Cu amintiri si cafea

Copilaria mea s-a intamplat intr-un mic sat din Prahova. Iesi din Bucuresti pe DN1 si la Potigrafu faci dreapta. Treci o padure. Treci un rau. Si cand in fata se vede doar campul si drumul lung cu plopi faci la stanga. Pe drumul cu fantana mare cu o cumpana din lemn. Prima pe care o vezi este gospodaria tatei Tudora de la Ratesti. Cand vezi parul cel mare cu pere rosii, stii ca aproape ai ajuns. Apoi drumul pietruit pe langa campul cu salvie. Apar casele cunoscute. Stii ca undeva in stanga este cimitirul. Cooperativa vecina cu bunica primei iubiri. Biserica. Crucea marea din piatra din raspantia noastra. Nucul pe care-l are la poarta tanti Fana. Scoala, gradinita. Esti deja la cateva case distanta. Treci de gradina scolii cu perii si merii din care ti-a facut de atatea ori placinta. Cea mai buna placinta! Ai ajuns. Esti la fantana. Respiri. Esti acasa.

 

N-am mai fost la tara la mine de 4 ani. De Sfanta Marie. Biserica de acolo poarta acest Hram. Maria mea abia isi anuntase venirea de cateva zile, zile tulburi. Am fost cu ea acolo ca sa o onoram pe prima Marie, cea care acum se odihneste de tot. Tocmai de asta nu am mai fost acolo, la tara, pentru ca prima Marie  nu mai este si cu ea s-a dus si sensul acelui loc. Dar copilaria mea a fost acolo. Forta si esenta mea se trag din acel sat mic de langa Ploiesti. Cum plec din Bucuresti pe DN1 si simt mirosul rafinariilor de la Ploiesti, cum simt fiorul acelor drumuri lungi catre tara. Si mai lungi inapoi catre casa. Mirosul de Ploiesti este mirosul de copilarie. De rafinarie, intai de pamant ud de primavara, apoi de inimile mari si galbene cazute din plopii de pe drum. Au trecut 24 de ani de atunci, de la ultimul drum spre ea, dar mirosul acela... ma intoarce atunci cand eram intregi.

 

La inceputul lunii am pus Matilda intr-un autocar- plin de copii si oameni simpatici- si am mers in "excursie" la Ploiesti. A fost invitatia Anei in organizare cu Replica Vedetelor. Ei promovau o frumoasa cafenea, mie, in secret, imi tremura sufletul. De dor de satul mic de langa Ploiesti. De dor de mirosul acela, cu teama pe care o am de fiecare data ca poate a disparut mirosul. Ca s-a terminat cu petrolul, ca nu mai miroase Ploiestiul. Peste asta o teama si mai mare: raul de masina al Matildei. Am ajuns la locul de intalnire la timp- ca niciodata in istoria noastra in doi. Amandoua cu emotiile primei excursii impreuna. Cu autocarul! Cand esti atat de mic cum este ea acum, autocarul este asa cevaaa, un fel de "cal magic". O fascineaza si tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, dar autocarul este un fel de rege al tuturor. Si am pornit, si a fost bine! Am ajuns intr-o ora fara peripetii si fara rau, dar cu multa veselie si cantecele din partea Sorinei (LearnWithMusic). Sincere felicitari pentru cum te-a tinut vocea si echilibrul pe tot drumul!

 

 

 

Si daca la "acasa" de la tara mirosea a petrol, la "acasa" din Bucuresti miroasea a cafea. Pentru ca din copilaria acasa-acasa imi amintesc mai mult petrecerile- poate pentru ca atunci eram acasa (?!). Craciunul, Revelionul cu toti prietenii, ziua fratelui meu care era inainte de deplasarea de vara de la tara. Erau petreceri, oamenii erau fericiti, era cafea buna la ibric. Si era relatia mea secreta cu ce ramanea in ibric. Zatul. Cafea nu aveam voie, doar eram copil. Dar nimeni nu spunea nimic despre zat. Asa ca al meu era! Ma strecuram in bucatarie si mancam zatul din cesti sau din ibric. Imi amintesc gustul, senzatia. Cred ca in el ramanea si mai tot zaharul pus. Acum probabil ca ar afla si ai mei secretul energiei in exces la ora de culcare :)). Matildei ii place la fel de mult mirosul de cafea. Imi cere mereu, ii spun ca nu este pentru copii. Se uita lung si cu "amenintarea" lasa ca ma fac eu mare. Cred ca va fi o mare cafengioaica.

 

Pentru ca a fost gasca mare la Ploiesti, probabil siti deja ca s-a deschis in shopping center-ul din partea de vest a orasului Cafeneaua Coffeol. Va spun pe scurt. Cafeaua fantastica, sincer! Imi era dor de o cafea buna, pauza din timpul alaptarii m-a facut sa ma multumesc cu ce cafea se nimerea, in sistem sa intre. Dar mi-am amintit ce nedreptate ii faceam. Fantastica, va spun! Ii gasiti in drum spre munte, imediat din linia de centrua- foarte accesibil. Noi o sa facem o pauza acolo de fiecare data cand urcam spre munte. Si cum muntele pentru noi este in principiu Brasovul, m-am bucurat sa aflu ca-i regasim si acolo. Ambele cafenele au terasa generoasa afara. Sper sa isi gaseasca o locatie buna pentru ei si in Bucuresti si sa ne mai bucuram de momente aromate si mai aproape de casa. Cafea in toate specialitatile, si organica pentru doritori, oricum toata cafeaua preparata la Coffeol are o origine fericita. Cafea aromata de condimentele speciale. Cafea buuuna cu un strop de caramel (preferata mea). Ceaiuri. Prajituri, briose, inghetata. Matilda si-a dorit o inghetata. A primit una doua. Si un serviciu impecabil din partea angajatilor. Au rezistat invaziei de pitici si mame, dar si "ochiului critic" venit din partea blogger-ilor de fashion- prezenti si ei.

 

 

 

Ne-am revazut cu Daniela (Smallprint):

 

 

 

 

Nico- arata impecabil!

