De doua zile ma tot gandesc si ma razgandesc... nu stiu cum sa incep si nu stiu cum sa va spun.
Am vrut sa fie ceva deosebit, ceva care sa va atinga, sa va impresioneze....
Am vrut sa va scriu despre viata, despre valoare ei... despre faptul ca in anumite momente viata (sau continuarea ei) inseamna bani. Trist, dar viata se si cumpara. Nu de la un bazar de vieti sau de pe net... viata se poate "cumpara" de la medici.
Apoi am vrut sa va scriu despre ecografiile de sarcina... despre bucuria si emotia care va facea inima sa bata ca o nebuna. Despre cat de minunat era sa va puteti vedea copilul si sa stiti ca totul este bine cu el.
Am vrut sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa incercati sa traiti sentimentele unei mame care stie ca in clipa in care puiul ei ii va parasi pantecul atunci i se va termina si viata, ca doar atata timp cat este ocrotit in corpul ei... Teribil, probabil ca ati dori sa ramaneti insarcinate toata viata.
Am vrut sa va rog sa ajutati.
Dar, ce drept am eu sa va intristez? Ce drept am eu sa ma pun in locul unui om si sa sufar in locul lui? Mai ales cand acel om lupta si e optimist. Deci nu era locul meu nici sa-mi dea mie o lacrima si nici sa simt eu drama acelui om.
Locul meu este sa il ajut, pentru ca pot!
Nu cred ca ajutorul se da pentru ca esti rugat sau impresionat, nu cred ca ajutorul se da pentru ca te poti identifica intr-un fel sau altul cu cel care are nevoie. Ajutorul se da si atat.
Mai jos este un link! Poate si locul vostru este sa ajutati.
http://responsabil.slabute.ro/initiative/doneaza-ajuta-copil-traiasca/
Sa fiti sanatoase!
P.S. Daca nu aveti timp sa va duceti la banca sau nu va place si ma cunoasteti personal imi puteti da mie si o sa-i transfer eu.
joi, 26 aprilie 2012
miercuri, 25 aprilie 2012
Despre lucrurile pe care nu le pot spune cu voce tare
Mi-e frica!
Sunt lucruri pe care le simtim, lucruri pe care le gandim, lucruri pe care le-am trait, lucruri care se afla undeva in noi si despre care nu putem vorbi cu voce tare. Nu pentru ca nu ne-am gasit cuvintele, nu pentru ca am fi superstitiosi si am crede ca din momentul verbalizarii lor se vor indeplini, nu pentru ca nu avem pe cineva care sa ne asculte cu adevarat, ci pur si simplu pentru ca NU putem. Probabil daca le-am spune am fi usurati, am fi impacati, s-ar inchide cercul... la fel de bine e posibil sa dea nastere unor alte lucruri de nespus.
De cand sunt mama ( pentru mine am fost mama din clipa in care cele doua celule s-au unit si a rezultat o noua viata, eu nu cred ca momentul nasterii este cel care te "proclama" mama) am trait atat de multe, am vorbit despre atat de putine. Mi-am vorbit mie, eu cred in repovestirea evenimentelor (atat a celor frumoase cat si a celor mai putin frumoase), cred ca rememorarea lor le tine vii pe cele frumoase si le vindeca pe cele urate. Dar mi le-am spus mereu mie, i le spun si Matildei in gand, poate si pentru ca sunt ale noastre.
Ma intreaba lumea de ce sunt obosita.... Bine, e usor amuzant... eu nu am mai DORMIT de prin august 2010. N-am dormit de rau, n-am dormit de dureri, n-am dormit de burtica, apoi... n-am dormit pentru ca alaptam si n-am dormit de grija... Pare plauzibil nu? Cei din jur stiu ca Matilda este un copil extrem de cuminte si de linistit, nu a avut colici, nu a plans niciodata de foame (asta si pentru ca am fost cu ea 24 din 24 si nu a ajuns niciodata in punctul in care sa semnalizeze foamea prin plans, o stiam ca-i e foame dupa cum respira), dupa prima saptamana de viata a inteles foarte repede cum e cu ciclul zi noapte iar pentru mesele de noapte o trezeam eu. Poate ca unul dintre putinele lucruri asupra carora cad toti pediatrii de acord esta ca in primele luni de viata ale bebelusului este bine sa nu-l lasam mai mult de 4 ore nemancat. Drept urmare in prima luna de viata am tot trezit-o noaptea la 4 ore... dupa ce a facut o luna si a refuzat sa se mai scoale am lasat-o in pace, eu am crezut mereu ca ea stie mai bine ce nevoi are dar nah... medicii. Cand a intrat in a doua luna de viata ziua manca la 4 ore iar noaptea la 8 (numai san, niciodata formula). Deci de ce nu dorm cand am un asemenea copil binecuvantare de sus? Eu nu dorm de FRICA!
Frica mea... teama mea.... la inceput cred ca a fost chiar groaza. Nu cred ca este o forma de depresie post partum, ea are radacini dinainte sa fiu gravida cu Matilda, nu este nici o psihioza sau o alta forma de boala. Ma cunosc... stiu de ce imi este frica, si sincer, tentativele de cenzurare sau control nu mi-au facut bine deloc. De ce mi-e frica? Mi-e frica de faptul ca ar putea muri! Ma trezesc si acum de 5 ori pe noapte si pun mana pe ea sa vad daca mai respira... oi fi nebuna sau poate doar mama sau poate o mama profund traumatizata... Cand era bebelus si avea episioade de apnee, uita sa respire, nu puteam dormi deloc, in prima luna abia daca atipeam cateva minute si ma trezeam sa o ascult cum respira. De mult ori a trebuit sa-i pun mana pe burtica ca sa-si aduca aminte ca trebuie sa respire. Multi bebelusi uita sa respire si au apnee de somn. Unii nu-si mai aduc aminte niciodata. Acum lucrurile s-au linistit mult, a facut un an, e un omulet... dar tot ma mai trezesc sa o verific. E doar asa pentru linistea mea, nu mai cred ca poate muri din asta. Probabil teama de a ne pierde copiii este fireasca, sub o forma sau alta o avem cu totii. Unii refuza si sa se gandeasca la asa ceva, unii nu vor sa recunoasca, eu am ales sa va spun. Eu cred ca e normal sa te gandesti si la asta, poate chiar teama asta ii tine in siguranta, te face mai vigilent, mai precaut. Nu cred ca este sanatos sa ne reprimam temerile cum nu este sanatos nici sa la alimentam pana cand ajung sa fie un handicap pentru noi.
De ce au stat lucrurile atat de rau pentru mine?
Poate pentru ca eu am pierdut. Cu 3 luni inainte de conceperea Matildei am pierdut o sarcina. Sincer pe mine ma irita si exprimarea in sine, despre un copil neajuns la termen se vorbeste ca si cum ar fi un "ceva". Da, stiu argumentele medicale, le stiu si pe cele psihologice, le stiu pe toate. Dar pentru mine copilul meu a fost o VIATA din secunda in care a fost conceput. Un copil nu este "o sarcina", "un embrion", "un fat", stiu ca de dragul stiintei i se spune si asa, dar a fi parinte nu este o stiinta ci este iubire, este drauire, este insasi natura noastra. Copilul acela a fost tratat ca si cum nu ar fi fost nimic. Medicul s-a puratat ca si cum ar fi fost un fel de menstruatie, doar ca mai dureroasa si mai abundenta. Nu a vorbit nimeni, nu a spus nimeni nimic. In ziua aceea am simtit nevoia sa vorbesc cu cealalta jumatate, nici el nu a stiut sa puna nimic. In tot noianul de liniste am ales si eu acelasi lucru. Am zis ca e mai bine asa. Am plans pe ascuns, apoi am simtit nevoia sa spun cuiva... nu am putut, se punea nodul ala in gat si cuvintele ramaneau acolo.
Cat de gresit am ales am aflat abia cand am ramas insarcinata cu Matilda. Cata groaza am putut sa traiesc in fiecare zi de sarcina, cum nu era zi de la Dumnezeu sa nu ma trezesc si primul lucru pe care-l verificam era daca am avut vreo sangerare. Din pacate in debutul sarcinii au fost multe probleme (inclusiv hemoragie). Poate daca as fi vorbit despre ce se intamplase, poate daca as fi "metabolizat" cumva pierderea suferita, poate.. zic si eu poate... ca acum nu mi-ar mai fi fost la fel de frica. Pana cand a inceput sa miste puiu pe la 16-17 saptamani cred ca am fost la zece ecografii, o vedeam ca e acolo, ca e bine, ca traieste. Noroc ca Matilda a fost un copil foarte "miscaret" si imi oferea garantia ca e alive&kicking :)
Apoi pentru groaza asta am sa le "multumesc" primilor 3 medici la care am fost. Pentru ca in debutul sarcinii au fost niste incidente (o fractura de picior, radiografii, o extractie dentara, anestezie, antibiotic, analgezice, o infectie... da stiu, MULTE) am fost sa obtin mai multe pareri. Toate astea s-au intamplat in primele doua saptamani de la conceptie. Teoretic daca in acest interval se intampla ceva capital cu bebelusul sarcina nu tine, se produce un avort spontan. Daca bebe se tine bine si rezita inseamna ca a scapat intreg. Aceste lucruri le-am aflat dupa... in prima faza eram atat de speriata incat nu avea nici aerul loc sa intre.
Dar... traim in acest stat minunat in care viata a ajuns sa nu mai aiba nicio valoare. Tara in care sentimentele mamei sunt ceva desuet, in care avortul voluntar e inca pe primul loc in Europa, in care femeile isi arunca copiii la tomberon sau in w.c., in care orfelinatele sunt pline. Stiu toate astea, dar stimati medici... asta nu inseamna ca orice femeie care ajunge in fata voastra e o bruta, un nimic. Copilul din ea poate ca este sensul vietii ei, este iubire. Nu ii spuneti unei mame, care in mod evident isi iubeste copilul, ca nu are sens sa-i faceti nici ecografie pentru sigur nu e viabil, nu ii spuneti ca uite daca nu vrei sarcina iei medicamentul X daca o vrei iei Y (si Y era tot un medicament contraindicat in primul trimestru de sarcina), nu va oferiti sa-i scoateti copilul la pachet cu un polip pe care-l are pe col, nu-i spuneti ca bebelusul ei va fi un monstru, ca va fi un copil handicapat, ca nu va avea ochisori sau va fi surd. NU!!! Nu ii spuneti toate astea, si mai ales nu i le spuneti daca habar nu aveti despre ce vorbiti!
Daca as fi fost un om simplu fara acces la informatii, fara dorinta si capacitatea de a discerne, astazi fetita mea minunata si sanatoasa nu ar fi existat. Probabil ca ingrozita de toate aceste posibilitati as fi ales sa o trimit inapoi de unde venise. Am rascolit netul, am cerut fise, am cerut informatii de la Universitati din strainatate si am aflat ca riscurile pentru copilul meu erau cele considerate drept normale pentru orice alta sarcina. Mai mult decat orice mi-am privit in suflet si acolo am vazut copilul asta vesel si frumos. Norocul nostru a fost si ca am ajuns la medicul Catalin Petru Haiduc, un medic informat, deschis si optimist. Sincer nu cred ca sunt deloc genul lui de om sau tipul de pacient preferat. Pe langa asta, el este un medic foarte ocupat. Dar cand m-a vazut cu ditamai dosarul de documentare, cand i-am spus ce recomandari am primit, dar mai ales, cand a vazut cat de mult imi doream acest copil m-a luat sub observare. M-a linistit, a urmarit-o pe Matilda, mi-a explicat mereu cu rabdare, a vorbit mereu despre Matilda ca despre un OM. Din pacate nu am putut naste impreuna, Matilda s-a nascut de ziua lui :), poate a fost in semn de multumire.
Cand mi-am nascut puiul, cu toate ca stiam de la toate ecografiile ca este absolut intreaga (eco facute de dr. Haiduc, dr. Turculet. dr. Iosup, dr. Popescu), m-am uitat daca are ochisori... Si ce ochisori are!
Dupa nastere ma simteam impacata, linistita, aveam o minune de copil, era sanatoasa, era vioaie, era frumoasa, era perfecta. Pentru mine ar fi fost perfecta oricum si as fi iubit-o oricum, dar pentru calitatea vietii ei era important sa-mi fi facut datoria sa o aduc pe lume sanatoasa. In aceste momente de fericire fara margini, de pace si de rai, in ziua in care ar fi trebuit sa ies cu Matilda din spital o "draga" de doamna asistenta s-a tinut de glume. M-au trimis sa-mi fac externarea, sa-mi declar copilul si sa vin sa ii fac si ei externarea. Eram la 51 de ore dupa nastere, horomnii tropaiau in toate directiile, simturile erau ascutie la maxim, fusesem separate (pentru ca asta este sistemul) si deja nu mai suportam nici fizic aceasta separare, ma durea corpul de dorul ei si de nevoia de a fi cu ea; eram in starea in care sunt toate mamele dupa o nastere naturala.
M-am dus extrem de vesela sus sa o alaptez si sa facem formele de externare. Pluteam, visa, radem. Salonul in care era ea si inca vreo 15-20 de bebelusi era cel din partea stanga a spatiului pentru nou-nascuti. Am intrat pe usa si m-am dus glont sa o iau in brate... am ajuns langa patut si nu intelegeam nimc.. patutul era gol, toate lucrusoarele ei stranse, jucarioara ei lipsea, era doar pachetul cu pampersi pus undeva jos. M-am intors catre asistenta, probabil cu intrebarea evidenta in priviri... Unde e copilul meu? Moment in care aceasta creatura (pentru ca nu-i pot spune om) m-a atins pe brat si mi-a spus "Stiti, doamna, avem o veste PROASTA!" facand o pauza lunga... sau poate ca mi s-a parut mie lunga. In acele cateva secunde am avut timp sa simt cum mi se scurge viata din mine... sa mi se goleasca mintea de orice gand, sufletul de orice traire.... stiam doar ca Matilda nu mai e! Apoi m-a tras cumva dupa ea si bolborosea ceva despre faptul ca au dus-o la terapie pentru ca a fost expusa la o infectie si ii fac tratament... m-a dus in celalat salon... un bebelus pus la oxigen plangea foarte tare (era un nou nascut, baietel) care pentru mine era Matilda, toti copiii de acolo erau ea. M-a dus in fata unui incubator... in care fetita mea era la foto terapie, avea ochisorii acoperiti cu un pansament si branula pe manuta, ma uitam la ea si nu o recunosteam.... straniu cum toti copiii de acolo erau Matilda mai putin ea...
Au urmat inca 5 zile de stat in maternitate, de facut antibiotic si foto terapie, de brutalizare profunda a oricarui sentiment de om, de groaza, de disperare si de amorteala. Despre asta o sa va povestesc separat, poate cineva o sa invete ceva din felul in care este administrata sectia de nou-nascuti de la materniatatea bucuresteana Filantropia.
Stimata doamna asistenta (intamplator era chiar cea care fusese in tura si atunci cand am nascut) cu toata bad karma de mi-am facut-o sau cu locul in iad asigurat ti-am urat tot "binele" din lume!!! Tu in ziua aceea ai omorat ceva in mine si ma lupt si in ziua de azi sa ma regasesc intreaga!
Mi-au trimis mai tarziu un psiholog, poate daca nu as fi fost in starea aia de epuizare psihica mi s-ar fi parut chiar amuzanta. I-am sugerat sa se ocupe in primul rand de personalul maternitatii, ca eu sunt bine. Ce m-a tinut atunci intreaga la minte a fost iubirea pentru copilul meu si constienta faptului ca ea are nevoie de mine sanatoasa, echilibrata, puternica. Stiam care are nevoie de mine sa-i fiu mama cu atat mai mult cu cat ma are doar pe mine.
Deci nu pot sa dorm...incerc, ma lupt, sunt puternica, multe s-au estompat si s-au dus din sufletul meu. Dar vedeti voi... mintea omului e complicata si uneori gasim greu calea catre vindecarea ei.
Daca aveti in voi lucruri pe care nu le puteti spune cu voce tare, puteti sa vi le spuneti voua... o data, de doua, de mii de ori pana cand incep sa capete un sens sau, din contra, isi pierd tot sensul si devin povesti. Cautati-va un moment, o stare, un om, o foaie de hartie, un blog si spuneti acele lucruri in ritmul vostru. Poate intr-o zi o sa aveti puterea sa le spuneti si cu voce tare.
Eu astazi le-am strigat catre voi, multumesc!
Sunt lucruri pe care le simtim, lucruri pe care le gandim, lucruri pe care le-am trait, lucruri care se afla undeva in noi si despre care nu putem vorbi cu voce tare. Nu pentru ca nu ne-am gasit cuvintele, nu pentru ca am fi superstitiosi si am crede ca din momentul verbalizarii lor se vor indeplini, nu pentru ca nu avem pe cineva care sa ne asculte cu adevarat, ci pur si simplu pentru ca NU putem. Probabil daca le-am spune am fi usurati, am fi impacati, s-ar inchide cercul... la fel de bine e posibil sa dea nastere unor alte lucruri de nespus.
