturi si mai mari, dar nici nu-l transportati intr-o masina cu aerul conditionat la maxim, va intra in soc termic. Oricum in tot acest interval trebuie sa fiti in legatura cu medicul pediatru care urmareste copilul sau cu dispecerul de la ambulanta.

Pentru ca sugarii si bebelusii se deshidrateaza rapid, uneori nu o sa aveti timpul de a actiona in sensul hidratarii si racoririi lor. Este posibil, mai ales daca copilul este foarte mic, sa observati direct semnele unei insolatii. Atentie, bebelusul poate face insolatie si in interiorul locuintei. Cand spunem insolatie ne gandim mereu la expunerea la soare, dar un copil foarte mic poate avea simptomele extreme ale unei insolatii chiar daca nu a fost expus la soare. Este suficient ca el sa stea intr-un mediu foarte cald (peste 30 de grade).

Care sunt semenele de insolatie:
 - in primul rand pot fi prezente manifestarile expuse mai sus in cazul deshidratarii;
- bebelusul pare obosit, somnolent, apatic;
- are febra;
- copilul mai mare acuza sete, dureri de cap, frisoane, greata, ameteala; este dezorientat sau are comportament apatic, are febra, isi poate pierde chiar cunostinta;
- pielea devine rosie si USCATA, semn ca organismul nu mai poate regla temperatura si nu mai poate transpira;
- respiratia este sacadata sau greoaie;
- pulsul este ridicat.

Insolatia, atat la copil cat si la adult, se instaleaza cu febra. La inceput aceasta poate fi moderata, pana in 38, dar poate ajunge rapid la 40 de grade. Ce putem face in aceasta situatie pana cand ajunge ambulanta (nu-i de gluma, insolatia severa poate duce la deces):

- dezbracati copilul;

- duceti-l la umbra sau la racoare;
- raciti pe cat se poate temperatura in camera;

- determinati-l sa bea lapte, apa sau multe lichide (pentru coopilul mai mare), in cazul unui sugar asta va fi aproape imposibil;

- facet-i o baie cu 2 grade C mai putin decat temperatura sa;

- adminstrati-i medicamente antiinflamatoare (paracetamol, nurofen) pentru a scadea temperatura si pontetialul edem cerebral care se produce in insolatii. (cu mentiunile de mai jos)

Acestea sunt sfaturile pe care noi le-am primit in cadrul Cursului de prim ajutor. Cum ma stiti deja ca sunt Toma necredinciosul am mers mai departe cu cercetarile. Legat de ultimele doua puncte am gasit si alte pareri ale medicilor.

1. Racorirea - este foarte important ca un copil sa nu fie racit brusc, o sa-i provocam convulsii si alte eventuale probleme. Copiii se racoresc prin bai putin mai reci decat temperatura lor si pot fi stropiti cu apa la temperatura camerei. Acelasi lucru si in cazul compreselor, ele nu trebuie sa fie reci. In cazul adultilor racirea se face cu pachete de gheata pe abdomen sau sub axila si chiar cu bai de gheata, nu o sa folosim aceleasi metode si pentru un bebelus sau copil.

2. Antitermicele - dupa cum vedeti noua ni s-a recomandat administrarea de antitermice, chiar si bebelusului de 5 zile de care va spuneam mai sus, medicul i-a recomandat supozitor cu paracetamol pentru reducerea febrei. Am gasit insa informatii medicale in care se mentioneaza explicit sa NU se administreze medicamente antitermice (aspirina, paracetamol), mai ales in cazul adultilor si in cazul in care temperatura este severa - 40 de grade, acestea ducand la complicatii grave. Oricum, in astfel de situatii  o sa fiti deja in contact telefonic cu un medic pediatru si/sau cu dispecerul/medicul de la ambulanta. Respectati indicatiile acestora in ceea ce priveste administrarea de medicamente. Actionand de capul nostru putem face mai mult rau decat bine.

