joi, 12 iulie 2012

Despre mana-picior-gura

Ghici ghicitoarea mea! Ce sa fie, ce sa fieee? Un joc? Oooo pozitie (ca suna asa mai kinki)? Ooo injuratura? Nope. E o boala! Boala virala mana-picior-gura cauzata de virusuri ARN - numite enterovirusuri. Voi ati mai auzit de ea? Poate, daca aveti copii mici dusi in colectivitati. Se pare ca este epidemie, ne-au zis de la farmacie, din call-center, ne-a zis si medicul de garda la urgente pediatrice de la Regina Maria. Epidemie de maini, picioare si guri. :)

Pe "vremea noastra" probabil ca ne spuneau ca "are maica o spuzeala" sau ca avem febra de la dinti. Acum au un diagnostic si o denumire pompoasa pentru orice. Acum vreo doi ani am aflat ca exista si a 6 a boala a copilariei - Roseola. Si mai sunt inca vreo cateva boli din astea eruptive post moderniste. Noi aveam pojarel, pojar, varsat de vant si oreion. Cu astea ne indeletniceam. In vremea vaccinurilor si pentru durerea-de-unghie-de-deget-mic au aparut si toate bolile si bolisoarele astea. Intr-un fel e bine, pentru ca in anumite afectiuni de genul asta (cum e si scarlatina) este mai important sa stii ce sa NU faci, decat ce sa faci. De exemplu nu se administreaza antibiotice sau aspirina. Fiind boli virale normal ca nu reactioneaza la antibiotic, mai mult, pot aparea complicatii grave in caz de tratament administrat dupa ureche. Multe dintre bolile astea seamana intre ele, eruptiile sunt similare pentru ochiul necunoscator, deci duceti copilul la un medic sau chemati unul acasa pentru a pune un diagnostic precis. In alta ordine de idei eu nu o sa o vaccinez pentru rubeola, oreion, rujeola (ROR). Asa ca ar fi fost bine daca acum era rubeola de vina (asta a fost primul diagnostic, telefonic - altfel cum :)) ).


Pe scurt despre boala cu pricina ar fi asa:
"Boala mana-picior-gura este o infectie virala acuta care se prezinta ca o eruptie veziculara a tegumentului gurii. Poate implica de asemeni miinile, coapsele si/sau genitalia. Virusul coxsackie tip 16 este agentul etiologic implicat in majoritatea cazurilor, dar boala este asociata si cu virusul tip A5, A7, A9, A10, B5. Enterovirusul 71 a determinat epidemii ale acestei boli asociate cu implicarea neurologica.
Virusul coxsackie este un subgrup de enterovirusuri si membru al familiei Picornaviridae. Aceasta familie consta in virusuri mici, fara anvelopa cu ARN monocatenar. Infectia apare prin cale oral-fecala sau prin contact cu leziuni ale pielii si secretii orale. Viremia se dezvolta urmata de invazia pielii si a membranelor mucoase.

Tabloul clinic cuprinde leziuni maculare ale mucoasei orale, limbii si/sau palatului dur. Acestea progreseaza rapid la vezicule care erodeaza si devin inconjurate de halou eritematos. Leziunile pielii se dezvolta la 75% dintre pacienti. Boala determinata de enterovirusul EV-71 determina afectarea neurologica. Ulceratiile orale interfera cu aportul de lichide si cauzeaza deshidratare, complicatia cea mai intilnita a bolii"

Zic sa va povestesc si voua despre cum  a fost la noi, ca poate va loveste si s-ar putea sa nici nu stiti ce v-a lovit.
Istoria a fost asa:
- marti dimineata, Matilda prezenta mici bubite- ca o iritatie- in jurul gurii. Am sarit de fund in sus la maica-mea ca nu o sterge calumea la gurita si ca o lasa sa doarma cu suzeta. I-am zis sa o spele bine dupa masa, sa o usuce si sa o dea cu putin Triderm. Ok, zis si facut, iritatia s-a diminuat.

- marti seara vin de la munca si preiau copilul, vesel si pus pe sotii ca de obicei. La masa de seara observ mici bubulite pe talpi - aratau ca niste mici ciupituri sub pile, dese, piperate ca aspect. Ma uit si pe restul corpului, nu mai avea si altele. M-am gandit ca probabil i-au transpirat piciorusele in sandale si a facut o iritatie de la transpiratie. Luni seara a fost infernal afara, foarte umed, am venit fleasca. Marti seara nu am mai scos-o in parc. Starea copilului foarte buna, nicio alterare.

- marti seara la culcare - copilul suge cu greutate, inghite mai greu, respira mai pronuntat. Ma uit in gatul ei, nu era rosu, nasul nu era infundat, dau vina pe caldura.

- marti spre miercuri noapte ora 5,20 - copilul se trezeste si vine sa se culce langa mine, zic hopaaa are ceva, ea altfel doarme la celalalt capat, vine la mine doar cand are o neliniste. Se lipeste cu capul de mana mea, era cald, de obicei Matilda e rece noaptea. S-a dus naibi somnul, am stat si am pazit-o sa vad daca devine mai calda.

- miercuri dimineata - copilul frige. Ii iau temperatura (nu fara proteste) si avea 38 rectal. Ma gandesc ca e agitata din cauza protestelor si poate ca arata mai mult. O linistesc si-i iau iar temperatura, 37,8. Pentru un copil mic asta nu este temperatura ingrijoratoare si nu impune masuri antitermice. Bubitelele de pe talpi s-au extins pana la nivelul gleznei, inca nu am considerat ca sunt in legatura. Intram in "expectativa vigilenta" :), adica ii lasa maica-mii instructiunile cu ce sa faca in caz ca febra o ia razna, ii pun supozitoarele la indemana, telefoanele de la pediatru, call center Regina Maria, salvarea BGS - din astea de mama care trebuie sa plece de acasa si nu vrea sa innebuneasca pe parcurs.

- miercuri ziua - copilul e vesel si activ, mananca normal, cand bea apa pare sa inghita mai greu, febra ramane intre 37,8-38.

- miercuri ora 18,45 ajunga acasa - fi-mea isi manca iaurtul, mai bagase un somn si dupa masa. O vad dupa moaca ca nu-i chiar bine, privirea putin pierduta, cearcane, nu a chiuit ca de obicei cand ma vede. Pun mana pe ea, frige. Ma isterizez la maica-mea, de ce nu m-a sunat cand a vazut ca frige asa de rau. Cica abia se trezise din somn. Pun mana pe telefon si sun pediatra (o sunasem eu si de dimineata, dar avea telefonul inchis, il tine deschis doar in timpul orelor cand este la cabinet). Imi raspunde, ii era dor de noi :)), ii spun ca Matilda are febra fara alte simptome. Sa-i dau Panadol 6 ml la 6 ore. Sa iau si Nurofen pentru copii, sa-l am acolo si in caz ca febra nu cedeaza si trece de 39, sa-i dau Panadol alternativ cu Nurofen la 4 ore. Spune ca vine maine dimineata sa o consulte. O intind la farmacie si las copilul sa-si manance iaurtul.

- miercuri ora 19,30 - temperatura 39,2 - varam Panadolul pe gat. O iau sa o studiez si constat ca eruptia s-a intins pe tot corpul, este mai pronuntata pe labutele de la picioare si pe palmute, mai difuza pe coapse si torace. Mda, iar ma crizez la maica-mea, de ce nu a controlat copilul cu ochelarii pe nas? Sun iar medicul de familie, ii descriu situatia. Imi spune sa o fac pachet si sa ma duc cu ea la Victor Babes ca are rubeola. Daca are rubeola ce sens are sa ma duc cu ea la Victor Babes, sa-i ia sange si sa o schingiuie. Plus ca un spital de boli infectioase in aceeasi imagine cu copilul meu, nu bun.

Ma duc pana la baie sa-mi golesc intestinele si mintea :)). Ca na - copil bolnav, mama cum sa fie? Nu stiu daca este acelasi virus care s-a mutat si la mine, dar de 2 zile prezint disconfort general, stari de voma si alte manifestari din categoria asta. Baia e locul de meditatie, acolo se iau deciziile importante. Hotarasc deci ca nu ma duc cu Matilda la niciun Victor si mai ales la unu de-l cheama Babes. De ce naiba ii platesc abonament de sanatate privat, pentru situatii din astea. Sun in call-center, mi se da numarul de la urgente pediatrice din Dorobanti. Medicul era intr-o consultatie, mi se spune ca or sa revina in 10 minute. Au revenit, de garda e doctorita Luiza Bardi, ne cunoastem de la ecografii. Ii spun simptomele - febra, eruptia, cum sunt bubitele distribuite. Ma intreaba daca are si in palme, da, are. Concluzie, nu-i rubeola - e boala virala mana-picior-gura. Sa-i scad temperatura si sa o aduc sa o vada.

Mda, si acuuum. Prietenul care ma ajuta cu de toate nu e in oras, fratele din dotare e la emisiunea de la Activ FM, io n-am permis, masina mea e parcata la prietenul care ma ajuta.... cu taxiul pe caldura si zapuseala asta, nu. Mai ales ca boala cu pricina este extrem de contagioasa, nu as vrea sa impanzim tot Bucurestiul. Deci, ce faci? Suni un prieten, colegul de birou. Pe el il lasasem la munca la 18,30 cand am plecat, acum era vreo 20,15. Il sun si-l rog sa vina. Are si el copii mici, dar ai lui sunt in vacanta. Ii zic ca-i din asta de se ia, deci daca vrea sa vina sa stie ca-i cu risc de contaminare.

- miercuri ora 20,50 - ne infiintam la Regina Maria din Dorobanti, consultatiile dupa ora 20 se platesc, chiar daca esti abonat, mi se spusese si in Call Center. Parca mi-au zis ca e 50% redus, chiar nu conta, numai sa o vada un medic si sa stim ce are (75 lei). Vine, o consulta, o cauta in gurita - pustule, pe picioruse- pustule, febra acum nu mai avea - 37,7 in ureche. Prescris reteta, dat indicatii, pus de intrebari, plecat acasa. In 10 minute eram iar in masina spre casa. 

Ni s-a recomandat tot Panadol, alternativ cu Nurofen la 4 ore. Eu am o chestie cu medicamentele, nu iau si nu-i dau. Ideea de medicatie preventiva ma scoate din sarite. Nu i-am dat nici dupa vaccinare, nu a trecut de 38 temperatura. Mai mult, intre timp s-au dezmeticit si au aflat ca antitermicele date preventiv dupa/inainte de vaccinare interfereaza cu efectul de imunizare al vaccinului. Pe langa asta, cel mai folosit este Paracetamolul (Panadol) demonstrat a fi toxic si trambitat in toata lumea ca este toxic (in doze mari provoaca leucemie). De algocalmin nici nu mai spun. Nici pentru eruptia dentara nu i-am dat nimic, rar cu gel Dentinox, niciodata Nurofen. Acum febra a impus o masura, dar i-am dat abia dupa ce m-am sfatuit cu medicul si am vazut ca sare de 38,5-39. Febra in sine nu este rea, este semnul ca organismul lupta si este metoda lui de a omora musafirii nepoftiti. Asta nu inseamna ca lasam copilul sa faca 40, dar nici nu-i varam preventiv cu Panadol si Nurofen, ca asa zice reclama ca face o mama buna. Ni s-a recomandat sa avem si un Novocalmin in casa, in caz ca febra o ia pe campii rau. Novocalminul este foarte puternic, nu se recomanda copiilor sub 2 ani, deci as zice pas. Pentru pustulele din gurita, care se pare ca devin dureroase si impiedica deglutitia, ni s-a recomandat TantumVerde spray. Balamuc ce a fost cu asta, Matilda s-a indragostit de recipient si intr-o secunda s-a prins cum functioneaza. Oricum tin toate medicamentele in afara zonei de acces, are o pasiune cu sticlutele. Fierul pe care i-l dau nu am cum sa-l uit pentru ca-mi aduce aminte la fiecare masa. Se intoarce si-mi idica locul unde stie ca-l tin.

