Prima ei serbare

Calendarul nostru ia astazi o pauza pentru ca am avut serbaaaare! Prima ei serbare de la gradinita, de fapt prima ei serbarea in general. Daca nu sunteti chiar noi pe aici stiti deja ca mie mi-a placut la scoala. Si la gradinita. Mi-a placut sa invat, mi-a placut interactiunea cu ceilalti copii si mi-au placut serbarile. Da- nu mi-a placut mediul impus si mancatul cu forta- dar asta este alta poveste. Insa stiu ca acum este un trend asa sa dam cu pietre si cu strambat din nas dupa serbarile/concursurile/testarile scolare. Ca sunt moartea, ca streseaza copiii, ca ii fac sa fie competitivi si sa invete sistemul de comportament-recompensa. Nu zic, poate sa fie si asa, dar de multe ori mediul propice este facut tocmai de parinti. Insa poate sa fie si nostim, cu relaxare, fara plansete si stres. Si asa a fost astazi la ei, o serbare linistita si copilasi fericiti!

 

Am avut emotii astazi! Mi-e greu cand trece pentru prima data prin situatii in care au nu am avut probleme. Tocmai pentru ca suntem doua firi foarte diferite si nu stiu mereu sa-i anticipez starile. Eu la prima serbare de la gradinita m-am certat cu invatatoarea pentru ca ea ma punea cu fata spre tabloul "conducatorului iubit", eu ma intorceam cu fata spre copii. Si dupa ce s-a intamplat scena asta de cateva ori si toti radeau pe infundate, m-au lasat sa spun poezia cu fata spre copii. Dar eu nu eram nici timida, nu aveam nici soiul ei de incapatanare, nu aveam genul ei de blocaj cand se simte "incoltita". Iar Mati e copilul caruia daca-i spui ca nu-ti mai aduce Mosul cadou daca nu x sau y, iti spune ca ea are oricum destule jucarii si ca nu mai are nevoie de altele. Deci nu stiam in ce dispozitie se va afla expusa, acolo, in fata parintilor. Nu stiam ce o sa faca. Poezia a memorata-o dupa trei citiri, dar zicea ca nu vrea sa o spuna, ca nu-I place. Nu stiam daca se va pune presiune pe ei, nu stiam daca se va intimida, daca va plange, daca se va bloca si va auzi reactii ciudate din partea celorlalti. M-am plasat strategic in campul ei vizual sa o pot salva in caz de panica. Dar n-a fost nevoie. Chiar m-a surpins cu starea ei de bine si de relaxare. Nici nu stiam ca au pregatit si 3-4 cantecele- pe care le-a cantat cap coada. Copilul meu creste si are nevoie din ce in ce mai putin sa fie salvat!

 

Prima poezie de la gradinita:

Scrisoare (Otilia Cazimir)

Mos Craciune, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun
 Eu iti spun mai-nainte
Ca sunt fetita cuminte,

Si-ti mai spun, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii
Insa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!

 

Si cadoul inspirat care a trebuit montat cum am ajuns acasa si pusa in scena una bucata piesa de teatru :)

Multumim oamenilor draguti de la Gradinita Elite - Emilia, Ioana, Celina- care au organizat serbarea asta cu minim de stres pentru copii!













Asa aratau gandurile mele aseara, inainte sa lesin de somn si inainte sa se imbolnaveasca iar pisoiul! Timp sa ma plictisesc: zero!

Serbari frumoase si linistite sa aveti! 

 

The Cow Who Saved the Day

Daca ar trebui sa existe o regula #0 atunci cand ai copii, aceea ar fi: fara planuri! Nu-ti fa planuri, omule parinte, pentru ca mai mereu va ateriza ceva direct in capul tau si planurile se fac praf. Insa nu te poti abtine, nu-i asa?! Sunt atatea lucruri de facut, atat de putin timp si iar cazi in capcana lui "o sa mergem/facem/dregem maine" si la locul de joaca, si in parc, si la lansarea centrului de activitati, ba chiar si in vizita la prieteni. Copilul tremura si chiuie de nerabdare, doar e Ziua Copilului, nu? E o alta zi "a lui" venita asa prin surprindere, o surpriza, o fericire. A primit si cadouri, stie ca o sa fie sarbatoare si el o sa fie in centrul atentiei. Si parintele tresara de amintiri cu vata de zahar si masinutele din Oraselul Copiilor de acum 30 de ani.

 

Si vine seara din ajun de ziua cea mare. Copilul pare indispus de vreo doua zile, dar o tot dai pe aliniera planetelor, pe conjunctia Venus-Marte, pe vantul care bate dinspre rusi, pe orice nuuumai pe faptul ca-l pandeste o boala nu. Eh, si cand doar o noapte te mai desparte de ziua bine programata, cu distractii si prieteni, termometrul arata 39 de grade si mucii isi fac drum spre barbie... Iar daca ai fi intr-un film cam asta ar fi momentul cand se aude sunetul de placa zgariata si muzica aia tare antrenanta se opreste. Copilul a racit!