Cum preventia este mai usoara si mai la indemana decat aplicarea unor astfel de metode in situatii limita, faceti tot posibilul ca bebelusul sa stea la o temperatura sub 26 de grade, nu-l expuneti la soare, nu-l scoateti la plimbare in miez de zi, nu-l imbracati gors (pentru ca asa spun babele), alaptati-l la cerere.


Vara cu racoare va urez!

Scrisori pentru Matilda (1)

luni, 16 iulie 2012



Draga mea,

de dimineata te-am lasat in scaunelul pentru masa cu ochii tai minunati si mirati conducandu-ma catre usa. Parca spuneau "pleci, de ce pleci, iar pleci, da uite aici jucariile, da uite carticelele - nu am apucat ieri sa le citim decat de 20 de ori, da... iar pleci?". Ti-am sarutat varful ala de nasuc de-l ai tu in loc de nas si-am tras aer adanc sa-ti iau mirosul cu mine. Erai moscolita de piersica si branzica, te-ai sters de obrazul meu, asa cum faci mereu. Fiecare luni dimineata ma omora cate putin. Noroc ca vin apoi vinerile care ma invie cu doua zile jumatate de stat cu tine. In fiecare dimineata incerc sa-mi trag lacrimile inapoi in ochi, dar nu-mi iese. Pana la lift deja imi curg pe fata si in fiecare dimineata taximetristul ma priveste ca pe o femeie nebuna. Si-o fi imaginand ca plang dupa vre-un purtator de nadragi. N-am prea plans eu dupa barbati nici inainte de a avea scopuri mai nobile in viata, acum nici atat.

In timp ce-ti sarutam nasucul si te mangaiam pe zulufi ti-am zis "la multi ani". Nu stii tu inca cum e cu urarea asta. O sa inveti. E frumoasa cand o spui din suflet, asa simplu si fara alte inflorituri. Sa stii ca mami nu s-a zarghit, inca stie ca esti nascuta pe 9 aprilie. Dar pentru mine, pentru noi doua, ziua ta nu este pe 9 aprilie, este astazi, 16 iulie, ziua in care tu te-ai hotarat ca vrei sa-ti fiu mama. Undeva intre 15 si 16 iulie Cineva ti-a dat un branci de acolo de sus si te-a incurajat sa vii. Atunci te-am simtit pentru prima data si de atunci te simt mereu. Cand te-ai nascut pe 9 aprilie ai fost si pentru restul lumii, dar pentru mine ai fost cu mult timp inainte.

Multe lucruri s-au sters sau le-am uitat, dar ziua aia mi-o aduc aminte atat de clar. Nu se anunta a fi una speciala, dar cumva mi-a ramas intiparaita in minte. Peste noapte plouase mult, pfff ce bine, pentru ca fusese tare cald. Cam cum e zilele astea. Aerul era suportabil, mirosea a verde si a praf. Sa stii ca eram tare frumusica in ziua in care te-am facut :), cred ca de asta te-ai si hotarat ca-s buna eu de mami. Ma intorsesem de cateva saptamani din concediu, bronzul era inca la locul lui, parul era intr-o forma de zile mari (ii place apa de Italia si ii revine volumul). Ma imbracasem cu rochia alba de in, aia de-mi vine de zici ca a fost cusuta pe mine, cerceii cu pietricele verzi din smarald, exact aia de-i vrei mereu sa te joci cu ei. M-a sunat taica-tu pe la pranz sa iesim in pauza de masa la o cafea. Serviciul lui era la vreo 5-10 minute de mers pe jos. Lucreaza cam ce lucrez si eu, numai ca la Prefectura. Acum s-au mutat si mai aproape, este practic in coltul strazii unde avem noi sediul. Numai hazardul face sa nu ne impiedicam unul de altul. Probabil pana intr-o zi cand o sa se intample si asta. I-am zis atunci sa vina el mai aproape pentru ca iar se pregatea de o rapaiala de ploaie, iar eu eram o doamna pe tocuri. Ne-am vazut la o cafenea langa Cismigiu, ne-am uitat cum face ploaia bulbuci pe strada, apoi am facut 2-3 pasi prin parc. Frumos rau parcul de ziua ta. Era aproape gol, baltoace ici si colo, mult verde, tot felul de verde.