De cand sunt mama ( pentru mine am fost mama din clipa in care cele doua celule s-au unit si a rezultat o noua viata, eu nu cred ca momentul nasterii este cel care te "proclama" mama) am trait atat de multe, am vorbit despre atat de putine. Mi-am vorbit mie, eu cred in repovestirea evenimentelor (atat a celor frumoase cat si a celor mai putin frumoase), cred ca rememorarea lor le tine vii pe cele frumoase si le vindeca pe cele urate. Dar mi le-am spus mereu mie, i le spun si Matildei in gand, poate si pentru ca sunt ale noastre.
Ma intreaba lumea de ce sunt obosita.... Bine, e usor amuzant... eu nu am mai DORMIT de prin august 2010. N-am dormit de rau, n-am dormit de dureri, n-am dormit de burtica, apoi... n-am dormit pentru ca alaptam si n-am dormit de grija... Pare plauzibil nu? Cei din jur stiu ca Matilda este un copil extrem de cuminte si de linistit, nu a avut colici, nu a plans niciodata de foame (asta si pentru ca am fost cu ea 24 din 24 si nu a ajuns niciodata in punctul in care sa semnalizeze foamea prin plans, o stiam ca-i e foame dupa cum respira), dupa prima saptamana de viata a inteles foarte repede cum e cu ciclul zi noapte iar pentru mesele de noapte o trezeam eu. Poate ca unul dintre putinele lucruri asupra carora cad toti pediatrii de acord esta ca in primele luni de viata ale bebelusului este bine sa nu-l lasam mai mult de 4 ore nemancat. Drept urmare in prima luna de viata am tot trezit-o noaptea la 4 ore... dupa ce a facut o luna si a refuzat sa se mai scoale am lasat-o in pace, eu am crezut mereu ca ea stie mai bine ce nevoi are dar nah... medicii. Cand a intrat in a doua luna de viata ziua manca la 4 ore iar noaptea la 8 (numai san, niciodata formula). Deci de ce nu dorm cand am un asemenea copil binecuvantare de sus? Eu nu dorm de FRICA!
Frica mea... teama mea.... la inceput cred ca a fost chiar groaza. Nu cred ca este o forma de depresie post partum, ea are radacini dinainte sa fiu gravida cu Matilda, nu este nici o psihioza sau o alta forma de boala. Ma cunosc... stiu de ce imi este frica, si sincer, tentativele de cenzurare sau control nu mi-au facut bine deloc. De ce mi-e frica? Mi-e frica de faptul ca ar putea muri! Ma trezesc si acum de 5 ori pe noapte si pun mana pe ea sa vad daca mai respira... oi fi nebuna sau poate doar mama sau poate o mama profund traumatizata... Cand era bebelus si avea episioade de apnee, uita sa respire, nu puteam dormi deloc, in prima luna abia daca atipeam cateva minute si ma trezeam sa o ascult cum respira. De mult ori a trebuit sa-i pun mana pe burtica ca sa-si aduca aminte ca trebuie sa respire. Multi bebelusi uita sa respire si au apnee de somn. Unii nu-si mai aduc aminte niciodata. Acum lucrurile s-au linistit mult, a facut un an, e un omulet... dar tot ma mai trezesc sa o verific. E doar asa pentru linistea mea, nu mai cred ca poate muri din asta. Probabil teama de a ne pierde copiii este fireasca, sub o forma sau alta o avem cu totii. Unii refuza si sa se gandeasca la asa ceva, unii nu vor sa recunoasca, eu am ales sa va spun. Eu cred ca e normal sa te gandesti si la asta, poate chiar teama asta ii tine in siguranta, te face mai vigilent, mai precaut. Nu cred ca este sanatos sa ne reprimam temerile cum nu este sanatos nici sa la alimentam pana cand ajung sa fie un handicap pentru noi.
De ce au stat lucrurile atat de rau pentru mine?
Poate pentru ca eu am pierdut. Cu 3 luni inainte de conceperea Matildei am pierdut o sarcina. Sincer pe mine ma irita si exprimarea in sine, despre un copil neajuns la termen se vorbeste ca si cum ar fi un "ceva". Da, stiu argumentele medicale, le stiu si pe cele psihologice, le stiu pe toate. Dar pentru mine copilul meu a fost o VIATA din secunda in care a fost conceput. Un copil nu este "o sarcina", "un embrion", "un fat", stiu ca de dragul stiintei i se spune si asa, dar a fi parinte nu este o stiinta ci este iubire, este drauire, este insasi natura noastra. Copilul acela a fost tratat ca si cum nu ar fi fost nimic. Medicul s-a puratat ca si cum ar fi fost un fel de menstruatie, doar ca mai dureroasa si mai abundenta. Nu a vorbit nimeni, nu a spus nimeni nimic. In ziua aceea am simtit nevoia sa vorbesc cu cealalta jumatate, nici el nu a stiut sa puna nimic. In tot noianul de liniste am ales si eu acelasi lucru. Am zis ca e mai bine asa. Am plans pe ascuns, apoi am simtit nevoia sa spun cuiva... nu am putut, se punea nodul ala in gat si cuvintele ramaneau acolo.
Cat de gresit am ales am aflat abia cand am ramas insarcinata cu Matilda. Cata groaza am putut sa traiesc in fiecare zi de sarcina, cum nu era zi de la Dumnezeu sa nu ma trezesc si primul lucru pe care-l verificam era daca am avut vreo sangerare. Din pacate in debutul sarcinii au fost multe probleme (inclusiv hemoragie). Poate daca as fi vorbit despre ce se intamplase, poate daca as fi "metabolizat" cumva pierderea suferita, poate.. zic si eu poate... ca acum nu mi-ar mai fi fost la fel de frica. Pana cand a inceput sa miste puiu pe la 16-17 saptamani cred ca am fost la zece ecografii, o vedeam ca e acolo, ca e bine, ca traieste. Noroc ca Matilda a fost un copil foarte "miscaret" si imi oferea garantia ca e alive&kicking :)
Apoi pentru groaza asta am sa le "multumesc" primilor 3 medici la care am fost. Pentru ca in debutul sarcinii au fost niste incidente (o fractura de picior, radiografii, o extractie dentara, anestezie, antibiotic, analgezice, o infectie... da stiu, MULTE) am fost sa obtin mai multe pareri. Toate astea s-au intamplat in primele doua saptamani de la conceptie. Teoretic daca in acest interval se intampla ceva capital cu bebelusul sarcina nu tine, se produce un avort spontan. Daca bebe se tine bine si rezita inseamna ca a scapat intreg. Aceste lucruri le-am aflat dupa... in prima faza eram atat de speriata incat nu avea nici aerul loc sa intre.
Dar... traim in acest stat minunat in care viata a ajuns sa nu mai aiba nicio valoare. Tara in care sentimentele mamei sunt ceva desuet, in care avortul voluntar e inca pe primul loc in Europa, in care femeile isi arunca copiii la tomberon sau in w.c., in care orfelinatele sunt pline. Stiu toate astea, dar stimati medici... asta nu inseamna ca orice femeie care ajunge in fata voastra e o bruta, un nimic. Copilul din ea poate ca este sensul vietii ei, este iubire. Nu ii spuneti unei mame, care in mod evident isi iubeste copilul, ca nu are sens sa-i faceti nici ecografie pentru sigur nu e viabil, nu ii spuneti ca uite daca nu vrei sarcina iei medicamentul X daca o vrei iei Y (si Y era tot un medicament contraindicat in primul trimestru de sarcina), nu va oferiti sa-i scoateti copilul la pachet cu un polip pe care-l are pe col, nu-i spuneti ca bebelusul ei va fi un monstru, ca va fi un copil handicapat, ca nu va avea ochisori sau va fi surd. NU!!! Nu ii spuneti toate astea, si mai ales nu i le spuneti daca habar nu aveti despre ce vorbiti!
Daca as fi fost un om simplu fara acces la informatii, fara dorinta si capacitatea de a discerne, astazi fetita mea minunata si sanatoasa nu ar fi existat. Probabil ca ingrozita de toate aceste posibilitati as fi ales sa o trimit inapoi de unde venise. Am rascolit netul, am cerut fise, am cerut informatii de la Universitati din strainatate si am aflat ca riscurile pentru copilul meu erau cele considerate drept normale pentru orice alta sarcina. Mai mult decat orice mi-am privit in suflet si acolo am vazut copilul asta vesel si frumos. Norocul nostru a fost si ca am ajuns la medicul Catalin Petru Haiduc, un medic informat, deschis si optimist. Sincer nu cred ca sunt deloc genul lui de om sau tipul de pacient preferat. Pe langa asta, el este un medic foarte ocupat. Dar cand m-a vazut cu ditamai dosarul de documentare, cand i-am spus ce recomandari am primit, dar mai ales, cand a vazut cat de mult imi doream acest copil m-a luat sub observare. M-a linistit, a urmarit-o pe Matilda, mi-a explicat mereu cu rabdare, a vorbit mereu despre Matilda ca despre un OM. Din pacate nu am putut naste impreuna, Matilda s-a nascut de ziua lui :), poate a fost in semn de multumire.
Cand mi-am nascut puiul, cu toate ca stiam de la toate ecografiile ca este absolut intreaga (eco facute de dr. Haiduc, dr. Turculet. dr. Iosup, dr. Popescu), m-am uitat daca are ochisori... Si ce ochisori are!
Dupa nastere ma simteam impacata, linistita, aveam o minune de copil, era sanatoasa, era vioaie, era frumoasa, era perfecta. Pentru mine ar fi fost perfecta oricum si as fi iubit-o oricum, dar pentru calitatea vietii ei era important sa-mi fi facut datoria sa o aduc pe lume sanatoasa. In aceste momente de fericire fara margini, de pace si de rai, in ziua in care ar fi trebuit sa ies cu Matilda din spital o "draga" de doamna asistenta s-a tinut de glume. M-au trimis sa-mi fac externarea, sa-mi declar copilul si sa vin sa ii fac si ei externarea. Eram la 51 de ore dupa nastere, horomnii tropaiau in toate directiile, simturile erau ascutie la maxim, fusesem separate (pentru ca asta este sistemul) si deja nu mai suportam nici fizic aceasta separare, ma durea corpul de dorul ei si de nevoia de a fi cu ea; eram in starea in care sunt toate mamele dupa o nastere naturala.
M-am dus extrem de vesela sus sa o alaptez si sa facem formele de externare. Pluteam, visa, radem. Salonul in care era ea si inca vreo 15-20 de bebelusi era cel din partea stanga a spatiului pentru nou-nascuti. Am intrat pe usa si m-am dus glont sa o iau in brate... am ajuns langa patut si nu intelegeam nimc.. patutul era gol, toate lucrusoarele ei stranse, jucarioara ei lipsea, era doar pachetul cu pampersi pus undeva jos. M-am intors catre asistenta, probabil cu intrebarea evidenta in priviri... Unde e copilul meu? Moment in care aceasta creatura (pentru ca nu-i pot spune om) m-a atins pe brat si mi-a spus "Stiti, doamna, avem o veste PROASTA!" facand o pauza lunga... sau poate ca mi s-a parut mie lunga. In acele cateva secunde am avut timp sa simt cum mi se scurge viata din mine... sa mi se goleasca mintea de orice gand, sufletul de orice traire.... stiam doar ca Matilda nu mai e! Apoi m-a tras cumva dupa ea si bolborosea ceva despre faptul ca au dus-o la terapie pentru ca a fost expusa la o infectie si ii fac tratament... m-a dus in celalat salon... un bebelus pus la oxigen plangea foarte tare (era un nou nascut, baietel) care pentru mine era Matilda, toti copiii de acolo erau ea. M-a dus in fata unui incubator... in care fetita mea era la foto terapie, avea ochisorii acoperiti cu un pansament si branula pe manuta, ma uitam la ea si nu o recunosteam.... straniu cum toti copiii de acolo erau Matilda mai putin ea...
Au urmat inca 5 zile de stat in maternitate, de facut antibiotic si foto terapie, de brutalizare profunda a oricarui sentiment de om, de groaza, de disperare si de amorteala. Despre asta o sa va povestesc separat, poate cineva o sa invete ceva din felul in care este administrata sectia de nou-nascuti de la materniatatea bucuresteana Filantropia.
Stimata doamna asistenta (intamplator era chiar cea care fusese in tura si atunci cand am nascut) cu toata bad karma de mi-am facut-o sau cu locul in iad asigurat ti-am urat tot "binele" din lume!!! Tu in ziua aceea ai omorat ceva in mine si ma lupt si in ziua de azi sa ma regasesc intreaga!
Mi-au trimis mai tarziu un psiholog, poate daca nu as fi fost in starea aia de epuizare psihica mi s-ar fi parut chiar amuzanta. I-am sugerat sa se ocupe in primul rand de personalul maternitatii, ca eu sunt bine. Ce m-a tinut atunci intreaga la minte a fost iubirea pentru copilul meu si constienta faptului ca ea are nevoie de mine sanatoasa, echilibrata, puternica. Stiam care are nevoie de mine sa-i fiu mama cu atat mai mult cu cat ma are doar pe mine.
Deci nu pot sa dorm...incerc, ma lupt, sunt puternica, multe s-au estompat si s-au dus din sufletul meu. Dar vedeti voi... mintea omului e complicata si uneori gasim greu calea catre vindecarea ei.
Daca aveti in voi lucruri pe care nu le puteti spune cu voce tare, puteti sa vi le spuneti voua... o data, de doua, de mii de ori pana cand incep sa capete un sens sau, din contra, isi pierd tot sensul si devin povesti. Cautati-va un moment, o stare, un om, o foaie de hartie, un blog si spuneti acele lucruri in ritmul vostru. Poate intr-o zi o sa aveti puterea sa le spuneti si cu voce tare.
Eu astazi le-am strigat catre voi, multumesc!
marți, 24 aprilie 2012
Despre legea mamelor II - concediul si indemnizatia pentru crestere copil
Dragii mei ma simt magulita de aprecieri. Va multumesc!
(tocmai am terminat de scris acest post, a iesit tare luuuuung dar eu zic sa aveti rabdare cu el caci merita)
In materialul anterior legat de Legea mamelor am trecut destul de repede peste Concediul si indemnizatia pentru crestere copil cu varsta de pana la 2 ani (3 ani in cazul copilului cu handicap). My bad. Am vrut sa va spun mai multe lucruri despre celelalte drepturi conf. OU 96/2003 (privind protectia maternitatii la locurile de munca) si cele din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2011-2014 (fie vorba intre noi acest contract inca nu a fost inregistrat asa ca prevederile lui sunt inca in aer, "norocul" nostru este ca foarte putini angajatori stiu despre asta asa ca multi salariati inca le invoca increzatori, deci nu spuneti la nimeni. Este bine sa va interesati daca exista un Contract la nivel de unitate sau daca angajatorul vostru e afiliat la o ramura care are inca un Contract colectiv de munca valabil. De obicei Contractele de munca la nivel de ramura aveau prevederi net superioare celor din Contractul la nivel national. In baza acestor Contracte puteti primi si prima pentru nastere - un salariu mediu net pe companie).
Poate ca am sarit mai repede peste CCC pentru ca eu tocmai ce am iesit din el :)). Glumesc. L-am tratat mai lapidar pentru ca a fost atat de mult dezbatut incat am crezut ca lucrurile sunt mai clare cu el. Mi-ati cerut sa aprofundam asa ca o sa va raspund intrebarilor:
1. Cate tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului sunt? (eu ii spun ingrijire, mi se pare mai uman decat crestere asa ca va rog sa ma tolerati cu acest termen).
2. Cine are dreptul la Concediul pentru ingrijirea copilului?
3. Cum obtinem Concediul pentru ingrijirea copilului?
4. Cum este platit Concediul pentru ingrijirea copilului?
5. In ce conditii se suspenda sau se intrerupe plata Concediului pentru ingrijirea copilului?
Pe alocuri va voi impartasi experienta personala legata de minunatia de sistem social pe care-l avem. :)
Intai sa va plictisesc cu putina legislatie :). Eu incerc sa acopar toate aspectele, dar o minte gandeste cat una si poate ca ceea ce consider eu drept prioritar poate pentru voi nu este, asa ca va rog sa luati spre consultare continutul urmatoarelor acte normative:
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial nr. 938, din 30 decembrie 2011. - ea ne aduce modificari semificative.
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.
Ce ne aduce nou OUG 124/2011? Doua aspecte ar fi de luat in seama: 1. faptul ca numarul CCC s-a restrans de la 7 la 6 si 2. indemnizatiile nu se mai cuantifica in lei ci in ISR (indicatorul social de referinta). Stiti ca v-am mai povestit eu despre ISR asta. Specialistii in resurse umane si cei financiari s-au intalnit cu el inca din anul 2009 cand a fost modificat modul de calcul al indemnizatiei pentru somaj (inainte se raporta la salariul minim pe economie, probabil ca li s-a parut ca a ajuns prea mare asa ca ne-au dat cu ISR). Acest indicator a fost stabilit de la introducere la valoarea de 500 lei si atat a si ramas.
Mica legenda cu "traducerea" ISR in indemnizatii si alocatii:
indemnizatie minima = 1,2 ISR = 600 lei
indemnizatie maxima varianta I = 6,8 ISR = 3400 lei
indemnizatie maxima varianta II = 2,4 ISR = 1200 lei
alocatie copil pana la 2 ani = 0,4 ISR = 200 lei
alocatie copil peste 2 ani = 0,084 ISR = 42 lei
stimulent de insertie = 1 ISR = 500 lei
stimulent crestere copil = 0,2 ISR = 100 lei
indemnizatie pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati pana la implinirea varstei de 3 respecitv 7 ani = 0,9 ISR = 450 lei.
