Vecinii

Era acum cateva luni si muncitorii abia se instalasera in casa. Nici nu apucasera sa infiga bine prima bormasina in pereti ca cineva a sunat la usa. O femeie tanara. Hmm. Mai suna o data. In casa rumoare si idignare. Ai dracu', nene, nici nu te-ai apucat bine si deja sunt la usa sa se planga?! Raspunde unul dintre muncitori cu ceva vorbe de "duh" la el. Cand colo, ce sa vezi, femeia- vecina din coltul opus- venise sa le ofere o cafea, o apa, ajutorul in caz ca este nevoie de ceva. In fata unei asemenea oferte ramai fara replica pentru ca, sincer, ultimul lucru la care te astepti in tara asta minunata este sa iti sune un vecin la usa in timpul renovarilor si sa le ofere muncitorilor o cafea. Au ramas toti paf. Si eu, mai ales dupa experienta cu vrajitoarea de la etajul 1 zisa ea si intendenta.

 

Vecina din colt este libaneza. De fapt este o familie de libanezi. In Liban cand ai un vecin nou il ajuti, il sprijini, ii duci un platou cu mancare si o cafea. In Liban daca iti uzi florile si le vezi si pe ale vecinului neudate le uzi si pe ale lui. Asta poate explica si comportamentul lor complet atipic. Am observat de cand am fost prima data sa vad apartamentul ca acolo locuiesc "altfel" de oameni pentru ca aveau toti papucii la usa. Am observat si ca recileaza mereu sticlele din plastic. De fiecare data pe hol mirosea a altfel de mancare, altceva decat ceapa calita pe care o mananca dimineata, la pranz si seara vecinii de sub noi. Am banuit ca sunt altfel si cand am auzit chilomanul de copii din casa, gemenii de trei ani alergau si chiuiau. N-am auzit pe nimeni sa tipe la ei sa se opreasca. Apoi am aflat ca sunt "arabi". Mi s-a spus asa soptit si cu subinteles de parca ar fi avut trei capete si cel putin unul care scuipa flacari. De fapt este o familie tanara si frumoasa cum rar am mai vazut in ultimul timp. Sunt din Liban, dar sunt crestini. Au trei copii, mezinii sunt gemeni si sunt de o dragalasenie rara. Mai ales ca seamana incredibil cu mine si cu fratele meu cand eram mici. Au si o fetita mai mare- genul acela de copil matur, rabdator si intelept. Oamenii astia au fost singurii care ne-au facut sa ne simtim bineprimite in noul bloc, ne-au ajutat cu tot ce au putut si mai ales cu vorbe si ganduri bune. M-am bucurat enorm ca au copii de varsta Matildei, iar ea de cand i-a cunoscut vrea sa mergem mereu in vizita.

 

Vineri a fost ziua lor, a celor mici. Au implinit 3 ani. Pe numele dat de Matilda: Eica (fetita Erika) si Eio (baietelul Elio). Am fost invitate si vineri si sambata si o spun cu mana pe suflet ca a fost pentru prima data in astia doi ani si noua luni cand sunt mama cand am petrecut timp printre adulti fara sa am grija copilului. Si pentru ca Mati a crescut si s-a maturizat mult, dar si pentru ca in casa lor este relaxare, pentru ca cei mici sunt firi pozitive iar sora lor mai mare, Ei (Elissa) este un copil mamos si bun. Super rabdatoare, a schimbat trei costume pentru a le face spectacole cu personaje, i-a invatat jocuri, a stat cu ei si i-a distrat. Fi-mea mai venea din cand in cand in sufragerie si ma intreba noi ce ne jucam aici, sa rad cu lacrimi. Cum nu ne jucam ceva mai interesant se ducea inapoi in camera copiilor. A lasat ea si tortul ca sa se joace cu Ei, deci...

 

Vazand-o cum se joaca, cat este de fericita, cum participa in jocurile lor m-a facut sa-mi creasca inima. Mati trece printr-o perioada foarte sociabila si o vad cat este de dornica de oameni noi, de copii mai multi. Este atat de incantata de noii ei prieteni incat uit cat de rau ma dor toate cele dupa efortul mutarii. Chiar si numai pentru asta si merita ca ne-am mutat. Are copii alturi de care se se joace, iar eu... eu mi-am gasit o sora care ma suna in fiecare seara si ma intreaba daca eu am reusit sa gatesc ceva si, daca nu, imi aduce ea. Intlnirea cu ei ne-a facut pe amandoua, pe mine si pe Mati, sa crestem. Pe ea sa se deschida si sa relationeze mai mult, pe mine sa ma ajute sa cred iar ca mai sunt si oameni buni in jur.

 

In toate exista o compensare si probabil ca zecile de problemele din timpul renovarii si-au avut compensarea in a castiga niste vecini adevarati.