 

 

Gabriela Ioana Maalouf - trainer dezvoltare personala (o sa ne revedem cu ea pentru un interviu).

 

 

 

  

Muzica din partea 2 Man Show - Bogdan si Iustin - foarte tari baietii!

 

 

 



 

Copiii nostri in buna supraveghere a Sorinei, o sa mergem sa o mai vedem la MikoKids.

 

 

 

 

 

Si noi :)

 

 

 

 

 

 

 

 

Cred ca o sa ne vizitam curand prietenii din Ploiesti! :)

 

The Cow Who Saved the Day

Daca ar trebui sa existe o regula #0 atunci cand ai copii, aceea ar fi: fara planuri! Nu-ti fa planuri, omule parinte, pentru ca mai mereu va ateriza ceva direct in capul tau si planurile se fac praf. Insa nu te poti abtine, nu-i asa?! Sunt atatea lucruri de facut, atat de putin timp si iar cazi in capcana lui "o sa mergem/facem/dregem maine" si la locul de joaca, si in parc, si la lansarea centrului de activitati, ba chiar si in vizita la prieteni. Copilul tremura si chiuie de nerabdare, doar e Ziua Copilului, nu? E o alta zi "a lui" venita asa prin surprindere, o surpriza, o fericire. A primit si cadouri, stie ca o sa fie sarbatoare si el o sa fie in centrul atentiei. Si parintele tresara de amintiri cu vata de zahar si masinutele din Oraselul Copiilor de acum 30 de ani.

 

Si vine seara din ajun de ziua cea mare. Copilul pare indispus de vreo doua zile, dar o tot dai pe aliniera planetelor, pe conjunctia Venus-Marte, pe vantul care bate dinspre rusi, pe orice nuuumai pe faptul ca-l pandeste o boala nu. Eh, si cand doar o noapte te mai desparte de ziua bine programata, cu distractii si prieteni, termometrul arata 39 de grade si mucii isi fac drum spre barbie... Iar daca ai fi intr-un film cam asta ar fi momentul cand se aude sunetul de placa zgariata si muzica aia tare antrenanta se opreste. Copilul a racit!

 

Planurile praf. Nu poti duce copilul cu febra si plin de muci, plus irascibil cat cuprinde de la disconfortul bolii, intr-un loc plin cu alti copii. Ca nu se face! Vezi ca ai un copil cu o viroza in  plina desfasurare, nu te duci cu el printre altii ca sa le "cresti" imunitatea. Plus ca ar mai putea pescui si alta boala si sa fii nevoit sa joci la dublu. Deci, schimbare de planuri, ne distram acasa. Insa nu esti prea credibil, copilul isi asteapta marea iesire si nimic nu mai pare a fi aniversar. Ti-e ciuda de nu mai poti si te gandesti oare ce l-ar putea face putin mai fericit, macar sa uite de cat de mizerabil sa simte din cauza virozei. Unde ai putea iesi putin, ce-i place sa faca? Si el, copil destept (ca doar e al tau :)) iti da singur raspunsul: vrea la "teuranc". Restaurant sa fie! Bellini sa fie!

 

 

Sigur zona de nefumatori este libera, suntem putini din astia nebuni de stam la nefumatori cu cei mici. De obicei zona e a noastra si nu-i pericol sa "virusam" si pe cineva. Matilda adora pastele lor, poate scapam si o felie de tort, ca doar e 1 Iunie. Si-n drum spre restaurant imi vine ideea, pun mana pe telefon, tastez repede un mesaj, sper sa imi raspunda pozitiv. In cinci minute suna el, omul cu Vaca, era in oras. Ii spun ca uite ca tristete dadu peste noi si tare m-as bucura sa-si ia frumos Vaca si sa vina la restaurantul cu pricina pentru a bucura minunatul, dar racitul,  copil din dotare. Si zise da, si veni, si copiii se bucurara, si Matilda fu incantata si eu si mai si! (Sa nu va mai spun de personalul restaurantului ca-s oameni seriosi si poate nu vor sa para mai rau ca niste copii) Astfel Vacuta ne-a salvat ziua de 1 Iunie fapt pentru care ii multumim nespus!

 

 

 

P.S. Ce a fost dragut din partea celor de la Dr. Oetker? Ca ne-au reprimit in campanie, initial le-am spus "nu", Matilda nu mananca budinca la cutie, si nici in general, si nu mi s-a parut corect sa le acceptam propunerea de promovare. Insa copilul s-a bucurat foarte mult de vizita Vacutei Paula, iar budincile au ajuns la doi copilasi dornici de ele.

 

 

Despre ingrijirea dintilor copiilor (0-3 ani)

Imi amintesc ca atunci cand am ajuns cu mica fiinta somnoroasa acasa si ne-am mai linistit dupa aventura maternitatii, am inceput sa o investighez prin toate "ungherele". Da, si pe acolo :)). Dar si in gurita. Niste gingii stirbe zambeau la mine la fiecare alaptat iar eu profitam de hlizeala pentru a ma uita cu ochi iscoditor de mama. Avea doar cateva zile cand am observat un mic punct alb pe gingia de jos. Cum perceptiile proaspetei mame sunt hiperbolizate de hormonii zapaciti, am intrat in alerta. Ce are copilul pe gingie? Ce? Avea un punct de candida. Multi copilasi dezvolta candida in primele saptamani de viata. Am scapat repede de ea, acasa fiind alaptata, mentinand o igiena corecta a alaptarii si tratand local cu glicerina. De ce invocarea acestui moment? Pentru ca de atunci a inceput istoria noastra in igiena dentara.

 

Eu, ca mai toti copiii rontaitori de zahar si acadele, pe la 6 ani aveam deja carii. Si foarte "bine" plasate pe molar 6, adica primul molar din dentitia definitiva. Am avut doar doua carii timp de 30 de ani, dar doua carii care m-au chinuit teribil in copilarie si care au dus intr-un final la pierderea acelor molari. Si ca orice parinte patit mi-am jurat in sinea mea ca atunci cand o sa am un copil o sa ma preocup de preventia problemelor dentare, in asa fel incat sa-mi scutesc copilul de suferinta. Cativa factori sunt foarte importanti in obtinerea si mentinerea sanatatii dintilor. Sunt factori interiori ca: alimentatia mamei in timpul sarcinii si alaptarii, alimentatia copilului, corecta asimilare a nutrientilor, problemele metabolice. Si sunt factori exteriori: igiena dentara, produsele de curatarea a dintilor (pasta de dinti), traumatismele la nivelul smaltului, corecta masticatie, substantele agresive mecanic sau chimic (inclusiv alimente).