- miercuri ora 21,30 - sun medicul de familie sa-i spun ca nu mai este cazul sa vina dimineata (100 lei vizita) pentru ca am fost deja la RM si a vazut-o un pediatru. Ne salutam frumos si ramane sa-i dau raportul azi. Ma suna in 2 minute inapoi sa se asigure ca-i dau bine medicatia. Ii spun ce ne-a recomandat si pediatrul. Imi sugereaza sa raman totusi doar la Pandol si sa vad cum evolueaza. Era perfect in asentimentul meu, asa ma gandisem si eu sa fac. Am ramas cu Panadol la 6 ore.

- miercuri spre joi noapte - veghe, verific copilul de febra ca sa vad daca ii dau la 4 sau la 6 ore paracetamolul. Nu are febra deloc.

- joi noapte ora 1 - se scoala sa bea apa, profit si-i dau si Panadolul (deci la 6 ore), e usor calduta, nimic ingrijorator.

- joi noapte ora 5 - se trezeste sa bea apa, a transpirat mult, o sterg si o culc pe un prosop.

- joi ora 6,52 - se trezeste sa-si ia portia de tzitzi, numai bine ca au trecut 6 ore si ii dau si medicamentul. Are 37,5 febra. Suntem in grafic. Eruptia parea mai estompata de dimineata. Copilul e in parametri normali, nu pare sa zaca, dar nu e nici vesela din cale afara.

- joi ora 11,45 - copilul se pune la nani conform programului ei normal, nu are febra, a mancat foarte bine.

- joi ora 14,30 - copilul inca doarme, nu are febra.


picioruse de Matilda la 6 saptamani :)

Acum sper sa evolueze ok si eruptia din gura sa nu fie una exagerata. De acolo vin de obicei problemele. Pustulele sunt foarte dureroase si uneori pacientii mici refuza sa bea apa. Apare riscul de deshidratare si un copil atat de mic trebuie internat pentru administrare de fluide intravenos. Pana acum coopereaza foarte bine. In 2-3 zile daca vad ca nu-i mai creste temperatura in intervalul de 6 ore dintre administrari, o sa incep sa raresc Panadolul la 8 ore. Antitermicele nu se scot brusc. Vindecarea este estimata la 7-10 zile. Tratament efectiv nu exista, fiind o viroza, o rezolva organismul in aproximativ 7 zile. Tot ce putem face este sa urmarim copilul in cazul in care apar complicatii. Sa ii dam medicatie antitermica si sa-i monitorizam nivelul de hidratare. Copilul trebuie tinut la racoare si ceva mai linistit. Il incurajam sa doarma pentru ca organismul se reface mai bine cand doarme. Boala fiind contagioasa copilul trebuie izolat. Daca in zilele premergatoare eruptiei a intrat in contact cu alti copii, anuntati parintii pentru a fi vigilenti, la fel si daca merge la gradi sau la cresa. Eu o sa pun un afis si in parculetul unde ne jucam si de unde cu siguranta a luat boala.

Pot aparea si fenomene digestive - diaree. In cazul in care alaptati (asa cum e cazul la noi) alaptatul nu se intrerupe, chiar este recomandat sa se revina la mai multe alaptari pe zi. In cazul in care bebe este pe formula aceasta trebuie schimbata cu una fara lactoza. Daca primeste deja si mancare il putem ajuta cu alimente antidiareice - morcov fiert, orez, banane, ceai de menta.

Aaa si o informatie interesanta, zic eu. Fiind acuzata ca-i dau copilului prea multa apa, ieri am profitat si am intrebat medicul cata apa ar trebui sa bea un copil de varsta si de grautatea Matildei (15 luni si 11,7 kg). Raspuns: 1,5-2 l/zi. Deci, da? Multumesc.

Scuzati incoerenta, dar si mie imi este un rau de-mi vine sa ma intind pe jos.

Atentie!!!
Cele relatate sunt cu titlu informativ, nu va diagnosticati singuri copiii, cereti consult de specialitate. Chiar daca tratamentul primit de noi este unul general valabil nu urmati aceeasi schema. Nici eu nu iubesc medicii si ii verific de 3 ori inainte sa-i cred, dar nici nu ma apuc sa-mi tratez copilul dupa "specialistul" google.

Pe larg si in termeni medicali puteti citi aici:
si aici:
sau aici:


Sa aveti maini, picioare si guri sanatoase!

miercuri, 11 iulie 2012

Despre un cadou care doare

Cadourile. Imi place mult sa ofer cadouri. Imi place si sa le primesc, dar mai mult sa ofer. Cel mai mult imi place sa primesc flori. La treaba cu primitul intervine faptul ca sunt foarte cusurgie si uneori stric placerea omului :))). Incerc sa ma abtin si sa ma bucur de gestul frumos si de faptul ca s-a gandit la mine. Cica asta ar fi din gena, maica-mea imi zice mereu Maritzzzzzzo (Maritza fiind bunica mea, ei nu-i placea niciodata nimic :)) ). Ma irita cumva cadourile inutile, ma gandesc ca mai bine nu cheltuia banii sau ii dadea unui amarat pe strada. Primesc uneori lucruri atat de nepotrivite cu persoana mea incat ma gandesc serios ca poate am eu o problema de manifestare a personalitatii sau poate ca oamenii aia nu's deloc atenti. Mi se intampla si sa ma nimereasca cate un cadou de nici daca mi-l faceam singura nu era asa de potrivit. Un lucru foarte ciudat, mai des primesc cadouri foarte potrivite de la oameni care-mi sunt simple cunostinte decat de la prieteni. Mai nou se poarta cadourile in bani, mi se pare mai onest asa. Cred ca s-a ajuns aici tocmai din motive de cadouri inutile si complet pe langa dorintele celor sarbatoriti. Nu stiu domnule ce sa-ti iau, nu vreau sa-ti iau ceva aiurea,  mai bine iti iei tu. Nu cred ca e din comoditate sau din lipsa de interes, m-as duce si as rascoli tot orasul daca as sti ca persoana isi doreste foarte mult un anumit ceva. Dar cand nici macar noi nu mai stim ce vrem? Cam avem de toate, am cam primit toate cadourile posibile si imposibile (cele in limita bunului simt banesc). Asa ca prietenii pun frumos bani si ne dau cadoul la plic. Hmm, e urat sa vorbesti de rau cadourile, nu? Bad, bad Miruna.

Eiii, de cand am copilul lucrurile au primit un refresh, nu mai primesc cadouri pentru mine, primesc pentru Matilda :). Astea ma bucura si mai mult, am inceput sa redescopar placerea si farmecul cadourilor. Cand o vad cum rupe ea la hartii si cutii sa gaseasca cevaul din interior... Bine, ei ii plac mai mult ambalajele ;)). Deja stie ce e ala un cadou si da din picioruse entuziasmata. Cand ma vede cu o cutie sau cu ceva ce pare a fi nou, e clar, cadouuu. Toate cadourile pe care le-a primit au fost minunate. La sarbatorirea unui anisor a primit cateva lucrusoare mici, nu e vina nimanui ca-i copilul meu cu vreo 8 luni peste medie ca inaltime. Le-am pus spre pastrare pentru urmatoarea fetita :P. Cadoul care m-a impresionat cel mai mult a fost un portret al ei desenat de o prietena. Nu ma asteptam, a fost ceva unic si personalizat, unul dintre lucrurile care vor ramane cu noi.





Dar... avem si un cadou. Nu stiu de ce spun avem, ea nu l-a vazut, l-am primit eu pentru ea inainte sa se nasca. Eu am spus foarte tarziu de sarcina, as fi putut spune si mai tarziu pentru ca burtica a incept sa se arate prin trimestrul III, as fi putut sa o camuflez pana pe la 32 de saptamani. A fost un moment greu asta cu iesitul cu sarcina in lume. Nu stiam deloc ce se va intampla, daca de data asta o sa fie bine. Au stiut cativa prieteni foarte apropiati si la munca nimeni. Apoi a trebuit sa-i spun colegului de birou. Eram intr-o stare psihica teribila si-mi venea sa plang continuu, ma trezeam cu lacrimile curgand. Saracu' om ma vedea dar nu-si permitea sa ma intrebe ce am. I-am zis ce se intampla si pentru ca el a trecut prin lucruri de genul asta. Sotia lui a avut 2 sarcini extrauterine, fiica a pierdut o sarcina la 38 de saptamani, chiar intelege suferintele. I-am spus si pentru ca aveam nevoie sa pot plange, nu puteam sa ma mai abtin, ma obosea foarte mult.  Au mai stiut inca doua colege, foarte bune prietene intre ele, dar care nu si-au spus nimic. I-am rugat sa pastreze discretia si (culmea) chiar asa au facut. Pentru societatea romaneasca si pentru firmele de genul asta, mostenite din vremurile socialiste, ca cineva sa nu imprastie in 3 secunde o informatie e ceva exceptional. Am apreciat foarte mult ca mi-au fost alaturi si mi-au respectat dorinta. Abia dupa dublu test si dupa ce am decis ca nu fac nicio amniocenteza am iesit la iveala. Mai mult constransa, imi era teama sa nu se prinda cineva si sa ma trezesc ca seful meu (directorul general) afla din alta parte. Aici sunt orgolii mari, aia de sus trebuie sa stie primii, altfel se interpreteaza ca te ascunzi. Am o colega tare draga care a trebuit sa faca si amniocenteza, burtica se vedea foarte clar, dar ea nu simtea sa impartaseasca cu nimeni. A fost pusa in situatii penibile si urate. In fine, pe la 17-18 saptamani am spus si eu. Sarcina se fixase bine, nu mai luam tratament ajutator, bebe era bine, eu eram mai stabila. Era fetita. A fost in preajma zilei mele onomastice (Miruna nu are sfant, dar mai am un prenume). Atunci am primit primele cadouri pentru noi. Am primit amintiri frumoase. Eu nu am deloc superstitii de genul sa nu primesti sau sa nu iei inainte de nastere. Daca doamne fereste murea, mai rau decat raul asta nu putea sa fie, 3 hainute si o jucarie nu ar fi putut sa faca nimic.

Atunci am mai primit si acel cadou. Chiar e genul meu de cadou, e un cadou pe care l-am facut si eu altor copii. In alte imprejurari m-as fi bucurat enorm de el si chiar l-as fi folositi. Dar in situatia noastra mi s-a parut in cadou incredibil. Cu atat mai mult cu cat a venit de la o persoana care stia ca Matilda nu are tata. Cand l-am vazut mai ca m-a bufnit plansul. M-am abtinut, am multumit si l-am pus acolo undeva. Nu cred ca a fost cu intentie, pur si simplu nu si-a dat seama. Uneori ma mai impiedic de el si incerc sa-l deschid. Asa imi mai masor starea de spirit si taria nervoasa. Ma gandesc mereu ca daca reusesc sa ma uit la el si sa nu simt nimic, inseamna ca sunt complet "vindecata". Nu-mi iese. Cadoul asta ma doare.