 

ni se pregatea un ceai :)

Pic-pic, poc-poc, toc-toc

Veni si vara, si caldura si aerele conditionate zbarnaie din toate partile. Daca lasi geamul deschis noaptea ai senzatia ca traiesti intr-un stup de albine zumzaitoare. Noi nu putem dormi cu aerul conditionat deschis pentru ca am incercat si a doua zi Matilda avea ochi de broasca si eu spatele intepenit. Nu ca spatele meu ar avea nevoie de mult ca sa pateasca nepatite. Deci induram caldura si/sau deschidem geamul. Geamul deschis e bun, problema este ca auzi mult prea tare haita de sase dulai de la blocul vecin, statiile din taxiuri, muzica unui insomniac, pisicile facand chiolhanuri, dimineata toate orataniile zburatoare in concert. Si mai frumos se intampla sa adulmeci un fum de tigara de la vecinii care ies sa fumeze in miez de noapte. Iar eu am somnul usor si ma trezesc si cand fosneste un gandac prin frunze, dar n-am ce face, m-am invatat. Si cum dormitul la 30 de grade ii produce Matildei 10 treziri pe noapte, mai bine las geamul deschis si ma trezesc doar eu din motivele mai sus enumerate.

 

Cireasa de pe coliva tortul acestei situatii a fost anul trecut picatura chinezeasca. Vecinii de la 9 au apreciat ei sa-si puna aerul mai "pi sentru" geamului de la dormitor si sa nici nu puna un amarat de furtunas colector al condensului, asa ca toata apa produsa de aparat picura pe pervazul meu din tabla. Nici macar nu picura uniform, constant, sa zici ca te invatai cu pic-pic, poc-poc. Venea in valuri, iar cand batea vantul picaturile erau zburate pe pervazul celor de la 5 si atunci aveam si eu o pauza sonora. Cum eu stau (inca) bine cu nervii am puterea sa ignor cam orice. Deci asimilasem cumva pic-picul. Mama, care statea atunci cu fi-mea peste zi si mai ramanea uneori noatea, la o camera distanta de poc-poc, nu mai suporta si o scotea din minti. Adevarul este ca daca lasi picaturile sa te enerveze nu te mai poti controla. In fiecare zi facea spume de nervi legat de nesimtirea vecinilor care nu si-au pus un furtunas. I-am zis sa-i viziteze si sa le spuna ce se intampla, nu ca ei nu ar fi vazut sau auzit. Evident ca nu s-a dus, ca asa-i romanul pasiv, se enerveaza pana la limita atacului cerebral dar nu face nimic. A preferat doar sa fiarba de nervi. Eu nu aveam nici timp si nici dispozitie sa maduc sa vorbesc cu stimabilii pentru ca-i cunosc de nesimtiti si era pacat sa ma enervez. Mi-a fost totusi mila de maica-mea si am pus o laveta groasa pe pervaz in scop de amortizor si a functionat. Mama s-a linistit, toata lumea fericita.  Probabil mai putin vecinii de mai jos unde acum se auzea si mai tare. Pe vremea aceea inca nu aveau copil si cred ca dormeau si ei cu aerul deschis, asa ca nu-i deranja picatureala.

 

Anul asta... pic-pic, poc-poc, tzonc-tzonc. Este de fapt mai mult un tzanc pentru ca avem glafuri din tabla si se aude asa un sunet spart si strident. Cam enervant, ce-i drept. De data asta la noi nu mai picura, se duce direct la cei de la 5- posesori de una bucata bebelus de o luna. Acum stau si ei cu geamul deschis si probabil ca-i scoate din minti. Noaptea trecuta, ora 2, eu ca de obicei cu insomnia care ma chinuie de ceva timp. Adorm  spre un treiulet de dimineata. La cinci ma trezeste fi-mea sa-i dau tzatza, la sase ma trezesc de tot ca sa-i fac de mancare. Deci dorm pe saturate :)). Vad ca si anul asta inca ma tin nervii. Ceva mai putin decat anul trecut, dar pot sa ignor picaturile. Si cum stateam eu asa si numaram oi, hipopotami, balauri, brontozauri, numai sa ma ia si pe mine somnul, aud un urlet de barbat:

 

"Inchide-ti, in mortii ma-tii, aerul!"

 

 

Urmat de altele de nereprodus. Zic hait, ca s-a enervat vecinu'!. Intre somn si trezie, cum eram, m-am gandit repede la aerul meu, uitand ca-i picura aluia de sus. Am sarit din pat disperata dupa telecomanda. Aerul meu era inchis, evident, deci nu cu mortii mamei mele avea ceva. Ne-am mai linistit! Vezi, barbatu', pune mana (sau ce pune) pe situatie, nu sta ca mine. Eu am indurat si am pus lavete, el a luat mortii la rost. Tare sunt curioasa daca-l ia si pe vecinu. Poate la noapte se termina cu tortura. Daca-i asa, ii las o bere pe covorul de la usa. Ori pentru el, ori pentru sotie- am auzit eu ca ajuta cu alaptarea :).