 

Planurile praf. Nu poti duce copilul cu febra si plin de muci, plus irascibil cat cuprinde de la disconfortul bolii, intr-un loc plin cu alti copii. Ca nu se face! Vezi ca ai un copil cu o viroza in  plina desfasurare, nu te duci cu el printre altii ca sa le "cresti" imunitatea. Plus ca ar mai putea pescui si alta boala si sa fii nevoit sa joci la dublu. Deci, schimbare de planuri, ne distram acasa. Insa nu esti prea credibil, copilul isi asteapta marea iesire si nimic nu mai pare a fi aniversar. Ti-e ciuda de nu mai poti si te gandesti oare ce l-ar putea face putin mai fericit, macar sa uite de cat de mizerabil sa simte din cauza virozei. Unde ai putea iesi putin, ce-i place sa faca? Si el, copil destept (ca doar e al tau :)) iti da singur raspunsul: vrea la "teuranc". Restaurant sa fie! Bellini sa fie!

 

 

Sigur zona de nefumatori este libera, suntem putini din astia nebuni de stam la nefumatori cu cei mici. De obicei zona e a noastra si nu-i pericol sa "virusam" si pe cineva. Matilda adora pastele lor, poate scapam si o felie de tort, ca doar e 1 Iunie. Si-n drum spre restaurant imi vine ideea, pun mana pe telefon, tastez repede un mesaj, sper sa imi raspunda pozitiv. In cinci minute suna el, omul cu Vaca, era in oras. Ii spun ca uite ca tristete dadu peste noi si tare m-as bucura sa-si ia frumos Vaca si sa vina la restaurantul cu pricina pentru a bucura minunatul, dar racitul,  copil din dotare. Si zise da, si veni, si copiii se bucurara, si Matilda fu incantata si eu si mai si! (Sa nu va mai spun de personalul restaurantului ca-s oameni seriosi si poate nu vor sa para mai rau ca niste copii) Astfel Vacuta ne-a salvat ziua de 1 Iunie fapt pentru care ii multumim nespus!

 

 

 

P.S. Ce a fost dragut din partea celor de la Dr. Oetker? Ca ne-au reprimit in campanie, initial le-am spus "nu", Matilda nu mananca budinca la cutie, si nici in general, si nu mi s-a parut corect sa le acceptam propunerea de promovare. Insa copilul s-a bucurat foarte mult de vizita Vacutei Paula, iar budincile au ajuns la doi copilasi dornici de ele.

 

 

Unde mergem pe 1 Iunie + cadou

Nu stiu altii cum sunt.... dar noi chiar sarbatorim 1 Iunie. Cand se intampla in cursul saptamanii imi iau liber si petrec o zi cu Matilda cu tot ce-i da ei prin cap. Ar fi minunat sa putem petrece cat mai multe zile asa, alaturi de copiii nostri, dar... Eu zic macar sa le facem memorabile pe cele pe care ni le putem permite. Anul acesta 1 Iunie va fi duminica, deci ce scuza mai avem? Haideti la joc!

 

Avem si un cadou la sfarsitul articolului :).

Am trei mici sugestii pentru voi, daca mai apar va dau repede de stire.

1. Kids at work-

Pe 1 Iunie ne vedem la Promenada!

Cel mai aşteptat eveniment pentru copii din an, Academia De Joaca, împreună cu cel mai îndrăgit profesor din toate timpurile, Profesorul de joacă – Leon Magdan - Profesorul de Joaca şi Kids at work, îşi de...schid porţile şi inima, pentru a doua oară consecutiv, la cea mai lungă zi de învăţare prin superdistracţie.

Pentru copiii si parintii care vor sa vada practic ce inseamna sa inveti experiential si ce sistem educational sustine acest principiu, Kids at work - Montessori Kindergarten, impreuna cu partenerii lor de la Learn with music si Fundatia Montessori din Romania, vor avea o zona dedicata in care vor sustine ateliere gratuite Montessori si ateliere de dans si muzica in limba engleza.

Va asteptam!

 

2. Eveniment de lansare Funny Land- (cu ei o sa avem o relatie mai speciala si urmeaza o serie de articole despre programele lor, asta ca sa dau putin din casa, noi o sa fim aici de la ora 11)

 

 

 

 

Funny Land este gandit ca un loc complet pentru parinti si copii. Cu zona pentru adulti- recreere, zona pentru copii si adulti- ateliere, seminarii, consultanta, zona pentru copii- joaca (indoor/outdoor). Centrul isi propune sa ofere consiliere pentru parinti, consiliere in dezvoltare personala, cursuri pentru parinti, ateliere educative pentru copii., grupuri de suport. Eu zic sa stati pe aproape pentru ca se pregatesc lucruri foarte interesante.