Am spus mai sus ca avem dreptul la 6 tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului, sa vedem care sunt:
Conform prevederilor OUG nr. 111/2010 cu modificarile şi completările ulterioare (şi a OUG nr. 148/2005 republicată), drepturile reprezentând indemnizaţie se cuvin şi se plătesc:
Solutionarea cererii voastre are nevoie de timp (sa dospeasca probabil) si va dura cam 2-2,5 luni. Veti primi prin posta o decizie cu rezolutia si in cazul in care este una pozitiva va vor intra banii in cont sau prin mandat postal (dupa cum ati optat). Plata se face in luna curenta pentru luna anterioara (in aprilie luati banii pentru martie). Chiar daca la momentul respectiv vor veni si banii de pe lunile trecute de la momentul depunerii cererii este bine sa va chibzuiti banii... aproape 3 luni fara plata se pot simti destul de dur. Zic si eu, voi stiti mai bine :).
Cererile se depun la Directia Generala de asistenta sociala si protectia copilului.
Despre cum este platit Concediul pentru ingrijire copil am tot scris, dar haideti sa lucram asupra unui exemplu. Dupa cum putem vedea in momentul de fata putem opta pentru una dintre cele doua variante, un an de concediu sau doi ani de concediu. Pentru ambele variante indemnizatia minima este de 600 lei, cea maxima este de 3400 lei (in cazul concediului de un an) si 1200 (pentru cel de doi ani). In cazul in care aveti mai multe contracte de munca, conventii, venituri din drepturi de autor sau alte venituri supuse impozitului pe venit adunati adeverintele pentru a face dovada tuturor acestor venituri. Ele se vor cumula. Veniturile luate in calcul pentru stabilirea indemnizatiei sunt veniturile NETE (venitul net este cel rezultat in urma aplicarii retinerilor pentru pensie, sanatate, somaj si a impozitului de 16% asupra venitului). Se va face o medie a cestor venituri lunare, adica totalul impartit la 12 (luni). Apoi la media rezultata se va aplica procentul de 75%. Daca suma rezultata va fi mai mica de 1,2 ISR (600 lei) atunci vi se va acorda indemnizatia minima de 600 lei. Daca suma rezultata este mai mare de 3400/1200 lei atunci suma pre care o veti primi va fi plafonata la una dintre cele doua.
In cazul in care in perioada anterioara nasterii copilului ati avut doar perioade asimilate (nu ati lucrat cu contract de munca si nu ati avut alte venituri din activitati independente) atunci veti primi indemnizatia minima de 600 lei.
In cazul in care ati avut contributii mixte cat si perioade de lucru se vor lua in considerare ambele.
In cazul in care in intervalul celor 12 luni de referinta ati fost in CCC pentru un alt copilas pentru lunile respective vi se va lua in considerare indemnizatia primita (deci cuantumul va fi de 75% din cei 75% deja primiti...), din pacate veti primi si mai putini bani.
Atentie!!! Am intalnit foarte des intrebarea legata de dreptul la concediu/indemnizatie al parintilor care lucreaza cu fractiune de norma. Salariatii care nu lucreaza cu norma intreaga (adica in loc de 8 ore/zi au 6,4,2, ore/ zi) au exact acelasi drepturi ca si salariatii cu norma intreaga. Prin urmare aveti dreptul si la concediu pentru crestere copil (integral) si la indemnizatie. Putem intalni cazuri (si nu sunt putine) in care persoane care lucreaza cu un contract de 4 ore sa aiba venituri mai mari decat un salariat cu norma intreaga. Pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei sunt importante veniturile nu norma de lucru.
Tichetele de masa incepand cu 1 iulie 2010 sunt supuse impozitului pe venit ( conf. legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificat prin OUG nr. 58/2010)! Asadar, tichetele de masa sunt asimilate salariilor, iar valoarea acestora este impozitabila; ca urmare vor fi luate in considerare la stabilirea cuantumului indemnizatiei incepand cu data de 1 iulie 2010. De aceea, in venitul net realizat inscris in adeverinta se include si valoarea nominala a tichetelor de masa.
Pentru sarcinile gemelare sau cu multipli se acorda un supliment la indemnizatie de 1,2 ISR (600 lei) incepand cu al doi-lea bebelus rezultat in urma nasterii. Sincer, daca sunteti intr-o astfel de situatie, va sugerez sa dati statul in judecata. Incepand cu 2012 indemnizatia pentru cresterea copilului a trecut din sfera asigurarilor sociale in sfera asistentei sociale (deci atata timp cat nu mai invocam statutul de asigurat nu mai putem invoca nici faptul ca indemnizatia compensa un singur salariu/asigurat). Mai mult de atat, in data de 10 ianuarie 2012 a intrat in vigoare Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26 din 14 noiembrie 2011, prin care aceasta a admis recursurile in interesul legii stabilind ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 - 18 iunie 2009 - „indemnizatia lunara pentru cresterea copilului se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”. (sunt curioasa daca cineva a primit retroactiv pentru ca altfel cum ar putea aplica o hotarare intrata in vigoare la 2,5 ani dupa expirarea drepturilor). Ma intreb... daca acum indemnizatia pentru cresterea copilului este un ajutor social, deci este sub semnul necesitatii individuale, nu ar trebui sa avem aceleasi drepturi pentru toti bebelusii? Ok, sa spunem ca este tolerabil un anumit plafon, dar in niciun caz cel de 600 lei pentru ceilalti bebelusi rezultati din aceeasi nastere. As merge chiar mai departe pentru situatia parintilor care au un al doi-lea copil in perioada in care sunt in plata pentru un copil anterior, pe perioada de suprapunere ei beneficieaza de o singura indemnizatie iar perioada celei de a doua nu se prelungeste in niciun fel.
Suspendarea dreptului la indemnizatia pentru cresterea copilului are loc in urmatoarele situatii:
- de drept, la reluarea activitatii;
- in cazul in care optati pentru stimulentul de insertie si va intoarceti la lucru; cele doua sunt interschimbabile;
- din luna in care realizati venituri de natura profesionala supuse impozitului pe venit (atentie!!! Conf. Codului Fiscal puteti beneficia de anumite premieri: prima de nastere, prime de final de an, prime cu ocazia sarbatorilor, alte prime care rezulta din perioada anterioara nasterii dar platite ulterior, acestea nu aduc dupa sine suspendarea indemnizatiei)
- decesul copilului sau al parintelui (in cazul decesului parintelui care beneficia de indemnizatie celalalt parinte, chiar daca nu indeplineste conditiile de acordare a indemnizatiei, poate beneficia de indemnizatia cuvenita parintelui decedat);
- pierderea drepturilor parintesti;
- anularea deciziei de adoptie sau de luare sub tutela;
- pe o perioada de 5 luni daca nu va achitati datoriile privind impozitul pe cladiri, terenuri, bunuri mobile, indemnizatia va reintra in plata din luna urmatoare celei in care va achitati datoriile si se va platit integral (adica si pentru lunile de suspendare).
- alte situatii conf. legilor speciale.
Nu uitati ca pe perioada CCC contractul vostru de munca este suspendat, deci nu vi se pot aplica sanctiuni si nu puteti fi concediate. De asemenea, pe o perioda de 6 luni de la intoarcerea la lucru nu puteti fi concediate (exceptie face situatia in care compania da dat faliment)!
Pfff lung a fost, dar a meritat. Revin cu un material despre stimulentul de insertie si poate dezvoltam si partea despre Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru acordarea concediului si indemnizatiei, sunt multe cazuri speciale (cum ar fi faptul ca daca in cele 12 luni anterioare nasterii ati beneficiat de pensie de invaliditate puteti beneficia si de indemnizatia de crestere copil).
Sa aveti rabdare!
(tocmai am terminat de scris acest post, a iesit tare luuuuung dar eu zic sa aveti rabdare cu el caci merita)
In materialul anterior legat de Legea mamelor am trecut destul de repede peste Concediul si indemnizatia pentru crestere copil cu varsta de pana la 2 ani (3 ani in cazul copilului cu handicap). My bad. Am vrut sa va spun mai multe lucruri despre celelalte drepturi conf. OU 96/2003 (privind protectia maternitatii la locurile de munca) si cele din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2011-2014 (fie vorba intre noi acest contract inca nu a fost inregistrat asa ca prevederile lui sunt inca in aer, "norocul" nostru este ca foarte putini angajatori stiu despre asta asa ca multi salariati inca le invoca increzatori, deci nu spuneti la nimeni. Este bine sa va interesati daca exista un Contract la nivel de unitate sau daca angajatorul vostru e afiliat la o ramura care are inca un Contract colectiv de munca valabil. De obicei Contractele de munca la nivel de ramura aveau prevederi net superioare celor din Contractul la nivel national. In baza acestor Contracte puteti primi si prima pentru nastere - un salariu mediu net pe companie).
Poate ca am sarit mai repede peste CCC pentru ca eu tocmai ce am iesit din el :)). Glumesc. L-am tratat mai lapidar pentru ca a fost atat de mult dezbatut incat am crezut ca lucrurile sunt mai clare cu el. Mi-ati cerut sa aprofundam asa ca o sa va raspund intrebarilor:
1. Cate tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului sunt? (eu ii spun ingrijire, mi se pare mai uman decat crestere asa ca va rog sa ma tolerati cu acest termen).
2. Cine are dreptul la Concediul pentru ingrijirea copilului?
3. Cum obtinem Concediul pentru ingrijirea copilului?
4. Cum este platit Concediul pentru ingrijirea copilului?
5. In ce conditii se suspenda sau se intrerupe plata Concediului pentru ingrijirea copilului?
Pe alocuri va voi impartasi experienta personala legata de minunatia de sistem social pe care-l avem. :)
Intai sa va plictisesc cu putina legislatie :). Eu incerc sa acopar toate aspectele, dar o minte gandeste cat una si poate ca ceea ce consider eu drept prioritar poate pentru voi nu este, asa ca va rog sa luati spre consultare continutul urmatoarelor acte normative:
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial nr. 938, din 30 decembrie 2011. - ea ne aduce modificari semificative.
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.
Ce ne aduce nou OUG 124/2011? Doua aspecte ar fi de luat in seama: 1. faptul ca numarul CCC s-a restrans de la 7 la 6 si 2. indemnizatiile nu se mai cuantifica in lei ci in ISR (indicatorul social de referinta). Stiti ca v-am mai povestit eu despre ISR asta. Specialistii in resurse umane si cei financiari s-au intalnit cu el inca din anul 2009 cand a fost modificat modul de calcul al indemnizatiei pentru somaj (inainte se raporta la salariul minim pe economie, probabil ca li s-a parut ca a ajuns prea mare asa ca ne-au dat cu ISR). Acest indicator a fost stabilit de la introducere la valoarea de 500 lei si atat a si ramas.
Mica legenda cu "traducerea" ISR in indemnizatii si alocatii:
indemnizatie minima = 1,2 ISR = 600 lei
indemnizatie maxima varianta I = 6,8 ISR = 3400 lei
indemnizatie maxima varianta II = 2,4 ISR = 1200 lei
alocatie copil pana la 2 ani = 0,4 ISR = 200 lei
alocatie copil peste 2 ani = 0,084 ISR = 42 lei
stimulent de insertie = 1 ISR = 500 lei
stimulent crestere copil = 0,2 ISR = 100 lei
indemnizatie pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati pana la implinirea varstei de 3 respecitv 7 ani = 0,9 ISR = 450 lei.
Am spus mai sus ca avem dreptul la 6 tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului, sa vedem care sunt:
Conform prevederilor OUG nr. 111/2010 cu modificarile şi completările ulterioare (şi a OUG nr. 148/2005 republicată), drepturile reprezentând indemnizaţie se cuvin şi se plătesc:
- Începînd cu ziua următoare celei în care încetează conform legii concediul şi indemnizaţia de maternitate (minim 42 zile calendaristice de la data naşterii copilului), dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată.
- Începând cu data naşterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru acordarea concediului şi indemnizaţiei aferente, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.
- Începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau plasamentului în regim de urgenţă, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.
- De la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, în situaţia în care, după alegerea opţiunii de concediu de către persoana îndreptăţită , copilul este încadrat în grad de handicap, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată.Dacă cererea este depusă după termenul menţionat, dreptul se acordă de la data depunerii cererii.
- De la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, în situaţia în care după împlinirea vârstei de 1 an sau 2 ani copilul, respectiv unul sau mai mulţi dintre copiii rezultaţi din sarcini multiple este încadrat într-un grad de handicap, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată.Dacă cererea este depusă după termenul menţionat, dreptul se acordă de la data depunerii cererii.
- De la data depunerii cererii în celelalte cazuri.
Solutionarea cererii voastre are nevoie de timp (sa dospeasca probabil) si va dura cam 2-2,5 luni. Veti primi prin posta o decizie cu rezolutia si in cazul in care este una pozitiva va vor intra banii in cont sau prin mandat postal (dupa cum ati optat). Plata se face in luna curenta pentru luna anterioara (in aprilie luati banii pentru martie). Chiar daca la momentul respectiv vor veni si banii de pe lunile trecute de la momentul depunerii cererii este bine sa va chibzuiti banii... aproape 3 luni fara plata se pot simti destul de dur. Zic si eu, voi stiti mai bine :).
Cererile se depun la Directia Generala de asistenta sociala si protectia copilului.
Despre cum este platit Concediul pentru ingrijire copil am tot scris, dar haideti sa lucram asupra unui exemplu. Dupa cum putem vedea in momentul de fata putem opta pentru una dintre cele doua variante, un an de concediu sau doi ani de concediu. Pentru ambele variante indemnizatia minima este de 600 lei, cea maxima este de 3400 lei (in cazul concediului de un an) si 1200 (pentru cel de doi ani). In cazul in care aveti mai multe contracte de munca, conventii, venituri din drepturi de autor sau alte venituri supuse impozitului pe venit adunati adeverintele pentru a face dovada tuturor acestor venituri. Ele se vor cumula. Veniturile luate in calcul pentru stabilirea indemnizatiei sunt veniturile NETE (venitul net este cel rezultat in urma aplicarii retinerilor pentru pensie, sanatate, somaj si a impozitului de 16% asupra venitului). Se va face o medie a cestor venituri lunare, adica totalul impartit la 12 (luni). Apoi la media rezultata se va aplica procentul de 75%. Daca suma rezultata va fi mai mica de 1,2 ISR (600 lei) atunci vi se va acorda indemnizatia minima de 600 lei. Daca suma rezultata este mai mare de 3400/1200 lei atunci suma pre care o veti primi va fi plafonata la una dintre cele doua.
In cazul in care in perioada anterioara nasterii copilului ati avut doar perioade asimilate (nu ati lucrat cu contract de munca si nu ati avut alte venituri din activitati independente) atunci veti primi indemnizatia minima de 600 lei.
In cazul in care ati avut contributii mixte cat si perioade de lucru se vor lua in considerare ambele.
In cazul in care in intervalul celor 12 luni de referinta ati fost in CCC pentru un alt copilas pentru lunile respective vi se va lua in considerare indemnizatia primita (deci cuantumul va fi de 75% din cei 75% deja primiti...), din pacate veti primi si mai putini bani.
Atentie!!! Am intalnit foarte des intrebarea legata de dreptul la concediu/indemnizatie al parintilor care lucreaza cu fractiune de norma. Salariatii care nu lucreaza cu norma intreaga (adica in loc de 8 ore/zi au 6,4,2, ore/ zi) au exact acelasi drepturi ca si salariatii cu norma intreaga. Prin urmare aveti dreptul si la concediu pentru crestere copil (integral) si la indemnizatie. Putem intalni cazuri (si nu sunt putine) in care persoane care lucreaza cu un contract de 4 ore sa aiba venituri mai mari decat un salariat cu norma intreaga. Pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei sunt importante veniturile nu norma de lucru.
Tichetele de masa incepand cu 1 iulie 2010 sunt supuse impozitului pe venit ( conf. legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificat prin OUG nr. 58/2010)! Asadar, tichetele de masa sunt asimilate salariilor, iar valoarea acestora este impozitabila; ca urmare vor fi luate in considerare la stabilirea cuantumului indemnizatiei incepand cu data de 1 iulie 2010. De aceea, in venitul net realizat inscris in adeverinta se include si valoarea nominala a tichetelor de masa.
