Cu amintiri si cafea

Copilaria mea s-a intamplat intr-un mic sat din Prahova. Iesi din Bucuresti pe DN1 si la Potigrafu faci dreapta. Treci o padure. Treci un rau. Si cand in fata se vede doar campul si drumul lung cu plopi faci la stanga. Pe drumul cu fantana mare cu o cumpana din lemn. Prima pe care o vezi este gospodaria tatei Tudora de la Ratesti. Cand vezi parul cel mare cu pere rosii, stii ca aproape ai ajuns. Apoi drumul pietruit pe langa campul cu salvie. Apar casele cunoscute. Stii ca undeva in stanga este cimitirul. Cooperativa vecina cu bunica primei iubiri. Biserica. Crucea marea din piatra din raspantia noastra. Nucul pe care-l are la poarta tanti Fana. Scoala, gradinita. Esti deja la cateva case distanta. Treci de gradina scolii cu perii si merii din care ti-a facut de atatea ori placinta. Cea mai buna placinta! Ai ajuns. Esti la fantana. Respiri. Esti acasa.

 

N-am mai fost la tara la mine de 4 ani. De Sfanta Marie. Biserica de acolo poarta acest Hram. Maria mea abia isi anuntase venirea de cateva zile, zile tulburi. Am fost cu ea acolo ca sa o onoram pe prima Marie, cea care acum se odihneste de tot. Tocmai de asta nu am mai fost acolo, la tara, pentru ca prima Marie  nu mai este si cu ea s-a dus si sensul acelui loc. Dar copilaria mea a fost acolo. Forta si esenta mea se trag din acel sat mic de langa Ploiesti. Cum plec din Bucuresti pe DN1 si simt mirosul rafinariilor de la Ploiesti, cum simt fiorul acelor drumuri lungi catre tara. Si mai lungi inapoi catre casa. Mirosul de Ploiesti este mirosul de copilarie. De rafinarie, intai de pamant ud de primavara, apoi de inimile mari si galbene cazute din plopii de pe drum. Au trecut 24 de ani de atunci, de la ultimul drum spre ea, dar mirosul acela... ma intoarce atunci cand eram intregi.

 

La inceputul lunii am pus Matilda intr-un autocar- plin de copii si oameni simpatici- si am mers in "excursie" la Ploiesti. A fost invitatia Anei in organizare cu Replica Vedetelor. Ei promovau o frumoasa cafenea, mie, in secret, imi tremura sufletul. De dor de satul mic de langa Ploiesti. De dor de mirosul acela, cu teama pe care o am de fiecare data ca poate a disparut mirosul. Ca s-a terminat cu petrolul, ca nu mai miroase Ploiestiul. Peste asta o teama si mai mare: raul de masina al Matildei. Am ajuns la locul de intalnire la timp- ca niciodata in istoria noastra in doi. Amandoua cu emotiile primei excursii impreuna. Cu autocarul! Cand esti atat de mic cum este ea acum, autocarul este asa cevaaa, un fel de "cal magic". O fascineaza si tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, dar autocarul este un fel de rege al tuturor. Si am pornit, si a fost bine! Am ajuns intr-o ora fara peripetii si fara rau, dar cu multa veselie si cantecele din partea Sorinei (LearnWithMusic). Sincere felicitari pentru cum te-a tinut vocea si echilibrul pe tot drumul!

 

 

 

Si daca la "acasa" de la tara mirosea a petrol, la "acasa" din Bucuresti miroasea a cafea. Pentru ca din copilaria acasa-acasa imi amintesc mai mult petrecerile- poate pentru ca atunci eram acasa (?!). Craciunul, Revelionul cu toti prietenii, ziua fratelui meu care era inainte de deplasarea de vara de la tara. Erau petreceri, oamenii erau fericiti, era cafea buna la ibric. Si era relatia mea secreta cu ce ramanea in ibric. Zatul. Cafea nu aveam voie, doar eram copil. Dar nimeni nu spunea nimic despre zat. Asa ca al meu era! Ma strecuram in bucatarie si mancam zatul din cesti sau din ibric. Imi amintesc gustul, senzatia. Cred ca in el ramanea si mai tot zaharul pus. Acum probabil ca ar afla si ai mei secretul energiei in exces la ora de culcare :)). Matildei ii place la fel de mult mirosul de cafea. Imi cere mereu, ii spun ca nu este pentru copii. Se uita lung si cu "amenintarea" lasa ca ma fac eu mare. Cred ca va fi o mare cafengioaica.