 

De 1 iunie, incepand cu ora 11.00, va invitam sa ne vizitati in noua noastra locatie din str. Agricultori Nr. 54A, sector 2 si sa dam startul unui lung sir de evenimente frumoase si voie buna!

 

Va asteptam cu drag!

 

3. Aniversare Elefantelul Curios- locul de joaca unde ne simtim mereu excelent si unde am serbat si ziua de nastere a Matildei implineste pe 1 Iunie un an. Atentie!!! Inscrierile pentru ateliere se fac pana pe 30 mai, confirmati prin mail!

 

 

 

 

Dragilor si dragelor,

 

Va asteptam cu micutii vostri la Elefantelul curios, in data de 1 IUNIE, orele 14, pentru a sarbatori impreuna 1 an de Elefantel curios si ziua copilului.

 

Va asteptam pe toti in Bdul Constantin Brancoveanu Nr 7D (Harta atasata).

 

4. Iar de 1 Iunie avem un cadou pentru voi. Editura Creanga Fermecata ne ofera doua carti- Ucenicul Vrajitor- pentru a le oferi mai departe cititorilor blogului. O doamna foarte speciala- Ileana Vasilescu- cu mare experienta in cresterea copiilor cu blandete si respect, semneaza textul si ilustratiile. Este o carte pe care o pastrez cu drag in biblioteca Matildei, una dintre cartile pe care imi doresc sa i le pun in "cutia cu amintiri" atunci cand va fi si ea mama.

 

 

 

 

Pentru 1 iunie va propunem Ucenicul vrajitor. Cartea cuprinde o singură poveste cu 16 ilustratii minunate si vorbeşte despre întâmplarea care l-a convins pe Ucenic să fie ordonat, dar în acelaşi timp vorbeşte despre un mod de educaţie sănătos.

Cine este Maestrul? Tu, părintele…Tu îl înveţi pe copil, îi arăţi, îi spui, îi repeţi..iar şi iar cu infinită răbdare…şi adeseori ţi se pare că nimic nu se lipeşte de el…că vorbeşti singur…că totul e în zadar.

 

Daca va doriti aceasta carte tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un mesaj, aici, pe blog, avem doua exemplare. Duminica, 1 iunie, o sa tragem la sorti prin random.org si cartea va ajunge cat mai repede la norocosi.

 La multi ani copiilor din voi si de pe langa voi!

 

Plimbopetrecareata

"Azi ie hambaca?"

Io cu niste ochi mari catre ea ca si cum n-as sti neam ce zi este.

"Azi ieee hambacaaaa!"

 

Iar asta inseamna ca mami nu se duce la serviciu asa ca "gaca nani" de cum da prima raza de soare- si da a naibi raza de la 5,30- si hai ca avem treaba. Orice treaba care inseamna sa ne plimbam, vizitam, petrecem, sa mergem sa facem cevaaaa, cevaaa. Dupa ce weekendul trecut ne-am sarbatorit de 34 de "primaveri" - pentru prima data ca n-am apuca sa suflu in lumanari si sa facem poze pentru ca a vrut ea-ce-mica sa vada ce-i in tort (?!)- si de fapt nu am implinit 34 ci 3 si-o Minnie Mouse (ca de ce tortul meu nu are mutzunache pe el, deci s-a cumparat o lumanare figurina) si plimbat la Festivalul Turcesc din Herastrau cu mami Karioka si puiul din dotare, weekendul acesta alt party si alta plimbare.

 

 

Si daca apuci sa-i spui ca mergi undeva pai da nu se mai opreste din facut planuri si bagajul zilnic. Azi mergem? Azi mergem? Nu, mama, sambata mergem la cai. Si la picnic, tot sambata. Facem picnic sambata la cai. Da, sambata! Si cand vine sambata ar fugi din casa direct in fundul gol. Asa ca sambata s-a mers la cai. La Taramul Zmeilor mai précis. Mai fusesem intr-o vizita plimbata pe acolo dar copiii erau deja obositi asa ca am promis sa ne intoarcem. Si ne-am intors acum in gasca mare si organizata. Niste bloggeri simpatici si copiii lor si mai simpatici. Intamplator astia trei mai mici sunt nascuti toti cam intr-un interval de o luna. Foarte tare ca se si inteleg si sunt pasnici si veseli. Si domnisoarica mai mare si frumoasa a Laurei.

A fost frumos, ne-am aerisit plamanii, ne-am plimbat calare (aia de sunt mai supli asa) si am stat de ne-am minunat ce copii frumosi si destepti avem- ptiu, ptiu sa nu le fie de deochi. S-a si mancat, si ca de obicei doar jumatate din ce s-a adus. Trebuie sa-mi pun un poster maaare in bucatarie care sa-mi aminteasca sa nu mai caram atata mancare dupa noi. Daca va place natura si daca va plac povestile cu suflet va recomand cu drag acest loc!

 

 

 

 

 

 

 

Si sambata s-a incheiat cu mult somn si smiorcait ca "maaai viaaaau, de ce am pleecaaat, mai viaaaau". Deci, mai mergem.