 

Ce este foarte important sa stim ca viitoare mamici este ca de calitatea materialului dentar este responsabila si alimentatia din prima jumatate a sarcinii. Dincolo de influenta genetica a amplasarii dintilor in alveole, de cat de sanatosi sunt dintii nostri sau, mai précis, de potentialul lor de sanatate este "vinovata" alimentatia mamei din primele lui de sarcina (lunile 3-6)- atunci cand dintisorii incep sa apara in maxilar. Alimentatia mamei in timpul sarcinii, chiar daca este o cauza secundara in afectarea dentitiei, este prima de care trebuie sa avem grija. Este foarte important sa avem o alimentatie echilibrata, un aport suficient de calciu si magneziu, unul echilibrat de fosfor. Cum dieta in priemele luni de sarcina este mult chinuita de celebrele greturi, luati in considerare administrarea unui supliment nutritiv special formulat pentru perioada sarcinii. Sunt de evitat toate alimentele care produc tulburari in metabolismul calciului in organism: carbohidratii rafinati, zaharul, painea alba, pastele, prajiturile, alimentele acide. Alimentatia sanatoasa, bogata in alimente naturale si cat mai putin prelucrate termic, fara aport glucidic exagerat, trebuie sa continue si pe parcursul alaptarii.

 

Atentie la petele galbene/albe cauzate de administrarea unor atibiotice (cum ar fi tetracilcina) sau a excesului de flour, intrebati medicul atunci cand va recomanda un medicament daca acesta poate influenta sanatatea si calitatea dintilor copilului in perioada sarcinii si alaptarii.

 

Principiile unei alimentatii sanatoase- fara alimente acide (citricele trebuie prelucrate termic in prima copilarie), zahar, dulciuri rafinate, produse din faina alba- ar trebui respectate inca din debutul diversificarii si pe tot parcursul copilariei pana la definitivarea dentitiei. Punand bazele unei educatii alimentare inca din copilarie putem fi optimisti in mentinerea acesteia si ca adulti. In cazul in care acest lucru nu se intampla, o sa aveti oricum satisfactia lucrului binefacut atunci cand lucrurile depindeau doar de voi, ca parinti. Un alt lucru pe care trebuie sa-l urmarim este folosirea dintilor pentru destinatia lor, adica o masticatie corecta. Este important sa-i dam copilului alimente solide progresiv si potrivit capacitatii de a mesteca. Nu trebuie prelungit mai mult decat este necesar episodul mancarurilor pasate. Si nici cel al administrarii laptelui cu biberonul. In cazul in care copilul prelungeste si dupa aparitia dintilor consumarea laptelui pe durata noptii incercati sa-l obisnuiti sa bea apa dupa acesta. Astfel gurita se va clati si se reduce riscul atacului bacteriilor asupra dintilor. Transferul de la biberon la canuta ar trebui fcut pana la sfarsitul primului an de viata, o recomandare care imi pare destul de greu de urmat :). In cazul copiilor alaptati parerile sunt impartite, sunt medici care sustin ca laptele matern chiar contine enizme care protejeaza dintii. Alti medici afirma ca alaptatul nocturn prelungit poate cauza la fel ca folosirea biberonului carii "de biberon".

 

Igiena dentara incepe inca din primele zile de viata ale copilului, deci inainte de aparitia dintisorilor. Este un lucru pozitiv sa introduceti in rutina zilnica si stergerea gingiilor cu o bucata de tifon sau o compresa sterila rulata pe deget. Procedeul trebuie sa fie unul bland, de usor masaj. Astfel o sa reduceti din numarul bacteriilor din gura dar o sa-l si obisnuiti pe copilas cu spalarea dintilor de mai tarziu. Fetitei mele chiar ii placea procedeul de "scarpinare" a gingiei mai ales in apropierea eruptiilor dentare. In perioada de inceput a eruptiei dentare puteti sa-i lasati la indemana o periuta speciala pentru dinti. Sunt periutele fara peri, cele din caucic dotate si cu dispozitivul de siguranta astfel incat copilul nu o poate introduce mai adanc in gurita. In aceasta perioada nu este necesara folosirea unei paste de dinti.

 

Dupa aparitia primilor dintisori putem incepe sa folosim o pasta de dinti potrivita varstei. Noi am ales o Pasta de dinti blanda, usor aromata, fara flour si din ingrediente naturale.  Am alternat-o pentru a nu se obisnui cu o singura aroma si cu pasta de dinti cu fenicul organic si propolis- tot de la GreenPeople. Matilda le accepta/prefera in mod egal. Mi-am dorit ca pasta de dinti sa nu contina detergenti si factori de spumare, sa nu contina compusi chimici, sa fie cat mai aproape de un "aliment"- mai ales ca un copil mic inca nu isi poate clati in mod eficient gura si nu stie sa scuipe. . Faptul ca nu au o aroma foarte puternica si nu sunt dulci nu ii dau copilului tentinda de a le manca.