 

Pentru ca a fost gasca mare la Ploiesti, probabil siti deja ca s-a deschis in shopping center-ul din partea de vest a orasului Cafeneaua Coffeol. Va spun pe scurt. Cafeaua fantastica, sincer! Imi era dor de o cafea buna, pauza din timpul alaptarii m-a facut sa ma multumesc cu ce cafea se nimerea, in sistem sa intre. Dar mi-am amintit ce nedreptate ii faceam. Fantastica, va spun! Ii gasiti in drum spre munte, imediat din linia de centrua- foarte accesibil. Noi o sa facem o pauza acolo de fiecare data cand urcam spre munte. Si cum muntele pentru noi este in principiu Brasovul, m-am bucurat sa aflu ca-i regasim si acolo. Ambele cafenele au terasa generoasa afara. Sper sa isi gaseasca o locatie buna pentru ei si in Bucuresti si sa ne mai bucuram de momente aromate si mai aproape de casa. Cafea in toate specialitatile, si organica pentru doritori, oricum toata cafeaua preparata la Coffeol are o origine fericita. Cafea aromata de condimentele speciale. Cafea buuuna cu un strop de caramel (preferata mea). Ceaiuri. Prajituri, briose, inghetata. Matilda si-a dorit o inghetata. A primit una doua. Si un serviciu impecabil din partea angajatilor. Au rezistat invaziei de pitici si mame, dar si "ochiului critic" venit din partea blogger-ilor de fashion- prezenti si ei.

 

 

 

Ne-am revazut cu Daniela (Smallprint):

 

 

 

 

Nico- arata impecabil!

 

 

Gabriela Ioana Maalouf - trainer dezvoltare personala (o sa ne revedem cu ea pentru un interviu).

 

 

 

  

Muzica din partea 2 Man Show - Bogdan si Iustin - foarte tari baietii!

 

 

 



 

Copiii nostri in buna supraveghere a Sorinei, o sa mergem sa o mai vedem la MikoKids.

 

 

 

 

 

Si noi :)

 

 

 

 

 

 

 

 

Cred ca o sa ne vizitam curand prietenii din Ploiesti! :)

 

O Amprenta pentru Viata

Eu sunt mare amatoare de suveniruri. Mai ales de suveniruri din viata. Am pastrat mici amintiri din fiecare moment important. Este felul meu de a le tine nemuritoare. Am coronitele din scoala, am un caiet din clasa I, am carnetul de note. Am o cutie cu toate florile primite atunci cand am facut 18. Am primul martisor primit. Toate scrisorile sau felicitarile primite. Am primul buchet de le el. Am primul test de sarcina care a confirmat prezenta Matildei, il am mereu in geanta. Am toate florile primite la nasterea Matildei. Bratarica, fisa, buricelul, primul body, prima suvita de par tunsa a copilului meu. Florile de la botezul ei. Cutia pentru trusou de la botez plina cu amintirile botezului: rochita, panza de mir, cutia de mir, o invitatie, un meniu, o marturie, lista de invitati, lista cu ce a primit cadou, un balon :). Ati prins ideea. Imi place sa pastez amintiri. Mult.

 

La nasterea Matildei imi doream foarte mult sa-i iau amprentele de la picioruse. La noi copiii nu se amprenteaza la nastere. Mi-am dorit eu sa fac asta pentru a avea amintirea piciorusului ei in primele clipe de viata. In contextul nasterii si mai ales a ceea ce s-a intamplat cu noi dupa... amprentele nu au mai fost o prioritate. Cand am ajuns acasa si ne-am linistit a incolti iar ideea, dar nu am gasit un kit ok pentru amprentare. Am abandonat planul. Copilul a crescut. Am spus ca o sa facem amprentare in ipsos la un an. Nici asta nu s-a mai intamplat. Se apropia aniversarea de doi ani si imi propusesem sa duc la bun sfarsit planul si sa-mi fac tatuajul cu urma piciorusului ei, caci pentru asta imi doream sa am si amprenta. Atunci am descoperit-o pe Daniela. Ea a adus un concept nou in Romania ca reprezentant  Smallprint. Era inainte de 8 martie si avea o promotie pentru produsele ei. Un cadou de Ziua Mamei. Smallprint Romania realizeaza amintiri in argint pur (pandantive, brelocuri, butoni). Pentru noi era exact ceea ce-mi doream: sa pot avea ceva fizic si fidel realitatii mereu cu mine. Mi-am comandat doua pandantive, unul cu amprenta piciorusului si unul cu amprenta manutei. Ceva asa:

 

 

Planuiesc sa-i fac si Matildei un suvenir cu atingerea mea. Printr-o procedura unica se poate realiza un pandantiv cu amprenta persoanei dragi. Dar nu este o transpunere a ei, o copiere, ci este atingerea in sine. Astfel, de fiecare data cand va atinge pandantivul va fi ca si cum eu am fost acolo si am tinut-o de mana. Mi-ar placea sa am o astfel de amintire si cu parintii mei. Intr-o zi nu o sa ne mai putem imbratisa si tine de mana.