Pentru sarcinile gemelare sau cu multipli se acorda un supliment la indemnizatie de 1,2 ISR (600 lei) incepand cu al doi-lea bebelus rezultat in urma nasterii. Sincer, daca sunteti intr-o astfel de situatie, va sugerez sa dati statul in judecata. Incepand cu 2012 indemnizatia pentru cresterea copilului a trecut din sfera asigurarilor sociale in sfera asistentei sociale (deci atata timp cat nu mai invocam statutul de asigurat nu mai putem invoca nici faptul ca indemnizatia compensa un singur salariu/asigurat). Mai mult de atat, in data de 10 ianuarie 2012 a intrat in vigoare Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26 din 14 noiembrie 2011, prin care aceasta a admis recursurile in interesul legii stabilind ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 - 18 iunie 2009 - „indemnizatia lunara pentru cresterea copilului se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”. (sunt curioasa daca cineva a primit retroactiv pentru ca altfel cum ar putea aplica o hotarare intrata in vigoare la 2,5 ani dupa expirarea drepturilor). Ma intreb... daca acum indemnizatia pentru cresterea copilului este un ajutor social, deci este sub semnul necesitatii individuale, nu ar trebui sa avem aceleasi drepturi pentru toti bebelusii? Ok, sa spunem ca este tolerabil un anumit plafon, dar in niciun caz cel de 600 lei pentru ceilalti bebelusi rezultati din aceeasi nastere. As merge chiar mai departe pentru situatia parintilor care au un al doi-lea copil in perioada in care sunt in plata pentru un copil anterior, pe perioada de suprapunere ei beneficieaza de o singura indemnizatie iar perioada celei de a doua nu se prelungeste in niciun fel.
Suspendarea dreptului la indemnizatia pentru cresterea copilului are loc in urmatoarele situatii:
- de drept, la reluarea activitatii;
- in cazul in care optati pentru stimulentul de insertie si va intoarceti la lucru; cele doua sunt interschimbabile;
- din luna in care realizati venituri de natura profesionala supuse impozitului pe venit (atentie!!! Conf. Codului Fiscal puteti beneficia de anumite premieri: prima de nastere, prime de final de an, prime cu ocazia sarbatorilor, alte prime care rezulta din perioada anterioara nasterii dar platite ulterior, acestea nu aduc dupa sine suspendarea indemnizatiei)
- decesul copilului sau al parintelui (in cazul decesului parintelui care beneficia de indemnizatie celalalt parinte, chiar daca nu indeplineste conditiile de acordare a indemnizatiei, poate beneficia de indemnizatia cuvenita parintelui decedat);
- pierderea drepturilor parintesti;
- anularea deciziei de adoptie sau de luare sub tutela;
- pe o perioada de 5 luni daca nu va achitati datoriile privind impozitul pe cladiri, terenuri, bunuri mobile, indemnizatia va reintra in plata din luna urmatoare celei in care va achitati datoriile si se va platit integral (adica si pentru lunile de suspendare).
- alte situatii conf. legilor speciale.
Nu uitati ca pe perioada CCC contractul vostru de munca este suspendat, deci nu vi se pot aplica sanctiuni si nu puteti fi concediate. De asemenea, pe o perioda de 6 luni de la intoarcerea la lucru nu puteti fi concediate (exceptie face situatia in care compania da dat faliment)!
Pfff lung a fost, dar a meritat. Revin cu un material despre stimulentul de insertie si poate dezvoltam si partea despre Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru acordarea concediului si indemnizatiei, sunt multe cazuri speciale (cum ar fi faptul ca daca in cele 12 luni anterioare nasterii ati beneficiat de pensie de invaliditate puteti beneficia si de indemnizatia de crestere copil).
Sa aveti rabdare!
luni, 23 aprilie 2012
Despre Ramona
Despre Ramona Rosu (caci acesta este numele ei intreg) as putea vorbi o saptamana si nu as obosi, ba chiar cred ca as descoperi lucruri noi de spus. O sa va intrebati probabil cine este ea. In primul rand ea este un OM. Un om cu litere mari, caci biologic suntem cu totii oameni, dar rar se gasesc cei care sunt intru totul... oameni cu sufletul, oameni cu mintea, oameni cu gandurile. Poate ca unii dintre voi o cunoasteti, poate daca suntei viitori sau proaspeti parinti deja ati inaltinit-o. Poate ca si pentru voi Ramona este OMUL.
Am vrut de foarte multe ori sa scriu despre sarcina mea, despre nastere, despre alaptat, despre cum a fost primul an de ingrijire a Matildei, dar mereu ma oprea ceva, simteam ca ceva lipseste. De fiecare data cand vroiam sa scriu ceva gandurile se duceau fara sa vreau catre acest OM. Am simtit mereu ca nu i-am multumit suficient pentru tot ajutorul dat, nici nu stiu cum as putea.... Nu cred ca are nevoie de ceva material si nici de multumirile in sine, ajutorul ei nu este din interes ci din dedicatie, ea ajuta viata. Dar, draga Ramona, daca astazi sunt o mama fericita cu o minune de copil vesel si frumos este si datorita tie.
Am auzit femei spunand ca ele s-au simtit singure toata sarcina, ca oricine ar fi fost in jurul lor ele tot singure se simteau. Nu am raspuns niciodata la astfel de aprecieri, fiecare simte cum simte, am avut mereu doar un zambet trist. Eu chiar am fost SINGURA. Am avut-o pe Matilda, evident, dar atunci noi eram UNA, deci cand spun despre mine spun despre amandoua.
Am "ales" sa pastez o sarcina care nu a fost programata, care nu a fost acceptata de catre cealalta jumatate. Ii spun ales cu ghilimele pentru ca eu nu cred ca am ales eu, copilul meu a ales si m-a ales sa-i fiu mama. Atunci a decis ea ca e momentul sa coboare in lumea asta, da stiu, situtia nu era cea ideala dar pentru mine era perfecta. Era copilul meu pe care l-am iubit de cand ma stiu, de care-mi era dor pana la lacrimi, era suflet din sufletul meu si nu as fi putut "alege" altceva. Nu mi-a fost usor, mi-a fost chiar foarte greu. Eu mereu am crezut ca un copil se face din dragoste, din armonie, din dorinta ambilor parinti. Mi-a fost greu sa trec peste ceva ce am crezut ca este "normal", dar mi-a fost foarte usor sa o iubesc cat 100 de parinti la un loc. Poate ca pare ciudat dar pe Matilda nu am simtit-o niciodata ca fiind copilul lui, Matilda a fost dintotdeauna copilul meu. Copilul este al celui care-l asteapta, il primeste si il ocroteste in sufletul sau.
Intr-o decizie atat de grea, si mai ales in situatia in care cei din jur stiau trecutul meu, stiau ca un alt sufletel s-a razgandit din drumul catre lume, stiau ca sunt foarte multe probleme... as fi crezut ca stiau ca am nevoie de sprijin. Nu puteam sa ma insel mai tare. Cei din jur s-au raspandit ca potarnichiile, sincer nu-i judec, nu-i condam, alegerea lor, trairile lor, cel mai probabil ca aveau probleme cu ei insisi decat cu alegerea mea. Ce m-a durut la modul real a fost faptul ca unii au crezut ca au dreptul sa ma judece, sa ma condamne, sa ma acuze de EGOISM. Stimati "prieteni" va urez sincer sa aveti copii si dupa o sa mai vorbim despre ce este egoist in a aduce o fiinta pe lume, in a da viata, in a renunta la tine si la orice altceva ce ai fi fost tu pentru a fi parintele acelui copil. Si nu numai ca renunti, dar o faci fericit iar aceasta renuntare te implineste ca om.
In toata aceasta "parasire" eu am gasit un om. Un strain, un profesionist. Eram in cea mai grea parioada a sarcinii, pe langa "deliciile" obisnuite ale sarcinii (la care te astepti si cu care te impaci), in saptamana 16 de sarcina am intrat intr-o criza cumplita de sciatic. Probabil ca hormonii de relaxare a ligamentelor mi-au facut "gluma" asta. Stiam ca am probleme cu coloana, mai avusesem crize, eram obisnuita cu durerile, deci am zis ca e ceva trecator. Tratament nu puteam sa iau si in acelasi timp sa fie si copilul in siguranta, asa ca am asteptat. Dar a trecut o zi, doua, noua, doua saptamani si starea in loc sa se amelioreze devenea din ce in ce mai rea. Aveam dureri pe care acum nu cred ca le-as mai indura fara sa ma tavalesc pe jos. Ma durea din coloana pana in varful degetelor ca si cum cineva incerca sa-mi smulga piciorul de acolo, doar ca nu se hoatara odata sa-l ia, doar tragea de el. Nu am cum sa va descriu o asemenea durere, cei care au trecut prin asa ceva stiu la ce ma refer, puteti sa va imaginati ca aveti o masea mare cat un picior si ca va doare in continuu. In mod normal cand mai aveam crize de lombosciatica durerea ma lasa daca stateam intinsa sau pe o parte, ma lasa sa sed si ma lasa sa DORM. Acum se prinsese amaratul ala de nerv intr-un unghi care nu-mi permitea sa stau in fund mai mult de cateva secunde fara sa-mi vina sa lesin de durere, daca insistam si incercam sa ignor durerea incepeam sa am contractii dureroase. Dar ce era cel mai rau era faptul ca nu puteam sta in pat, poate daca as fi putut sta pe burta, dar acolo era Matilda. Cand reuseam sa gasesc o pozitie in care sa atipesc 10-15 minute era minune. Dupa fiecare repriza de "somn" trebuia sa merg vreo 2 ore ca sa mai incerc iar sa ma culc. Cred ca am mers sute de kilometri ( tot chinul asta a durat 8 saptamani). La serviciu lucram din picioare, acasa imi pusesem laptopul pe un raft sus, pana la serviciu opream taxiul de 3 ori ca sa ma dau jos pentru ca-mi venea sa lesin de duere. Deja aveam semne de pareza si nu-mi mai puteam controla laba piciorului (nu si-a mai revenit nici acum complet). Am fost la neurolog, la neurochirurg.... ambii au sugerat RMN si operatie de urgenta. Le-am spus ca poate nu au inteles dar eu sunt INSARCINATA! Doamna neurolog mi-a zambit si mi-a sugerat sa iau in calcul o intrerupere, ca si cum intrerupi acum si o reiei mai in colo cand e mai frumos afara. Asta nu era o varianta de luat calcul asa ca am tot cautat solutii, acupunctura (nu se putea), balarii si homeopatii pt asa durere nici atat, bioenergie, inghitit o broasca raioasa - sincer as fi inghitit vre-o 5 mii de broaste. Au urmat chemari de salvare in miez de noapte, camera de garda, toti dadeau din umeri. Orice mi-ar fi facut mie bine i-ar fi facut rau Matildei, si nici asta nu era o alegere. Mi s-a recomandat Paracetamol "la liber" :)) ca si cum s-ar fi inventat atata paracetamol, nu l-am luat nici pe ala.
Ajunsesem un fel de zombi, cu palpitatii, cearcane cat casa, slabisem 3 kg la vedere cine stie cate erau real pt ca sarcina crestea. Si atunci.... Cineva si-a facut mila de mine si mi-a scos in cale un OM. Medicul care-mi urmarea sarcina mi-a dat numarule ei de telefon, am sunat-o si mi-am facut o programare. Avea un Studio pentru mamici si viitoare mamici pe bulevardul Dacia. M-am dus cu mama pe care o chemasem la mine pentru ca nu ma mai puteam misca, nu ma mai puteam spala... sa-mi pun si lenjeria pe mine era ceva de domeniul SF. Am luat-o cu mine sa ma ajute cu vorbitul, nici asta nu mai aveam energie sa fac, sa-i explic taximetristului de ce am eu nevoie sa ma dau jos la 5 minute si sa ma misc. Si cine ma cunoaste stie ca as vorbi si moarta :)). Am ajuns la locatie, studioul era la etajul 1, am urcat pe scari ca sa ma mai dezmortesc. La intrare ne-a primit o domnisoara cam "trista". Nu stiu ce problema avea, prima data am zis ca nu i-a placut de mine, dar asa era ea. (ulterior a plecat si a venit o alta domnisoara foarte simpatica). Ne-a invitat sa intram si sa asteptam putin. In micul hol de la intrare erau incaltari... deci lumea se descalta cand intra ca intr-o casa. Mi-am zis ca daca ma descalt nu stiu cine ma mai incalta... aveau si sosonei de unica folosinta, i-am folosit pe aia. Am intrat si am asteptat putin. M-am plimbat prin incapere, domnisoara de la receptie tot insista sa ma asez, poate ma plimbam pe nervii ei dar nu era cu intentie. Era un stand al celor de la HipHip cu tot felul de lucrusoare si produse bio, erau multe carti si fructe intr-un bol. Ma gandeam cum o fi "doamna" asta, cand cunosti multi medici incepi sa vezi ca toti au un tipar asa. Si atunci a aparut ea... i-am zis "dumneavoastra" a zambit larg, ca ea e Ramona. Nu era deloc cum ma asteptam, era calda, joviala, slabuta, chiar fragila asa, raspandea numai bine si energie pozitiva in jurul ei. Deja ma simteam mai bine. I-am spus despre ce e vorba, dar zand. Nu stiu daca ma credea cat imi e de rau sau daca macar si-a pus problema, stia ca am nevoie de ajutor si ca ea poate sa ma ajute. Mi-a spus doar sa am rabdare dar ca o sa fie bine. Urma sa facem sesiuni de masaj si de gimnastica individuala - fizio-kineto terapie, caci ea este fizio-kineto terapeut (s-a specializat in lucratul cu viitoare mamici).
Asa a inceput viata mea sa fie mai frumoasa. Problema cu spatele s-a rezolvat, sincer nici nu prea mai conta (asta spun acum dar atunci maiculitzaaaa :))). Ajutorul cu partea fizica a fost important cu siguranta, dar cel sufletesc... stiti cum zice reclama INESTIMABIL. Poate ca o sa sune ciudat dar acest OM strain mi-a fost singurul pe care l-am simtit alaturi. Nici macar nu stiu daca ma placea ca om, nici nu cred ca eram prietene in adevaratul sens, dar mi-a fost sprijin. Cred ca atunci am realizat ca de fapt aveam nevoie de un sprijin, asta imi lipsise, de asta imi era asa de greu. Ramona m-a ascultat, si credeti-ma eram "nevorbita" rau, alesesem sa nu mai povestesc nimanui nimic din ceea ce mi se intampla si din ceea ce simteam. Nu gaseam intelegere, nu gaseam empatie, gaseam complezenta sau mila. Eram satula de ambele. Ramona mi-a ascultat temerile si grijile, bucuriile si induiosarile, mi-a masat spatele care in perioada aceea se umpluse de atatea bubite ca nici mie nu-mi venea sa-l ating. M-a ascultat si cand faceam gimnastica, m-a lasat in ritmul meu, m-a ajutat, m-a sustinut. Eu am gasit in OMUL asta ceea ce nu am gasit la nimeni in jurul meu. Poate vi se pare trist. Mie nu. Nu are nicio legatura cu familia sau cu prietenii mei, deci sa nu se simta nimeni "ofensat". Dar ea imi corespundea, ma intelegea si imi impartasea trairile si credintele.
Apoi a urmat "Cursul pentru viitori parinti" tinut tot de ea. O prietena mi-a zis ca e un curs pentru posti... sincer daca vreti sa dati dovada ca sunteti din categoria mai sus mentionata ratati o astfel de experienta (mai ales daca doriti sa nasteti natural). Nu stiu celelalte cursuri cum sunt, dar tind sa cred ca oamenii care isi aleg meseria asta sunt in marea lor majoritate oameni dedicati, dar cursul tinut de Ramona a fost iluminator. Chiar daca pentru mine partea de anatomie si procese fiziologice nu era ceva nou... mesajul transmis a facut toata diferenta. Sa avem incredere in noi si in copiii nostri!
Daca eu am nascut razand a fost pentru ca am avut-o pe ea drept mentor in ale "nasterii". Daca eu am fost la coafor sa ma fac frumoasa cand aveam contractii la 5 minute a fost pentru ca ea m-a ajutat sa inteleg atat de bine dinamica travaliului incat am stat complet linistita. Daca eu eram la biserica sa aprind o lumanare pentru calea celei ce urma sa vina si aveam contractii la 3 minute a fost tot pentru ca stiam ce inseamna sa te duci si sa zaci o zi pe la maternitate fara niciun folos. Daca eu m-am plimbat, am ras si am facut glume cu moasele tot travaliul a fost pentru ca (ajutata de acest OM) ajunsesem sa ma cunosc atat de bine si sa cooperez cu corpul meu incat nu aveam nicio grija. Daca momentul expulziei a fost unul de maxima placere (prietenii stiu de ce) a fost tot pentru ca ea mi-a deschis mintea catre aceste trairi. Daca nu m-am speriat si nu m-am precipitat a fost pentru ca-i auzeam sfaturile in minte. Daca eu alaptez si astazi (la un an si doua saptamani de la nastere) este pentru ca ea mi-a explicat cu blandete si mi-a spus doua sfaturi cheie 1. daca te doare inseamna ca nu e pozitionat bebe bine, repozitioneaza si 2. alaptarea e daruire. Daca eu am fost o gravida fericita si in completa armonie cu fiinta din mine este pentru ca ea mi-a incurajat gandurile si sentimentele mele materne. Daca eu astazi sunt o mama implinita si fericita este si datorita Ramonei.
Ramona este Paramana Doula, ce face o astfel de persoana? Face exact ceea ce a facut ea pentru mine, stiu ca nu a putut fi fizic acolo (asta e sistemul medical romanesc) asa cum e ideea, dar a fost cu mine cu fiecare sfat, cu fiecare discutie, cu tehnicile invatate, cu incurajerile, cu gandurile bune. Ce cred eu ca o face cu adevarat speciala? Blandetea sau mai bine zis lipsa de agresivitate. Chiar daca am stiut mereu care sunt convingerile ei ele nu au strabatut niciodata in mesajul catre mine sau catre ceilalti parinti. Ne-a prezentat totul impartial, fara patima dar cu pasiune. Am apreciat mereu oamenii plini de patos dar care nu te agreseaza cu asta. Ramona ne-a ajutat sa iubim sarcina si nasterea, sa le imbratisam ca pe ceva absolut firesc si normal.