 

Cantitatea necesara pentru spalare este una foarte mica- cat marimea unui bob de mazare. La inceput periajul va fi unul de antrenament, sa-i spunem. Apoi, pe parcurs ce dantura se completeaza periajul corect trebuie sa dureze aproximativ 3 minute. Este important sa il obisnuiti inca de la inceput cu periajul corect, anume cel pe verticala orientat dinspre gingii spre dinte. Astfel se realizeaza si masajul gingiilor si curatarea corecta de la baza dintelui. La aproape 3 ani Matilda reuseste sa se spele singura pe dinti in mod corect. Manifesta un real interes pentru sanatatea dintisorilor ei si stie ce alimente ii pot strica dintii si ca trebuie sa-i spele dupa fiecare masa principala. A fost un proces care a inceput inca de cand era bebelus, dar metoda a dat rezultate bune. Acum imi atrage ea antentia daca uit :)

 

Nu folositi pentru copii o pasta de dinti cu flour! Cei foarte multi ani de marketing care au pompat insistent ideea ca flourul protejeaza dintii or sa aiba nevoie, probabil, de la fel de multi ani pentru a corecta aceasta eroare. Nu numai ca nu ajuta cu sanatatea dintilor dar este si o substanta toxica pentru organism. Sunt inca medici care recomanda apele (contaminate) cu flour, este de dorit sa va faceti propria documentare pe aceasta tema si sa alegeti in cunostinta de cauza. Oricum in cazul copilului mic pastele de dinti cu flour sunt contraindicate.

 

 

Noi tocmai am facut prima programare la stomatolog pentru Matilda. Am avut noroc ca pozitionarea in alveole sa fie una corecta si ca dintii sa creasca in mod armonios. Pentru ca ma lasa sa-i verific dintisorii m-am asigurat ca pana acum nu au aparut cariute sau (de)pigmentari. Dar pentru ca prima etapa de crestere a dintilor s-a incheiat- detine fantasticul numar de 20 de dinti si masele-  imi doresc sa vedem si cu ochi profesionist cum se prezinta din punct de vedere orthodontic. Al doi-lea aspect tine de acomodarea copilului cu aceasta rutina sanatoasa. In cazul in care or sa apara probleme, ea va fi deja obisnuita cu mersul intr-un cabinet stomatologic si cu folosirea ustensilelor. Medicii recomanda ca inca de la aparitia primilor dintisori sa incepem sa ducem copilul la un prim control. Chiar este necesar daca observati orice lucru care va ingrijoreaza legat de cresterea dintilor. Dar orice moment poate fi  unul bun pentru preventie. In cazul in care va este frica de mersul la dentist faceti efortul de a nu transmite frica si celor mici.

 

Revenim cu impresii dupa prima vizita la stomatolog :).

 

 

"Te pai a gini, nu faci bubucu ca Shek!"- Matilda, 2 ani si 5 luni

 

 

Acest articol face parte din parteneriatul publicitar cu  Organic Baby - Bio Concept Store.

 

Toate pastele de dinti Green People sunt formulate cu ingrediente organice, vitamina C si smirna care asigura si protejeaza impotriva dezvoltarii bacteriilor, cauza principala a producerii cariilor si infectiilor gingiilor.

 Toate pastele de dinti Green people NU CONTIN - sulfat lauryl de sodiu (SLS), indulcitori artificiali, fluor, alcool etilic, coloranti, parfumuri sintetice sau conservanti.

 

De ce sa mergem la atelierele pentru copii?

In jurul varstei de doi ani si opt luni Matilda a inceput sa manifeste real interes pentru joaca impreuna cu alti copii. Initia ea jocurile, le cauta compania, ii implica in jocurile ei, le explica cum se joaca un joc inventat de ea. Imi cerea sa mergem in vizita sau sa-I chem copii in vizita. A fost o schimbare spectaculoasa fata de lunile precedente, mai ales de cele din vara, cand nu parea sa o pasioneze deloc compania copiilor de aceeasi varsta. Ba chiar opusul. Dupa cateva incidente  nefericite din parc cand a fost lovita din senin de copiii mai... putin pasnici. Asa ca intrase intr-o stare defensiva, chiar lovea si ea anticipat atunci cand un copil ii incalca spatiul intim. A fost nevoie de ceva munca si rabdare pentru a o linisti si a o face sa inteleaga ca nu toti copiii sunt agresivi, ca multi vin catre ea sa se joace si trebuie sa invete sa faca diferenta. Iar cand un copil este violent sa-l evite, nu sa-l loveasca.

 

Apoi a intrat in actiune instinctul social. Micul individ a inceput sa se perceapa pe sine in contextul societatii si sa caute compania celor de aceeasi varsta. Deci schimbarile varstei de trei ani sunt in plina desfasurare si am zis sa profitam de ele. Pentru gradinita nu este inca pregatita, dar pentru relationare si facut lucruri in comun cu alti copii da. Asa ca am cautat activitati unde sa poata incepe o adaptare la viata in colectivitate. Ceva impreuna cu mine pentru inceput. Apoi fara prezenta mea. Sa stea pentru un timp scurt intr-un loc si sa faca ceva pe o tema data. Asa au intrat in viata noastra atelierele pentru copii. Cand a stat pentru prima oara o ora fara mine sa mestereasca niste placintele din faina colorata mi s-a parut cat un pas pe luna.

 

Sunt activitati relaxante, o joaca, nimic nu este obligatoriu. Daca nu are dispozitia sau nu se simte bine o las sa vina singura in intampinarea jocului, daca vrea. Petrecem timp impreuna in alt cadru decat acasa sau, daca vrea, activitati fara mine. Depinde ce dispozitie are. Cunoaste alti copii. Invata sa coopereze si cu alti adulti intr-un cadru organizat. Isi exerseaza rabdarea. Se obisnuieste cu ideea de colectiv si de activitati in colectiv. Asa ca atunci cand va ajunge la gradinita va fi partial pregatita pentru schimbarea de ritm.

 

Pe 22 martie a inceput colaborarea noastra cu MiniArtShow- multumim Delia- si ne-am distrat zapacid culorile curcubeului. Matilda avea alt grafic :). De la ora 11 la Bucuresti Mall. A fost inceputul unei sambete foarte frumoase cu joaca, plimbat pe stradutele cu pomi infloriti si popasul final de la restaurant.