De dimineata Matilda avea 38 temperatura, trebuia neaparat sa plec la munca asa ca am cautat sa-i las mamei mele manualul cu instructiunile in caz ca-i creste febra, numerele de telefon de la pediatru, supozitoarele, cardul de la Regina Maria, etc. Si peste ce dau? Peste cadou! In starea pe care o aveam m-au apucat nervii pe el. Apoi m-am linistit, ce vina avea bietul obiect, el e chiar frumos si util. Asa ca m-am gandit ca mai bine il ofer mai departe, de ce sa nu se bucure cineva de el. Est frumos si peste 30 de ani o sa se rada copios la citirea lui. Cadoul este:


este unisex, poate fi folosit atat pentru o fetita cat si pentru un baietel (parca din culori ar merge mai mult pentru o fetita);


 spune povestea parintilor copilului, poti atasa fotografii amintire cu voi, puteti completa tot felul de lucruri amuzante despre cum v-ati intalnit, cum erati voi in copilarie, etc.;


 puteti scrie si despre nunta voastra, cum a fost baieramul si cat a fost darul de nunta :));


are un loc special si pentru bunici, dragii de ei. Albumul insoteste copilul pana cand ajunge la scoala.

E genul de Album amintire pe care l-as fi tinut pentru Matilda. Eu sunt genu' ala de om care strange tot felul de amintiri si mici maruntisuri. Cica nu ar fi bine, japonezii cu fengshuiu lor spun ca ne agatam de trecut si nu ne permitem sa mergem mai departe. Asa o fi. Eu am inca (uscate undeva intr-o cutie) toate florile primite la majorat, primul buchet de flori primit de la EL, toate cocardele de la nuntile pe la care am baut, toate cruciulitele de la botezuri de fiinte mici si minunate, i-am pastrat Matildei tot - fisa din maternitate, eticheta pentru patut, buricelul, brataricile de identificare, parul de la botez, parul de la mot, tot felul de amintiri de la botez (sunt toate in cutia mare a trusoului), chiar si figurina din zahar de pe tort. Daca va semana in continuare cum mine, asa cum seamana acum, va aprecia micile prostioare pe care mami le-a pastrat. Mi-ar fi placut la nebunie sa-i pot completa si albumul, chiar am cautat in librarii daca exista un album al bebelusului pur si simplu, fara arbore genealogic si poze cu mami si tati la prima intalnire. Nu sunt. Probabil ca asta e doar un prim si marunt lucru care o scoate pe ea din randul celorlalti. Asta e un nimic, dar e un nimic care pe mine ma tulbura.

Asa ca il oferim catre bucuria altora. Cine isi doreste albumul sa dea un semn si-l trimitem catre el cu tot dragul (daca sunt mai multi doritori Mati o sa traga la sorti).



Sa aveti amintiri frumoase!





marți, 10 iulie 2012

Despre cum ingrijim bebelusul vara

Maiculita doamne, ce CALDURA! Eu chiar nu sufar de cald, dar parca weekendul asta a fost prea prea. A trebui sa fac schimbari in programul Matildei ca sa putem iesi din casa putin, mai ales ca aveam cumparaturi de facut. Si cum weekendurile noi ni le petrecem singure, trebuie sa iau copchilasa peste tot cu mine. Luatul copilului la supermarket mi s-a parut mereu o solutie extrema si de luat in calcul doar daca nu exista alternativa. Saptamana trecuta nu reusisem sa ma invart eficient si sa fac si cumparaturi, undeva pe la un 10 noaptea cand termin cu toate cele, asa ca era jale mare si pustiu la noi in firgi. Am avut o tentativa de a iesi cu ea sambata pe la 10, dar afara era deja infern. Vazusem pe geam ca lumea se duce catre parc, lumea plimbatoare de fiinte foarte mici in carucioare foarte mari. Hmm, zic, daca astia duc copiii mici nu o fi chiar asa parjol afara. Gresit, era moartea! Drept pentru care am facut cale intoarsa, i-am mai bagat un somn copilului de la 17 la 18  si am iesit cu ea frumusel pe la 8 seara. Inca nu se putea respira cu succes, dar cel putin nu te ardea soarele.

Copilul meu a mostenit pielicica de la taica-su, este extrem de alba si finuta. Mereu a trebuit sa-i acord o atentie speciala, se irita usor, se zgarie usor, face vanatai, e copilul de portelan. Temperamentul in schimb la luat de la mine :))) si este foarte activa si pusa pe treaba, mereu are ceva de facut si merge foarte apasat (pe genunchii din doatare) catre locul unde are ea treaba aia importanta. Asa ca mai mereu e plina de vanatai pe picioare. Pielicica asta sensibila mi-a dat mult de furca si in alegerea produselor pentru igiena ei. Oricum bebelusii si copiii mici au o piele mai sensibila cu nevoi speciale de ingrijire. Vara cu atat mai mult trebuie sa fim atenti cum tratam tegumentele lor, si pe ei in general. Caldura solicita mult corpul unui copil mic. Si uite asa mi-am dat seama ca nu am mai scris de ceva vreme pentru copilasi. Cred ca este timpul sa ne intoarcem putin si in lumea oamenilor mici, am cam zabovit ceva in lumea celor mari. :)

De cateva zile este  foarte cald, ne este greu si noua dar va puteti imagina cum este pentru un bebelus. Copiii sunt mult mai sensibili la temperaturi  ridicate, nu au inca sistemul de termoreglare pus la punct (atat pentru frig cat si pentru cald), se deshidrateaza usor, nu stiu sa zica cu vorbe cand au o nevoie si nici nu se pot duce la frigider pentru o limonada. Deci noi ar trebui sa fim de doua ori mai atenti la semnalele pe care ni le transmit. Bebelusii plang atunci cand au un disconfort. Uneori ne ia ceva timp sa interpretam plansul lor, mai ales cand sunt foarte mici. Nu de putine ori am vazut in parc copii foarte gros imbracati in miezul zieli si scosi la plimbare (atat vara cat si iarna). Bietii de ei urlau ca din gura de sarpe iar mama si bunica se invarteau isterice in jurul lor. Ca ce or avea? Pai ce sa aiba, pe langa parinti inconstienti care-i scot afara la ore nepotrivite, le era extrem de cald. Foarte multe mame au tendinta de a imbraca excesiv copilul, de a face foarte cald in casa, de a iesi cu ei in parc la plimbare pentru "a dormi mai bine" la niste ore complet gresite. Vezi in carucioare niste bebelusi congestionati de caldura, cu buzele uscate, aproape lesinati sub paturile puse sistematic peste ei si potrivite pe la toate colturile ca nu cumva sa intre vre-un strop de aer. Nici nu stii daca sa le zici ceva sau nu, te gandesti ca ar trebui sa stie ca daca ele sunt in maieu si terminate de cald... bebelusu' ala cu 3 randuri de hainute si paturica e la limita lesinului. Nu trebuie mers nici in extrema cealalta si scos copilul dezbracat. Noroc ca ei urla, au un sistem de alarma la pericol foarte bine pus la punct, si urla. Mai greu cu astia mari care nu se prind mereu ca urletele sunt de cald, nu de colici sau de scutece murdare. Va scriu mai jos cateva idei si sfaturi despre cum sa le faceti viata mai usoara pe timp de vara, atat lor cat si voua.

1) Temperatura & umiditatea din locuinta/Somnul


Daca noi de bine de rau gasim metode de a face fata caldurii, inclusiv vointa, un bebelus nu are de ales decat sa stea in mediul pe care noi i-l asiguram si, eventual, sa planga. Bebelusii au pulsul aproape dublu fata de noi, chiar si in perioadele de somn el ajunge la 120-130 batai pe minut. Rata metabolismului este mult mai ridicata decat la un adult, iar functionarea lui produce caldura, de accea bebelusii sufera mult mai rau de cald decat un adult. Tot de aici provine si minunarea parintilor fata de cat de bine doarme un copil afara cand e racoare. La fel de bine asta este motivul pentru care copiii sunt asa de fericiti iarna si ar sta toata ziua afara, ei nu resimt frigul ca un om mare. Deci tineti cont de aceste aspecte si nu de perceptiile voastre care sunt pe alta lungime de unda.

Temperatura optima pentru perioadele de veghe este in jurul a 21 de grade Celsius (sugarii in primele saptamani de viata trebuie tinuti la 23-24 de grade, apoi temperatura poate fi coborata la 18-20 de grade). Acestea sunt teoriile, cate dintre noi nu au facut 28-30 de grade in locuinta cand au adus bebelusul acasa (eu nu pentru ca nu aveam cu ce :)), era aprilie si erau fix 21 de grade in casa, mi se parea asa de frig). Intr-o locuinta normala este imposibil sa obtinem o astfel de temperatura pe perioada verii. Nu este nici sanatos. Daca aveti de gand sa scoateti copilul afara din casa atunci diferenta de temperatura dintre exterior si interior ar trebui sa fie de 5 maxim 10 grade. Cum se presupune ca nu-l scoateti pe arsita aia mai mare cand la soare sunt 50 de grade, ci il scoateti undeva la un 30 de grade (sper) atunci el ar trebui sa iasa de la aproximativ 25 de grade. Astfel, pentru vara, daca reusim sa mentinem ziua in casa o temperatura constanta de 25-26 de grade ar fi minunat. Cand vine iarna ne vom intoarce la 21-23 de grade. Cei zelosi si rezistenti pot incerca temperatura recomandata de 18-20 de grade.

Ceea ce face ca uneori caldura sa fie insuportabila este de fapt umiditatea. Este bine sa aveti un termometru care sa aiba si higrometru (sau unul separat). Umiditatea optima este de 60-65%. In cazul in care aerul are sub 50% umiditate atunci ar trebui sa puneti vase cu apa pentru evaporare sau sa va cumparati un umidificator. Cum vara umiditatea este de obicei foarte ridicata va va fi de folos un dezumidificator sau sa puneti aerul conditionat pe functia de dezumidificare. Pentru a nu spori si mai mult umiditatea din casa evitati sa uscati rufele in interior sau sa lasati aburii din bucatarie si din baie sa intre in restul locuintei. Nu tineti florile si plantele de interior in camerle unde sta bebelusul.

Pentru ca bebelusii isi petrec cea mai mare parte a zilei dormind, trebuie sa avem grija ca acest somn sa se desfasoare in conditii optime. Cea mai importanta este temperatura din camera. Somnul linistit si cursiv se intampla la o temperatura de 18 grade Celsius :). Pare incredibil, dar aceasta este temperatura recomandata, dupa ce am experimentat (intamplator) am vazut prin propria experienta ca asa este. Noi nici iarna nu mentinem pe perioada de noapte 18 grade in locuinta, mie una la temperatura asta mi se invinetesc unghiile si imi curge nasul. Pentru cei care pot, felicitari. Aceasta este temperatura sanatoasa pentru somn. Pentru noi astilaltii un 20-25 de grade este inca bine. Vara insa si o temperatura de genul asta este foarte greu de obtinut, mai ales ca aerul conditionat nu este prietenul bebelusilor. Pentru adulti exista teoria adaptarii la temperatura, in circa 2 saptamani de expunere constanta la o temperatura ridicata corpul nostru se adapteaza si nu mai resimtim caldura la fel de puternic. Acest lucru este valabil pentru oamenii sanatosi la trup si la minte. Suferinzii de boli metabolice, diabet, cardiacii - nu ar trebui sa incerce metoda asta. La fel si persoanele foarte agitate sau obsedate de caldura nu vor beneficia de "calirea" prin expunere, pentru ca mintea lor ii impiedica sa faca asta. Din pacate pentru bebelusi si copiii mici lucrurile sunt mai serioase. Un bebelus tinut la peste 30 de grade in mod constant nu se va adapta, va resimti disconfortul major. Deci pentru copii va trebui sa racim aerul vara si sa-l incalzim iarna. Faptul ca noi suntem frigurosi sau caldurosi nu ar trebui sa influenteze politica ambientala si pentru copil.