Ma straduiesc sa nu-i uit chipul din ziua aia.  Nu vreau sa-i uit parul zburlit de ploaie, barba mult mai roscovana decat parul, ochii de om puternic. Sa nu uit cum era cand se uita frumos la mine. Caci se uita frumos. Se uita asa cum te uiti tu cand te gandesti la ceva sau iti vine o idee nastrusnica. Ai exact figura lui, ma face sa zambesc asemanarea asta. Semeni cu el cand ridici din spranceana si cand razi cu nasul tau mic. Nu stiu ce a simtit mai tarziu, ce a gandit, dar de ziua ta eram frumoasa pentru el. Frumoasa ca om. Ca femeie probabil ca sunt si acum, ca om nu vrea sa ma mai stie. Dar de ziua ta am fost frumosi amandoi, au fost zambete si cuvinte placute, a fost tinut de mana, glume si ras. A fost si ploaie, ce de ploaieeee. Se zice ca ploaia e cu noroc, chiar a fost. I-am promis ca dupa job trec pe la el. Mi-a promis ca-mi face friptura la cuptor si ca bem un pahar cu vin.  M-ai tarziu in seara aia ai venit si tu. De atunci esti mereu cu mine.

Nu-mi mai amintesc cum era viata inainte de tine. Nu mai stiu ce facem si cu ce-mi umpleam timpul. Nu mai stiu cum e sa traiesc doar pentru mine. Nu mai stiu nici cum e sa dormi sau sa iesi cu prietenii la un film, dar asta nu-i chiar asa de important. Nu stiu cum de nu ma simteam singura in patul ala mare, imi amintesc totusi ca parca nu era destul de mare. Acum am loc sa dorm si pe o muchie, contorsionata si nemiscata, nu cumva sa te trezesc. In restul patului esti tu, in toate pozitiile. Inca faci curse nocturne, nu stiu cat va mai dura asta, dar ar fi bine sa dormi si tu ca "omu" intr-un loc. Mai nou se pare ca te-ai indragostit de picioarele mele. Eu te culc langa perna mea si tu te sustragi tiptil catre picioare. Si noaptea trecuta ai dormit tot acolo, imi iei picioarele in brate si te tii de cate un deget. Cred ca-ti palce pedichiura. De cand erai bebe aveai o fascinatie cu degetele mele de la picioare. Si din cea mai mare jale te faceam sa razi intr-o secunda daca-ti fluturam din degete. Cand ai inceput sa deabusilesti imi urmareai picioarele prin casa. Acum tu esti prima care imi apreciaza efortul de a ajunge si la pedichiura, imi faci mai-mai pe unghii. Sper ca n-ai un fetish :)).



Noaptea trecuta am visat ca ceva ne despartise. Ca nu te-am mai avut cu mine niste ani. Te regasisem mare, parca alt copil, semanai cu tine cea de acum, doar ca erai mai lunga, mai slabuta si cu parul crescut. Imi era groaza ca nu ma mai cunosti, ca nu mai stii cine sunt. Erai cu niste oameni straini, le-am vazut fetele atat de clar, nu-i cunosc, nu stiu cine erau. Nu-ti auzisem niciodata vocea spunand cuvinte, atunci m-ai strigat "mama" si ai venit fuga catre mine. Oare asa sa fie vocea ta? M-am trezit atat de speriata ca-i ceva real si chiar m-am pierdut de langa tine. Te-am simtit calda la picioarele mele, respirai incet si linistit, dormeai cu capul pe piciorul meu. Doamne, ce groaza! Inca n-am putut scutura sentimentul ca am trait niste ani fara tine. Noroc ca a fost doar un vis, in viata asta adevarata nu cred ca as mai putea.