 

Am ales un atelier mai usor, dedicat unei grupe de varsta unde noi eram catre partea de sus (10 luni-4 ani). Am vrut sa intre in contact si cu pui de om mai mici- ei sunt cei fata de care a ramas cu o teama. Sa se joace impreuna cu ei. Am ales bine. Subiectul era unul cunoscut ei, deci niciun stres pentru acumulare de informatie noua, iar genul de activitate- plansa/decupaj/lipit/ este unul pe care il facem si acasa. Sfatul meu este ca atunci cand incepeti sa mergeti la astfel de ateliere sa alegeti unul unde copilul se va descurca bine, cu aplicatii familiare lui, nu unul unde el va fi la limita inferioara de varsta. Riscam sa se simta coplesiti. In timp, dupa ce se invata sa colaboreze, puteti trece si la ateliere mai complicate. A fost relaxant, cei mici s-au distrat, parintii si-au amintit de orele de lucru manual, o ora vesela. Multumim personalului rabdator.

 

De departe cel mai mare success l-a avut "scanteia", o are si acum si toata ziua de reprezentatii prin casa, face "baiec".

 

 

Multumim Cristina pentru fotografii.

 

Va las mai jos prezentarile atelierelor din aceasta saptamana, daca ne vedem acolo sa ne trageti de maneca.

 

- Sambata, 5 aprilie, spectacol/atelier Intamplarile hazlii ale iepurasului de Paste- ora 11- Gradinita Miruna (Strada Traian, nr. 160 in incinta Scolii nr. 85). Varsta 1-6 ani.

 

 

 

 

- Duminica, 6 aprilie, atelier Oua de poveste- ora 11 la Bucuresti Mall etaj 2. Varsta 3-10 ani. Doua grupe.

 

 

 

 

- Duminica, 6 aprilie, atelier in aer liber- Iepurasi Bucatarasi- Acadele sanatoase- ora 11 la Hobby Café (Sf. Stefan nr. 20), varsta 4-99 ani.

 

 

 



 



Inscrierile pentru Ateliere se fac la numarul 0749419999 sau pe mail miniartshow@yahoo.com. Costul oricarui atelier este de 50 de lei pentru copil, insotitorul participa gratuit.

 

 

Primavara frumoasa si vesela!

 

 

Acest articol face parte din parteneriatul de promovare a Atelierelor si Evenimentelor MiniArtShow.

Despre feminitate

Imi amintesc ca aveam vreo 14-15 ani. Pe aici, asa. Eram intre scoala generala si liceu. Grei ani, grei din toate punctele de vedere. In familie, in tara, financiar, in interiorul meu, in toate, greu. Tatal meu, prietenul si omul meu de baza, se pensionase de cativa ani si nu-l mai aveam permanent alaturi. Se mutase la tara. O decizie pe care o luase impreuna cu mama, au crezut ca se va recupera mai bine acolo, au pus bazele unei mici afaceri. Asa au crezut ei ca va fi mai bine. Noi am ramas cu mama in Bucuresti. Am dus-o cumplit. Cumplit. La sfarsit de saptamana si in vacante faceam o naveta istovitoare si imputita intre Bucuresti si Slobozia. Au fost niste decizii, cine stie ce as fi facut eu in locul lor?! Insa am ramas fara el, prietenul meu, stalpul meu. Intrasem in adolescenta incerta si aveam nevoie de el mai mult decat oricand. Sa-i vorbesc, sa-mi explice, sa ma reasigure. Asa ca-mi amintesc cum stateam in camera lor, acum devenita a mea, partial transformata, insuficient ca sa ma faca sa uit ca era acea camera in care imi fusese mereu teama sa intru. Stateam la un birou improvizat din masa unei masini de cusut vechi, era un Singer parca, si ii scriam o scrisoare lui- tatalui meu. O scrisoare despre negrul in care ma scufundasem, despre cat de greu imi era, despre multe lucruri pe care nu le puteam intelege, despre faptul ca nu ma simteam deloc FEMEIE.

 

Aveam 15 ani si in aproape toate prietenele mele schimbarea se produsese. Hormonii isi facusera treaba si copiii-fetite se transformasera in domnisoare. De cativa ani buni chiar. Unele incepusera de pe la 11 ani sa prezinte semnele... acelea. Sanii incepusera sa creasca, corpurile se rotunjeau, gesturile deveneau mai calculate, fustele luau locul pantalonilor. Gata cu Frunza, cu bataile din pauze, gata cu prieteniile nevinovate cu vreun coleg de clasa. Pe rand se transformau in mici fiinite cochete, pe nesimtite deveneau femei. Eu... nu. In acea perioada corpul meu n-a putut, n-a stiut, a esuat. Ceva n-a fost asa cum ar fi trebuit, ceva a lipsit si transformarea intarzia sa apara. La inceput nimic ingrijoarator. Dar, cu timpul... cu timpul simteam tot mai tare prapastia care se deschidea intre mine si normalitate. Eram printre cele mai mari de varsta, dar eram printre ultimele care paraseau taramul copilariei.

 

Am ajuns la liceu si socul a fost si mai mare. Nu mai erau copiii din cartier, fetele pe care le stiam de o viata, fete ce proveneau din familii cam de aceeasi conditie sociala si materiala. Am ajuns la liceu unde oamenii aveau... mai toti. Fetele erau mult mai aranjate, multe, instruite de mame mai atente, purtau machiaj, se imbracau deja stilat.  Am inceput sa simt acut si dureros lipsa unei regularitati in functionarea corpului meu. Micile exceptii "lunare" erau oricum ca o revolutie si imi produceau mult rau fizic si psihic. Nu aveam ciclu menstrual decat din An in Paste si asta imi afecta dezvoltarea ca om si ca femeie. Un corp de copil de sex feminin in lipsa hormonilor specifici nu ajunge sa se dezvolte in ceea ce ar fi trebuit sa fie. Trasaturile nu isi ating potentialul, nu ajung la blandetea caracteristica. Psihicul nu merge in directia in care ar fi trebuit sa mearga. Traiesti furtuni si conflicte interioare greu de descris, esti furios pe tine si pe lume, dar cel mai mult pe parintele care nu este langa tine si nu vede, nu aude, nu te ajuta. Aveam 17 ani cand am reusit sa ma fac auzita, am mers la medic, la Parhon. S-a incercat o "reparare". Abia trei ani mai tarziu, prin forte proprii, am reusit sa ating un echilibru si sa dau un restart acestui corp cumva neputincios. Peste inca doi ani am ajuns la un soi de normal, dar nu am mai recuperat niciodata anii pierduti.

