Despre vise cu 1400 euro/ metrul patrat

Traim in tara asta care ne sufoca din prima pana in ultima clipa. Te sufoca de cand iesi din pantecele mamei pana te duci catre alte lumi (mai bune). Iti sufoca primul tipat, pentru ca ii deranjezi pe cei inca nenascuti, si iti sufoca locul de veci pentru ca pamantul e scump si tu esti cam mare ca sa intri in el. Sau poate ca nu-i tara de vina, poate suntem noi. Ne sufocam singuri. Traim inchisi in noi, habar nu avem cine (mai) suntem. Iesim pe usa casei si punem o masca, ne chinuim sa o purtam, ne luptam cu lipsa de aer si intr-un final masca invinge. Ne sufoca si devenim ea. Traim de complezenta, traim pentru altii. Nici nu ne dam seama cand alunecam din viata noastra in viata altora, nu in a lor personala, ci in viata pe care altii si-o doresc pentru noi.

Te nasti si trebuie musai sa fii de nota 10, cum nu ai luat 10 la nastere?! Apoi trebuie sa fii un bebelus cuminte, sa nu plangi, sa nu faci caca prea des, sa nu musti sanul mamei si sa nu risipesti laptele de ti se da. Vecinul de la 3 are un an... cum tu la 2 ani inca nu faci caca la olita? Rusine! Te duce mami la cresa, pentru ca saraca munceste ca sa aiba cu ce te creste, cum nu mergi deja in picioare?! Ai 9 luni, la varsta asta trebuia deja sa alegi cei 42 km ai maratonului. Nu stii poezii? Cum nu stii?! Gigel de la 5 recita Eminescu din scoarta in scoarta si spune alfabetul de la Z la A. Nu ai luat premiul I cu coronita, cum nu esti primul din clasa? Pune mana si invata! Hai la liceu cu tine, cum adica vrei sa te duci la ala din cartier? In cartier se duc numai ratatii, tu te vei duce la acel liceu din centru unde's numai copii buni (de bani gata) si unde tu (in hainele tale de imprumut) te vei simti un paria. Dar nu conteaza, nu? Tu ai intrat primul, tu esti cel mai destept, tu inveti, asta conteaza! Ai fost in primii 3 si la BAC, e bine si asa, dar trebuia sa fii primul. Ai dat doar la 2 facultati si umaniste pe deasupra, ai intrat doar pe locurile cu taxa? Deh, cele fara erau doar 16 si erau bine puse. Ok, sunt dispus sa te iert dar sa iei bursa. Iei si bursa. Termini si facultatea, intre timp deja muncesti pentru ca nu are cine te tine pe locul cu taxa. Apoi muncesti iar. Muncesti pentru altii pentru ca tu "nu esti in stare sa ai afacerea ta". Cum esti singur, nu ai pe cineva? Ai 30 de ani, pana acum trebuia sa fii deja casatorit si sa ai copii! Trebuie sa-ti gasesti un barbat bun si muncitor care sa te tina (nu stiu unde, dar asa trebuie)/ Trebuie sa iei o femeie de casa, gospodina si care sa-si stie locul, sa-ti faca mancare si copii. N'ar merge si invers, sa-mi iau o femei in loc de barbat? Ca mie mi se pare mai bine asa, zic si io. Esti gravida? Dar parca nu erai maritata?! Nu erai si ai facut un copil singura, din "egoism" evident. Ai uitat de reguli, ai uitat de societate, de norme si de faptul ca trebuie sa stai in banca ta. Ai avut un drum: te-ai nascut dintr-un decret, te-ai dus la gradinita grupa mica/mijlocie/mare, te-ai dus la scoala cu semi, te-ai dus la liceul cel bun, ai facut o facultate, te-ai angajat, ti-ai luat o casa si o masina si acum, acum ce faci? Acum faci un copil singura si narui toate planurile pe care lumea si le-a facut pentru tine. Rusine!

Cand eram mica visam sa ma fac medic. Asta am simtit toata viata ca ar fi trebuit sa fiu, sa ajut oameni. Nu m-am facut medic, visul era prea mare pentru un om mic. Lucrez in resurse umane, este tot pentru oameni si cu oameni dar... visul meu... Cand eram mica aveam o papusa superba, Aradeanca (asta era fabrica de le facea dar eu asa ziceam ca o cheama), era tare frumoasa avea parul lung, lins si de culoarea cuprului, lunga, zvelta.... Visam ca asa o sa fiu cand o sa cresc :). Am parul cret si castaniu, am corpul plin si nu-s inalta. Cand eram mica si desenam pe peretii balconului mereu schitam o familie - era o mami cu parul prins in coada de cal cu un bebe infasat in brate si cu un tati care alerga catre ei. Aveam vreo 3-4 ani cand faceam asta. Asta era visul, realitatea o stiti. Cand eram mica desenam o casa cocheta pe un deal, avea in spatele ei livada de meri si flori la ferestre, visam sa stau acolo cu familia mea. Am un apartament intr-un bloc in care mai locuiesc 170 de familii, e intr-o vale unde cand ploua se umple intersectia de apa. Am in schimb flori la geam si un parc unde pot sa ma sui pe un deal si sa visez. Apartamentul (eu ii zic casa) l-am cumparat cu un credit care ma lasa fara niciun leu la sfarsit de luna. M-a ajutat si mama ca cica asa trebuie, parintii sa-si ajute copiii. Cand eram mica desenam, aveam talent, poate ca-l mai am si acum dar cine stie pe unde o mai fi ascuns, visam sa ma duc la Tonita, sa fac arta, sa pictez. M-am dus la Lazar, am fost cuminte, am invatat si am facut un milion de fise de lectura in Biblioteca Pedagogica (este peste Cismigiu de liceul Lazar). Visam mult, visam cu ochii deschisi, visam in gand, stiam cine o sa fiu. Acum visez mai putin, visez mai mic, am invatat sa visez realist.