 

Duminica a inceput la fel de matinal cu echipat rapid si mers dupa cadouri. Si ca trebuie sa-mi laud progenitura, foarte mandra am fost de ea cand a inteles intr-un magazin plin de jucarii pe care si le dorea ca suntem acolo sa cumparam cadouri pentru alti copilasi. A intele si chiar m-a ajutat sa aleg. La sfarsit i-am spus ca-si poate alege si ea un ceva mic, si un ceva mic a ales: o mingiuta. N-am rezistat si i-am luat o jucarie pe care stiam ca si-o doreste. Mna, deci astia mari stricam educatia copiilor. Deci ne-am miscat cat am putut noi de repede- adica incet- ca sa ajungem sa-l vedem pe Miti Mauc la petrecerea prietenilor nostri care locuiesc peste sapte mari si sapte tari- adica tocmai in Baneasa :)). Noroc de trafic decent, mai putin noroc cu cele trei opriri pentru a-si reveni Matilda din raul de masina, dar am ajuns la timp sa le uram La multi ani! celor mai simpatici gemeni din istorie. Tare rau chestia asta si sunt invidioasaaaaa, dar in sensul bun, pe o mamica atat de bogata in trei suflete de copii. Ii iubim si le uram succes in planurile pentru anul asta! Vor sa plece din Romania, deci sa fie cu noroc!

 

La party a fost cam asa:

 

 

 

 

 

 

Pentru weekendul viitor avem planuri mari, ca doar e 1 iunie. Revin cu unele dintre invitatiile pe care le-am primit, poate ne vedem acolo.

 

O saptamana frumoasa sa aveti!

 

Suflet cu parfum de smochine

Cel mai frumos cadou de ziua mea pe care l-am primit in tooooti acesti 34 de ani de viata a venit cu parfum de smochine. Nu stiu de unde, dar in toate cele doua ore si jumatate a mirosit a smochine proaspete si coapte.

 

Deci a fost asa: cu parfum de smochine, cu fiori, cu piele de gaina, cu lacrimi, emotii si zambet care nu se lasa sters. A fost concertul acestei femei incredibile pe care imi doream din suflet sa o vad "pe viu", dar pentru ca viata mi se intampla la o viteza mult prea mare nu am reusit sa mai iau bilet. Si eram necajita. Atat de necajita incat o prietena foarte draga mi-a oferit biletul ei. Si ea il capatase. Deci nu-l puteam primi. I-am spus ca ma bucur foarte mult ca macar se duce ea.

 

Asa ca mi-am luat gandul. Intre timp a picat si planul cu mersul la munte din motive de ploaie. Si am zis sa ma consolez cu un rasfat la Salon. Cand... suna telefonul. Mai sa nu raspund. Era Ramona, stia ca-mi doresc concertul, ma suna cu o surpriza. Un BILET! Era ora 19, concertul incepea la 20. Dar exista un bilet! Biletul meu! Multumesc, Ramona, m-ai facut cea mai fericita!

 

Si am petrecut doua ore cu parfum de smochine, cu fiori, cu piele de gaina, cu lacrimi, emotii si zambet care nu se lasa sters. A fost sublim! Sa ai in fata ta un om caruia sa i se puna un nod in gat atunci cand vorbeste despre motivul care a facut ca pe scena sa avem nu un artist, ci o persoana.... Iar acel motiv a fost nasterea fiului ei. A fost un om care a dat suflet si a primit suflet!

 

 

A fost cel mai frumos cadou de ziua mea!

 

 

 

Va doresc sa va gasiti cu totii acea persoana care sa dea sens vietii intr-un asa fel incat sa va intrebati cum de ati trait pana atunci!

 

 

Ziua ei, vine!

Vine! Mai este o saptamana!

M-am scuturat ieri de dimineta ca dintr-un vis. Aprilie! Intai! Intai aprilie! A venit aprilie! Luna ei! Aoleu! Ziua ei! Vine ziua ei si io dorm in galosi!

Ziua ei. Ziua noastra. Ziua in care Matilda s-a nascut. Noua aprilie! Doamne, trei ani! TREI! Sunt mama! Eu?! De trei ani! TREI!

Cam asa tipau creierii mei unii la altii pe la 6,30 de dimineata. Bai, femei, ce faci? Trezirea! Vine ziua ei si nu ai facut nimic! Si doar ti-a zis! Si ca vrea tort cu Plusica. Ba nu, cu Ofia. Ba nu. Cu Plusica. Ba cu amandoua. Ba cu Plusica. Ba cu piratii. Pff. Ba nu, cu Plusica. Plusica sa fie! Si cagoaie. Mute cagoaie! Zice multe, dar cere doar unul. Vrea o oica din Pusica Docoica. Apoi isi aduce aminte ca de fapt vrea si o bormasina, si un fier de calcat, si un Dragonel din Plusica, si Fabrica de inghetata Plastilino. Cam astea. Si o bicicleta. Si o casca pentru bicicleta. Apoi uita. Zice ca vrea un ou roz cu suprize.