 

 

Acum, ce-mi veni sa va povestesc despre asta? Ar fi doua motive. Unul: Daniela m-a ajutat in campania "Un pom pentru o casa" donand spre licitare un astfel de pandantiv cu amprenta persoanei dragi. Licitatia a fost castigata de Alina si abia astept sa-i oferim cadoul. Si, al doilea, Daniela are sambata, 25 mai de la ora 11 la Miko Kids, propriul ei eveniment - O amprenta pentru viata. Va fi un eveniment frumos cu surprize pentru participanti si cine doreste sa realizeze o astfel de amintire in argint pur poate profita de ocazie. Pentru pandantivele cu amprenta unei persoane dragi trebuie sa fie prezent un reprezentant al Smallprint, deci acum este momentul. Smallprint Romania este invitata  vineri, 24 mai la Draga Mea Prietena in platou (Kanal D) de la ora 10 la 12.30 pentru a povesti despre lansarea programului Amprente Celebre. Aveti ocazia sa le vedeti pe Cristina si Paula povestind cu Smallprint Romania in direct despre modul in care celebritatile din Romania pot dona diferite amprente programului "O amprenta pentru viata". 

 

 

 

 

 

Smallprint va fi pentru prima data in Bucuresti, Daniela este clujeanca, iar 10% din toate incasarile din acea zi vor fi donate in scop umanitar. Daniela isi doreste sa ajute o Asociatie din Dej, Asociatia Emanuel Dej. Mai exact, este vorba despre o Casa de tip familial. Initiatorii acestei Case isi propun:

 

"Misiunea noastra este de a ajuta si a da speranta copiilor si tinerilor in dificultate, familiilor lor, prin cresterea calitatii vietii lor si promovand integrarea lor in societate. Ne indeplinim misiunea prin furnizarea de servicii sociale, consiliere si instruire, advocacysi lobby activitati bazate pe principii crestine."

Un cuplu inimos, mai intai au lucrat ca asistenti maternali, au decis sa mearga mai departe si au deschis acest centru. Nu este orice fel de centru, este o familie. O familie cu noua copii care si-au gasit aici adapost si intelegere. Sunt copii abandonati de familiile lor naturale. Dar si-au gasit noi parinti, frati si surori aici. Daniela a intrat in contact cu ei si din admiratie pentru munca lor isi doreste foarte mult sa-i sprijine. Asa a venit cu ideea de a dona 10% din incasarile din cadrul evenimentului Smallprint de la Bucuresti. Daniela mi-a martursit ca-i pare rau ca nu poate pune poze, trebuie acceptul Directiei de Asistenta Sociala, pentru a arata cat de mult se iubesc intre ei acesti copii.

 

 

 

(fotografie publica descarcata de pe site-ul Asociatiei)

 

Pentru ca ma stiti pragmatica si la subiect o sa va spun si ce isi propune sa cumpere din acesti bani dupa ce a discutat cu mama acestei "familii":

• 2000 € - (reprezinta diferenta dintr-un imprumut pe care l-au facut pentru a cumpara o masina cu 9+1 locuri astfel incat sa poata transporta toti copiii la scoala);
• 1200 lei – masina de spalat haine;
• 650-700 lei - cuptor electric de copt;
• 200 lei - cuptor cu microunde;
• 150-200 lei - malaxor pentru framantat.

 

Sun dorinte normale, lucruri care exista in casa oricarei familii. Aici sunt 9 copii iar hainele sunt spalate de mana. Donatii se pot face si direct in conturile Asociatiei in linkul de mai jos:

 

http://www.asociatiaemanueldej.ro/index.php?r=donatie

 

Pentru orice alte detalii eu sau Daniela va stam la dispozitie.

Confirmarea participarii se face telefonic la numarul: 0755599912.

Un interviu foarte frumos cu Daniela Man puteti citi pe blogul Anei- Mamica Urbana.

 

Ne vedem acolo!