Nu stiu ce va fi peste ani, cat ma va face timpul sa uit, ce se va mai pierde din noi. Sper doar sa nu uit ziua aia cu ploaie, zambete si rochie alba. Sper sa nu uit sentimentul ala de minune trait cand am stiut ca ai sa vii. Sper sa nu-mi ia Dumnezeu mintile si sa uit de ziua ta. Nu stiu ce sens ar mai avea viata fara tine.

La multi ani!

mami tau

Despre "de ce..."

De ce sunt un om mai bun, de ce traiesc mai frumos, de ce scriu din tot sufletul, de ce  as vrea sa fiu nemuritoare, de ce as vrea sa nu dispara stratul de ozon si albinele din lume, de ce ma trezesc zambind dimineata, de ce iubesc cu lacrimi in ochi, de ce orice efort nu e prea mare, de ce viata e uimitoare si minunata?

Pentru ca exista ea!

Despre a fi sau a nu fi SINGURA

Doamne, ce zi a fost asta! Pe langa faptul ca azi a fost vineri 13 (superstitii nu am deloc) mi-a fost foarte rau. Lunga zi, grea zi. Nu stiu daca am pescuit virusul de la fi-mea, dar ceva sigur e "pestos" in zona. Imi era rau de cateva zile, nimic de nedus pe picioare. Ieri de dimineata m-am trezit cu cea mai cumplita durere de cap din era migrenelor in coace. M-am incapatanat sa ma duc la munca, mi se trage de la educatia proasta, dar pe la vreo 2 am facut frumusel o cerere de conced si m-am returnat catre casa, cat inca ma mai puteam deplasa. Am zacut vreo 3 ore pana s-a hotarat maica-mea ca ea trebuie sa iasa putin pe afara, daca tot trebuie sa ramana peste noapte la noi, si mi-a plasat-o pe Mati. Bietu' copil si-a facut de joaca pe langa mine prin pat. Astazi aceeasi poveste, doar ca azi nu-mi puteam tine capul sus de durere, pe langa asta dureri de burta, stari de voma, o minunatie. Dar mi-a dat Dumnezeu copilul asta minunat de-l am. Cumva a inteles ca am ceva si a stat toata ziua cuminte si s-a jucat, la mese a mancat repede si bine, l-a pranz si-a luat suzeta si Hiporicu si a dormit 3 ore. N-a mai facut nici febra, am dus Panadolul la 8 ore, eruptia pare sa-i mai treaca, e spre bine.  Sper ca ei nu i-a fost tot asa de rau. Multumesc iubita lu' mami ca esti asa un ingeras de copil. Uneori am senzatia ca fiinta asta de doar un an si trei luni, asa necuvantatoare cum e ea, intelege mai multe si mai bine decat oamenii astia mari si plini de pareri.

Azi am vazut si un film, unul intreg, cap coada. Asta e mare chestie, nu s-a mai intamplat de haaaaaat. Nu mai am nici timp nici rabdare de filme. Astazi boala mi-a anesteziat vocile interioare care-mi spun mereu "ce stai, nu vezi cata treaba e?" si n-am vazut cata treaba era si am stat tolanita pe canapea la un film. Fi-mea a stat si ea cu mine, se mai juca, mai arunca un ochi la film. O pasionau scenele cu muzica, ea nu se uita la TV, doar cand sunt reclame o acapareaza si atunci tot muzica e de vina. Mai tine sa ma instiinteze cand sunt scene cu copii, cai si caini. Asa ca azi a avut ea stare sa ma pazeasca. Filmul, o siropeala de adolescente indragostite pe HBO, un fel de Frumoasa si Bestia moderni. Sa nu ma intrebati cum, dar Mati s-a prins ca e cu Love si venea din cand in cand si-mi lua capul in manutele ei mici, isi lipea nasucul de al meu si chicotea printre dintii cu strungareata, semn de mare, mare iubire. Astia micii sunt precoci rau mai frate.