Draga Ramona, tu ai fost omul meu si iti multumim pentru tot ceea ce ai facut pentru noi!
http://www.pronatalita.ro/
Am vrut de foarte multe ori sa scriu despre sarcina mea, despre nastere, despre alaptat, despre cum a fost primul an de ingrijire a Matildei, dar mereu ma oprea ceva, simteam ca ceva lipseste. De fiecare data cand vroiam sa scriu ceva gandurile se duceau fara sa vreau catre acest OM. Am simtit mereu ca nu i-am multumit suficient pentru tot ajutorul dat, nici nu stiu cum as putea.... Nu cred ca are nevoie de ceva material si nici de multumirile in sine, ajutorul ei nu este din interes ci din dedicatie, ea ajuta viata. Dar, draga Ramona, daca astazi sunt o mama fericita cu o minune de copil vesel si frumos este si datorita tie.
Am auzit femei spunand ca ele s-au simtit singure toata sarcina, ca oricine ar fi fost in jurul lor ele tot singure se simteau. Nu am raspuns niciodata la astfel de aprecieri, fiecare simte cum simte, am avut mereu doar un zambet trist. Eu chiar am fost SINGURA. Am avut-o pe Matilda, evident, dar atunci noi eram UNA, deci cand spun despre mine spun despre amandoua.
Am "ales" sa pastez o sarcina care nu a fost programata, care nu a fost acceptata de catre cealalta jumatate. Ii spun ales cu ghilimele pentru ca eu nu cred ca am ales eu, copilul meu a ales si m-a ales sa-i fiu mama. Atunci a decis ea ca e momentul sa coboare in lumea asta, da stiu, situtia nu era cea ideala dar pentru mine era perfecta. Era copilul meu pe care l-am iubit de cand ma stiu, de care-mi era dor pana la lacrimi, era suflet din sufletul meu si nu as fi putut "alege" altceva. Nu mi-a fost usor, mi-a fost chiar foarte greu. Eu mereu am crezut ca un copil se face din dragoste, din armonie, din dorinta ambilor parinti. Mi-a fost greu sa trec peste ceva ce am crezut ca este "normal", dar mi-a fost foarte usor sa o iubesc cat 100 de parinti la un loc. Poate ca pare ciudat dar pe Matilda nu am simtit-o niciodata ca fiind copilul lui, Matilda a fost dintotdeauna copilul meu. Copilul este al celui care-l asteapta, il primeste si il ocroteste in sufletul sau.
Intr-o decizie atat de grea, si mai ales in situatia in care cei din jur stiau trecutul meu, stiau ca un alt sufletel s-a razgandit din drumul catre lume, stiau ca sunt foarte multe probleme... as fi crezut ca stiau ca am nevoie de sprijin. Nu puteam sa ma insel mai tare. Cei din jur s-au raspandit ca potarnichiile, sincer nu-i judec, nu-i condam, alegerea lor, trairile lor, cel mai probabil ca aveau probleme cu ei insisi decat cu alegerea mea. Ce m-a durut la modul real a fost faptul ca unii au crezut ca au dreptul sa ma judece, sa ma condamne, sa ma acuze de EGOISM. Stimati "prieteni" va urez sincer sa aveti copii si dupa o sa mai vorbim despre ce este egoist in a aduce o fiinta pe lume, in a da viata, in a renunta la tine si la orice altceva ce ai fi fost tu pentru a fi parintele acelui copil. Si nu numai ca renunti, dar o faci fericit iar aceasta renuntare te implineste ca om.
In toata aceasta "parasire" eu am gasit un om. Un strain, un profesionist. Eram in cea mai grea parioada a sarcinii, pe langa "deliciile" obisnuite ale sarcinii (la care te astepti si cu care te impaci), in saptamana 16 de sarcina am intrat intr-o criza cumplita de sciatic. Probabil ca hormonii de relaxare a ligamentelor mi-au facut "gluma" asta. Stiam ca am probleme cu coloana, mai avusesem crize, eram obisnuita cu durerile, deci am zis ca e ceva trecator. Tratament nu puteam sa iau si in acelasi timp sa fie si copilul in siguranta, asa ca am asteptat. Dar a trecut o zi, doua, noua, doua saptamani si starea in loc sa se amelioreze devenea din ce in ce mai rea. Aveam dureri pe care acum nu cred ca le-as mai indura fara sa ma tavalesc pe jos. Ma durea din coloana pana in varful degetelor ca si cum cineva incerca sa-mi smulga piciorul de acolo, doar ca nu se hoatara odata sa-l ia, doar tragea de el. Nu am cum sa va descriu o asemenea durere, cei care au trecut prin asa ceva stiu la ce ma refer, puteti sa va imaginati ca aveti o masea mare cat un picior si ca va doare in continuu. In mod normal cand mai aveam crize de lombosciatica durerea ma lasa daca stateam intinsa sau pe o parte, ma lasa sa sed si ma lasa sa DORM. Acum se prinsese amaratul ala de nerv intr-un unghi care nu-mi permitea sa stau in fund mai mult de cateva secunde fara sa-mi vina sa lesin de durere, daca insistam si incercam sa ignor durerea incepeam sa am contractii dureroase. Dar ce era cel mai rau era faptul ca nu puteam sta in pat, poate daca as fi putut sta pe burta, dar acolo era Matilda. Cand reuseam sa gasesc o pozitie in care sa atipesc 10-15 minute era minune. Dupa fiecare repriza de "somn" trebuia sa merg vreo 2 ore ca sa mai incerc iar sa ma culc. Cred ca am mers sute de kilometri ( tot chinul asta a durat 8 saptamani). La serviciu lucram din picioare, acasa imi pusesem laptopul pe un raft sus, pana la serviciu opream taxiul de 3 ori ca sa ma dau jos pentru ca-mi venea sa lesin de duere. Deja aveam semne de pareza si nu-mi mai puteam controla laba piciorului (nu si-a mai revenit nici acum complet). Am fost la neurolog, la neurochirurg.... ambii au sugerat RMN si operatie de urgenta. Le-am spus ca poate nu au inteles dar eu sunt INSARCINATA! Doamna neurolog mi-a zambit si mi-a sugerat sa iau in calcul o intrerupere, ca si cum intrerupi acum si o reiei mai in colo cand e mai frumos afara. Asta nu era o varianta de luat calcul asa ca am tot cautat solutii, acupunctura (nu se putea), balarii si homeopatii pt asa durere nici atat, bioenergie, inghitit o broasca raioasa - sincer as fi inghitit vre-o 5 mii de broaste. Au urmat chemari de salvare in miez de noapte, camera de garda, toti dadeau din umeri. Orice mi-ar fi facut mie bine i-ar fi facut rau Matildei, si nici asta nu era o alegere. Mi s-a recomandat Paracetamol "la liber" :)) ca si cum s-ar fi inventat atata paracetamol, nu l-am luat nici pe ala.
Ajunsesem un fel de zombi, cu palpitatii, cearcane cat casa, slabisem 3 kg la vedere cine stie cate erau real pt ca sarcina crestea. Si atunci.... Cineva si-a facut mila de mine si mi-a scos in cale un OM. Medicul care-mi urmarea sarcina mi-a dat numarule ei de telefon, am sunat-o si mi-am facut o programare. Avea un Studio pentru mamici si viitoare mamici pe bulevardul Dacia. M-am dus cu mama pe care o chemasem la mine pentru ca nu ma mai puteam misca, nu ma mai puteam spala... sa-mi pun si lenjeria pe mine era ceva de domeniul SF. Am luat-o cu mine sa ma ajute cu vorbitul, nici asta nu mai aveam energie sa fac, sa-i explic taximetristului de ce am eu nevoie sa ma dau jos la 5 minute si sa ma misc. Si cine ma cunoaste stie ca as vorbi si moarta :)). Am ajuns la locatie, studioul era la etajul 1, am urcat pe scari ca sa ma mai dezmortesc. La intrare ne-a primit o domnisoara cam "trista". Nu stiu ce problema avea, prima data am zis ca nu i-a placut de mine, dar asa era ea. (ulterior a plecat si a venit o alta domnisoara foarte simpatica). Ne-a invitat sa intram si sa asteptam putin. In micul hol de la intrare erau incaltari... deci lumea se descalta cand intra ca intr-o casa. Mi-am zis ca daca ma descalt nu stiu cine ma mai incalta... aveau si sosonei de unica folosinta, i-am folosit pe aia. Am intrat si am asteptat putin. M-am plimbat prin incapere, domnisoara de la receptie tot insista sa ma asez, poate ma plimbam pe nervii ei dar nu era cu intentie. Era un stand al celor de la HipHip cu tot felul de lucrusoare si produse bio, erau multe carti si fructe intr-un bol. Ma gandeam cum o fi "doamna" asta, cand cunosti multi medici incepi sa vezi ca toti au un tipar asa. Si atunci a aparut ea... i-am zis "dumneavoastra" a zambit larg, ca ea e Ramona. Nu era deloc cum ma asteptam, era calda, joviala, slabuta, chiar fragila asa, raspandea numai bine si energie pozitiva in jurul ei. Deja ma simteam mai bine. I-am spus despre ce e vorba, dar zand. Nu stiu daca ma credea cat imi e de rau sau daca macar si-a pus problema, stia ca am nevoie de ajutor si ca ea poate sa ma ajute. Mi-a spus doar sa am rabdare dar ca o sa fie bine. Urma sa facem sesiuni de masaj si de gimnastica individuala - fizio-kineto terapie, caci ea este fizio-kineto terapeut (s-a specializat in lucratul cu viitoare mamici).
Asa a inceput viata mea sa fie mai frumoasa. Problema cu spatele s-a rezolvat, sincer nici nu prea mai conta (asta spun acum dar atunci maiculitzaaaa :))). Ajutorul cu partea fizica a fost important cu siguranta, dar cel sufletesc... stiti cum zice reclama INESTIMABIL. Poate ca o sa sune ciudat dar acest OM strain mi-a fost singurul pe care l-am simtit alaturi. Nici macar nu stiu daca ma placea ca om, nici nu cred ca eram prietene in adevaratul sens, dar mi-a fost sprijin. Cred ca atunci am realizat ca de fapt aveam nevoie de un sprijin, asta imi lipsise, de asta imi era asa de greu. Ramona m-a ascultat, si credeti-ma eram "nevorbita" rau, alesesem sa nu mai povestesc nimanui nimic din ceea ce mi se intampla si din ceea ce simteam. Nu gaseam intelegere, nu gaseam empatie, gaseam complezenta sau mila. Eram satula de ambele. Ramona mi-a ascultat temerile si grijile, bucuriile si induiosarile, mi-a masat spatele care in perioada aceea se umpluse de atatea bubite ca nici mie nu-mi venea sa-l ating. M-a ascultat si cand faceam gimnastica, m-a lasat in ritmul meu, m-a ajutat, m-a sustinut. Eu am gasit in OMUL asta ceea ce nu am gasit la nimeni in jurul meu. Poate vi se pare trist. Mie nu. Nu are nicio legatura cu familia sau cu prietenii mei, deci sa nu se simta nimeni "ofensat". Dar ea imi corespundea, ma intelegea si imi impartasea trairile si credintele.
Apoi a urmat "Cursul pentru viitori parinti" tinut tot de ea. O prietena mi-a zis ca e un curs pentru posti... sincer daca vreti sa dati dovada ca sunteti din categoria mai sus mentionata ratati o astfel de experienta (mai ales daca doriti sa nasteti natural). Nu stiu celelalte cursuri cum sunt, dar tind sa cred ca oamenii care isi aleg meseria asta sunt in marea lor majoritate oameni dedicati, dar cursul tinut de Ramona a fost iluminator. Chiar daca pentru mine partea de anatomie si procese fiziologice nu era ceva nou... mesajul transmis a facut toata diferenta. Sa avem incredere in noi si in copiii nostri!
Daca eu am nascut razand a fost pentru ca am avut-o pe ea drept mentor in ale "nasterii". Daca eu am fost la coafor sa ma fac frumoasa cand aveam contractii la 5 minute a fost pentru ca ea m-a ajutat sa inteleg atat de bine dinamica travaliului incat am stat complet linistita. Daca eu eram la biserica sa aprind o lumanare pentru calea celei ce urma sa vina si aveam contractii la 3 minute a fost tot pentru ca stiam ce inseamna sa te duci si sa zaci o zi pe la maternitate fara niciun folos. Daca eu m-am plimbat, am ras si am facut glume cu moasele tot travaliul a fost pentru ca (ajutata de acest OM) ajunsesem sa ma cunosc atat de bine si sa cooperez cu corpul meu incat nu aveam nicio grija. Daca momentul expulziei a fost unul de maxima placere (prietenii stiu de ce) a fost tot pentru ca ea mi-a deschis mintea catre aceste trairi. Daca nu m-am speriat si nu m-am precipitat a fost pentru ca-i auzeam sfaturile in minte. Daca eu alaptez si astazi (la un an si doua saptamani de la nastere) este pentru ca ea mi-a explicat cu blandete si mi-a spus doua sfaturi cheie 1. daca te doare inseamna ca nu e pozitionat bebe bine, repozitioneaza si 2. alaptarea e daruire. Daca eu am fost o gravida fericita si in completa armonie cu fiinta din mine este pentru ca ea mi-a incurajat gandurile si sentimentele mele materne. Daca eu astazi sunt o mama implinita si fericita este si datorita Ramonei.
Ramona este Paramana Doula, ce face o astfel de persoana? Face exact ceea ce a facut ea pentru mine, stiu ca nu a putut fi fizic acolo (asta e sistemul medical romanesc) asa cum e ideea, dar a fost cu mine cu fiecare sfat, cu fiecare discutie, cu tehnicile invatate, cu incurajerile, cu gandurile bune. Ce cred eu ca o face cu adevarat speciala? Blandetea sau mai bine zis lipsa de agresivitate. Chiar daca am stiut mereu care sunt convingerile ei ele nu au strabatut niciodata in mesajul catre mine sau catre ceilalti parinti. Ne-a prezentat totul impartial, fara patima dar cu pasiune. Am apreciat mereu oamenii plini de patos dar care nu te agreseaza cu asta. Ramona ne-a ajutat sa iubim sarcina si nasterea, sa le imbratisam ca pe ceva absolut firesc si normal.
Draga Ramona, tu ai fost omul meu si iti multumim pentru tot ceea ce ai facut pentru noi!
http://www.pronatalita.ro/
vineri, 20 aprilie 2012
Astazi pentru tatici, despre ce drepturi au taticii (ca salariati)
Am ramas datoare de ieri cu putina atentie acordata si taticilor.
Vad din ce in ce mai multi barbati foarte implicati in tot ceea ce inseamna "maternitate". Viitori parinti real interesati de cum decurge sarcina, de toate schimbarile si fenomenele astea miraculoase care au loc in corpul femeii, tatici care vor sa participe activ la nastere (cat de activ pot participa cei care nu scot printr-un loc foarte mic un ceva foarte mare), merg impreuna cu mamicile la cursurile pentru viitori parinti si, ceea ce este foarte frumos, vor sa stea cat mai mult alaturi de cea care le-a daruit un pui.
Va spun sincer ca am fost profund impresionata cand aproape toti prietenii si colegii mei care au devenit tati au venit sa ma intrebe "eu cum fac sa-mi iau mai mult concediu? vreau sa stau cu sotia/partenera mea si cu bebelusul nostru macar in primele saptamani."
Frumos, respect.
Ca exista si ceilalti complet dezinteresati e si asta adevarat, dar din fericire eu traiesc printre oameni educati si sensibili. :) (Stiu mai exista o categorie, categoria celor care NU POT, sa ma scuzati dar eu nu cred in nu pot)
Din pacate legislatia noastra e lacunara in ceea ce priveste dreptul tatalui de a primi dispense de la locul de munca pentru a participa la consultatii de ex. Un sfat? Eu spun ca merita sa va invoiti, sa va luati o zi de concediu sau chiar sa chiulti numai sa fiti acolo cand o sa se vada pe ecranul monitorului o inimioara batand pentru prima data, un piciorus miscadu-se, "doua boabe de fasole" (asta e o pasarica:)) sau un "cocosel", un degetel dus la gurita, un nasuc turtit la "mantinela" placentei. Acel copil este tot atat de al vostru cat si al mamei, chiar daca ea are privilegiul sa-l poarte, sa-l simta si sa-l mangaie cu ganduri bune toata ziua.
Dar aveti si voi, dragii nostri, cateva drepturi.
Concediul paternal: Conform legii 210/1999 tatii au dreptul la un concediu de 5 zile lucratoare cu ocazia nasterii copilului. Concediul este integral platit de catre angajator si se acorda pe baza de cerere la care se ataseaza o copie dupa certificatul de nastere al copilului (puteti atasa si copie dupa dovada nasterii eliberata de maternitate pentru ca uneori eliberarea certificatului de nastere poate dura saptamani). Pentru a primi acest drept trebuie sa-l solicitati oricand in primele 8 saptamani de la nasterea copilului.