 

O saptamana mai tarziu....

 

Cam asa se desfasoara viata noastra, azi e luni, maine e iar luni. E luni. Intre timp le-am rezolvat pe toate. Locul de joaca pentru petrecere- va fi pe 13 aprilie. Ne rugam sa nu ne mai loveasca vreo bolejnita, nici pe noi nici pe copilasii dragi pe care i-am invitat. Rezolvat si tortul cu Plusica. Rezolvat si tortul cu Sofia pentru aniversarea de acasa, cea de pe noua. Rezolvat si cu bicicleta (cadou de la mamaie). Da Doamne sa avem vreme frumoasa sa se joace iezii mici afara! Abia astept, sa fie bine ca nu mai pot cu atata ne-bine!

 

Daca vreti sa ne lasati un mesaj (vreau sa i le pastrez pe toate intr-un album aniversar) ori dati buzna peste noi la petrecere ori intrati aici.

 

 

Iiiiii vine ziua eeeei!

 

 

P.S. intre timp ni s-a intamplat cel mai mizerabil lucru pe care l-am trait de ceva timp in coace... sper sa-mi revin pana la ziua copilului, deja devine o traditie sa ni se intample porcarii in perioada asta. Da' mai gata!

Manecute

Astazi o imbracam pe Matilda sa iesim putin pana la Mega, la coltul blocului. Zic, hai sa nu mai dam hainele de casa jos, punem geaca peste. Avea o bluzita de casa cu manecile mai largi, se cocota si singure. Cand i-am pus geaca ii zic: Uite, mami, daca tii manecutele asa, in manuta la tine, ele nu se mai trag in sus! Ii asez manecuta in palma, strange pumnul si.... magieeee: manecutele stau la locul lor! O enerva tare atunci cand i se cocotau pe sub geaca si trebuia sa le tragem inapoi. Asa ca "fenomenul" i s-a parut cea mai mare descoperire a Universului. Pfaa, uite ca nu se mai trag in suuusss!

 

 

Un lucru banal, nici nu ma mai gandisem sa-i arat, mereu suntem in viteza si imi era mai simplu sa i le trag mereu inapoi in jos. Sau sa am grija de la inceput sa i le tin eu. Cat era de simplu sa si le tina singura! Si sa mai fie si super fericita si incantata de asta. Lucruri simple... lucruri pe care probabil ca eu stiam sa le fac cand eram mult mai mica decat ea. La 3 ani eram deja "in sistem". Ma imbracam si dezbracam singura, mergeam la baie singura, stiam sa-mi leg sireturile. Na, ca toti copiii vremurilor alea. Nu stiu daca acum e mai bine sau mai rau. Este doar altfel. Dar astazi un lucru atat de simplu, ei i s-a parut mare inventie. Fericirea ei mi-a spus "La multi ani!" pentru ziua de astazi.

 

 

La multi ani si voua! Cu micile voastre momente de magie, cu micile bucurii, cu acele clipe de zambet! Sa fie mai multe anul asta! Sa aveti mai multe clipe cand sa va opriti putin, pentru voi si pentru copiii vostri! La multi ani!

Cand o suta de oameni iti spun "La multi ani!"

Ieri a fost ziua mea de nastere. Inca un an, al 33-lea. Imi doream foarte mult sa sarbatoresc, nu am mai sarbatorit real de vreo 3 ani. Planuisem sa plec in Bulgaria, sa petrecem frumos weekend romantic (adica sa doooorm mult). Cum in minunata tara romaneasca patronii se poarta de parca au castigat angajatii la Loto, el nu a mai putut pleca. As fi plecat cu prietena mea draga, dar si ea este sclav pe alta plantatie. Asa ca am anulat proiectul de plecare. Asta este, resemnare. Si asa nu stiu cum petreceam doua nopti fara Matilda.

 

Apoi se interneaza tata in spital din motive de diabet prost inteles, glicemie scapata de sub control si indiferenta la administrarea de insulina. Griji, suferinta, panica. Deci deja ziua incepea sa promita. In fix ceasul de miez de noapte al datei de 16 cineva se gandeste ca este momentul sa ma jigneasca intr-una dintre cele mai sfinte trairi de le am: aceea a corectitudinii. Nu m-am simtit mai ranita, dezamagita, proasta si multe alte chestii din astea dragute in toata viata mea. Nu pot sa va explic in cuvinte ce simte un om care nu a furat nici un mar cand era copil atunci cand cineva pune la indoiala corectitudinea lui. Si mai ales cand acest cineva este un om cunoscut pe care nici macar nu l-a gandit vreodata de rau, dar sa-i pricinuiasca vreunul. Apoi mi-a parut rau ca m-am lasat afectata de asemenea lucruri si m-am enervat si mai tare. Am petrecut o noapte de nesomn si de rau sufletesc. Dimineata eram numai buna de petrecut.