 

Faptul ca am avut o pubertate intarziata a avut si parti mai putin nefericite. Am fost un adolescent mai intelep, mai concentrat, cu o mai mare putere de a invata. Se stie ca dezvoltarea creierului femeii se opreste in jurul instalarii primei menstruatii, hormonii au grija de asta. De unde si ideea ca barbatii sunt destepti si femeile sunt sensibile. Am avut intr-un fel norocul ca al meu creier sa-si vada mai departe de crestere si acumulare, n-am avut ovule dar am avut ocazia sa devin mai desteapta decat as fi fost altfel. In prezenta testosteronului pe care nu avea cine-l neutraliza creierul meu a cuprins si partea tehnica a lucrurilor. Psihicul meu s-a dezvoltat undeva la mijloc, modul de a gandi fiind unul oarecum androgin. Corpul meu a devenit mai robust si mai musculos, mai puternic. Suntem chimie... iar chimia acelei perioade ne contureaza in aceea ce o sa fim pentru tot restul vietii. Chimia aceea ne face mai femei sau mai barbati. La mine nu a functionat. A trebuit sa invat sa fiu femeie, nu cred ca mi-a iesit pe deplin. O sa raman mereu un om mult mai cu picioarele pe pamant, mult prea determinat, mult prea putin din ceea ce societatea se astepta sa fie o femeie. Insa... tinand cont de cine sunt astazi, de toate lucrurile pe care le pot face, de familia mea monoparentala... cred ca lucrurile s-au intamplat spre bine, nu spre rau. Sunt un om care se poate descurca foarte bine de ambele parti ale taberei, iar asta ma ajuta sunt fiu un parinte complet pentru copilul meu.

Dar, undeva intre in punctul cautarii de sine si cel in care sunt astazi, a fost un timp al marilor pierderi. Chiar si a sperantei. A fost perioada in care imi doream un copil si nu puteam nici sa visez ca o sa-l mai am intr-o zi. Cand in ciuda stimularilor nu obti nicio ovulatie. Cand la 20 de ani ai uterul unui copil de 10. Cand de fiacare data cand zici ca asta a fost...  nu a fost. Atunci, atunci este extrem de greu. Te saturi de mers de 4 ori pe luna la medic, te saturi de analize, de pandit  temperaturi vaginale, te saturi de tine. Ai momente cand te saturi si de ideea de a face copii. Pana la urma hormonii mei s-au aliniat la timp pentru a aduce pe lume Matilda mea iubita si viata mea a devenit mult mai "feminina". Asa ca atunci cand am vazut invitatia Anei si am cautat sa vad cu ce se "mananca" Actavis-Ferlidona, am zambit. Am vazut gama aceasta de produse dedicate femeii, si mai ales femeii in cautarea fertilitatii, si m-am gandit cat de simplu ar fi fost sa existe astfel de solutii si acum 10 ani. Atunci, singurul lucru pe care l-am avut a fost un test de ovulatie pe care mi l-a cumparat o prietena care a inteles cat de greu imi era. Aflase de el si s-a gandit ca mi-ar salva ceva nervi din cap. Acum exista, cu siguranta, si alte variante. Si foarte bine ca exista. Dar mi-a placut sa gasesc o solutie gandita in mod unitar, incercand sa dedice cate un produs fiecarei situatii sau etape din viata femeii. Au ales un test al pH-ului vaginal, un test pentru detectarea infectiilor urinare chiar la tine acasa, un test pentru determinarea perioadelor fertile (a ovulatiei), un test pentru sarcina si un supliment cu acid folic si vitamine pentru preconceptie/sarcina/perioada alaptarii. Va recomand sa le cautati in farmacii, sunt usor de folosit si cu precizie clinica atestata. Eu mi le-am pus frumos in dulapiorul din baie si sper ca primul utilizat sa fie nr. 4.

 

 

Discutiile din cadrul intalnirii au fost cel putin spumoase. De asta imi si plac revederile cu celelalte mame detinatoare de bloguri, sunt toate tipe spirituale si cu mintea la ele. S-a ras foarte mult pe marginea testului pentru pH-ul vaginal. Eu, insa, am fost acolo- nu in vagin... sau am fost, ma rog, detalii- am fost in situatia in care a trebuit sa testam pH-ul pentru ca o aciditate incorecta a mediului din vagin duce la exterminarea micilor inotatori inainte de a ajunge la tinta. Tot pH-ul din vagin poate decide sexul copilasului, pentru ca spermatozoizii detinotri de cromozomi X (cei care fac fetite) sunt mult mai rezistenti in mediu acid, iar cei producatori de baietei sunt mult mai sensibili si mor. Lor le place mediul alcalin, prezent mai aproape de col. Asa ca daca vrei sa fii mamica de beietel trebuie sa ai grija de echilibrul aciditatii vaginale mai mult decat o mamica "neutral". Sa fie cat mai aproape de normal, adica 4-4,4 sau mai alcalin. Pentru cele care nu sunt interesate de conceperea unui copil, acest test le este util in determinarea sanatatii vaginale pentru ca un pH peste 4,5 ne indica o predispozitie la dobandirea infectiilor vaginale sau chiar prezenta uneia. In perioada sarcinii ne poate indica si o scurgere permanenta de lichid amniotic. Deci, atentie! Cred ca ar fi foarte util ca doamna doctor sa aiba  mici seminarii si pentru alte grupuri tinta. Un soi de educatie sexuala tarzie si foarte binevenita.
 

 

Partea spirituala a intalnirii a fost reprezentata de Oana Stoianovici- coach si lider transformational. Sarcina ei ar fi fost sa ne convinga ca fiecare femeie are ceva frumos si feminin in ea. Problema? Ca mai toate interlocutoarele erau deja foarte convinse de asta :)).  Pe langa magnetismul personal si felul in care arata sunt sigura ca este si un om extrem de interesant. As fi vrut sa stam mai mult de vorba pe marginea unor teorii, doar ca fix atunci fi-mea a decis ca este timpul sa ma revendice. Dar, minunea care a facut posibila linistea mea (si a celorlalte mame) pentru o ora s-a numit Lumea lui Momo prin Cristina- om dulce si frumos alaturi de care fi-mea si-a petrecut prima ora fara mine intr-un loc public, fara plansete si tragedii. Yeeei pentru Cristina! Ii multumesc si lui Adrian Nedea pentru fotografii si pentru ca ne-a suportat.