Tot azi s-a nimerit de am vorbit cu un om drag, nu mai vorbisem cu el de ceva timp (noroc cu Fb-ul asta). Intr-un fel inca mi-e drag si o sa-mi fie mereu, genul asta de drag nu pleaca nicaieri decat daca se intampla ceva foarte urat, cum intre noi nu a fost cu urat nu a fost nici cazul sa il expediez. Isi are inca locul lui acolo. Imi face placere sa-l vad oricand. El habar nu are, dar imi place sa-l vad pentru ca-mi incarca bateriile. Omul asta are genul ala de zambet contagios, pe langa faptul ca-i un zambet frumos, e si in asa fel incat te "obliga" sa zambesti si tu. El e cam frumusel asa cu totu, cam prea pentru un barbat, i-am spus mereu ca eu nu sunt pe deplin convinsa ca nasu' ala e al lui de la mama natura, tot cred ca l-a mai ajutat si chirurgia moderna. Glumesc, sigur e naturel, dar l-a cam irosit natura pe un barbat, la ei merge si cu nas mai urat :)). Ce m-a facut sa ma opresc la el atunci cand ne-am cunoscut a fost ( mai ales) rasul. El rade, rade cu zgomot, rade sanatos asa din toti plamanii. Lumea nu prea mai rade, cica ar fi de porc sa razi cu zgomot, nu-i de bon ton. Trebuie sa radem chinuit pe sub servetel de parca-i de rusine ca esti vesel si stii sa te mai bucuri din cand in cand de o vorba savuroasa. Asa ca eu l-am iubit pentru felul in care rade, asa cum probabil ca-l invidiaza multi pentru ca are curajul sa rada. Sper sa nu se lase de asta, sper in schimb sa se lase de fumat :)).

In discutia cu el, mai stangace, mai pe ocolite, ca nu mai stim niciunu pe unde ne mai sunt vietile si sa nu cumva sa dam cu stangu in dreptu, vine si vorba despre faptul ca el e singur, dar ca eu nu mai sunt. Hmmm, pai nu sunt? Pai, nu esti. Mi-am mai pus problema asta, io cum naiba sunt? Cum ma intreba si un coleg zilele trecute eu ce sunt: doamna sau domnisoara (eu sunt o doamna oricum). M-am mai trezit si in alte ocazii in situatia de a raspunde la "da, tu esti singura?". Ce sa raspund? Acum, normal, ca singur la modul absolut nu e nimeni. Doamne fereste, or fi si oameni singuri cu adevarat, nici nu vreau sa-mi imaginez. Daca stiti pe cineva atat de singur puteti incerca sa-i  sunati intr-o zi la usa si sa-i duceti o sticla cu apa.

Mda, si asa, ce raspund eu. Ma simt ca intr-o pagina din povestea lui Harap Alb, sunt la o rascruce de drumuri prin padure si stiu ca daca o iau pe Exit1 ajung la fantana cu Spanu, daca o iau pe Exit2 ajung pe drumu mai lung unde trebuie sau dau peste Omu Rosu (ca parca asa era povestea). Dileme stravechi :)). Acum depinde si de context, ati spune. Ar trebui sa le pot despica capul in doua alora de ma intreaba ca sa stiu ce vor sa spuna de fapt si ce-i intereseaza. Vor sa stie daca sunt "single" (adica disponibila) sau vor sa stie cum imi merge asa cu viata, toate bune? Dar indiferent de context daca as spune ca "da" tot m-as simti ca o mincinoasa. Ba mai mult, m-as simti ca si cum i-as nega existenta Matildei, ceea ce mi se pare mai grav decat orice. Eu nu spun nici macar "mama singura", spun "parinte unic", nu-mi suna corect "mama singura". Nici sa zic "nu" nu-mi vine, mai ales daca in fata mea sta un barbat caruia nu vreau sa-i impartasesc povestea vietii mele, nu vreau sa stie ce si cum si cine. Se poate intampla si asa, sa fiu undeva la un inceput cu o persoana, si mai ales sa stiu ca inceputul ala e tot ce o sa avem, asa ca nu vreau sa-i spun nimic despre fiinta cea mai iubita de pe lumea asta. E un soi de egoism si mi-l asum. Nu oricine are onoarea sa stie despre copilul meu.