Copiii mici trebuie feriti de directa actiunea a aerului conditionat, si adultii de altfel. Chiar daca un adult pare mai rezistent, expunerile prelungite la jetul de aer pot duce la nevralgii serioase, accentuarea unor probleme deja existente, inflamarea traectului nervos, sinuzite, etc. Sunt oameni care nu cred in "curent", e doar o chestiune de timp pana cand curentul ii va izbi si pe ei.  Expunerea copiilor la curentii de aer nu-i va cali si intari pentru viitor. Dupa varsta de 1-2 ani putem incerca "aclimatizarea" copiilor in functie de preferintele parintilor, dar trebuie tinut cont de sensibilitatea acestora. Este mai important sa avem o temperatura constanta in toate camerele decat una cu racoare si in celelalte sauna.

Ce puteti face pentru a racori aerul din locuinta?

- folositi aerul conditionat intermitent - asta daca aveti aer conditionat in toate camerele - daca nu, atunci lasati aerul sa functioneze un timp pana cand aerul devine suportabil si inchideti-l cand veniti cu bebelusul in camera;
- puneti un ventilator care sa redirectioneze aerul conditionat din camera in care acesta exista catre celelalte;
- puneti sticle cu apa la congelator si apoi lasati-le in apropierea patutului sau a locului unde doarme copilul;
- puneti un prosop udat cu apa rece pe marginea patutului - aveti grija ca acesta sa nu atinga copilul si monitorizati umiditatea din camera.
- aerisiti camera dimineata la prima ora cand aerul de afara este inca rece;
- luati in considerare posibilitatea relocarii pe perioada de vara daca in locuinta nu se poate obtine o temperatura de macar 26-28 de grade.

Din pacate noi suntem consemnate la domiciliul bucurestean, peste noapte in dormitor se fac 30 de grade. Este infernal, ma scol de 10 ori pe noapte si dau drumul cate putin la aer pentru a mentine o temperatura decenta. Matilda se pare ca s-a adaptat si acum doarme linistita, 28 de grade sunt boierie. La inceputul verii daca erau peste 26 de grade incepea sa transpire si se foia foarte mult. Se trezeste si acum e o data pe noapte si cere apa. Pe la 4,30 se face racoare afara si pot sa deschid geamul, asta pana cand incepe sa "urle" tot pasaretul planetei. Cu potaile maidaneze s-a obisnuit, si cu soferii melomani care asculta muzica in masina la 2 de dimineta, si cu vecina care fumeaza pe geam si apoi expectoreaza violent :).

Ce putei face pentru a evita supraincalzirea bebelusului pe durata somnului?

- eliminati din patut orice accesoriu inutil - jucarii, paturici, perne, baldachin, aparatorile (daca bebe este mic si inca nu se misca mult puteti inlatura si aparatorile/protectiile);
- folositi numai lenjerie din bumbac de calitate;
- imbracati bebelusul intr-un body maieut - contrar parerii populare "pielea goala" nu este mai racoroasa decat o hainuta subtire; imbracat intr-un maieut subtire din bumbac bebelusul isi va regla temperatura mai usor si va transpira mai putin; in cazul in care transpira, maieutul va avea rolul de a absorbi transpiratia si nu va ramane sa raceasca excesiv pielea copilului;
- schimbati pozitia de somn a copilului pentru a permite racirea partii pe care doarme - oricum bebelusii trebuie culcati alternativ cand pe o parte cand pe cealalta;
- nu lasati bebelusul sa doarma pe spate - plamanii i se vor supraincalzi;
- nu culcati bebelusul pe burta - copiilor mici le este greu sa-si sustina respiratia (efortul de a ridica cutia toracica) iar caldura le va ingreuna si mai mult activitatea respiratorie;
- folositi un prosop rulat pentru ai-i sprijini in pozitia pe o parte, schimbati prosopul daca vedeti ca s-a udat cu transpiratie - pe perioada verii prosoapele rulate sunt mai bune decat pernele speciale pentru dormit pe o parte;
- nu inveliti bebelusul, chiar daca este un automatism si va vine sa faceti asta - medicii sunt de parere ca bebelusii nu trebuie inveliti deloc, nici iarna; doar temperaturile sub 18 grade impun invelirea sau introducerea copilului intr-un sac de dormit;
- nu folositi imbracaminte cu/din fibre sintetice;
- inlaturati husele impermeabile pentru saltea, oricat ar promite ele o libera circulatie a aerului, nu se intampla asa.

2) Alimentatia & hidratarea

Daca bebelusul este alaptat exclusiv (adica nu primeste nici apa sau ceai) atunci ar trebui sa renuntati la alaptatul dupa program. Daca deja alaptati la cerere atunci puteti observa o crestere si cu pana la 50% a necesarului de lapte baut intr-o zi. Copiilor le este sete, ei stiu asta, si culmea, si corpul nostru stie asta. Laptele "de inceput" este mai apos, facut asa special de mama natura pentru a satisface necesarul hidric al bebelusului. Vara el poate cere mai des la san si sa suga doar pentru un minut-doua, nu va alarmati, nu inseamna ca nu mai mananca bine, ci doar ii era sete. Acest lucru nu impune introducerea de apa sau ceai in alimentatia copilului, chiar daca "babele" si medicii industrializati va bombardeaza cu sfatul "da-i un ceiulet". Un copil alaptat la cerere isi ia tot necesarul nutritional si hidric din laptele mamei. Aveti grija ca dupa fiecare alaptat sa beti 250 ml. de apa. Mentineti o buna igiena a alaptarii atat pentru voi cat si pentru bebelus (spalati sanii inainte si dupa alaptat).

Pentru copiii hraniti cu formula de lapte parerile sunt impartite. Dupa varsta de 3 luni se recomanda administrarea de apa sau ceai din plante. Alti medici sunt de parere sa li se administreze tot lapte dar intr-o dilutie mai mare de apa astfel incat intr-o zi sa consume aceeasi cantitate de pulbere de lapte praf dar intr-o cantitate mai mare de apa. Cea de-a doua varianta pare sa faca mai mult sens.

Daca pe perioada de vara alimentatia copilului este deja diversificata, trebuie acordata o atentie sporita starii alimentelor. Verificati daca legumele si fructele sunt sanatoase, nu prezinta mucegai sau zone stricate, este bine sa le tineti in cutia speciala a frigiderului. Le scoateti din frigider cu cel putin 15 minute inainte de a fi oferite copilului. Cumparati cantitati mai mici daca nu aveti unde sa le depozitati.  O atentie si mai mare trebuie acordata produselor de origine animala, nu lasati produsele la aer si la temperatura camerei, aveti grija sa le prelucrati termic in mod corespunzator. Daca aveti cel mai mic dubiu in ceea ce priveste prospetimea lor renuntati la a le mai folosi. Daca alaptati nu le consumati nici voi, o toxi infectie alimentara a mamei este la fel de paguboasa ca si una a bebelusului. Copii care consuma deja si alte alimente decat lapte pot incepe sa primeasca apa. Nu-i fortati, incercati cu o lingurita si continuati daca vedeti ca mai cer. Apa poate fi oferita din canute speciale sau din biberon. Puteti folosi apa plata fiarta si racita sau direct apa plata dintr-o sticla deschisa atunci si folosita doar pentru ei. Sunt copii mari iubitori de apa si copii care nu beau aproape deloc. In raport proportional cu greutatea lor este bine sa invatam copiii sa bea apa, evident nu in detrimentul cantitatii de alimente pe care trebuie sa o manance. Este un obicei care deprins de mici le va folosi pe parcursul vietii. Matilda are zile cand bea 350-400 ml de apa/zi, uneori cere si in timpul mesei. Bautul de apa la masa se spune ca nu este tocmai sanatos provocand diluarea sucului gastric. Ea simte evident nevoia sa bea apa impreuna cu anumite alimente, nu am incercat sa o descurajez, probabil ca stie ea mai bine ce simte si de ce are nevoie sa bea apa. Nu i-am dat niciodata ceai, nici pentru colici nici de alta natura, doar apa (eu folosesc Dorna plata). Aveti grija sa alegeti o apa plata cu putine saruri minerale. Exista si apa speciala pentru bebelusi, nu are nimic special, doar pretul.

Nu lasati laptele la temperatura camerei, nici pe cel de mama nici pe cel formula. Teoretic laptele de mama poate fi tinut 2-3 ore la temperatura camerei, cu mentiunea ca temperatura sa fie sub 25 de grade. E mai bine sa nu riscati, el poate fi tinut 24 de ore la frigider. Il scoateti cu 15-20 de minute inainte de a-l da copilului. Este mai bine sa se incalzeasca el in mod natural decat sa incalzim biberonul pe o baie de abur. Laptele de mama nu se fierbe si nu se incalzeste la microunde.  Daca il aveti pus la congelator faceti decongelarea lui mai intai in frigider. Evitati pe cat se poate exprimarea laptelui si depozitarea lui in perioadele caniculare. Cand iesiti afara puneti biberonul intr-o husa speciala termoizolanta sau preparati laptele praf direct afara (exista recipiente speciale dozate pentru a depozita pulberea de lapte praf, foarte practice si igienic de folosit).

Cand preparati mancarea respectati normele de igiena cu strictete, spalati mereu suprafetele de lucru cu un burete special dedicat. Pentru biberoane si vasele inalte folositi o periuta speciala pentru a va asigura ca ati indepartat toate resturile de lapte sau de mancare. Spalati foarte bine titinele si filetul biberoanelor. Sterilizati biberoanele si tetinele. Sa nu uitati sa va spalati foarte bine pe maini si sub unghii atat inainte de prepararea hranei cat si dupa. Este mai bine sa exagerati putin decat sa va treziti cu o infectie sau o toxi infectie estivala. Bebelusii se decompenseaza foarte repede, iar pierderea rapida de lichide produsa de varsaturi si diaree nu poate fi compensata decat intr-un spital prin administrarea de lichide intravenos. Pe langa asta vor primi si antibiotic. Eu zic ca-i mai simplu si mai bine sa fim prevazatori.

Indiferent daca alegeti sa ii dati apa sau nu trebuie sa urmariti nivelul de hidratare al bebelusului:
- pielea trebuie sa fie supla si elastica;
- bebelusul trebuie sa fie vioi si alert, daca vedeti ca intra intr-o stare de apatie si e molatec sunati medicul (evident daca nu e pe cale sa adoarma in mod natrual si nu aveti suspiciuni ca este deshidratat);
- buzele si limba trebuie sa fie umede si sa nu prezinte crapaturi sau exfolieri;
- un sugar trebuie sa ude minim 6 scutece pe zi;
- fontanela superioara trebuie sa fie supla si sa NU fie coborata, coborarea fontanelei (se vede cu ochiul liber si se simte la palpare o retragere catre interior a fontanelei) este un semn de alarma, bebelusul fiind foarte dexidratat.

Atentie!
Bebelusii se deshidrateaza extrem de usor, nu neglijati niciun semn de alterare a starii bebelusului.

3) Igiena

Pielea bebelusilor si a copiilor mici este foarte sensibila, se irita foarte usor, fac dermatite, rani, alergii. Pielea este cel mai mare organ al nostru si de sanatatea ei depinde sanatatea intregului organism. Daca schimbul dintre corp si mediu nu se face in mod corespunzator se poate ajuge la situatii toxice, unele chiar foarte grave. De aceea pielea trebuie lasata sa respire.

Baita bebelusului - cat de des?