 

Apoi oamenii care ma iubesc si ma respecta au iesit unul cate unul. Au sunat, au urat, au felicitat, au vorbit cu vorbe din suflet. Pana seara au fost mai multi de o suta. Oameni reali, sinceri, si m-am gandit oare de unde am reusit sa-i adun pe toti oamenii astia carora chiar sa le pese... Probabil ca a fost o compensatie a Universului care stie sa le aseze pe toate. Cand o suta de oameni iti spun "La multi ani!" nu ai voie sa fii trist si mai ales de ziua ta! Deci pana seara sufletul meu incepea sa se aseze la locul lui. Mult mai intelept  de data aceasta. A fost o lectie asumata. Probabil ca era nevoie de una.

 

Va multumesc pentru urari, vi le intorc inzecit. Sa fiti sanatosi si sa aveti liniste! La multi ani!

 

 

 

Za Cadou

Imi place sa fac cadouri, mult. Imi place si sa le primesc, dar cu siguranta ma bucur de doua ori atunci cand ofer. Iar de cand am copilul meu bucuria cadourilor a prins un aer de magie, asa cum era atunci cand eram si noi mici si rasareau cutiile alea colorate si frumos impachetate sub pom. Matilda stie ce inseamna sa primesti un cadou, i se lumineaza ochii, fileaza pachetelul, desface frumos hartia si apoi chiuie cand vede ce este inauntru. Se bucura atat de sincer si de frumos, asa cum noi- adultii- nu mai stim sa o facem. Se bucura si atunci cand primeste o mingiuta de 5 lei si atunci cand primeste un cadou de sute de lei. Pentru ca cei mici sunt sinceri, nu cantaresc bucuria in bani si inca nu li s-a umplut mintea de pretentiile si arogantele "maturitatii".

 

Pe 9 a fost ziua ei, sarbatorita in doua transe, una veseli si sanatosi, una ingrijorati si bolnavi. N-am apucat sa punem poze si povesti din motive de 40 temperatura si creierii mei pe sarma. Dar revenim. Anul trecut a primit foarte multe cadouri de la foarte multi oameni. Cand am ajuns acasa m-am ingrozit de suma cheltuita. Iar pentru ca si eu traiesc pe lumea asta am hotarat ca anul acesta facem altfel. Stiu ca prietenii nostri stau prost cu timpul, multi stau prost si cu bugetul. Oamenii cand sunt invitati sa vina la o ptrecere nu pot veni cu mana in.... buzunar, oricat le-ai spune ca nu trebuie sa mai cheltuie. Asa ca am stabilit ca o sa cumparam cu totii un cadou comun. Un cadou pe care ea si-l dorea, pe care eu singura nu mi-l puteam permite acum. Toti au fost de acord si chiar li s-a parut o idee buna. Deci din cutiuta de "dar" a iesit..... Za Cadou:

 

 

 

Bucataria made in Ikea :)

 

ceva accesorii

 

e pe inductie :))

 

un peste sfaraie la cuptor

 

Ou, ce altceva?! :)

 

o salata cu rosii si usturoi

 

 

scuzati tinuta, dar era cald in bucatarie :).

 



 

Multumim: Mihai, Raluca, Ionut, Adina, Stefan, Cristina, Dan, Clara (si pentru cadoul de suflet), Tania, Alina, Adi, Flavia, Iulian, Miruna, Ana, Dragos, Luminita, Alexandra, Daria, Victorita, Nicu, Gabi, Leti, Bogdan, Cristina, Luca, Giorgi, Luca, Denisa, Bogdan, Calin, Andreea, Cristi si Tudor. Va invitam la o cina gatita de mica bucatareasa in body.

 

 

Nota redactiei: daca va da prin cap sa cumparati si voi jmecheria asta si suntei mame singure sau aveti barbati fara trusa de scule, mai bine platiti montajul de la Ikea. Stimabila are vreo 87 de suruburi si faci febra musculara pana le insurbezi pe toate. Iar daca in timpul asta va sta si una bucata copil in carca, sa va ajute nu pentru altceva, o sa va vina sa dati cu bucataria pe geam. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Pofta buna!

 

 

Si daca tot vorbim despre cadouri nu uitati de concursul nostru cu premii de pe FaceBook. Ne lasati acolo un like si un comentariu despre blogul de fata si ce cadou va doriti sa castigati. Puteti castiga o hainuta 100% Pasiune, un set de 3 bratari By Laura, 15 biscuiti glazurati de la Prajiturele sau un "tort" cadou pentru un copilas (de maxim 2 luni) de la Cadouri BBlusi. Mai sunt 2 zile, deci repejor. Succes!

La multi ani, blogule draga!