Apoi de cand cu viata asta in viteza si cu timpul liber foarte pe spongi m-am schimbat si eu. S-au dus vremurile cand imi placea sa fiu curtata, azi sa iesim la o cafea, maine la un film, poate saptamana viitoare sa te las sa ma tii de manuta si peste vreo luna sa-ti arat colectia de timbre. Acum eu sunt aia care spune scurt si la obiect ca eu atat pot si atat vreau si asta e "oferta". Cam ca barbatii asa :)). Nu stiu daca-i de rau sau de bine, dar viata a devenit mult mai simpla si mai sincera in felul asta. Probabil ca lucrurile or sa se schimbe intr-o buna zi, nu stiu cand. Mai nasol e cand dau peste cate unul din ala care accepta acum un deget in ideea ca daca azi il las sa puna varful degetelor peste granita, maine va pune toata talpa, poimaine, asa pe nestiute, se va muta cu totul si peste ceva timp o sa aiba loc in cuib. Gresit. Stiu strategia pentru ca am aplicat-o si eu in niste vremuri cand eram mai tanara si mai nelinistita :)). E gresita oricum. Si uite asa trebuie sa gasesc o solutie de mijloc in care sa nu fiu nici mincinoasa, dar nici sa nu fiu interogata sau judecata in legatura cu deciziile mele. Oamenii simt mereu nevoia de a avea o parere despre niste lucruri foarte intime din viata celorlalti. Ca o au nu ar fi nimic, e normal sa gandesti, dar ca simt nevoia sa o exprime si nu intotdeauna elegant... asta e problema.

Deci singura nu sunt :). Am fiinta asta minunata care-mi umple viata intr-un fel in care nici nu-mi imaginam ca se poate. Imi ranjeste cu cei 8 dinti, stramba din nas ca un iepure, tropaie pe aici dand din zulufi, da ochii pe spate cand nu-i convine ceva, bea apa cu ghiogalturi, imi ia picioarele in brate si le pupa, imi stranuta cu gura plina de fructe in cap, chiuie din toti rarunchii cand vin acasa, imi face cu manuta aia mica cand plec, imi aduce carticele sa le citim de 5 milioane de ori, chestii din astea frumoase. Inca mai miroase a lapte, nu a din ala din cutie, a al meu. Deci nu sunt singura. Pe de alta parte nici nu vad un purtator de cromozomi xy pe aici, unul care sa nu ne fie prieten sau ruda. Nu vad pe nimeni sa ma tina in brate seara, sa-mi faca nitel masaj la spinarea asta obosita, sa care de niste papornite de la piata sau sa ma roage sa-i aduc o bere. Nu-i, deci sunt singura. Dilema ramane, asa ca mai bine nu ma intrebati.

Daca esti cumva un barbat cu mine la o cafea si eu ma uit gales in ochii tai, atunci ar cam trebui sa stii care-i ideea si sa nu ma mai intrebi nimic. Ar trebui sa ai atata stima de sine incat sa stii ca atragi doar femei integre care nu ar umbla prin vecini sa-si insele barbatu de acasa, asa ca nu-i cazul sa ma mai intrebi de singurataturi. In mod ciudat, dar femeile nu intreaba niciodata, ele stiu. Daca nu esti doar  un mascul in cautare de "imperechere" protejata, atunci sa stii ca nu sunt singura, am un copil minunat si atata timp cat o sa traiesc pe langa ea pe pamantul asta nu o sa fiu niciodata singura.

Sa nu fiti sau sa fiti singuri (asa ca mine :)) )!