Aici sunt doua curente, unul (vechi) cu sa spalam copilul des si unul (nou) cu sa spalam copilul mai rar. Am citit despre ambele, pe de o parte tind sa cred ca spalarea excesiva a copilului duce la uscarea pielii, la deshidratare (baile prelungite duc la deshidratare), la stricarea echilibrului natural al florei. Pe de alta si bebelusii se murdaresc, transpira, le curge laptele pe dupa urechi, regurgiteaza, fac caca si pipi pe ei :). Eu am optat pentru o baita pe zi completa si una partiala dupa caca (facea doar o data pe zi, daca facea de 6 ori nu as mai fi spalat-o la toate scaunele fiind deja prea mult). De la un an nu o mai spal mereu si pe cap, doar la 3 zile. Pielea capului nu este de aceeasi natura ca cea de pe corp si nu are nevoie de spalari la fel de dese, chiar mai mult, spalarea exagerata duce la hiperseboree.

Ce trebuie sa stiti despre baita:
- apa trebuie sa fie si vara la o temperatura de maxim 37 de grade (pentru nou nascuti), pentru copiii mai mari temperatura este de 34-37 grade - nu folositi apa mai calda de 37 de grade (cu exceptia prematurilor care trebuie spalati cu apa la 38 de grade) de multe ori plansul isteric al bebelusilor la baita este dat de apa prea calda;
- masurati temperatura cu un termometru de baie nu cu cotul ca pe vremea bunicii, cotul vostru poate ca nu are termostatul reglat bine;
- temperatura in camera de baie trebuie sa fie undeva intre 21-25 de grade, vara cu siguranta se va ajunge si la 28-30, nu este o problema;
- baita nu trebuie sa depaseasca 10 minute, pentru bebelusi 5-6 minute;
- folositi sapunuri lichide speciale pentru bebelusi - hipoalergene, blande, fara parfum sau cu parfumul natural al uleiurilor pe care le contin (levantica, masline, galbenele);
- folositi doar 2-3 picaturi din sapunul lichid pe care intai le dizolvati in palma voastra, nu aplicati sapunul direct pe bebelus - exista si sapunuri lichide care se dizolva direct in apa de baie;
- pentru bebelusi nu folositi manusi pentru baie sau bureti, oricat ar fi de moi sunt abrazive pentru pielea lor foarte fina;
- nu insistati cu frecatul, pielea se descuameaza si poate da senzatia de "jeg", nu e murdarie, e doar pielea care se schima, va cadea in timp si cu blandete;
- dupa baie uscati copilul prin tamponare nu prin frecare;
- pe perioada verii nu faceti mai multe baite in scopul de a racori copilul, el nu este un adult, nici in cazul adultilor baile racoritoare nu sunt o idee buna, daca apa este mai rece de 37 de grade racorirea de moment va fi razbunata mai tarziu printr-o incalzire si mai mare;
- nu uitati sa LIMPEZITI copilul, este cel putin la fel de important ca si baita, folositi apa la 36-37 de grade (ii puteti limpezi direct cu dusul, ii acomodati treptat si nu se va speria de el).

Foarte important este ca dupa baita sa uscati pliurile de piele ale copilului. Cautati la subtiori, sub barbita, la incheieturile mainilor si picioarelor, dupa urechi. Pe perioada verii aici pot aparea rani, de aceea trebuie foarte bine uscate si verificate. Daca zonele ramn ude sau nu sunt bine curatate de lapticul care le curge din gurita, peste noapte va puteti trezi cu eroziuni serioase. In cazul in care descoperiti ca bebe a facut deja o rana, uscati bine locul si folositi o crema reparatoare cum este cea pentru scutec. Puteti pune si un praf mic de Baneocin. Daca aveti impresia ca rana s-a infectat mergeti la medic. Noi am patit povestea asta in pliurile de sub barbita vara trecuta. A aparut pur si simplu peste noapte, nici nu credeam ca se poate intampla asa ceva. Cand era mica avea gusita si gatul destul de scurt, ajungeam greu pana la baza pliurilor. Seara nu avea nimic iar a doua zi dimineata avea deja o rana. A trecut in 3-4 zile. De atunci o caut peste tot unde este mai multa piele adunata. Norocul meu ca Mati a fost un bebe lung si "insirat", nu genul de bebe cu cutulite si pernite. Cu bebelusii mai grasuti trebuie sa fiti si mai atenti.
Noi acum folosim "Klorane Bebe gel spumant pentru par si corp". Am inceput cu Weleda bio, era mai emolient dar Matilda nu s-a impacat foarte bine cu el. Apoi am incercat un sapun bio din ulei de masline, era tot prea agresiv pentru ea. Am ajuns la Klorane intr-o perioada cand facuse o dermatita pe brate. Ne merge foarte bine, spun "ne" pentru ca si mainile mele hiperalergice sunt in siguranta si il folosesc si eu pentru fata (am scapat de seboree de cand il folosesc). Este posibil ca dermatita sa fi aparut pentru ca nu o limpezeam suficient de bine pe brate, in special pe cel aflat pe partea opusa mie. Asa ca am mutat ambasadele in baie si acum o limpezesc cu dusul, mare fericire si balamuc :)).

Curentul nou recomanda in cazul dermatitelor atopice ca initial pentru o perioada de o saptamana in care bebelusul sa nu fie spalat pe zonele respective si apoi sa se reinceapa spalarea doar cu apa (plata nu de la robinet). Metoda a fost verificata de catre mine si FUNCTIONEAZA. Cand a facut Matilda dermatita pe brate, mi s-au recomandat evident retinoizi, am refuzat. Am incetat folosirea oricarei lotiuni pentru baie si am spalat-o doar cu apa plata, apoi nu am mai spalat-o deloc pe brate. Intr-o saptamana ii trecuse complet. Cand am reluat spalarea am facut-o cu o alta lotiune pentru baie (am schimbat Weleda bio cu galbenele cu Klorane).

Peste zi, daca bebelusul/copilul mic se murdareste rau (cu laptic sau mancare) sau daca transpira, il puteti sterge cu un prosopel ud, nu-l frecati, tamponati usor. Va avea si efect de racorire. Nu puneti comprese reci pe un copil sanatos care nu are temperatura.


03.07.2011

Emolierea. Eu stiu ca marketingul este agresiv, ca obiceiurile si datinile sunt greu de scuturat, dar uleiurile si cremele grase pentru copii sunt un big NO-NO. Mai ales vara. Teoria spune ca uleiul/crema grasa aplicat pe piele imediat dupa baie ii mentine acesteia hidratarea. Adevarul este ca formeaza o pelicula care impiedica pierderea de lichid prin piele ceea ce este complet nesanatos pentru organism. Pelicula uleioasa de la suprafata impiedica corpul sa transpire - transpiratia are rol termoreglator si de eliminare a toxinelor. Deci pielea copiilor nu ar trebui "imbacsita" cu uleiuri. Nu mai spun de faptul ca toate uleiurile comerciale pentru copii sunt pline de agenti chimici care se absorb prin piele si sunt toxici. Adesea ele provoaca bubite si iritatii la nivelul pielii.

Daca insistati sa folositi un ulei (si nu va permiteti unul bio) folositi cateva picaturi de ulei de masline de calitate. Cateva picaturi (3-4) sunt suficiente. Nu folositi uleiul pe tot corpul, ungeti intr-o zi piciorusele, in alta trunchiul, asa veti lasa parti de piele curata prin care bebelusul sa poata transpira. Studiile noi arata ca aplicare oricaror creme sau uleiuri la nivelul pielii bebelusului reprezinta o practica gresita. Ele impiedica formarea sebuumului si a florie normale la nivelul pielii. Daca bebelusul este lasat in pace in cateva luni isi va regla singur nivelul de emoliere necesar unei functionari normale. Este posibil ca argumentatia mea sa nu va convinga, pana si pe mine nu m-a convins mereu si am mai folosit din an in Paste cate un unt bio cand vedeam zone mai uscate. Cum spuneam: obiceiurile vechi mor greu.

Oricum daca aveti de ales intre o crema pentru copii cu buget mic si nimc, mai bine alegeti nimic. Cremele care contin compusi chimici de sinteza, parabeni, SLS , chiar daca pe termen scurt emolieaza pielea, pe termen lung contribuie la deshidratarea ei si la imposibilitatea de autoreglarea a acesteia. "Investiti" intr-un unt/ulei bio de shea, cocos sau cacao - este foarte spornic si se va amortiza cu siguranta. Daca nu agreati ideea produselor bio atunci va pot recomanda produsele pentru copii marca Weleda, Klorane, Mustela, mai putin Sanosan cu toate ca este intr-o gama mai ieftina ca pret. Evitati produsele de supermarket - Nivea, Johnson, etc. Oricum produsele pentru copii se folosesc in cantitati foarte mici, deci pretul per utilizare este infim. Eu as zice ca efortul financiar merita.

Zona scutecului. Vara bebelusul trebuie schimbat mai des de scutece decat in restul anului, indiferent daca folositi scutece de unica folosinta sau refolosibile. Caldura duce la incalzirea urinei si la evaporarea acesteia facand intre scutec si piele un mediu agresiv. Urina incalzindu-se devine mai coroziva si le produce disconfort. Incercati sa evitati folosirea servetelelor speciale pentru copii (contin alcool, parfum si alte substante toxice). Nu tineti servetelele la caldura, reactiile chimice vor si mai mai puternice. Chiar daca sunt in cantitati mici ele se absorb si pot produce iritatii si reactii in tot organismul (pot ajunge pana la afectarea metabolismului).  Se gasesc si servetele fara parfum, hipoalergene, dar si acestea contin agenti chimici. O solutie ar fi servetelele bio - problema lor este pretul. Ce-i ieftin si la indemana? Clatirea copilului cu apa curata sau stergerea lui cu un prosopel ud foarte moale, puteti folosi si scutece mici din finet. Servetelele speciale sunt mai comode si mai simplu de folosit, dar puteti lua in considerare si efectul lor pe termen lung. Daca ramaneti totusi la servetele, uscati prin tamponare zona inainte de a aplica crema de protectie. Si venind vorba de creme - sunt parinti care pentru a proteja sanatatea copilului nu folosesc nimic. Culmea, copiii lor nu au iritatii la fundulet. Sunt altii care folosesc creme cu religiozitate. Culmea, copiii lor fac iritatii la fundulet. Paradoxuri bebelusesti.

Eu folosesc Bepanthen in mod curent. Matilda are o piele fragila si daca nu o dau cu o crema dupa 5 minute de la un pipi se face rosie, daca nu o prind la momentul cand a facut caca si nu o schimb, face rani (am patit o singura data cand mamaie nu a fost pe faza- a fost horror). Am mai incercat crema bio cu zinc de la Green People (ustura ca naiba), Sudocrem (cica ar fi nr. 1 in lume, pentru noi nu a mers, este muuult mai rentabila ca pret decat Bepanthen), Cutaden (idem). Cand a facut iritatia rea i-am dat cu Spray-ul pentru scutec de la Klorane - foarte bun. Puteti incerca si spray-ul de la Bepathen sau Oxymed - acestea doua extrem de eficiente si in cazul arsurilor solare sau a micilor leziuni prin oparire sau ardere.


4) Imbracamintea

Foarte importanta este si imbracamintea. In interior tineti copilul intr-un body tip maieu sau tricou. Nu-l tineti doar in scutec, va transpira excesiv iar transpiratia va ramane pe piele. De pe piele se va avapora foarte repede provocand o racire brusca a corpului. Hainutele trebuie sa fie din bumbac, nu imbracati copilul in haine din fibre sintetice - acestea incalzesc copilul si favorizeaza aparitia iritatiilor. Hainutele trebuie sa fie putin largute pentru a permite circulatia aerului. Puteti opta si pentru a lasa body-ul deschis intre picioruse pentru a lasa mai mult spatiu scutecului, astfel acesta nu mai sta lipit de piele.