Cum ma uitam eu lung in calendar intr-un final ajunge la creier informatia ca astazi este 26 aprilie. Si ce sa fie, ce sa fie astazi? Pai sa fie frumoasa zi aniversara a frumosului blog. Hai La multi ani, mai blogule, mai! Ca te iubesc, ca-mi esti ca un copil, ca m-ai ajutat, ca te-am ajutat, ca mi-as dori sa am mult mai mult timp pentru tine, ca ajuti oameni, ca ei ne ajuta si tot asa- o stii deja. Ca ti-au ajuns postarile la 177, comentariile la 1288, afisarile la 136.846 si unicii pe la 400/zi- iar stii. Imi esti drag, ne esti drag si promit sa te cresc si sa te infloresc mai dihai ca-n anul asta! Iar drept cadou pentru tine: Ea si Ea Blog pe Facebook!

 

Si pentru ca oamenii nostri ne sunt si ei tare dragi, ca doar pentru ei scriem, lansam un mic concurs aniversar cu sfaturi, pareri, critici si laude (mai mult laude, sper eu). Avem patru premii, le tragem la sorti pe 1 mai. Ce trebuie sa faceti voi?

* Sunteti rugati sa ne vizitati casuta virtuala pe Facebook si sa ne lasati un comentariu si un like - daca va suntem pe plac :). Noi ne alegem cu o parere sincera, voi cu un mic cadou. Nu uitati sa precizati si cadoul pentru care vreti sa va incercati norocul.

* Sa intrati pe pagina de Facebook a cadoului pe care vi-l doriti (dintre cele de mai jos) si sa le oferiti si voi o apreciere cadou doamnelor frumoase- Laura, Raluca, Anamaria sau Mirela.

* Sa fiti veseli si frumosi si sa va iubiti mereu!
 

 

O bijuterie vesela, sa va fie vara frumoasa si plina de aventuri, de la Laura - By Laura:

 

(trei bratari din piele accesorizate de vara, la alegere)

O hainuta pentru copilul vostru, tot vesela si frumoasa, unica, de la Raluca - 100% Pasiune:

 

 

 (o rochita sau o bluzita+fusta/pantalon sau o salopeta, la alegere)

 

 

Un pachetel cu 15 biscuiti deliciosi si prea frumosi (Bufnitele ochioase) de la Anamaria - Prajiturele:

 

 

 

 (10 biscuiti Bufnitele si 5 Ea si Ea)

 

 

 

Un "tortulet", pai altfel cum de ziua cuiva, din scutece si hainute nacesare unui bebelus dragalas- cadou din partea Mirelei - Cadouri BBlusi.

 

 

 

 

(10 bucati scutece nr. 2, costumas, caciulite subtiri, jucarie, botosei, sosete, manusi bebe, paturica pufoasa,  bentita bebelusa, varsta 0-2 luni)

 

In cazul in care nu popositi pe Facebook lasati comentariul aici si fac eu oficiile. Multumim!

 
Cadoul meu special pentru voi va fi un articol gazduit pe blog. Daca aveti o poveste si simtiti ca trebuie spusa va ofer spatiul pentru a o impartasi. Poate va va oferi si voua bucuria, linistea si inchiderea de care aveti nevoie, asa cum mi-a oferit si mie blogul aici de fata. Va astept cu drag!

 

Multumim pentru ca ne cititi particica asta de viata si pentru ca ati fost alaturi de noi!

 

Matilda si Miruna, cele doua ele

 

 

Copil de primavara

Doar atat vreau sa va spun (pentru ca in rest ne pregatim de frumoasa plantare de pomisori pentru o casa si frumoasa petrecere pentru frumos copil- uneori ma mir si eu de unde a iesit asa):

Frumoasa lu' mami!

Doi ani mai tarziu, mai mult ca niciodata

Pe unele le-am uitat complet. Pe unele mi le aduc aminte ca ireale, ca si cum s-ar fi intamplat altui om, in alta viata. Insa, pe altele, mi le amintesc atat de clar, atat de intens de parca ar fi fost ieri. Ciudat ce a ales creierul obosit sa uite. Ciudat ce a ales sa pastreze. Daca ma intrebi ce am facut ieri toata ziua, nu as mai putea sa-ti spun. Daca ma intrebi ce am facut in ieri-ul de acum doi ani am toate amintirile intacte si vii. Sunt toate acolo, toate minutele dintre ora 2 din 08 aprilie pana la ora 4 din 09 aprilie 2011. Din prima clipa de travaliu pana cand am vazut-o privindu-ma peste cap cu ochii ei deja intelepti. Asa s-a nascut copilul meu: cu ochii deja intelegand lumea. Un bebelus cu ochii deschisi si curiosi, privitori in jurul ei. Poate pentru ca stia cata frica mi-a fost ca nu o sa-i aiba?! Nu stiu de ce, dar ea s-a nascut vie si cu viata in ea. Nu in sensul ca-i batea inima, ci pentru ca parea deja sa inteleaga. Si cat a inteles! Cat a ascultat! Cat de mult m-a ajutat sa-i fiu mama si sa-mi fie usor! Astazi este ziua ei. Ziua pe care a ales-o pentru a venit pe lume. Mi-o petrec alaturi de ea pentru ca asa simt, pentru ca asa i-am promis, sa fiu mereu acolo asa cum am fost in ziua in care s-a nascut si nu am mai fost doar una.