Atunci cand Dumnezeu mi-a trimis minunea asta din poza de mai jos mi-am jurat in sinea mea ca o sa am grija sa nu treaca prin nimic din ceea ce am patimit eu. Ca nu va ajunge niciodata sa-si puna la indoiala identitatea, sa lupte ani de zile pentru a avea un pui, ca nu va suferi din cauza unor probleme atat de usor de remediat la timpul potrivit. Asa ca ma informez mereu pentru ea, o observ, o monitorizez si cred ca este datoria mea ca mama sa cresc o femeie completa si implinita. Aveti grija de fetitele voastre!

Ana, multumim pentru invitatie, a fost totul la punct, asa cum ne-ai obisnuit, felicitari!

 

 

Sponsorii si partenerii au fost la inaltime: Solaris, Orly, Kara Baby, Delights Beauty Club si Lumea lui Momo iar Libraria Bastilia cred ca va deveni locul prferat al Matildei. Cand a vazut ea atateaaaa carti mi-a spus ca le va citi pe toate cand se va face mare. Hai sa te ajute Dumnezeu, mai mami!

Provence, mon amour!

Un loc unde mi-ar fi placut sa petrec o vacanta- Provence! M-a atras si fascinat mereu. N-am ajuns. Partea frumoasa este ca acum o sa pot merge impreuna cu fetita mea. Va mai creste putin si o sa mergem impreuna. Va fi mult mai frumos. Imi doresc o vacanta lunga, linistita, rurala. O vacanta intr-o lume atat de diferita de a noastra. Intr-o lume in care ma visez de cand eram copil. Probabil ca am trait acolo candva, nu stiu. Dar visam campurile si strazile pietruite, si biserica din mijlocul pietei, visam dealurile si drumurile peste ele, cunosteam parfumul. M-am visat acolo fara macar sa stiu ca un astfel de loc exista. Peste cativa ani o sa ne plimbam impreuna cu biciletele pe dealui si poate atunci sa o inteleg de ce visam acel loc.

 

Curand o sa ne mutam in apartamentul cel nou. Mai mult spatiu. Spatiu care mi-a permis sa-mi fac si eu un colt al meu, un loc unde sa ma asez zece minute seara, sa inchid ochii si sa repir. Faptul ca va fi loculul meu mi-a dat voie si sa aleg cum va fi si l-am facut sa fie asa... din visul meu de cand eram copil. Va fi un colt de Provence- shabby chic. Va avea parfum de lavanda, mobila alba, culori pastel, totul bland si linistit. In tot chinul renovarilor alegerea decoratiunilor pentru acest colt al meu a fost printre putinele momente de zambet. Fiecare ghiveci, fiecare tablou, fiecare lumanare, covoarele rustice din piele impletita, masuta cu trandafiri de pe balcon, taburetul pictat cu mici crengute mov, toate elese cu grija si cu imaginea aceea in minte. Un mic rasfat "egoist", ceva pentru mine, asa cum nu mi s-a mai intamplat de multi ani. Locul meu.

 

 

Atunci cand am primit invitatia Anei la workshop-ul "O dimineata ca-n Provence" am zambit amuzata de coincidenta. O intalnire despre sanatate si frumusete cu doamna doctor Ruxandra Constantina- medic specialist medicina de familie, competente in apifitoterapie si gemoterapie. Iar am zambit pentru ca munca doamnei doctor imi este cunoscuta si pentru ca are radacini adanci in copilaria mea. Eu am crescut intr-o prisaca. Tatal meu are drept pasiune albinaritul. Iar zilele de vara cu parfum de polen si miere proaspata sunt o parte tare draga a copilariei mele. Sa stau alaturi de el respirand aerul acrisor si racoros care iesea din stup si sa-mi tin rasuflarea pentru clipa in care reuseam sa zaresc in fuga regina. Momente pe care le tin aproape de sufletul meu, momente pe care sper sa nu le uit. Copilaria cu miere calda mancata direct din fagure, cu propolis pentru ranile din genunchi, cu polen in locul vitaminelor de farmacie, cu laptisor de matca mai bun decat orice medicament. Asa am crescut noi- la tara. In natura, cu natura, cu ceai din musetelul si menta din gradina, cu fructe nespalate din pomii din livada, cu legume puse chiar de noi. Cu lapte de la vacuta alba si mare, oua de la gainile pe care bunica le iubea atat incat mureau de batranete. Mi-e dor de viata aceea din satul prahovean.

 

Bunica isi facea singura sapunul. Il parfuma cu menta si levantica. Se spala si pe par cu acest sapun de casa facut la ceaunul mare in curte. Punea pelin printre covoare ca sa nu intre puricii, levantica in haine contra moliilor. Ne trata ranile cu ceai de galbenele, durerile de gat cu peltea de gutui si "ceai" de ceapa cu nuci. Pentru arsuri si iritatii existau ustile de bors. Negii dispareau imediat cu rostopasca. Iaurtul era si el medicament. Pentru orice exista un leac natural, oamenii asa crescusera si farmaciile erau departe, la oras. Iar cand esti crescut asa, ramai cu drag de viata in natura, de remediile oferite de ea, ai credinta ca ele functioneaza. Dragostea pentru ce este natural a renascut in minte odata cu venirea Matildei. Chiar daca nu-i mai pot oferi copilaria la tara, cel putin sa ii ofer una mai putin poluata la oras. Am renuntat complet la detergentii industriali, la produsele cosmetice nenaturale, la alimentatia de supermarket. Am inceput cu produsele pentru casa, apoi cu produsele pentru mine si dupa nastere cu cele pentru copii, cu alimentele neprocesate. Un bun asociat in toata aceasta poveste a fost Elemental.eu Cum sunt mare fan al cumparaturilor online pentru mine a fost perfect. Stocuri mari, livrari rapide, firme producatoare variate.