Atunci cand iesiti afara cu bebelusul este cel mai bine sa-l imbracati in hainute foarte subtiri, dar care sa-i acopere intreaga piele. Bluzitele gen ie sunt ideale. Nu-l scoateti cu capul descoperit, chiar daca afara nu pare sa fie soare. Ochii copiilor sunt foarte sensibili pentru ca pupila lor nu se inchide inca cu aceeasi viteaza ca aceea a unui adult, astfel mult mai multe raze patrund prin ea in ochi. Trebuie sa le protejati ochii cu o sepcuta cu cozoroc sau doar cu un cozoroc parasolar. Exista si hainute, adevarul ca sunt cam scumpe, din materiale cu factor de protectie UV. Din aceeasi gama exista si paturici sau umbrelute/parasolare.

5) Plimbarile in aer liber&Cremele de protectie solara

Soarele nu mai este ce a fost atunci cand eram noi mici si programul de iesit afara era pana la ora 11 dimineata si apoi de la 16 pana cand picam lati de somn. Acum in jur de ora 9 un bebelus nu mai are ce cauta sub directa expunere la soare. In general copiii sub un an nu trebuie expusi la soare. Dar cum ramane cu vitamina D? Pai vitamina D ramane la sticluta, sub forma de picaturi. Soarele care ne ajuta sa producem vitamina D este cel dintre orele 12-14 si trebuie sa ne expunem pentru cel putin 15 minute. Tineti vara un bebelus 15 minute la ora 14 la soare si putem trage doar o concluzie trista. Deci ii lasam pentru mai tarziu pe ei cu expusul la soare vara si le dam Vigantol sau ce va recomanda medicul.

Am citit multe articole in care se spune ca vara un bebelus ar trebui tinut practic toata ziua la aer, asta insemnand afara. Poate ca era valabil acum 50 de ani cand s-au scris cartile din care copieaza toti sau cand a facut vre-un pediatru ratacit scoala. In anul 2012, mai ales daca locuiti intr-un oras mare, copiii trebuie scosi afara dimineata. Putem avea si o tentativa de seara, dupa ce soarele nu mai bate in mod direct. Din pacate seara aerul este plin de praful si noxele de peste zi, iar asfaltul dogoreste de te frige la talpi. Un bebelus nu are ce cauta afara intre 10,30 si 18,30. Asta daca vreti sa-l aveti intreg si sanatos pana mai pe la batranete. Asta este, traim pe un pamant degradat vertiginos in ultimii ani. Stiu ca uneori suntem constransi sa stam afara mai mult. Eu anul trecut am locuit practic in parc timp de 2 luni. Vecinii mei si-au renovat intr-o nesimtire rara apartamentul. De la ora 8 pana la 14 nu se putea sta in casa.  Mi-am gasit o banca la umbra sub un copac imens, i-am cumparat Matildei o paturica speciala cu filtru UV si am petrecut un numar mult prea mare de ore in aer liber. Avea 3-4 luni. Noroc ca era foarte cuminte si dormea mult, iar laptele era la purtator. Nici nu a fost asa de cald ca in vara asta.

Asa cum spuneam mai sus incercati sa procurati hainute subtiri dar cu maneci lungi. Hainutele trebuie sa fie largi, simple si comode. Un bebelus poate fi tinut foarte bine si descult. Nu va luati dupa faptul ca are manutele si piciorusele reci, asa le au toti copiii mici. Temperatura reala o vedeti daca ii verificati pe tample sau pe piept. Nu imbracati copiii cu dresuri care stau mulate pe ei, impiedica atat circulatia sagelui cat si reglarea temperaturii.

Cum putem proteja copii de efectul nociv al razelor solare? Simplu, nu-i expunem la soare :). Nu fac glume, chiar nu ar trebui, deloc in primele 6 luni de viata si aproape deloc in primele 12.  Dupa varsta de un an, cand o sa incepeti sa expuneti copilul treptat la soare, in orele de decenta a radiatiilor, trebuie sa folositi o crema de protectie. Aici aveti de ales intre produsele de hipermarket (Nivea, Garrnier, etc), cele de farmacie (Aven, Mustela, DR. Soleil, etc.) sau creme bio, in principiu pe baza de oxid de zinc (Bioearth, Green People, Eco, Weleda). Probabil ca sunt si alte marci, eu cu acestea am intrat in contact si le-am testat. Preferintele mele deja le stiti :). Pentru iesirile "normale" Mati este protejata cu crema pentru soare de la Green People. Pentru cand o sa mergem la mare probabil ca o sa fac un rabat de la continutul bio si o sa optez pentru Mustela sau Aven. Poate ca sunt eu de la tara, dar nu stiu de ce nu cred ca o crema bio ofera toata protectia necesara, oare pentru ca eu m-am cam prajit folosind o crema bio?!

Mare atentie, majoritatea cremelor pentru protectie solara NU sunt potrivite pentru copiii sub un an!


Eu mai scriu o data: nu expuneti copiii la soare in mod direct nici macar in orele considerate drept "sigure". NU uitat sa-i hidratati corespunzator. Nu lasati copii in masina in plin soare, asta pare un banc dar s-au vazut multe cazuri. La cel mai mic semn de insolatie (piele rosie, confuzie, temperatura ridicata, respiratie sacadata, frison, uscaciune a buzelor si a tegumentelor) duceti copilul la umbra si sunati un medic. Chiar nu este de joaca! O sa revin cu un material despre acordarea primului ajutor in caz de insolatie la bebelusi si copii.


O vara usoara!

joi, 5 iulie 2012

Despre inca unu'

"Daaaaa.... tu mai vrei unu'?"

Unu' ce? Pai sa vedem un ce ar putea sa fie - un pahar cu vin? uuuuun desert? uuuuuuuun apartament? un barbat frumos-destept-potent-bogat-fidel (din asta nu am deloc, deci daca se ofera cineva e bun primit :)) )? mmmmnu, mai zi. Uuuuuuuun copiiiil? Bingooo! Da, un copil.

Aud intrebarea asta din ce in ce mai des. Poate si pentru ca am inceput sa verbalizez dorinta de a mai avea un bebe si faptul ca-mi e dor de burtica si de bebe mic mirositor a lapte. Cum deschid gura pe tema asta, pe chipul interlocutorului se toarna o expresie sablon si vine intrabarea "daaaa.... tu mai vrei unu'?" mereu asa, pe intonatia asta. Intai vine un "daaa" adica un "dar" mai pe romaneste. E spus asa luuung si cu puncte puncte dupa, ca si cum in timpul ala eu ar trebui sa ma pregatesc pentru ceea ce urmeaza sau ar trebui deja sa anticipez ce vor sa zica si sa sar in intampinarea lor salvator. Nu sar pentru ca stiu ce urmeaza si-mi place sa-i vad cum se chinuie (pai daca tot ma chinuie pe mine cu intrebari stupide, macar sa se chinuie si ei sa le emita). Cand vad ca nu completez eu pe linia punctata vine si continuarea repede repejor "tu-mai-vrei-unu", asa pe nerasuflate si fara pauze, si "unu" nearticulat ca daca mai punem si l-ul la sfarsit nu ne mai ajunge oxigenul. Si-i vezi cum pana la sfarsitul propozitiei incep sa piarda din culoare si din dictie. Intrebarea trebuie insotita cumva de un zambet intr-un colt de gura a usoara compatimire. Se pare ca treaba asta cu copiii a fost tare urata si grea pentru unii de simt nevoia de asemenea intrebari. Sau poate ca ma cred pe mine asa de neajutorata, e si asta o varianta. Pai eu as zice ca daca ala din fata ta spune ca mai vrea, o fi ajuns el cumva la concluzia asta si nu-i doar un prost inconstient. Mai ales ca "mai" ala presupune deja existenta a cel putin unu/una, deci omu stie cum si pe unde si cu ce se fac astia mici de plang si fac caca pe ei.

Da, mai vreau unu (mai precis una)!

Cand eram eu mica si imi faceam papusele din atele de tricotat ale maica-mii, faceam mereu familii cu cate 2-3 copii, cand desenam familii toata asa erau, cu cate 2-3 copii. Imaginea familiei perfecte din mintea mea este cu doi parinti si 3 copilasi. Asa mi se pare mie cifra asta, perfecta. Trei copii. Unul e putin, doi sunt prea jumi juma, dar trei... trei era visul meu. Mi-as fi dorit sa am 3 fetite cucuite :). Trei copii sunt deja o echipa, nu sunt singuri niciunde, sunt aproape jumatate de grupa de la gradi. Mi le si imaginam, stiam si cum o sa le cheme. Erau asa cam la 2 ani distanta, aveau ochii mari si zambet cu strungareata, rochite din velur cu floricele si sandalute albe. Pe vremea cand visam eu asta nu stiam cum e cu economia, cu banii, cu socialul si nu prea stiam eu cum se fac aia trei copii. Banuiam ca nu se fac din ate sau din hartie decupata, dar nu stiam ca-ti mai trebuie neaparat inca unu din asta viu si pe doua picioare - adica un barbat. Si de as fi stiut nu cred ca mi-as fi imaginat cat e de greu sa gaesti unu "asa cum trebuie". Apoi, pe vremea aia, nu stiam eu cum e cu fertilitatea, ovarele polichistice, uterul infantil, insuficienta de endometru... stiam doar ca trei e o cifra asa de frumoasa si ca trei ar fi si frumosul meu.

Apoi am crescut si m-am trezit luata pe sus si purtata in vertejul asta al infertilitatii. Nu tu ovulatii, nu tu menstruatii, nu tu ovulatii dupa stimulate, nu tu uter dezvoltat corect, nu tu endometru gros, nu tu copii. Nimeni nu stie de ce, nimeni nu stie cum, ti se dau tratamente "aproximative" poate ca ai noroc si potriveste ceva. Efecte bune nule, efecte negative cu duiumul. Ar mai fi si problema ca nu-ti gasesti locul langa cineva-ul ala potrivit, dar asta trece in plan secundar cand ovulele tale se incapataneaza sa stea in niste chisturi in loc sa se duca la vale si sa-si vada de treaba lor. Asa ca visul cu trei copii s-a transformat in "da Doamne macar unu!".

La 29 de ani s-a intamplat si minunea, un ovul  s-a dus pe drumul cel bun unde si-a dat intalnire cu un spermatozoid si ce sa vezi: s-au placut. Emitatorul spermatozoidului nu era el tocmai barbatul din vis - mintea mult, abera mult- dar macar avea gene bune si-n teorie visa si el la aia trei copii grasi si frumosi. In realitate visa mai mult la bani si faima, cica astea trebuie facute intai, apoi femeia si familia, ca fara de bani si faima nu poti sa ai FEMEIA. Din pacate lucrurile bune au ramas doar in teorie, sarcina a plecat la fel de neasteptat cum venise, partenerul l-am lasat sa plece pentru ca lucrurile nu mai aveau sens. Si m-am trezit inr-o dimineata de 25 aprilie mai pustie si mai goala decat ma simtisem in viata asta. Nu mai intelegeam nimic, de ce se intampla lucrurile asa si mai ales de ce mie. Atunci am inceput sa nu mai vreau deloc. Probabil ca mintea isi gaseste un drum pe langa si ca sa ramana intreaga elimina cauza suferintei. Sufeream pentru ca nu puteam sa am copii, atunci ia sa ne gandim ca de fapt nu vrei si nu-ti trebuie.

Trei luni mai tarziu, dupa doua luni de anticonceptionale - primele pe care le luam in ultimii 10 ani, antibiotice si tratament antiinflamator - se hoatara Matilda sa se instaleze la mine in burtica. Povestea noastra e cea din care s-a nascut blogul si pe care o puteti citi pe ici pe colo prin punctele esentiale in ce v-am scris pana acum. Venirea ei pe lume m-a absorbit cu totul, fiecare clipa pe care am trait-o in ultimele 15 luni a fost pentru ea. Fiecare dumicat de mancare, pahar cu apa, ora de somn - toate sunt ale ei. Imi dau seama ca undeva pe la mijlocul sarcinii eu am incetat sa mai exist. Am descoperit o noua eu, mi-e mai drag de eu asta, e mai buna si mai blanda, e mai calma si mai rabdatoare. "Eu" de acum e un om mai bun si mai frumos.