Cursul de puericultura: Daca decideti sa urmati un astfel de curs, tinut ori de medicul de familie acreditat in acest sens sau de o alta persoana acreditata, veti obtine o suplimentare cu 10 zile lucratoare a Concediului paternal. Aceste 10 zile au acelasi statut ca si primele 5 fiind platite integral (ca un concediu de odihna). Persoana calificata pentru a va tine acest curs, este un "instructaj" despre cum se ingrijeste bebelusul, in urma unei testari va va elibera un certificat de absolvire. Atunci cand veti solicita angajatorului zilele suplimentare de Concediu paternal veti atasa si acest certificat. Nu va speriati, nu este nimic complicat, este chiar util. Cursul dureaza in principiu 8 ore impartite in 2 sedinte. (poate fi si parte a Cursurilor pentru viitori parinti care au o tematica mai ampla: anatomie, psihologie, nastere, alaptare, ingrijire)
Concediul de lauzie: in nefericita situatie in care mama inceteaza din viata dupa nastere, tatal are dreptul la efectuarea zilelor de concediu ramase din Concediul de sarcina si lauzie al mamei (concediul de maternitate). El poate primi aceeasi indemnizatie (plata) pe care o primea mama sau, in cazul in care el are venituri mai mari, se poate recalcula in functie de venitul sau. Indemnizatia este in cuantum de 85% din media veniturilor brute pe ultimele 6 luni anterioare solicitarii si nu se impoziteaza (se datoareaza doar CAS la valoarea salariului minim pe economie).
Concediul de crestere copil: cu toate ca este o situatie mai putin intalnita, tatal poate beneficia si de Concediul de crestere copil cu varsta pana la 2 ani (3 ani in cazul copilului cu handicap). Nu este nicio rusine, nicio discreditare sociala sau profesionala, daca un tata doreste sa isi ia partial sau total un astfel de concediu. Concediul poate fi oricum luat alternativ de catre ambii parinti, sa zicem ca unul ia 6 luni si celalalt restul de 6 luni (in cazul in care se opteaza pentru varianta cu 1 an). Chiar mai mult, legea 111/2010 prevede ca pentru copiii nascuti dupa 1 martie 2012 si tatii (sau cealalta persoana, poate fi si mama in cazul in care initial tatal a fost cel care a optat pentru intrare in CCC) sa efectueze cel putin o luna de CCC. Calculul indemnizatiei este acelasi ca si in cazul mamelor: 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului in limita a minim 600 lei si maxim 1200 (daca se opteaza pentru 2 ani) si 3400 lei (daca se opteaza pentru un an). (acest concediu se acorda pentru primii 3 copii nascuti ( sau 3 nasteri in cazul sarcinilor gemelare) dupa 1 ianuarie 2006).
Toate aceste drepturi se acorda si in cazul in care parintii nu sunt casatoriti, copilul s-a nascut in afara casatoriei sau daca este adoptat.
Sa fiti tatici!
Vad din ce in ce mai multi barbati foarte implicati in tot ceea ce inseamna "maternitate". Viitori parinti real interesati de cum decurge sarcina, de toate schimbarile si fenomenele astea miraculoase care au loc in corpul femeii, tatici care vor sa participe activ la nastere (cat de activ pot participa cei care nu scot printr-un loc foarte mic un ceva foarte mare), merg impreuna cu mamicile la cursurile pentru viitori parinti si, ceea ce este foarte frumos, vor sa stea cat mai mult alaturi de cea care le-a daruit un pui.
Va spun sincer ca am fost profund impresionata cand aproape toti prietenii si colegii mei care au devenit tati au venit sa ma intrebe "eu cum fac sa-mi iau mai mult concediu? vreau sa stau cu sotia/partenera mea si cu bebelusul nostru macar in primele saptamani."
Frumos, respect.
Ca exista si ceilalti complet dezinteresati e si asta adevarat, dar din fericire eu traiesc printre oameni educati si sensibili. :) (Stiu mai exista o categorie, categoria celor care NU POT, sa ma scuzati dar eu nu cred in nu pot)
Din pacate legislatia noastra e lacunara in ceea ce priveste dreptul tatalui de a primi dispense de la locul de munca pentru a participa la consultatii de ex. Un sfat? Eu spun ca merita sa va invoiti, sa va luati o zi de concediu sau chiar sa chiulti numai sa fiti acolo cand o sa se vada pe ecranul monitorului o inimioara batand pentru prima data, un piciorus miscadu-se, "doua boabe de fasole" (asta e o pasarica:)) sau un "cocosel", un degetel dus la gurita, un nasuc turtit la "mantinela" placentei. Acel copil este tot atat de al vostru cat si al mamei, chiar daca ea are privilegiul sa-l poarte, sa-l simta si sa-l mangaie cu ganduri bune toata ziua.
Dar aveti si voi, dragii nostri, cateva drepturi.
Concediul paternal: Conform legii 210/1999 tatii au dreptul la un concediu de 5 zile lucratoare cu ocazia nasterii copilului. Concediul este integral platit de catre angajator si se acorda pe baza de cerere la care se ataseaza o copie dupa certificatul de nastere al copilului (puteti atasa si copie dupa dovada nasterii eliberata de maternitate pentru ca uneori eliberarea certificatului de nastere poate dura saptamani). Pentru a primi acest drept trebuie sa-l solicitati oricand in primele 8 saptamani de la nasterea copilului.
Cursul de puericultura: Daca decideti sa urmati un astfel de curs, tinut ori de medicul de familie acreditat in acest sens sau de o alta persoana acreditata, veti obtine o suplimentare cu 10 zile lucratoare a Concediului paternal. Aceste 10 zile au acelasi statut ca si primele 5 fiind platite integral (ca un concediu de odihna). Persoana calificata pentru a va tine acest curs, este un "instructaj" despre cum se ingrijeste bebelusul, in urma unei testari va va elibera un certificat de absolvire. Atunci cand veti solicita angajatorului zilele suplimentare de Concediu paternal veti atasa si acest certificat. Nu va speriati, nu este nimic complicat, este chiar util. Cursul dureaza in principiu 8 ore impartite in 2 sedinte. (poate fi si parte a Cursurilor pentru viitori parinti care au o tematica mai ampla: anatomie, psihologie, nastere, alaptare, ingrijire)
Concediul de lauzie: in nefericita situatie in care mama inceteaza din viata dupa nastere, tatal are dreptul la efectuarea zilelor de concediu ramase din Concediul de sarcina si lauzie al mamei (concediul de maternitate). El poate primi aceeasi indemnizatie (plata) pe care o primea mama sau, in cazul in care el are venituri mai mari, se poate recalcula in functie de venitul sau. Indemnizatia este in cuantum de 85% din media veniturilor brute pe ultimele 6 luni anterioare solicitarii si nu se impoziteaza (se datoareaza doar CAS la valoarea salariului minim pe economie).
Concediul de crestere copil: cu toate ca este o situatie mai putin intalnita, tatal poate beneficia si de Concediul de crestere copil cu varsta pana la 2 ani (3 ani in cazul copilului cu handicap). Nu este nicio rusine, nicio discreditare sociala sau profesionala, daca un tata doreste sa isi ia partial sau total un astfel de concediu. Concediul poate fi oricum luat alternativ de catre ambii parinti, sa zicem ca unul ia 6 luni si celalalt restul de 6 luni (in cazul in care se opteaza pentru varianta cu 1 an). Chiar mai mult, legea 111/2010 prevede ca pentru copiii nascuti dupa 1 martie 2012 si tatii (sau cealalta persoana, poate fi si mama in cazul in care initial tatal a fost cel care a optat pentru intrare in CCC) sa efectueze cel putin o luna de CCC. Calculul indemnizatiei este acelasi ca si in cazul mamelor: 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului in limita a minim 600 lei si maxim 1200 (daca se opteaza pentru 2 ani) si 3400 lei (daca se opteaza pentru un an). (acest concediu se acorda pentru primii 3 copii nascuti ( sau 3 nasteri in cazul sarcinilor gemelare) dupa 1 ianuarie 2006).
Toate aceste drepturi se acorda si in cazul in care parintii nu sunt casatoriti, copilul s-a nascut in afara casatoriei sau daca este adoptat.
Sa fiti tatici!
joi, 19 aprilie 2012
Despre legea mamelor I - drepturile mamelor salariate
Chiar e vorba despre legi, alea din monitorul oficial!
Ieri ma suna o prietena (insarcinata cam in 30 de saptamani) foarte nedumerita ea cum face, sa mai stea la lucru, sa isi ia concediul de maternitate... sa nu-l ia, sa il ia doar pe cel minim de 42 de zile dupa ce naste si apoi sa intre in concediul de ingrijire/crestere copil? Da care sunt conditiile si care ar fi mai avantajos din punct de vedere financiar? Poate pentru ca lucrez in domneniul resurselor "inumane" primesc foarte multe intrebari despre legislatia muncii sau despre legile protectiei sociale. Asa ca astazi serviti va rog despre legea mamelor/tatilor (mai putini, dar sunt, asa ca sa nu discriminam).
Ce ar trebui sa stii? In primul rand trebuie sa stii ca ai anumite drepturi (si as zice ca nu sunt putine) inca din perioada sarcinii, apoi pe durata Concediului de maternitate si pe durata Concediului de ingrijire/crestere copil. Si, in al doi-lea rand, ca anumite drepturi se prelungesc dincolo de termenul acestor concedii si dupa ce te intorci la serviciu.
Sa stabilim terminologia si apoi am sa iau fiecare perioada in parte pentru a detalia drepturile dar si ce conditii trebuie sa indepliniti pentru a primi aceste drepturi.
Concediul de risc maternal- asa cum il defineste OG 96/2003 actualizata- concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele gravide, care au nascut recent sau care alapteaza pentru protectia sanatatii si securitatii lor si/sau a fatului ori a copilului lor. El totalizeaza 120 de zile si se poate acorda esalonat inaintea concediului de maternitate si/sau dupa efectuarea celor 42 de zile de concediu de lauzie (daca nu se opteaza pentru intrarea in CCC). Pe durata acestuia esti platita cu 75% din media veniturilor pe ultimele 10 luni (suma suportata de la bugetul de asigurari sociale de stat), pentru suma primita nu se datoreaza contributia pentru asigurarile sociale de stat iar perioada respectiva este considerata perioada asimilata a stagiului de cotizare (adica esti considerat asigurat si vei primi vechime la pensie). Concediul de risc maternal se acorda de catre medicul de familie sau de catre medicul specialist prin eliberarea de certificat specific.
Reducerea programului de lucru - 1) salariata gravida care nu poate indeplini programul complet de lucru din motive medicale, cu recomandarea medicului de familie sau medicului specialist, poate solicita reducerea timpului de lucru cu o patrime (2 ore) cu mentinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
- 2) salariata care a reluat activitatea si inca alapteaza are dreptul la doua pauze de alaptare a cate o ora/zi pana la implinirea varstei de un an a copilului (OG 96/2003) sau cu prelungire pana la varsta de doi ani conform Contractului colectiv de munca la nivel national. Si in aceasta situatie exista obligativitatea mentinerii drepturilor salariale nealterate. Cele doua pauze pot fi grupate astfel incat sa existe o decalare a programului de lucru, ori la inceperea acestuia ori la plecare. Pentru obtinerea acestei reduceri a programului trebuie facuta dovada, prin adeverinta de la medic, a starii de alaptare (sincer mie asta mi s-a parut amuzant, ma si vedeam mulsa de medic :)), nu am adus o astfel de adeverinta, m-au crezut pe cuvant)
Dispensa pentru consultatii prenatale - aceeasi OG 96/2003 actualizata prevede la articolul 15 obligativitatea angajatorului de a corda 2 zile libere pe luna (16 ore) pentru efectuarea consultatiilor prenatale. Dispensa se acorda la cerere si cu recomandarea medicului de familie/specialist iar ulterior trebuie facuta dovada prezentarii la control. Aceste zile libere sunt platite integral de catre angajator.
Schimbarea conditiilor de lucru - in urma evaluarii obligatorii a conditiilor de lucru (evaluare ce se face de catre medicul de medicina muncii si se comunica in scris, in termen de 5 zile de la intocmire, salariatei insarcinate) salariatelor care lucreaza in conditii grele sau insalubre conform legii li se va schimba in mod obligatoriu locul de munca cu mentinerea salariului brut lunar.
ATENTIE!!!
De toate cele de mai sus veti beneficia doar daca instiintati in scris angajatorul de starea voastra de gravidie si veti prezenta o adeverinta medicala in acest sens. Angajatorul are obligatia de a mentine confidentiale aceste informatii, evident pana cand starea ta devine vizibila cu ochiul liber. In termen de 10 zile de la data la care aduceti la cunostinta sarcina voasta, angajatorul este obligat sa anunte medicul de medicina muncii si Inspectoratul teritorial de munca si sa faca evaluarea riscurilor asupra maternitatii la locul de munca (sarcina/alaptare). Angajatele insarcinate sau care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze activitati cu risc pentru sanatatea lor sau a fatului!
Angajatorul nu poate concedia salariatele gravide, care au nascut recent sau alapteaza (timp de 6 luni de la reinceperea activitatii), pe cele aflate in concediu de risc maternal sau in concediu de maternitate, in concediu de crestere copil pana la varsta de 2 ani, pespectiv 3 ani pentru copilul cu handicap, in concediu de ingrijire copil bolnav pana la varsta de 7 ani, respectiv 18 ani pentru copilul cu handicap. Exceptie fac situatiile de reorganizare judiciara sau falimentul angajatorului, in conditiile legii.
Concediul de maternitate - (a nu se confunda cu Concediul de ingrijire/crestere copil) are durata de maxim 126 de zile calendaristice si se poate acorda esalonat pre si postnatal. Atentie, exista obligativitatea efectuarii a cel putin 42 de zile de concediu postnatal inaite de intoarcerea la serviciu sau de intrarea in Concediul de ingrijire copil. Pe durata concediului de maternitate sunteti platite cu 85% din venitul BRUT pe ultimele 6 luni (din cele 12 de referinta) si NU se impoziteaza (se plateste doar CAS la salariul minim pe economie), aceasta indemnizatie chiar daca va va fi data de catre angajator ea este suportata integral de la bugetul de stat! Deci va fi perioada cea mai bine platita, chiar mai bine decat atunci cand lucrati, asa ca analizati cu grija cand va avantajeaza cel mai bine sa intrati in CM. Puteti beneficia de Concediul de maternitate si daca ati lucrat doar o luna inainte de a il solicita. El se acorda pe baza certificatului specific eliberat de medicul de familie/specialist.
ATENTIE!!!
Conf. art 66 din Contractul colectiv de munca la nivel national aveti urmatorul drept:
-Art. 66.
(1) In cazul in care salariata se afla in concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumita perioada, diferenta dintre salariul de baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata careia se acorda compensarea va fi stabilita prin contractele colective de munca la nivel de unitate, dar nu mai putin de 6 saptamani.
(3) Diferentele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
Salariul de baza individual fiind salariul vostru brut veti primi diferenta de 15%. Pentru acesti 15% se opresc toate darile la stat si impozitul pe venit.
(aici am vazut multiple spete, cu siguranta se poate aplica cu succes pentru salariatele care nu primesc bonusuri/prime/acorduri, in aceste situatii indemnizatia de 85% va fi mai mare decat salariul de incadrare, deci nu au ce sa mai compenseze. Sfatul meu este ca, in caz de refuz, sa va adresati Inspectoratului teritorial de munca pentru a va preciza daca "salariul de baza individual" este doar salariul din cartea de munca sau putem lua in considerare si primele pentru care se platesc toate contributiile (deci venitul brut). Nu se poate aplica in cazul in care primiti bani la negru :)).
Concediul de ingrijire/crestere copil cu varsta de pana la 2 ani (3 in cazul copilului cu handicap) - este mult dezbatutul si hulitul concediu schimbat, mutat si diminuat de catre Guvernul Boc. El se acorda la cere si a capatat doua infatisari 1) concediu cu durata de 1 an si indemnizatie de 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului cu limitare maxima la 3400 ron sau 2) concediu cu durata de 2 ani cu indemnizatie de minim 600 ron si un maxim de 1200 ron, aceste plafoane fiind tot in cadrul celor 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului (in cazul nasterilor premature perioada de cotizare se diminueaza proportional cu timpul estimat pana la nasterea la termen). Acordarea indemnizatiei se face cu ziua urmatoare terminarii Concediului de maternitate, in cazul in care depuneti cererea in termenul de 60 de zile lucratoare de la terminarea Concediului de maternitate (minim 42 zile), sau cu ziua depunerii cererii daca depunerea este in afara acestui termen. Banii va pot parveni prin madant postal sau in cont bancar iar plata lor se va face cam in termen de 2 luni de la depunerea cererii (daca este aprobata, veti primi prin posta o decizie in acest sens). Prevederile in domeniu sunt multe, va propun consultarea OUG 148/2005 pentru mamele care au nascut pana la inclusiv 31.12.2010 si OUG 111/2010 pentru mamele care au nascut dupa 01.01.2011 inclusiv. Va stau la dispozitie pentru orice lamuriri. Formularul de solicitare, lista documentelor, anexele le gasiti pe site-urile Primariilor si Directiilor de asistenta sociala. Atentie ca de anul acesta trebuie sa faceti si dovada faptului ca nu aveti datorii catre Directia de taxe si impozite! La indemnizatie se adauga si cuantumul alocatiei de stat pentru copil in valoare de 200 ron, pentru ea depuneti in acelasi loc un dosar similar cu cel pentru indemnizatie doar ca veti bifa casuta "alocatie", ea se acorda incepand cu luna in care este nascut copilul daca depuneti cererea in termen de 6 luni de la nastere.