 

Apa de Lavanda Bio a fost cea care mi-a salvat tenul dificil pe parcursul sarcinii. Sapunul lichid pentru pete a salvat hainutele Matildei. Uleiul de catina BIo ne-a scapat de dermatite. Si as tot putea continua asa. Iar daca sunteti interesati sa va preparati propriile cosmetice gasiti pe site substante de baza, chituri pentru preparare cat si rete si sfaturi. O idee foarte buna este sa incercati sa preparati voi pasta de dinti pentru cei mici, fara lanolina si flour. Le va face un mare bine. Daca nu aveti timp pentru asta puteti apela la un specialist care in colaborare cu un laborator farmaceutic va poate prepara diverse produse personalizate. Eu am acum in testare crema antirid cu migdale si levantica si un balsam pentru buze natural, ambele preparate de doamna doctor Ruxandra in colaborare cu Farmacia Basarb Farm.

 

Va las cu sugestiile primite din partea doamnei doctor Ruxandra Constantina care pe mine m-a intors in visul meu Provencez. Pe langa efectul relaxant si antianxietate o sa beneficiati si de un mediu purificat de bacterii- lavanda avand proprietati antiseptice puternice. Eu va recomand si o baie calda si relaxanta cu sare de mare aromata pentru picioare :).

 

Lavanda se poate utiliza sub formă de :

-ceai-infuzie (2-3 căni/zi) sau macerat la rece (2 căni/zi);

- pulbere, ½ linguriță de 3-4 ori/zi,  înainte de mese cu 15 minute (se ține  sub limbă după care se înghite cu ceai sau apă).

- tinctură, 1 linguriță de 1-3 ori pe zi;

- ulei esențial (pentru administrare internă): adulți, 5 picături de 2-3 ori/zi;

Intern:

-stimulează secreția de bilă, îmbunătățește digestia; utilă în caz de dischinezie biliară, colici abdominale, digestie dificilă, balonări;

-are efecte calmante și relaxante, fiind una dintre cele mai eficiente plante antistres;

- se utilizează în caz de stres, anxietate, nevroză, depresie, insomnie, distonieneuro-vegetativă;

-cefalee, migrenă;

-distonie neurovegetativă (tulburari cardiace, digestive) apărute pe fond de stres;

-rău de mișcare: ceai de lavanda;

-afecțiuni respiratorii (gripă, bronșite, astm): ceai sau ulei volatil amestecat cu miere;

- se fac inhalații cu ulei de lavanda (în amestec cu apă caldă) sau câtevapicături în lampa de aromoterapie;

 

-afecțiuni renale (colică nefretică, cistite): tinctură, ulei volatil plus băi calde de șezut cu ulei de lavandă;

Uleiul de lavandă esteutilizat și înbucătărie, pentru aromatizarea unor băuturi alcoolice (lichioruri) şi nealcoolice, a unor dulciuri, gemuri; de asemenea lavanda este utilizata și drept condiment-“ierburile de Provence” (lavanda, tarhon, cimbru, măghiran, rozmarinşifenicul).

Extern:

 

-uleiul de lavanda poate fi utilizat in lampa de aromoterapie, deoarece dezinfecteaza camera, omoara microbii; ne induce un sentiment de calm si relaxare;

-oțetul aromatic de lavandă este folosit pentru pentru frecții șic omprese, în stări gripale și dureri musculare;

-băi cu lavandă (câteva  picături de ulei esențial adăugate înapa de baie); în afecțiuni renale, nevroză, oboseală, insomnie (asociate cu tratament intern), contracture musculare;

-in cazul insomniilor rebele se poate face o baie înainte de culcare în care se toarnă o infuzie concentrată de lavandă (2 linguriţe la 250 ml apă) sau câteva picături de ulei volatil de lavanda (eventual in amestec cu sunatoare, roinita);

- sa nu uitam de săculeţul din pânză plin cu flori de lavandă (proaspete sau uscate) asezat printre perne;

-uleiul de lavandă pentru masajul abdomenului (colici, indigestie, balonare) se efectueaza un masaj bland in sens orar sau masaj general pentru relaxare si decontracturare;

-inhalatii   (ceai sau apa fierbinte in care se adauga 2-3 picaturi de ulei esntial) in caz de tuse, raceli, bronsita;

-băile de picioare cu tinctură de lavandă se fac pedurata de 30 minute, pentru stările de stres, insomnii si nevroze;

- grație proprietăților sale antiseptice, calmate, cicatrizante, lavanda este utilă încaz de inflamații și infectii ale pielii, eczeme, acnee; de asemenea intră încompoziția unor săpunuri naturale, soluții după ras, deodorante.

Contraindicatii: Sarcina, alăptare, copii mici, alergie la compuși. Nu au fost efectuate studii pentru a stabili eventualele riscuri in perioada sarcinii sau alaptarii.

 

P.S. Weekendul acesta BlackFriday pe Elemental.eu

 

 

 

 



Atentie! Eroare tehnica! Black Friday de joi!

Asa spunea astazi un newsletter. La Redoute Romania a urcat pe site reducerile pentru Black Friday inca de astazi! Profitati cu o zi mai devreme de reducerile de pana la 80%. Ca tot ma intreaba lumea de unde imi cumpar haine frumoase online pentru mine si pentru prichinduta. De aici.

Deşi programaserăm startul la Black Friday 2013 pe 22 noiembrie, tehnica nu a ţinut cu noi, ci, cu clienţii noştri fideli, din câte se pare! Aşa încât, preţurile cu reduceri de până la 30% în magazin şi 80% în Outlet au fost afişate de astăzi!..
Dacă tot s-a întâmplat aşa, noi vă invităm să profitaţi de situaţie fără regrete! Alegeţi oricare şi oricâte produse vă doriţi, puteţi beneficia şi de livrarea GRATIS.
Ei bine, numărătoarea inversă a început şi se promite un Black Friday de neuitat, cu multe suprize frumoase! Profitaţi!