Odata cu Matilda s-a intors si visul. S-au intors cele trei fetite cu rochite si floricele. Na, asa e omu, mereu vrea mai mult :). Daca am reusit sa fac unul... toate teoriile spun ca de acum lucrurile ar trebui sa mearga firesc, ca mi s-ar fi reparat si ovarele... stiti cum e vorba "lasa ca-ti trece dupa ce te mariti". Lucrurile nu stau chiar asa, ovarele polichistice s-au intors in forta iar sarcina mi-a terminat de tot tiroida. Asa cum mi-au zis si inainte ca e imposibil si uite ca a fost posibil, asa cred ca o sa se mai inample. Mai grea va fi acum partea "cu cine". Eu nu cred ca voi gasi omul ala care sa-i fie tata nepartinitor Matildei. Nu cred ca are cum sa nu faca diferanta intre copilul lui si un alt copil doar al meu. Nu cred. Parca si aud un cor "nuuuu e asaaaa, nuuuu". Ba eu cred ca e si ca in rest sunt simulari foarte bune. Eu cred ca parintii fac diferente mari si intre copiii de o mama si un tata, si e normal sa fie asa. Chesia cu v-am crescut pe amandoi la fel e o utopie si amagit de sine. Pe unii ii face sa se simta bine gandul ca si-au tratat copii in acelasi fel, eu le-as pune ca este o mare greseala, copiii sunt diferiti si trebuie tratati diferit. Problema apare atunci cand sentimentele sunt impartie in mod inechitabil, iar asta e ceva ce nu putem controla. Deci cu cine va fi cu adevarat greu - in cazul Matildei nu am avut nici cea mai mica intentie, nu a fost cu premeditare, pur si simplu a fost. Nu ma vad in postura in care sa "pacalesc" un barbat pentru a concepe un copil. Cum nu ma vad facand copii cu unul care vrea doar sa planteze samanta in mod deliberat si apoi sa-si vada de ale lui. Nu sunt pesimista, e realism pur. Va fi greu.


Si atunci ce se intampla cu visul? Ce se intampla cu ideea de familie? Tocmai cuvantul asta - familie- m-a pus pe ganduri. Ma auzeam raspunzand mereu "da, vreau sa-i fac o familie Matildei, sa aiba si o fratioara, si asa nu are jumatate din familie". M-am auzit spunand asta de atat de multe ori incat intr-o zi m-a enervat. Nu am deloc obiceiul de a spune cuvinte goale, sa repet asa stereotipii sau lucruri in care nu cred. Iar acum ce faceam? Repetam propozitia asta care suna bine, da bine si starneste duiosie. M-am intristat pe mine... Cum adica tocmai TU sa spui asemenea tampenie. Tu care crezi cu fiecare celula din tine ca un copil se face pentru el, se face din cea mai mare iubire si nu se face pentru ca asa e moda, varsta, nevoia, etc. Faptul ca ai vrea o familie pentru copilul pe care-l ai deja e un motiv corect pentru care ar trebui sa vina  un alt om pe lume? Cum ramane cu treaba ca un copil se face pentru el insusi? Hmmm.... Si mi-am dat seama ca nu sunt consistenta in gandire, ca dragostea pentru Matilda este totul si din dragoste pentru ea ma gandeam sa aduc o noua fiinta pe lume.

Apoi stand singura cu mine mi-am pus si intrebarea "daaa.... tu chiar mai vrei unu'?". Cu intonatia, cu expresia, cu zambetul stramb. Avea Matilda cam 6 luni cand m-am gandit la asta prima data. Probabil mult prea aproape de nasterea Matildei pentru a gandi limpede despre orice. M-am intrebat atunci pentru ca pe mine mama m-a conceput cand avea fratele meu 6 luni. Sincer, nu stiu cum de a avut curajul sau inconstienta, ca nu stiu care-i de vina. Mna, ii multumesc ca a avut ce o fi avut pentru ca altfel eu nu existam. Insa nu cred ca a fost corect, nici pentru fratele meu care era extrem de mic si avea nevoie de tot, nici fata de ai mei care au depus un efort inzecit. Dar eu as fi in stare de asa ceva? Si mi-am dat seama ca nu. Eu sunt foarte sincera cu mine si stiu ce pot si ce nu. Iar acum un alt copil nu pot. N-as putea nici fizic... sunt atat de obosita si de "consumata" incat nu ma vad traind o noua sarcina. Problemele cu sciatica sunt la locul lor si din cand in cand scot coltii ca nu cumva sa uit prin ce am trecut. Nu as mai avea forta sa trec prin aceleasi luni de dureri crancene fara un algocalmin. Nu ma vad nici nascand prea curand, de fapt nascand ma vad, nu ma vad iar taiata si cusuta si vindecata in 6 luni si cu dureri si dupa 15. Dar astea fizice parca sunt nimic. In primul rand nu ma vad iubind acum un alt copil. Asta este tristul adevar. Nu gasesc loc in sufletul meu pentru o alta iubire. Matilda a luat nastere din atat de multa dorinta si iubire, mi-o dorisem de atat de mult timp si cu o asa de mare intensitate incat uneori cred ca a prins viata din asta. Deci cum as putea sa traiesc cu mine daca as face un alt copil din mai putin de atat? Un alt copil o sa vina atunci cand voi sti ca va fi cel putin la fel de dorit si de iubit perecum Matilda. Nu stiu cand si daca se va intampla asta.

Mai vreau un copil, dar sufletul meu nu poate sa-l nasca inca.


Faceti copii atunci cand sunt deja crescuti in sufletul vostru!

P.S. - Matilda e "cucuiata", are ochii mari, zambet cu strungareata si rochite din velur cu floricele :).

marți, 3 iulie 2012

Despre sufletul meu si vacanta lui

Cum este cand cineva face lucruri pentru tine? Si le face cu drag, cu mare drag. Si conduce 15-20 de ore pana si prin Romania ca sa ajunga la tine. Si atunci cand ajunge e mort si de foame si de somn, dar te intreaba pe tine daca tu ai mancat sau daca esti obosita. Si-i e drag ca l-ai asteptat pana la 2 noaptea sa ajunga, dar ii pare si rau de cearcanele tale pana la calcaie. Cum e ca cineva sa te tina in brate si atunci, in sfarsit, sa simti ca poti sa respiri? Asta face el pentru mine, conduce juma de Europa ca sa stea cu mine noi 24 de ore si sa ma tina in brate. Nu asteapta nici sa-i gatesc, nici sa-i fac patul, nici nimic. Vine si ma tine in brate si ma intreaba daca mai pot si cat mai pot. Si se uita in ochii mei si-mi vine sa plang ca in sfarsit pot si eu sa respir. In rest nu indraznesc sa dau drumul la tot aerul, mai tin acolo in fundul plamanilor o gura, ca daca in clipa urmatoare se intampla ceva si am nevoie de aerul ala sa fie acolo. Si ma doare gura aia de aer pentru ca nu ma lasa sa oftez sau sa respir intreg, dar nici nu pot sa-i dau drumu' pana cand nu am pe altul sa nu mai respire in locul meu. Culmea e ca in general ma simt sufocata in relatii si am nevoie de timp si spatiu pentru mine, cu el am nevoie sa fie aici ca sa nu ma mai simt inabusita de mine. Face asta cam de 4-5 ori pe an... e bun si atunci. In rest nu am pe nimeni care sa stie cum sa ma tina in brate...

El este unul dintre putinii oameni care au ramas. A ramas langa mine in toata aventura asta cu sarcina, i-a luat fix 3 secunde la telefon ca sa auda, sa se enerveze, sa se revolte si apoi sa ma puna pe mine inaintea lui. In 3 secunde a decis ca eu sunt mai importanta decat orgoliul lui masculin. L-am cunoscut inainte de a o avea pe Matilda, inainte de a fi mama. Isi cauta colaboratori in Romania pentru afacerea lui. Nu m-a interesat colaborarea, m-a interesat omul. Avea aerul ala care te atrage si te face sa vrei sa-l asculti. El e italian de bastina dar munceste prin tarile din jurul nostru (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Munte Negru, Croatia). Si-a propus el sa munceasca si in Romania, cu romani, mare greseala :). La inceput l-am chinuit cu un "traducator" online, daca ati folosit unul siti cam ce traduceri amuzante ies. Nu intelegea cum de la mine merge si mie imi traduce bine si mult mai repede. He he, i-am zis dupa cateva saptamani ca eu vorbesc italiana foarte bine si ca nu aveam nevoie de traducator, daca reusise sa comunice cu mine in tone de emailuri traduse, si inca nu fugise in toata lumea, atunci era de bine. Nu s-a enervat cand i-am spus ca l-am pacalit, chiar a fost amuzat, imi intelege modul de a gandi si jocurile. De fapt ma intelege (punct).

Ne-am vazut prima data in Italia. Eu venisem in vizita la prietena mea Liana (facea 30 de ani) si el a profitat ca sunt mai aproape si a dat "o fuga" din Serbia. A fost o stare absoluta de firesc, nu a fost cu viori si timp oprit in loc, a fost ca si cum ne despartisem dimineata dupa cafea si ne revedeam la cina. Cam atat de firesc. Ne povestisem vieti si sentimente, ne vazusem gandurile, nu eram doar doi straini care se intalnesc pe o plaja in nordul Italiei. Am vorbit, am ras, l-am dus la cea mai buna inghetata din Trieste. Si acum are fantezii cu inghetata aia :)).  Am stat cateva zile impreuna, uneori in liniste absoluta. Ce buna e linistea! Cat de mult imi plac oamenii langa care pot sa tac. Sa am sentimentul ala ca stiu ce gandesc si ce simt, ca nimic nu ar trebui sa fie altfel decat este si ca putem pur si simplu sa tacem. Nu-i o tacere din lipsa de lucruri de spus, e o tacere atat de plina incat toate cuvintele sunt acolo. Asta mi-a oferit el atunci si-mi ofera si acum, clipe in care pot sa tac si sa incetez sa exist pentru altii, clipe in care pot sa traiesc doar pentru mine in sufletul meu. El este paznicul vacantei mele fata de lume si chiar fata de mine, asta care se zabate de dimineata pana seara ca totul sa fie in regula. Doamne si ce bine e!

Apoi concediul s-a terminat, m-a dus la aeroport si in timpul check-in-ului mi-am adus inca o data aminte cat de departe sunt lumile noastre. Cum oamenii astia nu or sa ne inteleaga niciodata si mereu o sa fim doar niste extracomunitari. Stiam amandoi ca pe cat de minunate pot fi lucrurile pe atat erau de imposibile. Atunci poate ca mai putin imposibile decat acum. Ne desparte o lume, o viata si o familie. In orice tara m-as muta eu dupa el am petrece probabil la fel de putin timp impreuna ca si acum. Apoi oricat de importanta as fi eu altcineva e numarul 1: fetita lui. Acum am si eu fetita mea si il inteleg mai bine decat se intelege el. Oricat de asemanatori am fi ne desparte o viata traita intr-o alta lume. Oricat as vrea sa nu vad asta, realitatea ne loveste din toate directiile. Si  oricat as incerca sa-i spun ca mie nu mi-au placut niciodata baietii/barbatii din generatia mea, tot ne despart 16 ani. Deci cum le impaci pe toate? Sau le lasi in pace si nu faci nimic?