Stimulentul de insertie - este o "bonificatie" acordata mamelor care se intorc mai devreme de implinirea varstei de 2 ani a copilului (pentru copiii nascuti inainte de 31.12.2010) si este in cuantum de 100 ron sau inainte de implinirea varstei de 1 an a copilului (pentru copiii nascuti dupa 01.01.2011) si este in cuantum de 500 ron. Se corda la cere tot catre Directia de asistenta sociala, acolo unde ati depus si dosarul pentru indemnizatie, toata hartogaria o gasitit pe siteul lor sau pe cel al primariilor. Atentie, daca ati optat pentru varianta 2 conform OUG 111/2010 (adica sa stati doi ani cu copilasul) nu beneficiati de stimulentul de insertie.
In legatura cu cuantumul indemnizatiilor/stimulentului acum s-a mai inventat o gogorita, ea se numeste ISR - indicatorul social de referinta- iar indemnizatiile si stimulentul sunt de fapt multiplii ai ISR (stimulentul de insertie= 1 ISR). El a fost stabilit la 500 ron acum vreo 2-3 ani si asa a ramas.
Dragele mele sper ca informatiile v-au fost de folos si voi reveni cu un material despre drepturile TATICILOOOOR!
Sa faceti copii sanatosi si voiosi!
Ieri ma suna o prietena (insarcinata cam in 30 de saptamani) foarte nedumerita ea cum face, sa mai stea la lucru, sa isi ia concediul de maternitate... sa nu-l ia, sa il ia doar pe cel minim de 42 de zile dupa ce naste si apoi sa intre in concediul de ingrijire/crestere copil? Da care sunt conditiile si care ar fi mai avantajos din punct de vedere financiar? Poate pentru ca lucrez in domneniul resurselor "inumane" primesc foarte multe intrebari despre legislatia muncii sau despre legile protectiei sociale. Asa ca astazi serviti va rog despre legea mamelor/tatilor (mai putini, dar sunt, asa ca sa nu discriminam).
Ce ar trebui sa stii? In primul rand trebuie sa stii ca ai anumite drepturi (si as zice ca nu sunt putine) inca din perioada sarcinii, apoi pe durata Concediului de maternitate si pe durata Concediului de ingrijire/crestere copil. Si, in al doi-lea rand, ca anumite drepturi se prelungesc dincolo de termenul acestor concedii si dupa ce te intorci la serviciu.
Sa stabilim terminologia si apoi am sa iau fiecare perioada in parte pentru a detalia drepturile dar si ce conditii trebuie sa indepliniti pentru a primi aceste drepturi.
Concediul de risc maternal- asa cum il defineste OG 96/2003 actualizata- concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele gravide, care au nascut recent sau care alapteaza pentru protectia sanatatii si securitatii lor si/sau a fatului ori a copilului lor. El totalizeaza 120 de zile si se poate acorda esalonat inaintea concediului de maternitate si/sau dupa efectuarea celor 42 de zile de concediu de lauzie (daca nu se opteaza pentru intrarea in CCC). Pe durata acestuia esti platita cu 75% din media veniturilor pe ultimele 10 luni (suma suportata de la bugetul de asigurari sociale de stat), pentru suma primita nu se datoreaza contributia pentru asigurarile sociale de stat iar perioada respectiva este considerata perioada asimilata a stagiului de cotizare (adica esti considerat asigurat si vei primi vechime la pensie). Concediul de risc maternal se acorda de catre medicul de familie sau de catre medicul specialist prin eliberarea de certificat specific.
Reducerea programului de lucru - 1) salariata gravida care nu poate indeplini programul complet de lucru din motive medicale, cu recomandarea medicului de familie sau medicului specialist, poate solicita reducerea timpului de lucru cu o patrime (2 ore) cu mentinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
- 2) salariata care a reluat activitatea si inca alapteaza are dreptul la doua pauze de alaptare a cate o ora/zi pana la implinirea varstei de un an a copilului (OG 96/2003) sau cu prelungire pana la varsta de doi ani conform Contractului colectiv de munca la nivel national. Si in aceasta situatie exista obligativitatea mentinerii drepturilor salariale nealterate. Cele doua pauze pot fi grupate astfel incat sa existe o decalare a programului de lucru, ori la inceperea acestuia ori la plecare. Pentru obtinerea acestei reduceri a programului trebuie facuta dovada, prin adeverinta de la medic, a starii de alaptare (sincer mie asta mi s-a parut amuzant, ma si vedeam mulsa de medic :)), nu am adus o astfel de adeverinta, m-au crezut pe cuvant)
Dispensa pentru consultatii prenatale - aceeasi OG 96/2003 actualizata prevede la articolul 15 obligativitatea angajatorului de a corda 2 zile libere pe luna (16 ore) pentru efectuarea consultatiilor prenatale. Dispensa se acorda la cerere si cu recomandarea medicului de familie/specialist iar ulterior trebuie facuta dovada prezentarii la control. Aceste zile libere sunt platite integral de catre angajator.
Schimbarea conditiilor de lucru - in urma evaluarii obligatorii a conditiilor de lucru (evaluare ce se face de catre medicul de medicina muncii si se comunica in scris, in termen de 5 zile de la intocmire, salariatei insarcinate) salariatelor care lucreaza in conditii grele sau insalubre conform legii li se va schimba in mod obligatoriu locul de munca cu mentinerea salariului brut lunar.
ATENTIE!!!
De toate cele de mai sus veti beneficia doar daca instiintati in scris angajatorul de starea voastra de gravidie si veti prezenta o adeverinta medicala in acest sens. Angajatorul are obligatia de a mentine confidentiale aceste informatii, evident pana cand starea ta devine vizibila cu ochiul liber. In termen de 10 zile de la data la care aduceti la cunostinta sarcina voasta, angajatorul este obligat sa anunte medicul de medicina muncii si Inspectoratul teritorial de munca si sa faca evaluarea riscurilor asupra maternitatii la locul de munca (sarcina/alaptare). Angajatele insarcinate sau care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze activitati cu risc pentru sanatatea lor sau a fatului!
Angajatorul nu poate concedia salariatele gravide, care au nascut recent sau alapteaza (timp de 6 luni de la reinceperea activitatii), pe cele aflate in concediu de risc maternal sau in concediu de maternitate, in concediu de crestere copil pana la varsta de 2 ani, pespectiv 3 ani pentru copilul cu handicap, in concediu de ingrijire copil bolnav pana la varsta de 7 ani, respectiv 18 ani pentru copilul cu handicap. Exceptie fac situatiile de reorganizare judiciara sau falimentul angajatorului, in conditiile legii.
Concediul de maternitate - (a nu se confunda cu Concediul de ingrijire/crestere copil) are durata de maxim 126 de zile calendaristice si se poate acorda esalonat pre si postnatal. Atentie, exista obligativitatea efectuarii a cel putin 42 de zile de concediu postnatal inaite de intoarcerea la serviciu sau de intrarea in Concediul de ingrijire copil. Pe durata concediului de maternitate sunteti platite cu 85% din venitul BRUT pe ultimele 6 luni (din cele 12 de referinta) si NU se impoziteaza (se plateste doar CAS la salariul minim pe economie), aceasta indemnizatie chiar daca va va fi data de catre angajator ea este suportata integral de la bugetul de stat! Deci va fi perioada cea mai bine platita, chiar mai bine decat atunci cand lucrati, asa ca analizati cu grija cand va avantajeaza cel mai bine sa intrati in CM. Puteti beneficia de Concediul de maternitate si daca ati lucrat doar o luna inainte de a il solicita. El se acorda pe baza certificatului specific eliberat de medicul de familie/specialist.
ATENTIE!!!
Conf. art 66 din Contractul colectiv de munca la nivel national aveti urmatorul drept:
-Art. 66.
(1) In cazul in care salariata se afla in concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumita perioada, diferenta dintre salariul de baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata careia se acorda compensarea va fi stabilita prin contractele colective de munca la nivel de unitate, dar nu mai putin de 6 saptamani.
(3) Diferentele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
Salariul de baza individual fiind salariul vostru brut veti primi diferenta de 15%. Pentru acesti 15% se opresc toate darile la stat si impozitul pe venit.
(aici am vazut multiple spete, cu siguranta se poate aplica cu succes pentru salariatele care nu primesc bonusuri/prime/acorduri, in aceste situatii indemnizatia de 85% va fi mai mare decat salariul de incadrare, deci nu au ce sa mai compenseze. Sfatul meu este ca, in caz de refuz, sa va adresati Inspectoratului teritorial de munca pentru a va preciza daca "salariul de baza individual" este doar salariul din cartea de munca sau putem lua in considerare si primele pentru care se platesc toate contributiile (deci venitul brut). Nu se poate aplica in cazul in care primiti bani la negru :)).
Concediul de ingrijire/crestere copil cu varsta de pana la 2 ani (3 in cazul copilului cu handicap) - este mult dezbatutul si hulitul concediu schimbat, mutat si diminuat de catre Guvernul Boc. El se acorda la cere si a capatat doua infatisari 1) concediu cu durata de 1 an si indemnizatie de 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului cu limitare maxima la 3400 ron sau 2) concediu cu durata de 2 ani cu indemnizatie de minim 600 ron si un maxim de 1200 ron, aceste plafoane fiind tot in cadrul celor 75% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului (in cazul nasterilor premature perioada de cotizare se diminueaza proportional cu timpul estimat pana la nasterea la termen). Acordarea indemnizatiei se face cu ziua urmatoare terminarii Concediului de maternitate, in cazul in care depuneti cererea in termenul de 60 de zile lucratoare de la terminarea Concediului de maternitate (minim 42 zile), sau cu ziua depunerii cererii daca depunerea este in afara acestui termen. Banii va pot parveni prin madant postal sau in cont bancar iar plata lor se va face cam in termen de 2 luni de la depunerea cererii (daca este aprobata, veti primi prin posta o decizie in acest sens). Prevederile in domeniu sunt multe, va propun consultarea OUG 148/2005 pentru mamele care au nascut pana la inclusiv 31.12.2010 si OUG 111/2010 pentru mamele care au nascut dupa 01.01.2011 inclusiv. Va stau la dispozitie pentru orice lamuriri. Formularul de solicitare, lista documentelor, anexele le gasiti pe site-urile Primariilor si Directiilor de asistenta sociala. Atentie ca de anul acesta trebuie sa faceti si dovada faptului ca nu aveti datorii catre Directia de taxe si impozite! La indemnizatie se adauga si cuantumul alocatiei de stat pentru copil in valoare de 200 ron, pentru ea depuneti in acelasi loc un dosar similar cu cel pentru indemnizatie doar ca veti bifa casuta "alocatie", ea se acorda incepand cu luna in care este nascut copilul daca depuneti cererea in termen de 6 luni de la nastere.
Stimulentul de insertie - este o "bonificatie" acordata mamelor care se intorc mai devreme de implinirea varstei de 2 ani a copilului (pentru copiii nascuti inainte de 31.12.2010) si este in cuantum de 100 ron sau inainte de implinirea varstei de 1 an a copilului (pentru copiii nascuti dupa 01.01.2011) si este in cuantum de 500 ron. Se corda la cere tot catre Directia de asistenta sociala, acolo unde ati depus si dosarul pentru indemnizatie, toata hartogaria o gasitit pe siteul lor sau pe cel al primariilor. Atentie, daca ati optat pentru varianta 2 conform OUG 111/2010 (adica sa stati doi ani cu copilasul) nu beneficiati de stimulentul de insertie.
In legatura cu cuantumul indemnizatiilor/stimulentului acum s-a mai inventat o gogorita, ea se numeste ISR - indicatorul social de referinta- iar indemnizatiile si stimulentul sunt de fapt multiplii ai ISR (stimulentul de insertie= 1 ISR). El a fost stabilit la 500 ron acum vreo 2-3 ani si asa a ramas.
Dragele mele sper ca informatiile v-au fost de folos si voi reveni cu un material despre drepturile TATICILOOOOR!
Sa faceti copii sanatosi si voiosi!
Statistica prima zi de blog
Ieri mi-am facut elan (i-as zice curaj dar na) si am postat niste ganduri, ele au fost vizualizate cam asa:
România 75
Italia 5
Argentina 4
Statele Unite ale Americii 3
Germania 2
Spania 2
Georgia 1
va multumesc pentru interes si pentru feedback, nu ma asteptam
.
România 75
Italia 5
Argentina 4
Statele Unite ale Americii 3
Germania 2
Spania 2
Georgia 1
va multumesc pentru interes si pentru feedback, nu ma asteptam
.
Despre nisipul din Sahara (sau cenusa vulcanica?!)
Voi ati fost in desert? Eu una nu, am mai fost prin pustiu dar m-am intros :)). Poate voi ati fost si ati vazut nisipul la locul lui pe dune, inteleg ca este impresionant. Eu nu l-am vazut niciodata, nu l-am vazut la el acasa, l-am vazut doar in poze sau la tv... asta pana astaaaaazi cand l-am vazut peste toooot. S-o fi gandit el saracu ca daca tot nu ajungem sa-l vedem la domiciliul lui saharian sa vina putin in vizita.
Ce sa zic, eu ii multumesc de vizita dar a cam exagerat. Si daca venea asa singurel poate ca nu-l luam in seama, dar a venit si cu "prietena" lui ploaia. Impreuna au facut o echipa imbatabila in a camufla toate masinile din oras. Asa ca daca vedeti ca nu vi se deschide masina mai incercati si la cea de langa, e posibil sa nu o recunoasteti de sub tona de mazga, dar insistati, e pe acolo pe undeva.
O tanti de la ANM spune: "Acest praf saharian a fost ridicat în urma unei furtuni în zonă. Apoi a trecut peste regiunea Anatoliei din Turcia și, ajutat de circulația curenților, a ajuns până în țara noastră. Chiar în cursul zilei de astăzi acest praf a căzut pe teritoriul României. Ieri, în zona peninsulei Arabice a fost o furtună puternică de praf. Acest praf saharian la origine a fost antrenat în circulaţia atmosferică către zona ţării noastre, pentru că noi suntem influenţaţi în acest moment de un sistem de presiune destul de scăzut care s-a format în zona Mării Mediterane. Vorbim despre o circulaţie sudică şi în această circulaţie sudică a fost antrenat o parte din praful saharian, praf care a traversat Podişul Anatoliei, Marea Neagră şi se pare că a ajuns până în zona ţării noastre. Orice bucureștean care a circulat astăzi cu automobilul prin ploaie a putut observa că pe parbriz avea particule de praf în urma picăturilor de ploaie. Nisipul saharian a fost adus la sol de precipitații“, a precizat meteorologul Gabriela Băncilă.
Numai ca nu exista praf fara fum, sau nu asa era zicala, si au inceput teoriile conspirationiste... stai sa vezi ca nu e praf, e cenusa, vine apocalipsa... e un semn! Altii o dau pe defrisari, aici s-ar putea sa aiba ceva dreptate.
Eu zic ca e un semn pentru spalatoriile auto care vor face un ban gramada.
Sa fiti curati!
Ce sa zic, eu ii multumesc de vizita dar a cam exagerat. Si daca venea asa singurel poate ca nu-l luam in seama, dar a venit si cu "prietena" lui ploaia. Impreuna au facut o echipa imbatabila in a camufla toate masinile din oras. Asa ca daca vedeti ca nu vi se deschide masina mai incercati si la cea de langa, e posibil sa nu o recunoasteti de sub tona de mazga, dar insistati, e pe acolo pe undeva.
O tanti de la ANM spune: "Acest praf saharian a fost ridicat în urma unei furtuni în zonă. Apoi a trecut peste regiunea Anatoliei din Turcia și, ajutat de circulația curenților, a ajuns până în țara noastră. Chiar în cursul zilei de astăzi acest praf a căzut pe teritoriul României. Ieri, în zona peninsulei Arabice a fost o furtună puternică de praf. Acest praf saharian la origine a fost antrenat în circulaţia atmosferică către zona ţării noastre, pentru că noi suntem influenţaţi în acest moment de un sistem de presiune destul de scăzut care s-a format în zona Mării Mediterane. Vorbim despre o circulaţie sudică şi în această circulaţie sudică a fost antrenat o parte din praful saharian, praf care a traversat Podişul Anatoliei, Marea Neagră şi se pare că a ajuns până în zona ţării noastre. Orice bucureștean care a circulat astăzi cu automobilul prin ploaie a putut observa că pe parbriz avea particule de praf în urma picăturilor de ploaie. Nisipul saharian a fost adus la sol de precipitații“, a precizat meteorologul Gabriela Băncilă.
Numai ca nu exista praf fara fum, sau nu asa era zicala, si au inceput teoriile conspirationiste... stai sa vezi ca nu e praf, e cenusa, vine apocalipsa... e un semn! Altii o dau pe defrisari, aici s-ar putea sa aiba ceva dreptate.