 

 

 

 

N-a trecut nici sentimentul coplesitor de indragosteala. Se pare ca ar trebui sa treaca, altfel iti sta inima. Pe a mea cred ca asta o tine batand. Sunt la fel de intens indragostita de ea. De fiecare degetel, fir de par, zambet caraghios, chiuit sau mormait de pofta. De fiecare clipa in care o pun la san. De fiecare "mama" preocupat ca m-a pierdut din minte pentru 3 secunde. O iubesc pana la lacrimi in fiecare moment, nici nu stiu cum ar putea fi altfel. Au trecut doi ani si cand se intampla sa am drum prin preajma maternitatii imi dau lacrimile si ma cuprinde un dor sfasietor de ea, de prima clipa cand ne-am vazut si de apropierea dintre noi. Faptul ca am fost doar noi ne-a unit altfel. Ma uimeste, ma cucereste, uneori ma sperie cu cat e de desteapta, de matura. Alteori ma copleseste cu cat este inca de copilas, de cum se suie la mine in brate si vrea sa o tin ca pe un bebelus. De cat poate sa fie de intelegatoare, dar si de infinit incapatanata. Ma face sa o accept asa cum este ea, reala, nu sa o vreau ca pe un vis de dinainte sa o am. O iubesc atat de mult incat sufletul meu a trebuit sa creasca, altfel nu era loc. A invatat sa iubeasca asa, caci nu stia.

 

 

Cat a crescut! Cat s-a schimbat! Am stiut mereu ca va fi speciala, dar nu atat. Mi-am dorit-o frumoasa, desteapta, intelegatoare, buna, darnica. Si a iesit. Nu cred ca-i meritul meu. Pur si simplu natura asa a dorit sa fie ea, a combinat acolo in chimia ei ce trebuia sa combine si a facut-o sa fie bine. Azi va primi cadouri. Ce si-a dorit ea. Adica litere si carticele. O tablita cu litere magnetice, sa poata "scrie" ea. Este pasiunea ei cea mare. Ai o clipa, vrei sa o faci fericita? Citeste-i! Intai pe litere,ca asa te poate urmari mai bine, apoi cuvantul intreg. Spune cu ea alfabetul. Altceva nu-i trebuie. Aseara, inainte sa se culce, si-a luat carticica cu alfabetul si s-a cocotat langa mine. Si a inceput sa imi arate literele si sa mi le spuna in ordine. Le stie. Nu le poate pronunta pe toate. Nu le poate scrie. Asta este supararea. Ar vrea sa scrie singura, pentru ca site sa-si scrie numele si mama, si apa, si alte cuvinte simple. Asa ca va primi literele ei sa le poata aseza in ordine. Sincer? Ma sperie. Nu ma asteptam la un copil ca ea. Va trebui sa fiu si eu mai buna, sa o ajut mai mult, sa sar si eu etape. Cel mai greu imi este sa sar etape. Inca tin cu dintii de fiecare clipa de copilarie. Noroc ca este inca si asa. Noroc ca intre momentele cand este prea desteapta pentru noi este si prea copil pentru noi. Este speciala si sper sa stiu sa o ajut sa fie cine trebuie ea sa fie in viata asta. Sa nu-i tai aripile, sa nu o fac mai putin, sa nu ma mai sperie ca este altfel, sa o iubesc mai mult pentru ca este asa. Au trecut doar doi ani si este mult mai mult decat mi-as fi imaginat eu sa fie.

 

Nu-mi pot imagina viata fara ea. Nu as mai sti cine sunt eu fara ea. Si ea m-a ajutat pe mine sa fiu cine trebuia sa fiu. M-a invatat sa iubesc profund, complet si cu adevarat. M-a invatat ca pot orice. Ca nu exista nu mai pot. Ca dincolo de ultima clipa de resurse, in care crezi ca o sa cazi lat undeva, exista multe alte clipe in care o sa poti si-n plus. M-a invatat ca as fi capabila sa-mi scot inima din mine pentru ea si ca as continua sa traiesc si fara, pentru ca ea are nevoie de mine. M-a invatat ca daca ai suficienta rabadare si acceptare totul o sa fie bine. M-a facut mai inteleapta si mai toleranta. M-a crescut ca om la fel de mult cat am crescut-o eu pe ea. Au trecut doi ani de incredibil si de minunat. Au trecut doi ani de cand ma plimbam singura pe un hol de spital si ma bucuram de ultimele clipe impreuna ca unul. Din primul moment cand am stiut ca o sa fie, ea a fost forta mea si suntem acum, doi ani mai tarziu, mai bine si mai frumos ca niciodata.

 

 

La multi ani, copilul meu! Multumesc ca m-ai ales pe mine!