Traim in lumea asta care nu ne lasa sa fim noi. Mereu trebuie sa fim altceva, altcineva. Trebuie sa fii cum natura te-a facut si trebuie sa faci cum zice gura lumii. O viata intreaga am stat cu parul cret, pentru ca asa m-a facut natura, l-am intins acum 2 ani pentru prima data. Eram gravida si frumoasa iar noua viata imi dadea curaj, imi sta de o mie de ori mai bine cu parul intins. Deci draga natura ai dat gres. Acum o luna de ziua mea m-am vopsit roscat, asa am simtit mereu sa fiu, lumea se uita stramb. Draga lume nu-mi pare rau sa te dezamagesc. Am obosit sa fac frumos, am obosit sa zambesc mereu cand de fapt imi vine sa plang. Am obosit sa fiu cine trebuie pentru ca lumea din jur se asteapta sa fiu. Poate ca am chef sa-mi port blugii "rupti", poate ca am chef sa-mi port fustele lungi care matura pe jos, poate am chef sa port flori in par si cercei din pene colorate si nu am chef ca tu, lume, sa ai o parere despre asta. In 30 de ani de reguli si de "trebuie" cred ca mi-am castigat dreptul ca pentru urmatorii 30 sa nu mai trebuiasca nimic. Pentru cei 30 de dupa astia 30 mai negociem :).

Acum vreau sa ma mut, nu e bine nici asta. Ce, nu-mi ajung doua camere? Altii nu au nici atat. Stai sa vezi tu cum or sa mai scada preturile de or sa zburde cainii cu apartamente in coada. Da' ce esti proasta, cum sa faci credit? Si se holbeaza la tine de zici ca te duci sa jefuiesti cutia milei. Fac si credit pentru ca altfel nu am cum. La ce-mi trebuie sa ma mut?  Imi trebuie pentru ca vreau sa-i las loc copilului meu sa viseze. Vreau sa aiba camera ei, lumea ei in care sa faca ce vrea. Nu vreau sa stea cu mine in camera, sa doarma cu mine in pat, sa-si amestece visele cu ale mele. Vreau sa poata fi ea. Stiu ca acum e inca micuta, dar foarte curand nu o sa mai fie "doar" un copil. Asta e visul meu pentru ea. Mi-am tocit ochii citind anunturi, facand calcule peste calcule, planuri si artificii. Tot da cu minus. Aerul dintre cei patru pereti ai unui apartament este prea scump ca sa-l poti respira. Visele sunt scumpe.

Stiu ca banii pe care i-as da pe un apartament in zona in care locuiesc acum si unde vreau sa raman ar echivala cu costul unei case, costul financiar al unei case. Eu nu am insa nervii pentru a plati costul moral al unei case. Nu pot sa ma lupt cu muncitorii, cu hotii, cu meseriasii si cu tot sistemul de aprobari si autorizatii. Nu pot, sunt doar un om cu un copil in brate. Apoi... traim in tara asta unde o casa pe un deal inseamna departe de orice, departe de medic, de scoala, de serviciu, de apa si electricitate. Nu pot sa-i fac asta copilului meu, o sa ramanem aici in orasul care-i poate asigura servicii medicale si educatie. Sincer? Imi pare rau ca nu mai sunt copii in fata blocului, s-au dus vremurile alea.

Mai astept, mai gandesc, o sa reusesc sa-i ofer camera ei in care sa viseze si in care sa deseneze pe pereti case, flori si mame cu bebelusi iubiti de tatii lor.

Am fost un nou nascut de nota 10, am fost cel mai cuminte bebe, nu am plans si nu am cerut nimic, am recitat zeci de poezii (cu spatele la tabloul conducatorului iubit, pentru ca eu poeziile le spuneam pentru copii), am luat peremiul I cu coronita, am fost printre primii la liceu, am fost in primii 3 la BAC, am dat la 2 facultati, am facut o lucrare de diploma cat una de doctorat, am muncit pentru altii, muncesc pentru altii 10 ore pe zi, am facut credit de am luat casa.... n-am fost eu. Nu m-am maritat, am facut un copil singura... sunt eu, abia acum sunt eu. Din tot ce am visat cand eram mica EA este singurul vis implinit. Dar cumva pe ea nu o visam, pe ea am stiut-o. Probabil ca aici am facut ceva gresit... ar fi trebuit sa stiu, nu sa visez.

Sa stiti cine sunteti!