Eu zic ca e un semn pentru spalatoriile auto care vor face un ban gramada.
Sa fiti curati!
miercuri, 18 aprilie 2012
Despre cum este sa nu te nasti de ziua ta
Unii oameni nu se nasc de ziua lor! Din pacate din ce in ce mai multi oameni nu se nasc de ziua lor!
Ati spune ca e absurd, adica cum? daca m-am nascut intr-o anumita zi atunci ZIUA aia a devenit a MEA! Putem gandi si asa, pare sa aiba logica. Dar daca de fapt tu nu te-ai nascut in ziua pe care tu, acolo la mama ta in burtica, ai fi ales-o sa fie ziua venirii tale pe lume? Daca te fapt tu te-ai nascut in ziua in care domnu' doctor era de garda si na fiind un domn/doamna nu dorea sa fie deranjat intr-o alta zi? Daca de fapt tu te-ai nascut azi si nu maine pentru ca tot acelasi domn doctor pleca in concediu doua saptamani si nu-si putea permite sa rateze nasterea ta pentru ca tu i-ai platit biletul de avion? Daca de fapt tu te-ai nascut intr-o zi cand mama ta s-a saturat sa mai fie gravida sau poate ca se apropiau sarbatorile si nu vroia sa i le "strici" cu venirea ta pe lume? Sau ca poate maine e 19 si ea e nascuta tot pe un 19, nu conteaza ca la jumatate de calendar mai in colo, si asa isi doreste ea sa fiti doi sarbatoriti chiar pe 19? Sau poate ca te-ai nascut acus repejor inainte ca niste politicieni tampiti sa schimbe o lege, chiar daca tu mai aveai o luna de stat la "copt"? Pare absurd sau revoltator? Din pacate este crud de real.
O sarcina normala dureaza intre 38 si 42 de saptamani, oriunde in termenul asta cand un copil decide sa vina pe lume inseamna ca s-a nascut la termen. Saptamani reale de sarcina sunt cele 38 sau 42 minus cele 2 saptamani pana la ovulatie (sarcina din pdv medical se calculeaza de la prima zi a ultimei menstruatii). Deci atunci cand pleci la drumul sarcinii, daca totul decurge bine, trebuie sa te astepti si la faptul ca e posibil sa fii gravida vreo 42 de saptamani. Nu e ceva de speriat, oricum foarte putini copii ajung la termenul asta prelungit in conditii normale. Evident nu vorbim despre cazurile mai putin fericite in care exista probleme, sarcini foarte greu tinute si pana la un minim de 36 de saptamani sau sarcini unde trebuie intervenit de urgenta pentru salvarea mamei sau a copilului. Acestea sunt cazuri medicale si trebuie sa fim recunoscatori evolutiei medicinei care ne permite in ziua de astazi sa avem un final fericit.
Traim in niste timpuri in care naturaletea si naturalul au devenit ceva asa de "gherila". A devenit ceva sofisticat sau snob sa traiesit natural, sa mananci natural, sa aduci un copil pe lume in mod natural. Nimic din ce e dat de mama natura sau de Dumnezeu (cum crede fiecare) nu mai este de dorit. Traim in niste timpuri tehnologizate, rapide, instant, daca merge cu cafeaua de ce nu ar merge si cu orice altceva?! Traim in niste timpuri in care nimeni nu mai are rabdare. Nu mai avem rabdare sa stam la un semafor, nu mai avem rabdare sa gatim o mancare, nu mai avem rabdare cu noi si cu cei din jur, nu mai avem rabdare sa lasam un fruct sa se coaca in pom. Nu mai avem rabdare sa lasam un copil sa se nasca de ziua lui.
Lumea cica ar fi evoluat... eu as zice ca a involuat (nu tehnica, nu stiinta, ci noi ca oameni). Natura asta ne-a facut perfecti! Creatorul, cine o fi el/ea, a pus fiecare lucrusor la locul lui in asa fel incat toate lucrusoarele astea din care suntem facuti sa functioneze in armonie. Natura asta ne-a facut femei si ne-a facut PERFECTE! Pentru mine, si sa-mi fie cu iertare daca se ofenseaza careva, natura asta ne-a facut sa fim in primul rand MAME. Eu asta am simtit de cand ma stiu, ca toata existenta mea are un mare scop si anume acele ca intr-o zi sa port in mine o fiinta pe care apoi sa o aduc pe lume, sa o ingrijiesc si sa o ocrotesc pana in ziua in care isi va urma si ea scopul ei.
Departe de mine gandul ca femeia e doar o unealta, un "pocal" al fertilitatii, cine ma cunoaste stie foarte bine cu ce tarie cred in ideea de FEMEIE. Pentru mine e trist cum din ce in ce mai multe femei isi neaga natura... si sa fim iar bine intelesi pentru mine natura femeii nu are legatura cu statul la cratita si negarea naturii nu are legatura cu dorinta de a evolua profesional sau social (chestiuni care erau apanajul masculinitatii). Pentru mine negarea femeii este negarea mamei, negarea destinului creator, negarea binecuvantarii de a purta si a aduce pe lume un om.
Ok, cred in evolutie, cred in gasirea de solutii alternative, cred in a face lucrurile mai repede si poate chiar mai bine, dar nu cred ca ar trebui sa aplicam rapiditatea si celor 40 de saptamani de sarcina. Nu cred ca ceea ce la inceput s-a dorit a fi o interventie de urgenta acum ar trebui sa ajunga o operatie electiva (ma refer la cezariana). Nu cred ca aceste fabuloase descoperiri ale medicinei, cum ar fi faptul ca administrarea de calciu sau de ocitocina pot induce o nastere inainte de termenul ei natural, ar trebui folosite in mod abuziv si gratuit. Nu cred ca e locul nostru sa alteram natura, sa alteram ceva perfect si minunat cum este aducerea pe lume a unui copil. Dar se intampla si se intampla la modul brutal, am atatea prietene mame care au fost abuzate, fizic si psihic, au fost tarate la propriu sa nasca in ziua in care era medicul de garda. Am atat de multe prietene carora li s-a administrat fara acceptul lor calciu/hormoni, "ceva ca sa le ajute", ajutor care in unele cazuri a dus la tragedii. Mame traumatizate pentru tot restul vietii, mame care nu au mai facut un alt copil pentru ca la prima nastere au trait un adevarat cosmar. Mame si copii carora li s-a rapit nasterea, linistea, fericirea. Nasterea este prima "batalie" pe care un copil, ajutat de mama lui, o castiga. De ce l-ai priva de asa ceva?
De cealalta parte a povestii sunt femeile "instant", femei care doresc o sarcina scurta, o nastere fara dureri, o hranire fara trezit noaptea si, eventual, un copil papusa. Si spun din nou, nu ma refer la cazurile medicale pentru care lipsa unei intervenitii ar insemna un dezastru. Ok, o sa spuneti ca este o alegere, ca fiecare face ce vrea si ca nu e dreptul meu sa judec. Nu judec, spun doar ca este extrem de trist.
Ma tot intreaba lumea cum de e Matilda asa cum este, cum adica numai rade, cum de nu plange, cum de nu a avut colici, cum de te intelegi cu ea, cum de nu face istericale... poate ca asa a venit ea de sus sau poate ca nu. Eu cred cu tarie ca daca iti respecti copilul, chiar dinainte sa fie conceput, si el te va respecta pe tine. Cum sa-l respecti? Il poti respecta prin a te informa, prin a te cunoaste, prin a simti cu adevarat ca a sosit momentul sa fii mama, prin a imbratisa experienta sarcinii (stiu, stiu este foarte greu), prin a nu te lupta cu toate starile de rau si prin a le accepta ca pe ceva normal, prin a te hrani sanatos, prin a face miscare, prin a te menaja psihic si emotional, prin a-l hrani atunci cand are el nevoie si nu atunci cand arata ceasul ora fixa si, mai ales, prin a-l lasa sa se nasca de ziua lui!
Sa fiti FEMEI!
Despre o zi cu Matilda, 13.04.2012
Astazi am avut o zi intreaga cu Matilda, lucru ce a devenit un lux de cand am inceput serviciul, daca apuc sa stau 3 ore pe zi cu ea e bine... Dar astazi am avut o zi intreaga pentru noi, ne-am alintat de dimineata in pat, am citit de zeci de ori toate carticelele, am scos jucariile de sub canapele, i-am gatit mancarica ei preferata (somon cu brocoli la cuptor), am dormit cu ea la pranz, am fost 3 ore afara, ne-am plimbat si ne-am minunat de pomii infloriti, am fost la "noi" la terasa de pe lac si am mancat, am ras la oameni, am chiuit dupa copii si... ne-am dus la biserica.
Am simtit nevoia sa o duc in biserica in care a mai fost, doar ca atunci era in burtica si era la cateva ore inainte sa vina pe lume. Am fost cu ea acolo in ziua in care s-a nascut pentru ca toata sarcina a fost sub teroarea gandului ca am sa o pierd, m-am dus sa-i spun sa nu mi-o ia atunci cand ajunsesem atat de aproape de a ne intalni. Din fericire totul a fost bine si acum am acest copil minunat, darul meu de sus, iar astazi am simtit nevoia sa multumesc asa ca ne-am dus impreuna. Stiu ca putem face asta oricand si de oriunde dar azi a fost ceva special... Din pacate traim intr-o tara mica, cu oameni "mici" si usi ale bisericilor la fel de mici... nu am putut intra in biserica pentru ca al nostru carut nu are loc pe usa (abia are loc o persoana). Nu am avut nici curaj sa las carutul afara, tot pentru ca traim intr-o tara mica cu oameni mici. Asa ca ne-am transmis multumirile din usa, am rugat pe cineva sa ne cumpere 10 lumanari si ne-am dus acasa. Am imparit pe strada florile pe care le cumparasem pt biserica, fetelor de la coafor, fetelor de la cofetarie, am primit inapoi zambete si ochi luminosi.
O zi fericita!
Am simtit nevoia sa o duc in biserica in care a mai fost, doar ca atunci era in burtica si era la cateva ore inainte sa vina pe lume. Am fost cu ea acolo in ziua in care s-a nascut pentru ca toata sarcina a fost sub teroarea gandului ca am sa o pierd, m-am dus sa-i spun sa nu mi-o ia atunci cand ajunsesem atat de aproape de a ne intalni. Din fericire totul a fost bine si acum am acest copil minunat, darul meu de sus, iar astazi am simtit nevoia sa multumesc asa ca ne-am dus impreuna. Stiu ca putem face asta oricand si de oriunde dar azi a fost ceva special... Din pacate traim intr-o tara mica, cu oameni "mici" si usi ale bisericilor la fel de mici... nu am putut intra in biserica pentru ca al nostru carut nu are loc pe usa (abia are loc o persoana). Nu am avut nici curaj sa las carutul afara, tot pentru ca traim intr-o tara mica cu oameni mici. Asa ca ne-am transmis multumirile din usa, am rugat pe cineva sa ne cumpere 10 lumanari si ne-am dus acasa. Am imparit pe strada florile pe care le cumparasem pt biserica, fetelor de la coafor, fetelor de la cofetarie, am primit inapoi zambete si ochi luminosi.
O zi fericita!
Despre Paste sau despre iubire
Acum ca a trecut cu Pastele, mielu, drobu, “oulele” si toate cele pot sa spun si eu ceva? Sau inca nu a trecut? Ca cica trebuie sa fim evlaviosi pana la sfarsitul saptamanii, da mi-e ca uit ca mi-s batrana si obosita asa ca va zic acum.
Mie imi place Mircea Badea, ma si uitam la el pe vremea cand nu munceam si ma mai tineau balamalele pana la ora 12 noaptea sau eram acasa si-l prindeam in reluare. Imi place, nu pentru ca ar fi vreun stralucit, nici macar nu stiu daca e sincer sau ipocrit, imi place dintr-un motiv “egoist” si anume ca-mi exprima si mie gandurile si asa ma simt si eu “exprimata”. Normal ca nu ma ragasesc in toate ideile lui dar e una care ma amuza teribil: stereotipiile reporterilor tv. Saracii nu stiu unde i-or gasi dar au idei putine si fixe, nu-s capabili sa spuna 5 cuvinte (coerente) fara sa se repete si daca nu vorbesc cu "e" din "a" degeaba s-au mai apucat de treaba. Daca intr-un buletin de stiri nu auzim de 100 de ori chestii de genul “oamenii legii” adicatelea politistii, “fiarele contorsionate” adica masinile facute zob de tot felu de zmintit, “micutii” astia nu sunt cei din carne de se mananca cu mustar ci orice copil cu varsta intre 0-15 ani (asta cand nu e mai convenabil cu “tanara/tanarul”) si din astea de sezon cu “ce punem pe masa”, “cat scoatem din buzunar”, “traficul de cosmar” si “rutele ocolitoare”; atunci ala nu e buletin de stiri care se respecta.
Zilele astea am stat acasa cu Matilda, deh ca de sarbatoare asa :), si am vazut cele “sfinte” la tv. Cele “sfinte” caci “sfinte” a fost cuvantul de ordine. Eu stiu si cum e cu Pastele si de ce e el Sfant, dar la noi pana si mielul a ajuns sa fie “sfantul miel”. Sambata a fost o dudie la Antena 3 care le-a intrecut pe toate. Donsoara, reporterul binecuvantat cu transmisia de Paste, relata dintr-o BISERICA, ca doar na era vorba de cele sfinte si cum altfel, si vorbea asa in soapta complet patrunsa de eveniment, nu se cadea sa “raga” in biserica ca o auzea Doamne, Doamne si poate prelua comenzile stramb. (Nu era mai donsoara mai simplu sa vorbesti tu din fata bisericii, eventual cu fata catre ea, si nu mai trebuia sa-ti chinui corzile vocale?!) Si cum transmitea ea plinda de evlavie spune intr-o singura fraza vreo 7-8 de sfante: “sfanta biserica cu sfantul altar cu sfantul Antimis (asta ia iesit cu greu), cu sfanta cruce, sfanta slujba, sfanta lumina, pana aici ok… ca asa le zice la toate sfinte, si apoi vine cireasa “sfanta MASA” si nu se referea la masa pe care sta Evanghelia (sfanta evident) ci la sfanta masa frate aia de o glojdim cu totii, ca doar e cu paranghelie si Pastele. Mai avea putin si ne spunea despre sfantul miel, drob, ou si ce mai e, noroc ca au oprit-o aia din studio ca ea sigur putea mai sfant de atat…
Nu stiu de ce naiba, ptiu ptiu, nu o zicem pe aia dreapta, nene pentru multi sarbatoarea asta nu mai are nicio treaba cu “jertfa intru mantuirea noastra” ci este un prilej de chiulangeala, spart bugetul familiei, mancat pana intram in coma hepatica sau alcoolica dupa caz, despre unde mergem anu’ asta la bulgari sau la noi (evident la Bulgari la “olinclusiv”), despre cum aia de vor sa se duca in tara or sa stea niste foarte multe ore pe drumuri, despre cum ne ducem in club sa vedem buci balabandindu-se, evindent toate dupa ce ne-am dus sa luam luminaaaaaaaa.
Fratilor, eu nu stiu cum o fi pentru voi dar pentru mine Pastele nu e cu balamuc, party, umflat matu, devastat hipermaketul, stat vreo 10 ore pe DeNeu. Eu am credinta mea dar sunt departe de a fi un om religios. Fac ce simt si cand simt, am simtit sa ma duc cu Matilda vineri sa ne “dam” pe sub masa, nu s-a putut pentru ca nu avuram loc pe usa, asa ca i-am povestit cum ne ducea pe noi bunica, pentru mine ala a ramas Pastele.
Bunica era un om simplu si curat, din niste vremuri cand oamenii erau asa, bunica avea credinta omului ala tavalit rau de viata si ramas intreg la minte tocmai pentru ca avea credinta. Bunica era un om BUN. De Paste ne ducea la Biserica sa trecem pe sub masa cu flori proaspete, nu stiu daca ea chiar stia ce inseamna asta, dar asa stia ea sa ne dea binecuvantarea. Bunica ne ducea sa ne impartaseasca, evident nu ne punea sa tinem post, cum am zis asta se intampla intr-o vreme cand oamenii erau mai curati, mai simpli si mai buni iar “pascutul” era pentru miel nu pentru oameni si cu atat mai putin pentru copiii lor. Bunica ne punea in dimineata de Paste un ou rosu si un banut in cana cu apa rece de la fantana si ne dadea apa sa ne spalam pe fata ca sa fim frumosi si norocosi tot anul. Bunica ne dadea cozonac cu lapte batut, de aia pentru mine cozonacul nu se “inghite” decat cu lapte prins/iaurt. Bunica mea ne dadea IUBIRE si asta ne-a invatat ea ca e Pastele. Pentru mine Pastele e bunica mea, un om simplu si bun care s-a sacrificat toata viata pentru altii, pentru mine Pastele e iubire si ochi calzi. Pastele meu nu a mai fost fericit de vreo 22 de ani, de cand bunica s-a dus la cele cu adevarat sfinte, pana anul asta cand pentru mine Pastele a insemnat 5 zile binecuvantate cu copilul meu, 5 ziele intregi de IUBIRE.
Sa fiti fericiti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)