Dupa ce m-am intors acasa au inceput mesajele si telefoanele in care imi spunea ca trebuie sa-mi gasesc un barbat aici, ca trebuie sa-mi fac o familie, ca trebuie sa fiu fericita. Obisnuita cu barbatii din jurul meu, care foarte rar spun ce gandesc, am fost convinsa ca spune asta ca sa scape de mine. Eram sigura ca de fapt totul a fost o iluzie si acum la adapostul distantei putea sa-mi spuna ce gandeste cu adevarat. Realitatea era ca el chiar simtea si gandea asta, dar nu pentru ca nu ma vroia in viata lui ci pentru ca vroia real ca eu sa fiu fericita. Atunci am inceput sa ies cu "cealalta jumatate" din Matilda, ne cunoscusem deja si am zis ok, hai sa vedem ce iese. Ce a iesit stiti deja :). Dupa cateva saptamani mi-am dat seama ca lucrurile nu merg cu noul venit, ca sufletul meu e in alta parte si ca o sa-l sun sa-i spun sa-si vare sfaturile undeva si sa nu mai incerce sa ma indeparteze. Nu am mai apucat sa-l sun si sa-i spun decizia mea.... a trebuit sa-i spun despre Matilda. A fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am facut, cum sa-i spun unui om (pe care-l iubeam) ca eu sunt insarcinata, si nu cu el... ci cu cel catre care ma impinsese aiurea dintr-un fel de altruism-masochisto-sadic. L-am sunat si i-am spus ca eu am sa-i zic ceva, l-am simtit cum ii sta inima in loc si-si tine respiratia, nu stiu nici acum ce-si imagina ca am sa-i spun. Cu siguranta nu-si imagina ca o sa-i spun de un bebe. M-a ascultat in liniste si cumva a reusit sa metabolizeze tot ce-i spuneam ca pana la sfarsitul discutiei sa imi spuna ca va fi langa mine, ca o sa fie bine si ca o sa fiu ce mai buna mama din lume. L-am intrebat mai tarziu ce a simtit, mi-a zis ca nu mai conteaza, ca s-a gandit numai la cat de mult imi doream eu un copil si la ce inseamna un copil in viata cuiva, asta l-a linistit si l-a facut sa ramana. Culmea e ca fix asta i-a facut pe altii sa fuga. Omul asta a stiut sa o iubeasca pe Matilda, i-a fost mai tata decat oricine. Ma uitam vineri cum se tavalea cu ea pe jos... ditamai ursul de 1,90 si peste 100 de kg... se tavalea cu fi-mea pe jos si o facea sa rada. Prima data cand a vazut-o pe bebi ea era la sanul meu si i s-a parut cel mai frumos lucru din lume, s-a asezat pe jos langa patutul ei si ne-a privit scufundat intr-o fericire pe care nu apucase sa o traiasca inca.

Eu nu (mai) cred in chestiile astea cu sufletul pereche, omul predestinat, etc. Cred in momente si sincronizari in viata. Te-ai impiedicat de omul potrivit la momentul potrivit si s-au intamplat lucrurile. Atat de simplu. Probabil daca-l intalneai cu 5 ani in urma sau peste 5 ani ai fi trecut pe langa el. Asa e si cu noi... ne-am nascut in momente  si-n vieti gresite. Nu cred ca doi oameni din tari si culturi diferite se pot iubi real. Oricat am incerca noi sa ne credem de universali in sentimente si trairi, nu ai cum sa te cunosti real, nu ai cum sa te intelegi real. Omul ala nu stie ce e aia paine pe cartela, nu stie cum e cu salamul cu soia, nu stie ce e aia "Leca nost deta" (Noapte buna copii - erau cele 10 minute de desene animate inainte de ora 20 prinse cu chiu cu vai cu antena de bulgari - asta pentru cei veniti pe lume in era lui rds&rcs), nu stie cum e sa-l traiesti pe "te iubesc" si pe "mi-e dor de tine". Si daca nu stii toate astea este foarte greu sa stii cine sunt eu. Eu incerc mereu sa le simt in limba lui, sa nu le trec prin mintea mea in romaneste. Cu restul cuvintelor imi iese, dupa 5 minute de vorbit cu el deja gandesc in italiana, raman asa si inca doua zile dupa ce pleaca. Cu sentimentele insa... cu astea nu imi iese, mi le spun mereu mai intai in romana... Cel mai amuzant a fost cand ne-am asezat intr-o zi seriosi la o discutie sa-i fac un mic glosar de termeni "simtitori". I-am explicat cum e cu "te iubesc" la noi si ca "te ador" e mai mare decat "te iubesc", chestiune care la ei e invers. Si cum e cu "dorul" asta care e ceva unic si pe care limba italiana nu stie cum sa-l spuna. Ca "mi manchi" al lor e "imi lipsesti" al nostru, si ca-l mai folosim pentru o mie de alte chestii, dar "mi-e dor"-ul e unul si e pentru OAMENI. Acum stie ca "ma iubesti putin?" inseamna "ia-ma putin in brate", acum deja ma cunoaste dupa ochi ca vreau putin iubita. La inceput l-au speriat cuvintele, ca doar seamana cu mine, iar eu nu as scoate cuvinte mari nici atunci cand le simt.

Cel mai dor de el mi-a fost asta toamna. A condus vreo 15 ore ca sa ajunga la noi inainte de 12 noaptea, era ziua lui. N-a reusit sa ajunga pentru ca a trebuit sa mai faca pauze de odihna, a juns la 1fara 2 minute. Tot era bine, in Italia inca nu se terminase ziua lui, asa ca am ales "sa fim" in Italia. Omul  asta si-a petrecut intreaga zi de nastere pe soselele romanesti ca sa ajunga la noi.. (mi-a zis cineva azi ca ma mir ca proasta, ca e normal sa faca asta pentru cineva ca mine; nu stiu cum o fi un cineva ca mine ca sa faca un cineva ca el asa ceva). A venit si a stat cu noi o zi... A cunoscut-o pe o Matilda in prag de 6 luni, super vesela si ganguritoare, iubitoare de pantalonii lui kaki pe care se vedeau asa de frumos balutele eeeeei. In ziua aia am stat toti 3 in patul meu, cu bebe intre noi uitandu-se cu ochi mari cand la unul cand la altul. Atunci si-a pus capul pe picioarele mele si a fost cel mai fericit moment din viata mea. A fost o clipa de normal.  Dar a fost si cea mai sfasietoare, normalul asta vine cu un pret asa de mare. Mie mi-e bine asa in lumea mea, cu copilul meu. M-am impacat cumva cu ideea ca asa e familia noastra, noi doua si atat. Mi-e bine cat nu-mi da cineva peste ochi cu imaginea de famile perfecta in care copilul are parul la fel de cret ca tatal si sprancenele la fel de arcuite. Mi-e bine asa in lipsa noastra. Dar vine el si se aseaza in poza langa noi si atunci toate lucrurile bine ascunse dau navala si tipa si trag de toti nervii mei obositi si dau buzna in sufletul meu pe care'l exilasem undeva departe. E sufletul meu de femeie care tanjeste dupa cineva langa ea, dupa un partener si un tata pentru copilul ei. Pe sufletul asta l-am trimis in alte lumi pentru ca altfel l-ar fi chinuit prea tare pe cel de mama, iar cel de mama trebuie a fie linistit si vesel. M-a frant atunci in mii de feluri. L-am iubit si l-am urat. A simtit ce s-a intamplat si s-a retras cu scuza ca trebuie sa culc copilul. Avea lacrimi in ochii lui de om matur care a vazut multe.

De atunci lucrurile s-au schimbat, el se poarta cu mine ca si cum as fi de portelan si acus ma sparg. Cu Matilda isi inhiba toate pornirile de drag si de tata pentru ca stie ca nu-i poate fi. Mie mi-e mai frica de el acum decat inainte, pentru ca acum mi-e frica pentru doi. Matilda a crescut si intelege tot, simte tot, imi imita starile. E un copil foarte sensibil si afectuos si trebuie sa am mereu grija cu ceea ce se intampla in jurul ei. Nu stiu cat o sa mai reusesc sa am eu parte de momentele mele de oxigen iar ea sa fie la adapost de sentimente pentru oameni ce pleaca. Nu stiu cum o sa facem.

Si poate ca nimic din toate astea nu ar conta daca ne-am avea si azi si maine si poimaine. Dar noi ne avem doar azi, niste azi de 5 ori pe an, si din 365 ne raman doar vreo 5 de "azi". Iar daca azi adorm eu pe canapea si daca de urmatorul azi adoarme el rapus de orele de condus, poate ca de al trei-lea azi, undeva la toamna, o sa reusim sa ne priponim pleoapele cu scobitori si sa rezistam pret de 10 minute trezi. Atunci se va chema ca am facut si noi dragoste pe anul asta :). Stim amandoi ca nu se poate asa la infinit, ca el o sa oboseasca de facut drumurile astea infernale - pentru ca nimeni nu e atat de special incat sa o tii asa o viata- iar eu o sa caut pe cineva aici la varful pantofului care sa fie la o plimbare prin parc distanta - pentru ca oricat as vrea eu sa traiesc doar din clipe la 3 luni stiu ca nu pot face asta.

Acum inca mi-e bine asa, relatia cu Matilda umple tot, eu femeia sta undeva ascunsa intr-un colt de frica a eu mama. Daca relatia cu fetita mea nu ar fi fost atat de acaparatoare nu as fi fost nici pe departe atat de puternica. Cineva a trebuit insa sacrificat in toata povestea asta, a fost femeia. Eu n-am gasit calea sa le tin pe toate in viata, poate daca as fi impartit totul cu cineva atunci ar fi existat un echilibru. Eu am stiut din clipa cand am vazut cele 2 liniute ca pentru una dintre noi drumul se termina (pentru un timp). I-am spus atunci cuiva lucrul asta, ca viata mea de femeie s-a terminat, n-a inteles nimic, credea ca ma refer la sex. Nu ma referam la asta, cu toate ca si ala s-a dus pe apa sambetei si ce bun era la casa omului. Stiam doar ca intre a fi mama si a fi bun profesionist (pentru ca trebuie sa si mancam) si a mai fi si femeia unui "el"(alt el decat ala de ar fi trebuit sa fie), nu o sa pot fi toate. Am renuntat fara sa clipesc la cea care parea cea mai putin importanta... Nu stiu daca am gresit sau daca se putea si altfel, pentru mine asa a fost. Probabil ca atunci cand Matilda mea o sa fie din ce in ce mai mult a ei decat a mea, o sa incep sa recapat si partile din mine amortite acum. Nu stiu cine o sa indrazneasca se se bage in toata nebunia asta, dar sper sa mai fie pe undeva unul suficient de curajos.



Pana atunci, la cateva luni distanta, el inca are puterea sa ma lase sa respir. Se suie in masina si intre doua intalniri importante da o fuga in Romania. As vrea sa pot face si eu asta pentru el, dar nu pot... As vrea ca atunci cand vine sa fiu un strop mai odihinita si sa nu adorm pe canapea pana cand iese el de la dus. As vrea sa nu fiu atat de cufundata in vise incat sa-l simt cand vine langa mine si sa nu ma trezesc abia 5 ore mai tarziu cand ma ia usor de o aripa ca sa ma duca in patul meu. As vrea sa-i pot spune cat de important este pentru mine, dar uneori e o asa de mare zarva in capul meu de nici in romana nu stiu sa mai spun ceva. Nu stiu sa scriu sentimentele mele in limba lui... As vrea sa citeasca blogul asta. El nu stie sa citeasca sentimente in limba mea.

Sa aveti un brate in care sa puteti respira!